Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2018
Sfintiti preoti si mireni, spuneau inaintastii nostri ca acolo unde este Cruce este si Inviere,
sau dupa Cruce vine Invierea. Ziceau asta deoarece asta este realitatea noastra a tuturor.
Dar adevarul este ca, mai ales generatia noastra de azi, isi doreste sa traiasca doar
Invierea. De aceea, va repet mereu ca [numai] acolo unde este Cruce este si Inviere.
Asadar, ca sa vina invierea trebuie mai intai sa ne purtam crucea. Asta uitam noi cel mai
adesea, uitam ca, atunci cand vorbim despre Cruce, aceasta inseamna rastignire, deci
inseamna moarte. Daca Insusi Domnul Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul Dumnezeului Celui Viu,
pe Care nici o secunda nu L-a parasit Duhul Cel Sfant datator de Viata, nici chiar in
mormantul Sau, a trebuit sa Se suie pe Cruce, a trebuit sa Se rastigneasca si sa moara,
ganditi-va: cu atat mai mult noi, care avem atatea si atatea pacate, si cele pe care le stim si
cele pe care nu le stim, noi, cu patimile si greselile noastre, cu cat mai mult avem nevoie de
rastignire.
1/8
Nu vreau sa va spun prea multe lucruri azi, in toate aceste zile care au trecut, cu
evenimentele incendiare din Grecia, cu atatia oameni rastigniti, putini au vazut in
spatele acestor victime rastignite pronia lui Dumnezeu pentru invierea lor si viata
vesnica. Pentru ca ce inseamna Inviere? Inseamna abolirea Mortii. Totusi, generatia de azi,
chiar si crestinii din biserica, am uitat pentru ce mergem la biserica si iubim Crucea, ii
slujim si ne inchinam ei, din ce motiv ne inchinam icoanelor si sfintelor moaste. Toate
acestea le facem deoarece Sfintii prin Cruce au dobandit Viata vesnica. Acea viata care nu
are sfarsit, nu are moarte, nu are lipsuri, dureri si intristari. Dar ca sa poata fi dobandita
aceasta viata trebuie sa ne rastignim. Nu exista alte cale.
Totusi, pentru ca Dumnezeu este iubitor de oameni si doreste sa daruiasca viata vesnica
tuturor, nu doar acelora care se pocaiesc, randuieste acestora o rastignire din exterior.
Caci crestinului nu ii este teama de pacat, ci mai ales de pacatul si patima nemarturisita
si nepocaita. De acestea sa ne temem. De ce? Deoarece prin acestea lucreaza energiile
demonice. Sfantul Porfirie ne spunea ca pacatul nemarturisit este un microb demonic. Si
acestia se iau si la copiii si nepotii nostri. Dar, fiindca Dumnezeu este, cum spuneam, iubitor
de oameni, ne randuieste si cai extraordinare si exterioare de pocainta pentru a ajunge
in viata vesnica: spre exemplu, boala este o «cale de urgenta» prin care omul, fara sa o
vrea, se rastigneste. Se rastigneste trupul prin neputinta si, daca omul este intelept, si nu
incepe sa se planga si sa carteasca zicand «de ce mi se intampla mie acestea, Doamne?», ci
intelege ca aceasta boala este vizita pe care i-o face Dumnezeu, va avea foarte mult
castig de pe urma ei. Foarte, foarte mult castig. Multi au castigat Viata Vesnica de pe
urma unui cancer, a unei leucemii, dintr-o boala necunoascuta. In zilele noastre,
Dumnezeu ingaduie si alte cai care duc la rastignire, si prin asta la Inviere si Viata Vesnica.
Pentru ca asta este Viata Vesnica – Invierea. Si ca sa va amintesc ce zicem in Canonul
Invierii: «Hristos a înviat din morţi! Cu moartea pe moarte călcând. Şi celor din morminte viata
darunindu-le». Iata care este rodul Invierii: Viata Vesnica. Pe langa pocainta si boala, in
zilele noastre si alte «cai de urgenta» le ingaduie Dumnezeu pentru rastignirea noastra,
precum multe boli psihice: dureri sufletesti, depresii si multe altele grele. Acesti oameni
au nevoie de mult ajutor. Pentru ca ce este depresia? Mi-a spus odata un ucenic al
parintelui Porfirie ca acesta i-a zis: «Depresia este iubire necheltuita». Auziti? Iubire
2/8
necheltuita, iubire pe care o am in mine si din zgarcenie nu am impartit-o cu cei din jurul
meu, asa cum a facut Domnul nostru pe Crucea Sa. Ceea ce avea a impartit cu noi toti,
intinzandu-Si palmele mainilor Sale pe Cruce. Si a dat tot ce avea. Ce anume? Iubire si
smerenie desavarsita. Pentru ca El S-a smerit pana la moarte. Ca sa ne dea noua,
oamenilor, repet, viata vesnica, sa putem sa cunoastem, la a Doua Sa Venire, pe Tatal, pe Fiul
si pe Duhul Sfant si sa avem bucurie si intelepciune desavarsita, sa cunoastem tainele
universului si mai ales pe Dumnezeu. Aceasta este Viata Vesnica. Este ceva mai mult decat
lipsa mortii.
In zilele noastre, multe cai ingaduie Domnul catre viata vesnica. Si pare ca, in zilele pe care
le traim, toate aceste razboaie care vin, si cutremure si inundatii si incendii si altele pe
care le vom vedea in curand cu ochii nostri, sunt cai catre Viata Vesnica. Ma gandesc la
aceste incendii care au avut loc in Attika, acea femeie care a ramas cu sotul ei, ce curaj a
avut, ce putere si ce iubire fata de barbatul ei, astfel incat, in mijlocul unei case in flacari
aflata intr-o padure incendiata, ce s-a gandit? I-a spus femeii care o ajuta in casa sa ii ia
pe cei doi nepoti si sa plece cu ei ca sa se salveze. «Si dumneavoastra ce veti face?», a
intrebat-o femeia. «Eu voi ramane cu barbatul meu, care nu poate sa se deplaseze.» «Dar
daca ramaneti, veti arde!», «Sa ard impreuna cu el». Si a ramas si au ars impreuna. Aceasta
femeie este de plans? Oare trebuie sa zicem despre ea: vai, saraca, ce a patit? (…) Aceasta
este arsa, dar nu este «saraca». Altii «saraci» sunt «arsi». Aceia care nu sunt in stare sa isi
asume raspunderea pentru faptele lor. Si atatea, si atatea. Aceasta femeie, precum multe
dintre victimele incendiilor din Grecia, sunt oameni care acum se racoresc in Viata
Vesnica a lui Hristos, se bucura si se roaga pentru noi, ca sa rezistam la ceea ce ne
asteapta, ca sa razbatem prin “caile de urgenta” ale rastignirii noastre. De aceea, sa
vedem si sa intelegem ortodox evenimentele care se intampla. O moarte, o boala psihica
sau fizica, un razboi, un cutremur sau un incendiu pot fi cai spre Viata Vesnica. Ajunge sa
zicem: Faca-se Voia Ta, Doamne, miluieste-ne! Ajunge sa spunem o rugaciune in vremea
cea grea.
Eram in tabara de tineri acum o saptamana, eram in ultima zi impreuna cu copiii refugiatilor
din Morfou. Tematica taberei din acest an a fost despre Sfintii Ingeri pazitori. Le-am vorbit
despre oameni care vad ingeri si care se impartasesc din energiile acestora. Le-am spus:
“copii, din cauza bolii de care sufar, ma voi aseza pe acest scaun si veti veni unul cate unul ca sa
luati binecuvantare de la mine.” Si dorinta episcopului este dorinta lui Hristos, intr-adevar. Si
astfel au venit: unul cate unul, 140 de copii. Cativa, care aveau in ei durere multa, au
ramas la urma. Un orfan mi-a spus: «Stii, Preasfintite! Te iubesc foarte mult!» De ce? Nu ne
cunoastem. «Eu te stiu de pe youtube. Iti ascult predicile.» Si iti plac? «Da. Imi plac! Stii, de
ce? Pentru ca noi doi semanam.» De ce zici asta? , «Pentru ca si tu cand aveai 8 ani, ti-a murit
tatal si Ii vorbeai lui Hristos. Eu, Preasfintite, le vorbesc icoanelor de cand a murit tatal meu,
3/8
acum 4 ani, (acum copilul are 12 ani). Fac bine?» «Acesta e un lucru sfant, fiule, i-am spus. Daca
continui sa vorbesti sfintelor icoane, sa stii vei ajunge sa dobandesti harismele si puterea pe
care o avea Sfantul Iacov Tsalikis. Acesta ii vorbea icoanei Sfantului David si primea
raspunsuri. Nu era monolog, era un dialog. Asa a inceput si el: de cand era de varsta ta si
pentru ca a ramas pe acest drum frumos al rugaciunii, Sfintii i-au vorbit si i-au aratat ca sunt
vii.» S-a bucurat copilul si m-a imbratisat cu putere. A plecat acesta si a venit altul. Acesta
vine in fiecare an si acum a crescut, este in al treilea an de gimnaziu, Dimitris din Morfou. Si
el imi spune: «Preasfintite, tu care esti sfant – asa ne vad copiii – o sa te rog sa faci o
rugaciune puternica pentru Grecia, pentru ca am auzit ca este in pericol!» Si i s-au umplut
ochii de lacrimi si a plecat.
A venit alt copil si imi zice: «Ati vorbit asa de frumos despre ingeri. Ai vazut vreodata ingeri?» Ii
zic: «nu o sa iti raspund la aceasta intrebare. Tu, fiule, ai vazut?» «Nici eu nu iti voi raspunde»,
mi- a zis.
Asadar, din aceste frumoase dialoguri va dati seama ce se intampla cu copiii nostri daca ii
ducem de mici pe Calea credintei, ce uriasi vor deveni cand vor creste mari. Dar nu ii ajuta
nici parintii, nici bunicii si nici noi preotii prin exemplul nostru, prin credinta noastra
putina. De aceea, va rog, asa cum a spus acest copil din Morfou, sa va rugati nu doar
pentru Grecia, ci pentru toate tarile despre care veti auzi ca vor trece prin propriile lor
incercari si ispite in urmatoarele saptamani si luni – si vor fi multe acestea. Cu cat noi ne
vom ruga mai mult, cu atat vom valorifica drumul nostru in istorie; sa ne rastignim mintea si
sa i-o daruim lui Hristos; si sa fie in duhul smereniei, al pocaintei, al rugaciunii si al credintei.
Termin cu o rugaciune a Sfantului Sofronie pe care am zis-o mereu si v-o spun si voua:
«Hristoase, da-mi rabdarea si credinta sfintilor!»
Pentru ca vine ceasul cand vom avea nevoie de rabdarea lui Iov si de credinta sfintilor
celor 7 tineri martiri. Va doresc sa aveti aceasta credinta si rabdare.
***
UPDATE:
Noi, ciprioții, ne-am plătit canonul nostru în 1974. Ceea ce e de trebuinta acum este sa ne
intarim pocaința noastră personala, pentru ca cei care se vor afla intr-o stare de pocainta
sincera vor avea parte de acoperamant de protectie din partea Maicii Domnului.
Evenimentele internationale care vor veni vor fi de o intensitate deosebita, așa ca
preocuparile noastre vor trebui se fie de natura duhovniceasca. Oamenii care vor aplica în
viata lor ceea ce le cere Biserica noastra, spovedanie, și participarea regulată la Sfanta
Liturghie, nu numai ca vor avea parte de mantuire, dar vor fi si marturisitori ai Ortodoxiei
dupa ce se vor termina viitoarele evenimente importante.
Legaturi:
INCENDII CATASTROFALE IN GRECIA. Zeci de morti, sute de raniti, mii de case distruse
(Video, Foto). Ipoteza mainii criminale, admisa de autoritati. “Un dezastru de proportii biblice”
5/8
“HRISTOASE AL MEU, DA-MI RABDAREA SI CREDINTA SFINTILOR!” – Predici noi ale
MITROPOLITULUI cipriot NEOFIT DE MORFOU (audio, text): “Trebuie sa stiti ca
EXAMENELE INCEP! Trebuie cu totii sa fim gata de mari evenimente neasteptate”
6/8
OMILIA LA INTAMPINAREA DOMNULUI (2018) a Mitropolitului Neofit de Morfou (audio,
traducere). MAICA DOMNULUI, MIJLOCITOAREA SI INDRUMATOAREA NOASTRA:
“Va rog sa aveti si voi o relatie cu Maica Domnului, nu o relatie de interes, ci una spre izbavire”.
CUM A AJUNS IN RANDUL SFINTELOR FECIOARE O MAMA CU 4 COPII – BUNICA
MITROPOLITULUI?
SFANTUL PAISIE AGHIORITUL – minunea recenta a vindecarii unui tanar aflat in coma dupa
un accident si INTALNIREA TULBURATOARE CU UN PARALITIC. Marele duhovnic despre
ROSTUL DUHOVNICESC AL BOLILOR si MUCENICIA DURERILOR
Sfantul Cuvios Paisie Aghioritul despre CUM POT FI AJUTATI SI CUM AR TREBUI SLUJITI
CEI BOLNAVI. “Daca nu suspini in pat, suspina cel putin in rugaciunea pentru bolnavi. Daca
cerem ceva de la Dumnezeu fara sa jertfim şi noi ceva, rugaciunea nu ne este ascultata”.
IMPORTANTA INTELEGERII CELOR INDURERATI
“Este epoca vieţii ticăloase… Popoarele nu se pocăiesc. Noi cărbuni aprinşi sunt pregătiţi pentru
omenirea care are inima împietrită…”/ PACAT, IMPATIMIRE sau MENTALITATE
STRICATA: pentru ce ne mustra mai mult Dumnezeu?
7/8
Cuvinte grave ale Părintelui Cezar Axinte la SFINȚII MARTIRI BRÂNCOVENI (2017) despre
timpul critic pe care îl trăim: “NU NE PREDĂM! Sunt vremuri de vijelie și asta e doar “puiul”. O
să vedem și lucruri mai mari decât acestea, trebuie să ne pregătim!”/ SFINȚII SACRIFICIULUI și
ZEUL CONFORT
8/8