Cateva Cuvinte Despre Bonsai Bun Gata

CATEVA CUVINTE DESPRE
BONSAI
de Lucian Radu RUSU si
Tudor Nicolae PARAUTIU
CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI
Va propun sa patrundem putin in lumea pomilor in miniatura, in lumea bonsailor,

sa incercam sa ridicam un pic patura misterului ce acopera oarecum aceasta arta. Pentru a
putea vorbi despre bonsai, cred ca s-ar cuveni sa stim intai ceva din inceputurile acestei
arte vizuale, arta ce nu foloseste nici panza, nici piatra, nici lutul, nici creionul, nici
pensula, nici dalta
ci planta vie, incarcata de simboluri, si viata.
Traducerea aproximativa a cuvantului bonsasi este de pom in ghiveci.
Pomisorii crescuti in vase aparent folositi in scopuri decorative, ii intalnim prima
data in mormintele egiptene, datate cu peste 4000 ani in urma , adusi probabil de
caravanele care faceau comert cu tarile asiatice si care stiau sa transporte pomii in
containere de variate feluri, dinspre Asia. Pomii si plantele transportate erau surse
importante folosite in medicina acelor vremuri, pentru remedii curative in si din locurile
pe care caravanele le vizitau de-a lungul drumului lor.
Istoria bonsai este lunga. Primii bonsai au aparut in China cu peste 2000 de ani in
urma, cunoscuti sub numele de pun-sai. Pun-sai au reprezentat practica de a creste un
singul fel de pom intr-un vas. Aceste specii timpurii aveau frunze mici si colturoase, un
trunchi granulat care adesea arata ca un animal, dragon sau pasare ori alte simboluri ale
mitologiei chineze. Trunchiurile si radacinile grotesti sau reprezentand un animal au
cautare si astazi.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile
remarcabile au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia
oamenilor si alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Legenda spune ca
imparatul Wudi din dinastia Han (141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula
Pomilor Blestemati din Marea de Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca
sunt favorite nemuritorilor, in speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors
niciodata, dar imparatul Wudi, in efortul de a ademeni acei alunecosi (la sensul figurativ)
nemuritori sa-si mute rezidenta la el, a construit insulele magice cu varfuri
tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile
imperiale similare construite de-a lungul dinastiei Han (202 inainte de Christos 220
dupa Christos) pot fi vazute ca un germene pentru fiecare gradina, de la elev la maestru,
predominand gradina chineza clasica asa cum o stim astazi si cred ca putem spune ca
acesta a fost si inceputul artei miniaturalizarii pomisorilor, cunoscuti azi ca bonsai.
Aprofundand un pic subiectul penjing-ului si a punsai-ului, un subiect mai putin
detaliat in articolele de specialitate, inserez cursul domnului Ye Sun Wu:
Odata cu adoptia a multe dintre culturile Chinei, si bonsaii au fost introdusi in
Japonia pe perioada Kamakura (1185-1333) prin credinta in Zen Budhism, care s-a
raspandit rapid in Asia. In 1195 s-a facut prima referire despre bonsai in Japonia. Odata
ce bonsaii au fost introdusi in Japonia, arta a fost rafinata si dezvoltata, aparand noi stiluri
si moduri de lucru. Peste timp, simplii pomi nu au fost ingrijiti doar de calugarii budisti
in manastirile lor, dar mai tarziu au inceput sa fie reprezentativi pentru aristrocratie, un
simbol al prestigiului si onoarei. Pentru japonezi, bonsai reprezinta o fuziune intre
puterea stramosilor cu filozofia estica a armoniei intre oameni, suflet si natura.
Intr-o scriere japoneza, din perioada Kamakura s-a scris: pentru a aprecia si a gasi
Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU
placere in acesti pomi curbati din vase inseamna sa iubesti diformul

In orice caz, intentia pozitiva sau negativa a declaratiei, lasa sa se inteleaga ca aceasta
arta a cresterii pomilor mici si contorsionati in vase, a fost acceptata ca o practica a
clasei superioare din Japonia in perioada Kamakura. In secolul XIV au fost vazuti ca o
inalta si rafinata forma de arta, care a fost slefuita in multi ani inainte de respectiva
perioada.
Bonsaii sunt produsi in interior pentru expozitii, in momente speciale de catre elita
japoneza si au devenit o parte importanta din viata japoneza fiind echivalentul unei urari
si a unei chemari la meditatie. Aceste plante complexe nu au fost pentru mult timp
rezevati expozitiilor exterioare, desi practicienii in initiere si curatare nu si-au dezvoltat
arta decat mai tarziu micii pomi din aceasta perioada luand forme salbatice.
In secolele XVII si XVIII, arta japoneza a atins apogeul si consideratii foarte inalte. Din
nou bonsaii au evoluat mult in intelegerea si rafinamentul naturii desi vasele folosite
pareau sa fie mai adanci decat cele folosite astazi. Micsorarea fiecarui pomisor pentru a
ajunge la elementele esentiale si rafinamentul final era plina de o incarcatura bogata in
simboluri specifice filosofiei japoneze din acele timpuri.
Pe acele vremuri, bonsaii au devenit accesibili publicului general din Japonia
care a sporit cererea pentru pomii mici adunati din salbaticie si de la companiile ce au
instaurat arta imbinand-o in cultura si traditiile tarii.
Peste timp, bonsai au capatat stiluri diferite, fiecare stil variind mult de la unul la
altul. Artistii in bonsai au inceput treptat sa introduca alte elemente culturale importante
in jurul plantelor lor, bonsai, ca de exemplu roci, ce au evidentiat plantele, si fiecare mica
cladire si om ce avea cunostinte despre arta bon-kei. Deasemenea au urmarit sa reproduca
peisaje din natura in miniatura tehnica fiind cunoscuta sub numele de sai-kei - care au
dezvoltat diversele posibilitati de a aranja bonsaii.
In final, la mijlocul secolului 19, dupa mai mult de 230 de ani de izolare globala,
Japonia s-a deschis catre restul lumii. In lume a inceput curand sa apara mici pomi in
vase de ceramica care mimau varsta, maturitatea si pomii inalti din natura, adusi si in
Europa de calatorii ce vizitau Japonia. Mai tarziu s-au deschis expozitii in Londra, Viena
si Paris. In special, Expozitia Internationala din Paris din 1900 a deschis ochii lumii
europene catre bonsai.
Avantul corespunzator al acestui fenomen a dus la cererea de bonsai, a extins in
mare masura industria de formare-naturala, a uluit cu plantele din productia de bonsai,
formati de artisti care dirijau si formau plante tinere sa creasca aratand ca un bonsai.
Cateva stiluri de baza au fost adoptate, artistii au inceput sa foloseasca diverse tehnici de
legare si sa dezvolte noi tehnici, permitand artei sa evolueze mai departe. Japonezii au
invatat sa capteze interesul catre aceasta arta foarte repede deschizand pepiniere
dedicate cresterii, initierii si apoi exportului de pomi bonsai. Diferite plante au fost acum
folosite pentru a alimenta climatul mondial. Tehnica bonsai, ca de exemplu cresterea
pomilor din seminte sau curatarea si altoirea neobisnuita cu materiale diferite sau
fragede, pe radacini puternice s-a dezvoltat in continuare.
Bonsaii evoluasera acum, reusind sa reflecte schimbarea preferintelor si a

timpului cu o larga varietate de tari, culturi si conditii in care acum este practicata
aceasta arta.
Astazi in Japonia, bonsai se bucura de o inalta recunoastere ca simbol al culturii si
idealurilor japonezilor. Noul An nu este complet fara un tokonoma special in fiecare
casa japoneza folosit pentru expunerea ornamentelor si o posesie pretuita- este deschis cu
un pom in vas, un bonsai inflorit, cais sau prun. Bonsaiul nu a fost pentru mult timp
rezervat clasei de sus, devenind o bucurie impartita si de catre muncitori si executanti.
Japonezii tind sa concentreze folosirea speciilor naturale pentru bonsaii lor pini, azalee
si artari (recunoscuti ca plante bonsai traditionale). In alte tari, oamenii sunt mai deschisi
catre alte specii.
Evolutia bonsailor in ultimele 2 secole este intr-adevar uimitoare. Poate sunt
simbolici pentru cat de mica devine lumea pentru oameni explorand minunata lume a
artei si stiintei, a bonsailor.
Pentru multi oameni, iubitori de plante, bonsai-i sunt o priveliste de neuitat. Multi
sunt atrasi de aceasta rapida crestere horticola nu doar pt ca sunt atrasi de placerea pe
care fiecare dintre acesti bonsai o poate da, dar si pentru faptul ca acest bonsai este
considerat cea mai speciala forma de arta cunoscuta de om, o imbinare stralucita intre
creativitate, rafinament, horticultura, estetica, dedicatie si traditie.
Exista o conceptie gresita care afecteaza perceptia asupra bonsai-lor: impresia ca
bonsaii sunt o specie de pom. Adevarul este ca orice sprecie de pom care creste cu fruze,
ramuri si trunchi poate fi dezvoltata si initiata pentru a deveni bonsai. Este important,
oricum, sa fim siguri ca suntem pregatiti sa facem toate lucrurile care sunt necesare in
aceasta forma de arta sau hobby din horticultura. Asta include curatarea si taierea,
legarea, schimbarea pamantului, fertilizarea si alte asemenea.
Inainte de a alege o specie de pom, este indicat sa fim siguri ca aceasta planta este
cea adecvata volumului nostru de cunostinte despre bonsai si specia aleasa si apoi sa
incepem impreuna cu planta un drum interesant si plin de satisfactii
Distinctie intre bonsai, pun-sai, saikei, penjing

Vorbind despre penjing, trebuie specificat ca exista 2 categorii principale si daca
vreti dvs., o subcategorie de penjing, concept ce oglindeste un studiu de armonizare a
contrastelor:
a) Shumu penjing = arata ca o miniatura a pomilor reali. Acesta este principalul element
in compozitie. Pomisorii sunt colectati de pe camp(precum yamadori-ul japonez) sau sunt
cultivati in interior. Penjing-ul captureaza forma si stilul pomilor batrani batuti de vant cu
radacinile lor rasucite si ramurile noduroase.
b) sau Shan Shui Penjing = acest tip de penjing mimeaza scenarii montane sau alte
peisaje. In vas, cu pietre aranjate colturos, imitand vaile muntilor, malurile apelor, dealuri
etc. Pomii nu sunt partea cea mai importanta din penjing si joaca un rol minor in intreaga
compozitie. Altfel spus, cand te vei uita la un shanshiu penjing, privind planta, privirea iti
va fi atrasa de peisaj si invers
In momentul in care in aranjamentul cuprinzand elementele specifice shan shui
penjing, se adauga apa, acesta devine un shuihan penjing(asa-zisul penjing umed sau
ud) .
Mai exista o forma de penjing pe verticala.
O sa spuneti atunci probabil si bine, bine, dar care mai e pun-saiul?
Pai, pun-saiul este stramosul bonsai-ului. El era mai mare caci statea afara, imita
mult mai fidel natura decat un bonsai.
In concluzie, parerea mea este ca atunci cand vorbim de pun-sai si penjing, in
comparatie cu bonsaiul si saikei-ul, nu trebuie sa uitam ca penjing-ul imita in general
natura ca si saikei-ul, iar pun-saiul care este stramosul bonsaiului este tot o imitare a
pomului din natura insa fara alte elemente ce ar putea evoca un peisaj; bonsaiul s-a
desprins si evidentiat fata de pun-sai prin alte stiluri, forme si tehnici a caror rezultat
uneori nu are nici o legatura cu imaginea pomului din natura, insa sugereaza/evoca pomul
din natura.
Pun-sai-ul este lipsit de artificiile de genul muschi, pietre etc. Penjing-ul le
foloseste in schimb din plin
Cat despre pun-sai stramosul pejing-ului, aici am o mica observatie: mai multi
pun-sai alaturi de cum le-am zis mai sus artificiile de rigoare(muschi, pietre, statuete etc),
formeaza un penjing, adica la formarea unui penjing chiar si shumu, pornim de la un punsai..
Ideea este ca penjin-ul tine de aranjamentul din vas, de latura estetica a peisajului
si plantelor, asezate dupa criterii destul de elastice sa-i zic asa, dar foarte rigide ca
simbolism. Tehnica de a pune planta pe stanca, in stanca si asa mai departe este pe larg
exprimata de scoala japoneza si cea euro-americana, insa chinezii nu au o mie de stiluri si
substiluri. Tehnicile la ei nu sunt evidentiate de denumirea a ceea ce fac ci se regasesc in
rezultat.
Scolile renumite de penjing, cunoscute ca si stiluri ( cele 6 stiluri principale:
Suzhou si Zhejiangl, Hunan si Hubei , Sichuan , Liaoning , Beijing si Shanghai , Lingnan
(practicat in Guangzhou de unde am facut eu importul de plante ) si multe alte stiluri
secundare, dupa regiunea unde se si s-au dezvoltat), au in vedere modelarea intr-un stil
gratios si suplu al plantei, cat mai aproape insa de realitate, de dezvoltarea plantei in
natura in mod natural, fara reguli fixe in formarea plantei sau ansamblului; depind de
calitatea naturala a plantei, de ceea ce ofera planta si se pliaza sa-i spun asa, pe
necesitatile rezultate din dezvoltarea plantei., insotite de foarte mult exercitiu, talent si
intelegerea pe deplin a tehnicilor aplicate.
Maestrii in penjing asociaza intregul: vasul si planta, acestea formand un
ansamblu ce nu poate fi impartit(nici ca estetica si nici conceptual) in 2 parti care de fapt
il compun, in vas si planta. Ei privesc si se exprima prin intreg ansamblul. Desenul de pe
vas, forma, culoarea vasului, sunt in stransa legatura cu planta sau plantele in cazul
penjing-ului, legatura fiind atat de stransa incat ei o vad ca un tot unitar, inseparabil si
indestructibil, incarcat de simboluri filosofice si culturale, specifice artei chineze.
Cat de cat pentru a concluziona, trebuie specificat ca in scoala japoneza,
modelarea unei plante tip bonsai este centrata pe principiul cer si pamant intr-un singur
vas. Cele doua principii considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore
bonsai de calitate, adicashin-zen-bi ori adevar, esenta si frumusete.
Arborii care sunt subiectele preferate ale scolii japoneze sunt pinul, ulmul, artarul,
wisteria japoneza, jneapanul si laricea, respectiv caisul si ciresul. Toate aceste plante sunt
crescute si aduse in tokonoma doar cu ocazia unor evenimente deosebite, mai ales pentru
a evoca sezonul demaxima frumusete a acestor bonsai.
Toate plantele bonsai realizate in stil japonez trebuie sa releve spiritul esential al
plantei folosite si, indiferent de ocazie, ar trebui sa redea naturalete si, in nici un caz,
interventia umana.
In scoala chineza, conform esteticii chinezesti, arborele trebuie sa surprinda
esenta si spiritul naturii prin realizarea de contraste. Filozofic, artistul chinez este
influentat de principiul Do, mai exact de dualismul Yin si Yang, conceptul conform
caruia Universul ar fi guvernat doar de doua forte primare opuse, dar complementare.
Inspiratia scolii chineze vine nu doar de la natura, ci este influentata si de
literatura, poezie si de artele vizuale, folosind concepte estetice similare principiilor
filozofiei dualismelor. La nivelul artistic cel mai inalt, valoarea penjing este perfect
similara cu valorile poeziei, caligrafiei, picturii si artei gradinaritului.
De aceea exista si mai multe criterii de clasificare a bonsailor(stiluri), astfel:
Clasificarea dupa inaltime:
Shito
Mame
Kotate mochi sau Shonin
Chiu bonsai
Dai bonsai
- panala 7,5 cm
- de la 7,5 cm la 15 cm
- de la 15 cm la 30 cm
- de la 30 cm la 60 cm
- peste 60 cm
Clasificarea dupa numarul de trunchiuri

Grupa 1 Un singur trunchi
Chokkan
Shakkan
Kengai
Bakan
vertical drept
inclinat
cascada
rasucit
Grupa 1.a Stiluri secundare
Moyogi
Han-kengai
Bunjingi
Hokidachi
Sabarniki
Sharimiki
Fukinagashi
Megari
Sekijoju
Ishitsuki
Takozukuri
Nejikan
vertical curbat
semi-cascada
in forma de litera
matura
trunchi zgariat, sfasiat, rupt in bucati
trunchi ce are doar o linie de viata
batut de vant
cu radacini expuse
radacini peste piatra
copac in piatra
caracatita
partial rasucit
Grupa 2 - mai multe trunchiuri dintr-o singuraradacina
Tankan
Sokan
Sankan
Gokan
Nanakan
Kyukan
Kabudachi
unei singure radacini
Korabuki
Ikadabuchi
Netsunagari
un singur trunchi
trunchi dublu
trunchi triplu
cinci trunchiuri
sapte trunchiuri
peste noua trunchiuri
in general, trunchiuri
grupate
in
jurul
mai multe trunchiuri diferit aranjate

stilul pluta
variatie a stilului pluta
Grupa 3 - trunchiuri multiple/paduri de bonsai
Soju
Sambon-yose
Gohon-yose
Nanahon-yose
Kyuhon-yose
doi arbori
trei arbori
cinci arbori
sapte arbori
noua arbori
Yse-ue mai mult de noua arbori
Yomamayori
aranjare de arbori copiatadin natura

7
Tsukami-yose
mai multi arbori ce pornesc din acelasi loc,
neavand o radacina comuna
Grupa 4 - Alte stiluri
Banyan
radacini ce coboara din ramuri
Sumo
cu trunchiul foarte gros la baza si o foarte
pronuntata conicitate
Flacara
Plangator - numit si stilul salciei plangatoare
Tanuki
asa-zisele stiluri africane:
* Baobab
*Pierneeff-
*Apex plat asa-zisul stil African
*Bushvelt
*Wonderbroom - o varianta a stilului maturica
* Wild fig
maturica
, pe care eu l-as numi o varianta a stilului
Bonsai, bonkei, bonseki, suiseki si Kakejiku

Pentru a reusi face un asamblu de calitate cu pomisorii nostri, trebuie avut in
vedere ca in Asia de Est exista mai multe modalitati de a prezenta pietre si plante in
acelasi vas sau de ce nu, intr-o gradina. In Japonia exista 4 asemenea modalitati,
consacrate: bonsai, bonkei, bonseki si suiseki. Aparent sunt asemanatoare, insa aceste
arte au criterii distincte de a le deosebi:
Bonsai-i(plantele in tavi si vase mici) se presupune ca ii stie toata lumea.
Grupuri de bonsai imitand paduri de exemplu si alte peisaje echivalentul penjing-ului
chinezesc, formeaza un saikei:
Bonkei (scene, scenarii in tava) este o combinatie care compune un peisaj real sau
imaginar format din pietre, uneori si plante taiate si dirijate in crestere, si/sau nisip
colorat:
Bonseki(pietre in tava) se folosesc si pietre, insa se recunosc usor prin nisipul fin alb
folosit, pe un suport de lac negru. Este arta de a face peisaje , consemnata prima data prin
anii 450 dupa Christos, foloseste nisipul ca baza de lucru, niste platouri de lac de obicei
de culoare neagra ca panza/suport, pene ca unelte de lucru si pietre si plante ca parte a
peisajului, bogata in simboluri religioase, o varianta fiind gradinile Zen ( e ceva ce poate
pare efemer dar superb):
10
se folosea si la ornarea platourilor imperiale(ale imparatului), la servitul mesei.

Interesant e ca exista o aplicatie a acestei arte si in arta bonsai, prin impodobirea acestor
minunate lucrari, cu plante miniaturale...
11
Suiseki(apa - piatra) foloseste in general forme de piatra lustruite, care mimeaza scene
montane:
Un articol ce traseaza in linii mari criteriile acestei arte, mi l-am permis sa-l
traduc si expun in completare, deoarece mi s-a parut foarte elocvent:
Un suiseki de o buna calitate are o forma zvelta, este dintr-un material bun, are o buna
culoare, o textura fina si, in final, are o aparenta de vechi. Aceasta patina de vechime este
creata de natura si de procesul de yoseki. In mare masura este o senzatie de varsta care
separa ceea ce este considerat un bun suiseki (in concordanta cu cei 5 factori ce formeaza
un suiseki), de un excelent suiseki cere apare mai mult ca un intreg asamblu. In trecut,
am venit cu cuvantul yoseki (literar pietre de crestere). Da sens la a ridica un lucru
care traieste, dar sa nu crezi ca a ridica ceva mort ca si o piatra poate parea iesit din
context. Oricum, daca ai grija de o piatra ca si cum ai creste-o, in cele din urma, patina
(sabi) va apare, ca la un lucru ce traieste. (Norio Kobayashi, 1943) O piatra noua
proaspat luata din rau si asezata intr-un loc elegant sau in calmul gradinii, va crea o
discordanta sau va distruge pacea naturii din gradina, noua piatra (asaishi) fiind lipsita
dezirabil de sensul varstei si al calmului. Chiar si pietrele gasite in rauri pot fi puse in
cuprinsul procesului de yoseki. Curgerea unui rau va taia si va forma piatra, dar nu va
face mult in sensul de a aduce delicatete si finete produsului final de yoseki. Procesul
yoseki, oricum, este un proces ce va lua timp considerabil. Ca si bonsai-i, bunele
rezultate nu vor aparea rapid, doar mai tarziu, cu o ingrijire persistenta si cu rabdare.
Yoseki este facut aici in Japonia incepand din asezarea suisekiului de exterior pe o
policioara lemnoasa si udata regulat asa cum vrei pt bonsai. Dupa trecerea timpului
umezeala constanta si drenarea, impreuna cu expunerea la soare si alte elemente, va
incepe sa iasa temperamentalul particular al pietrei si lustrul fin se va dezvolta, ducand la
aspectul final de vechime al suisekiului. In cele ce urmeaza voi incerca sa dezvolt un pic
12
cei 5 factori principali folositi in evaluarea pietrei si calitatea/potentialul ei ca suiseki:

forma, materialul, culoarea, textura si varsta. Aceste informatii vin din cartea
Introducere in frumusetea suiseki de Arishige Matsuura, presedintele asociatiei
japoneze de suiseki. In aceasta carte, Mr. Matsuura scrie: suiseki este actul unei singure
pietre naturale care se misca in imaginatia individului si sugereaza un numar de impresii
artistice. Cu alte cuvinte, este un hobby in care forma, suprafata, culoarea si apropierea
pietrei, o putem simti ca si cum ne uitam la un peisaj sau o varietate a unui alt fenomen
natural. Forma sa o pui, este simplu, cand privitorul se uita la piatra el trebuie sa isi
aminteasca ceva din natura, o particularitate a peisajului sau o alta forma din natura. Mr.
Etsuji Yoshimura a consacrat regula celor trei fete in asertiunea despre forma: fata si
spate, stanga si dreapta, si sus. Privit din oricare aceste unghiuri, suisekiul ideal va
mentine echilibrul si armonia cu alte parti, oricum, acesta este un ideal foarte dificil de
explicat in termeni concreti si in final depinde de judecata individului, la fel ca si modul
de prezentare a lucrarii, care este si el foarte important. Un bun suiseki trebuie sa fie o
piatra dintr-un material care nu este usor de distrus sau schimbat. Trebuie sa fie tare si
dens, insa sa dea o senzatie de calm. Calitatea fina a materialului va mentine de asemnea
umiditatea, umezeala simtindu-se mult timp dupa udare.
Culoarea: Toate culorile care armonizeaza cu natura sunt acceptabile, intunecat si multe
tonuri asemanatoare sunt preferate in general. In special in Japonia maguro sau o culoare
negru inchis este considerata ideala. Griul inchis (haiguro) si verde-negru inchis (aoguro)
sunt de asemenea apreciate
Temperamentul: Suprafata texturii pietrei este initial creata de natura si apoi este sporita
de procesul artistic. Enumar doar cateva din multele calitati ale texturii dezirabile
comune in suiseki japonez:
Danseki:
Acestea pot de asemenea sa fie plate, ca zonele clasificate mai jos doha, caracteristica
particulara a acestora este aparenta de terasare sau scara.
13
Doha:
Acestea sunt pietre cu o zona plata, deschisa, care desemneaza o campie.

Itokake:
Aceasta este o textura produsa de tendoanele de quart care merg pe suprafata pietrei
Shunn:
Acesta este asemanator tehnicii nanga (pictura din sud). Econamentul faldurilor
muntelui.
14
Shiwa:
Similar cu tehnica shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se
aseamana cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.
Sudati:
Similar tehnicii shun a picturii nanga, aceasta este o suprafata cu textura care se aseamna
cu faldurile adanci si ridurile de pe fata muntelui.
15
Jiyagure:
O suprafata neregulata sau dintata

Ryugan:
Literar spus, ochiul dragonului, acest termen descrie o suprafata cu depozite de quart alb
sau aurii de calcar
Nashijihada:
Desemneaza acele pietre ce au o textura fin punctata asemanatoare cu o coaja/piele
Sabahana:
Particularitatea este ca sugereaza modele florale

16
Monyoseki:
Aceste pietre au o suprafata specific modelului, sunt comune pentru multe tipuri.
Kuzuya-ishi:
Pietrele Kuzuya se aseamana cu casute rustice sau colibe izolate si sunt favorite la
practicarea ceremonialului ceaiului. O aparenta de vechi este specifica acestora.
17
Sugata-ishi:
Acestea sunt suiseki cu forme de figuri umane, sfinti sau animale.

Toyama-ishi:
Aceasta este probabil cea mai comuna forma de suiseki, sugerand un munte vazut de la
distanta. Expresia japoneza suiseki incepe cu toyama si se termina cu toyama inseamna
ca este un obisnuit inceput pentru cele mai multe persoane care sunt noi in aceasta arta.
Aprecierea voastra, te va muta la a admira alte forme si alte forme, dar in final eventual
te vei intoarce la forma muntelui aflat la distanta.
18
Shimagata-ishi, iwagata-ishi:
Suiseki categorizat ca shimagata-ishi are forma ca o insula, iar iwagata-ishi se refera

la acele aranjamente de faleza langa mare.
Tamari-ishi:
Acestea sunt pietre care pot tine apa si echilibrul; locatia locului ce poate tine apa este
foarte importanta la acestea.
19
Taki-ishi:
Taki inseamna cadere de apa (cascada) si sunt reprezentate de una sau mai multe vene
albe pe suprafata pietrei.
20
Aceste modalitati de a prezenta pietre si plante in acelasi vas sau vase diferite,
sunt insotite in modul lor de expunere si de alte tipuri de arte vizuale-decorative. Una din
acestea este sumi-e-ul, pictura japoneza, care are si ea la randu-i o mare varietate de
stiluri, expusa fiind in general sub forma unui kakejiku.
Kakejiku este o decoratiune traditionala japoneza a peretelui, apropiat poate de
un tapet, insa Kakejiku nu este pictura, nu este tapet si nu este nici un tablou, este un
asamblu ce reuneste sumi-e-ul si intreg kakejiku cu componentele sale, si maiestria celui
ce-l executa, specific Japoniei. Sunt variate reguli in Kakejiku.
La un Kakejiku traditional, cel mai important lucru era raportul de 1 : 2, deoarece
stilul de viata japonez era sa te asezi pe podea ( de aceea Kakejiku era alcatuit din
frumosul raport 1:2 care oferea un bun unghi de privit din pozitia de stat jos).
Acum, stilul de viata japonez a fost occientalizat, au inceput sa foloseasca scaunul si
astfel s-a pierdut acest raport 1:2. Asa ca, a aparut un nou stil de Kakejiku pentru un
spatiu de viata modern.
Trebuie retinut ca Kakejiku este o forma diferita de alte decoratiuni de perete.
Prin lipsa ramei cunoscute de noi, europenii(rama tipica a tablourilor), Kakejiku pare ca
se continua dincolo de marginile picturii. Un tapet este poate o forma mai apropiata de
Kakejiku dar, o aroma japoneza pe hartie japoneza si lipici nu este suficienta pentru un
Kakejiku.
Kakejiku este un articol foarte familiar la japonezi. Este o desfasurare deosebita a
unei traditii pline de farmec. Cand un strain se uita la kakejiku, el este foarte surprins de
senzatia de continuitate, miscare si in acelasi timp de modul de realizare a acestuia.
Japonia are sezoane complet diferite in cele 4 anotimpuri. Se practica decorarea cate
unei incaperi cu cate un kakejiku, reprezentand fiecare cate un anotimp diferit.
Reprezentarea din kakejiku era o planta ce simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in
fiecare kakejiku era pictat in iposatzele sale din cele patru anotimpuri. Existau si sa-i
spunem asambluri de kakejiku-uri ce erau pozitionate pe acelasi perete, in aceeasi
camera, numite cele patru anotimpuri si aveau aceleasi reprezentari: cate o planta ce
simboliza un anotimp, sau un peisaj ce in fiecare kakejiku era pictat in cate una din
ipostazele sale din cele patru anotimpuri.
Crearea unui KAKEJIKU un scroll atarnator de hartie implica multe si diferite
unelte si materiale. Arta Hyousou sau hartia atarnatoare in variate forme este cheia
componenta de creare a scrollurilor. In mare, un kakejiku se compune din:
Hassou acesta este o mica bagheta cu sectiunea in forma unei jumatati de luna tinand
panza (ce atarna de betisor)
Ten aceasta este partea de sus a scroll-lui care are stofa (panza, materialul);
Hashira - acestea sunt zonele de material de pe partea dreapta si stanga care contine
panza numite si stalp;
Chi este partea de sus a scroll-ului care are panza; chi este tradus ca pamant. Este o
diferenta tipica de marime intre chi si ten. Aceasta rezida din faptul ca, atunci cand se
agata un scroll, acesta era privit si se medita la continutul acestuia din pozitia stat jos sau
pozitia ingenuncheata si avand o portiune lunga a varfului echilibra imaginea, dand o
imagine cat mai naturala.
Ichimonji aceasta parte contine panza aurie numita Kinran care margineste partea
de sus si partea de jos a hartiei si Ten si Chi.
21
Nori si Noribake ori Hake acestea sunt lipiciul si suportul, folosite pentru fata din
spate sau intarirea kireji sau a diferitelor parti ale scroll-ului. Aceasta este facuta si pe
hartia hanshi sau hartia washi ca si pe panza.
Karibariban aceasta este marginea uscata folosita pentru uscarea kireji scroll-ului la
diferitii pasi ai procesului Hyousou. Este recomandata pentru scroll-urile facute de mana
pentru a permite panzei sau hartiei sa atarne karibariban pentru un an. Aceasta are scopul
de a permite uniunii sa fie folosita la diferite sa-i spunem evenimente pe timpul celor 4
anotimpuri si sa evoce: caldura verii, uscaciunea caderii in toamna, racoarea din iarna si
umezeala din primavara.
Obiceiul caligrafiei japoneze este de a nu tine lucrarile expuse pentru intreg anul,
a face scroll-uri poate lua aproape doua luni pentru ansamblare de la inceput la sfarsit.
Atentia pentru detalii, finetea si supletea picturii(sumi-e), era completata de
finetea lucrarii asamblului kakejiku, finalizat cu "Jikusaki"(varfurile baghetei de jos, parti
care se vad cand se ruleaza kakejiku) si "Fu-chin" ( un opritor asa incat kakejiku sa nu se
miste din cauza unora sau altora curenti de aer, care se infatiseaza privitorului sub forma
unei minunate sculpturi miniaturale pictate, urmata de un ciucure de matase, agatata de
Jikusaki).
In general, sumi-e-ul dintr-un kakejiku infatiseaza peisaje sau plante sau alte
imagini simbolice pentru arta japoneza.
Caligrafia japoneza apare de obicei pe Tanzaku, o fasie lunga de hartie fixata pe

un suport cu margini tari cu chenar auriu, folosit pentru a scrie haiku, tanka sau alte
mesaje scurte, precum si pe shikishi, care este facut dintr-un material asemanator ca
tankazu, dar este mai scurt de forma rectangulara.
Aceste tanzaku si shikishi se fixeaza si ele pe kakejiku .
Acest minunat asamblu kakejiku(suport si desen), numit generic scroll sau stampa
in cultura euro-americana, insoteste plin de eleganta, si in deplina armonie, prezentarea
de plante, inclusiv bonsai:
22
Mai trebuie specificat ca in expunerea bonsailor si a suisekiului, se mai utilizeaza

Kusamono si shitakusa, cunoscute in lumea euro-americana ca plante de accent,
constand in muschi, bulbi, plante pitice, licheni, bambus sau bulbi, plante ce sporesc
impactul vizuala al bonsaiului si evidentiaza frumusetea acestuia.
In mod normal, kusamono ca termen este folosit atunci cand planta este afisata
in centrul atentiei, in timp ce shitakusa ca termen este folosit pentru plante care insotesc
Bonsai-i. Atat kusamono cat si shitakusa sunt afisate separat in ghivece speciale, lemn,
sau chiar pietre:
23
Bonsai-i, penjingul si feng-shui

Am crezut de cuviinta sa scriu cele ce urmeaza dupa ce am citit un articol despre
feng shui, avand ca subiect plantele si bonsai-i ce ar putea sau nu fi utilizate/utilizati.
Conform wikipedia "Feng shui =literalmente "vantul si apa", este un ansamblu de
principii de geomantie, care afirma ca formele si mediul ambiant pot influenta principiul
qi ( = pinyin : q = suflu). Scopul este realizarea armoniei locurilor in care oamenii
traiesc, prin analiza fluxurilor de energie din mediul inconjurator (Qi). Bazandu-se pe
teoria celor 5 elemente ( Pamant, Metal, Apa, Lemn, Foc ) si pe principiile Yin si Yang
expertul feng-shui incarca si reechilibreze fortele care se manifesta local pentru a
ameliora,
sanatatea,
prosperitatea
si
comportamentul
persoanelor.
Un qi positiv aduce noroc, un qi negativ aduce nenorocire. Cele patru centre de interes
majore din feng shui sunt : bogatia, fericirea, longevitatea si copii sanatosi.
Primele vestigii atestand utilizarea feng shui dateaza din secolul al III-lea d.Chr.
Simbolistica sugereaza ca aerul si apa sunt cei doi curenti de energie indispensabili vietii
pe Pamant."
Faptul ca diversi asa-zisi cunoscatori simt nevoia sa se afirme scriind articole si
asa-zise studii ad burticus dupa principiul ca putina lume stie si multi citesc, nu fac decat
sa aduca un mare deserviciu atat cititorilor cat si acestei stiinte in sine, deformand-o si
denaturand-o conform unor perceptii personale bazate pe informatii din auzite sau citite,
dar neaprofundate( a se vedea feng shui.ro :"Ofera remedii pentru probleme sentimentale,
profesionale, financiare, de sanatate, ca pe vremuri ghicitul tigancii sau cartile ei...........,
bun la toate si la nimic; mai trebuia sa spuna ca scade impozitele....).
Pentru a putea intelege acest aspect, este necesar a percepe intai modul de gandire
al celor ce au initiat feng-shui-ul. Fara a percepe modul de gandire al acestora si
simbolurile vorbirii lor(intelesurile cuvintelor acestora, conceptele oglindite in cuvinte),
este greu a initia si a dezvolta ceva de calitate, riscand cu mari sanse de sa ne situam in
zona kitch-ului informational(din pacatae atat de raspandit la noi).
Fara doar si poate, plantele vii, care sunt de fapt surse de viata (pentru ceea le
inconjoara- sursa de oxigen- si ele insele ca entitate biologica), emana energii. Unele mai
puternice si altele mai slabe, unele poate mai bune si altele mai putin bune pentru fiintele
din jurul lor si implicit oameni. A afirma ca o planta este benefica si alta nu este benefica
vecinatatii omului, pe baza energiilor ce le degaja si nu a proprietatilor chimice a
substantelor emanate etc., este dupa parerea mea o afirmatie hazardata.
De ex. in asa zisul feng-shui romanesc, am auzit si am vazut si in scris afirmatii
precum cele ca plantele cu tepi nu sunt bune in feng shui.
FALS! Feng-shui-ul vizeaza bagajul si capacitate de emitere a undelor bio-energetice a
organismelor, mineralelor si a imaginilor. In tarile asiatice, se pozitioneaza plante cu tepi
la intrarea in spatiile intinse de tip proprietati si nu cladiri, intrucat acestea de obicei sunt
plante care se dezvolta bine afara si invoca gardienii portilor, ce se foloseau in vechime
ca statui, impotriva spiritelor rele ce ar dori sa invadeze acea proprietate, distorsionand
armonia spirituala si automat cea energetica din acel loc.
Sa nu uitam ca din cele mai vechi timpuri, chinezii au conceptualizat universal ca
un bulgare cu doi poli cosmici de energie, Yang(pozitiv) si Yin(negative). Cele doua
24
concepte sunt interdependente; tagaduindu-se si negandu-se unul pe altul. Yin si Yang se

genereaza si sustin reciproc, cheia atingerii intelepciunii constand in gasirea modalitatii
de a le tine in echilibru pe cele doua.
Yang si Yin asociate, printre alte elemente, cerul si pamantul, masculinul si
femininul, lumina si intunericul, solidul si lichidul, tare si moale. .
Nu se poate lasa unul sau altul din aceste elemente sa primeze, caci in acel moment s-ar
crea haosul, adica conflictul energetic creat ar genera alte conflicte care nu s-ar mai putea
armoniza. In stare naturala, cele doua concepte tind la a se depasi unul pe altul, natura
putand prin puterea ei creatoare sa mentina un asemneea echilibru.
Vietatile, in mod constient sau nu, creaza premise ale dezechilibrarii energetice prin
gandirea si actiunile lor. Educarea psihicului si actiunile unui psihic rafinat astfel, poate
duce la pastrarea sau eventual recrearea echilibrului.
Ca atare, in artele florale sau/si horticole asiatice, piesa superioara a artei a fost
ocupata de calitatea de a transmite viata, de a evoca inerentul spirit al naturii. In
urmarirea acestui tel, artistii au concentrat esentialul, a parasit toate detaliile superflue,
eliminand orice poate distrage atentia privitorului. Au evidentiat faptul ca plantele evoca
viata si spiritul naturii, fiind considerate sursa de viata si de energie.
O profunda credinta in puterile naturii de a innobila si hrani spiritul si purifica
sufletul a fost impartasita de doua mari filozofii originare din China, confucianismul si
daoismul. De altfel, Confucius (nascut 551 dupa Christos) a fost cel mai concentrat
asupra ordinii sociale si guvernamentale mai mult decat de metafizica, integritatea morala
si continua perfectionare a omului prin invatare concepte pietre de temelie ale idealurilor
lui despre familie si stat. Confucius a spus ca intelepciunea gaseste placere in rauri si
lacuri, virtuozitatea in munti. Armonia este accesibila daca energia fiecarui individ este
atinsa de energia cosmosului intreg. Intalnirea intima cu fenomenele naturale sunt calea
calauzitoare catre acest tel. Transa induce o stare relaxata in care lucrarea universului
poate fi inteleasa. In starea de inaltare spirituala realizata, omul are abilitatea de a ajusta
ritmul pulsului lui cu cel al cosmosului si eventual de a contribui la aceasta armonizare.
Folosirea de imagini, desene, nuante de culori, statui , pietre, lemn, sunete, plante
etc. in feng-shui tocmai aceasta vizeaza: prin energiile pe care acestea le initiaza, absorb,
transforma si emana sa se creeze o parte din armonia universului energetic ce ne
inconjoara si in felul acesta sa intram in contact si sa asimilam aceste energii.
Asamblurile de plante vizate in aceste arte vizuale urmaresc pe langa crearea
unei imagini studiate dupa opinia mea la un inalt nivel estetic, si uniformizarea energiilor
emanate in mod natural de plante, pentru a se crea armonia. O armonie nu se poate
transmite daca ea nu a fost create. Imaginea unui ceva, nu poate transmite o ide de bine
si armonie daca ea este dezechilibrata si dezarmonizata. De aceea si plantele utilizate sunt
alese avandu-se in considerare aceste capacitati de emitere si absorbtie a energiilor.
Nu plantele din jurul nostru sunt rele sau bune ci locul unde sunt plasate poate sa
le faca benefice sau nu vecinatatii noastre. De ex. o planta care are o mare capacitate de a
degaja energii pozitive, asezata intr-un loc unde se emana o energie negativa, in cele din
urma va ajunge sa uniformizeze si armonizeze cele doua energii.
Aceste reguli nu au in vedere atat de mult aspectul pur estetic(arata bine acolo, da
bine acolo) cat intregul ansamblu vizual si nevizual al calitatii plantelor. In locurile
unde s-au creat conceptele feng-shui sau chi(qi), exista camere sau colturi in incinta
locuintelor(in japoneza li se spune tokonoma) , unde plantele sunt tinute peste an si
ingrijite, modelate etc., de acolo fiind scoase la diferite evenimente sociale sau simbolice
pentru locuitorii acestor case, nu pentru ca ar face rau in restul anului ci pentru ca s-ar
25
strica echilibrul energetic al acestora si puterea acestora de armonizare.... Ce vreau sa

spun: prin contactul zilnic cu membrii familiei ce locuieste acolo, cu starile emotive ale
acestora, plantele s-ar dezechilibra, ele fiind din start armonice in structura lor energetica.
Scoase din acel loc, si aduse in contact permanent cu persoanele, pe durata
evenimentelor, acestea imprastie energia lor uniformizatoare si sa-i zic echilibratoare a
energiilor incojuratoare. Reintroduse in spatiul lor, aceste plante au timp sa se refaca si
din punct de vedere energetic, lucru care se reverbereaza in perceptia noastra primara(cea
vizuala in acest caz) printr-un bun aspect exeterior.. Maestrii florari sau bonsai, sau
gradinari in lumea asiatica nu se apropie de florile lor in stare de nervozitate de ex.
Inainte sa se apropie de plantele lor, efectueaza un exercitiu de armonizare a lor cu ceea
ce-i inconjoara, adresandu-se plantelor cu termeni de genul venerabile, maestre etc.
Aceasta adresare a lor catre plante cu acesti termeni de suprem respect, isi are radacinile
in cedinta reincarnarii omului in diverse ipostaze, inclusiv in plante. Cand un asemenea
maestru vrea sa efectueze o lucrare la o planta( o replantare, o altoire, o modelare, o
mutare dintr-un loc in altul etc.) acestia se adreseaza ca unui om, cerandu-si scuze ca
deranjeaza planta, tocmai din cauza acestei credinte a reincarnarii: ei se adreseaza
sufletului plantei si nu plantei in sine De aici si mitul acela creat de oamenii care au
vazut acest lucru si nu au inteles nimic din el, ca este nevoie sa vorbesti cu plantele
Planta nu are nevoie de vorbe, caci ea fiind o energie, ca si noi, poate comunica la nivel
empatic si telepatic. S-a dovedit stiintific acest lucru ca simpla gandire de ex. de a rupe o
ramura unei plante, alerteaza acea planta. Deci plantele nu au nevoie de vorbe. De
vorbe avem noi nevoie, pentru ca prin sunetul si sensul dat cuvantului rostit sa ne creem
o anumita stare de spirit, la care planta s-a raportat inca din momentul initierii gandirii
acelui cuvant rostit
Bogatia de forme care o au plantele, tocmai acest lucru face: uniformizeaza
pentru privitor senzatiile pe care in mod incostient le percepe asupra detaliilor plantei,
aceste senzatii fiind generatoare de energii pozitive sau nu, prin urmare uniformizand si
armonizand aceste energii. Faptul ca planta are tepi sau nu ori mai stiu eu ce, este mai
putin important, esentiala fiind amprenta energetica a acesteia.
Acum stiti ca eu sunt pasionat de penjing-ul si bonsai-I chinezesti. In China la
nivelul oricarei forme de invatamant, indiferent de profil, exista conceptul energetic,
oamenii invatand de mici aceste reguli de pastrare in oarecare armonie a sinelui cu ceea
ce ii inconjoara.
Am intalnit conceptul eront ca bonsai-i nu sunt plante indicate in feng shui. Este
ca si cand am afirma ca mancand nu trece foamea.
Bonsai-I in culturile asiatice sunt vazuti ca supremul perceptibil al armonizarii
naturii cu vointa constienta si neconstienta umana si a energiilor rezultate din aceasta.
Bonsai- inconjoara la ei acasa mai ales templele , caci acolo spiritualul si armonia
energetica se considera ca este in forma cea mai inalta.... Se argumenta in afirmatia ca
acesti pomisori nu fac bine in conceptul feng-shui (din pacate romanesc diletant..) ca
bonsai-I sunt niste energii incatusate prin activitatea ingrijitorului lor de a-i forma..
Bonsai-i, rezultat al preluarii de japonezi a penjing-ului de la chinezi, au la baza
conceptul Zen cel mai cunoscut pentru noi europenii prin lumea japoneza, insa ceea ce
cei mai putini de aici stiu, este ca zen-ul japonez este de fapt dao-ul chinez, adica
filosofia armoniei supreme La o prima vederea bonsaii sunt jocul gandirii umane! Ei
astfel priviti sunt intr-adevar doar 3 parti principale: 1) o provocare horticola care este
dictata de catre pom, 2) o tehnica de initiere, si 3) crearea unui design cu o tema
indelungata.
26
Pentru a intelge ce vreau sa spun, pun un mare citat dintr-o lucrare in domeniu,
care mi se pare ca exprima cel mai bine ceea ce vreau sa spun:
traditional, penjing-ul era una din cele cateva arte practicate de eruditii din China. Am
vazut ca esentialul esteticii si teoriile artei erau aplicate de catre toti eruditii in arta si ca
penjing-ul, la acea data, a fost agreat ca o particularitate in stransa legatura cu pictura.
Mai mult, am realizat ca in arta chineza, inclusiv penjing, redarea formei perfecte
sau expresia de frumusete nu au constituit obiectivele finale. Multe dintre estetici si multe
dintre teoriile si principiile in arta au fost adanc transpuse in consideratii folozofice. In
prezent, intrebarile noastre pentru o mai buna intelegere a penjing-ului ne conduc catre o
explorare a cosmologiei chineze. Am sa incep cu o retrospectie si apoi o intelegere a
conceptelor de baza care sunt in stransa legatura cu creatia penjing.
China traditionala a fost ghidata de doua filozofii majore, confucianismul si
daoismul (Taoism). Amandoua au impartit in oarecare masura un teren comun, anume o
credinta in puterea vindecarii a naturii si fundamentul de bunatate al umanitatii.
Amandoua au promovat cultivarea sinelui. Altfel spus, ele erau esential incongruente.
Concentrandu-se pe societate si stat, Confucius a subliniat (reafirmat) ordinea si armonia;
se astepta de la indivizi sa subordoneze nevoile personale marelui bine al comunitatii si
tarii. Principala teorie in daosim era ca omul sa traiasca in armonie cu natura prin
acordarea miscarilor lui cu ritmul universului. Aderentele lui sa evite conventiile si
incuraja investigatiile individuale, chiar excentricitatea.
Ceea ce a despartit postulatele lor contradictorii, aceste doua sisteme formate de
ganditorii culturii chineze, a fost buna valoarea a notarii. Fundamentele lor de intelegere
a capacitatii traditiei chineze de a accepta inconsecventa si coexistenta credintelor
contrare. Pentru dezvoltarea artei, a creat un mediu sanatos si dinamic.
Peste timp, daoismul a evoluat in cateva subcurente. Cateva s-au devotat
intrebarii despre imortalitate si au degenerat in ritualuri formale, cercetari in alchimie,
magie si superstitie. Scopul acestui articol este Daoimul Contemplativ, teoria filozofica
care a reiesit din scrierile lui Laozi (Lao-Tyu) si Zhuangzi (Chuang-Tzu) si altii in
secolele 6-4 inainte de Cristos. Aceste explorari filozofice merita atentia noastra deoarece
ele reflecta predominanta in arta chineza si a estului indepartat al Asiei.
Literar, Dao inseamna Calea. Putem sa ne gandim la el ca la un principiu divin
dar nu ca la Dumnezeul nostru. Nu este o istorie (poveste) a creatiei, nu este o credinta
intr-o inteligenta superioara care a pus lumea in ordine. Dao cuprinde totul, si nimeni si
nimic nu poate devia de la el. Este mai misterios si infinit mai mare decat noi, eludand
intelegerea intelectuala.
Dao functioneaza spontan intr-o maniera organica. Extinzand dincolo de nucleu,
se divide in parti mici si foarte mici, intotdeauna miscatoare, intr-o permanenta
schimbare. In unele sensuri, cresterea ei organica a asemanat modele (sabloane) ca pom
structurat delicat cu ramuri mici si mai mici iesind din crengi largi. Fina ramificatie am
obtinut-o si am urmarit-o cand am stilizat un artar sau ulm, ramificatie ce poate
exemplifica notiunea daoista despre crestere.
.
Natura se vede ca un microcosmos al largului univers, urmand aceleasi principii
organice. In consecinta, daoismul se uita la natura ca un profesor un loc unde invatarea
27
poate lua locul din osmoza. Prin scufundarea noastra in lumea naturii si observand
minunile si transformarile ciclice din jurul nostru, o intelegere instinctiva a lucrurilor
misterioase ale cosmosului si, prin extensie la noi insine, pot fi atinse. Aceasta stransa
comuniune cu natura este considerata esentiala deoarece daosimul sfideaza intelegerea
rationala si poate fi doar intuita, nu inteleasa formal.
Metafora majora in Daoism este curgerea apei. Pentru a trai intelept, avem nevoie
sa fim siguri ca nu mergem inapoi la parau. Literatura daoista previne ce este o dorinta
innascuta a intelectului nostru, sa strangem si sa tinem lucrurile care pot fi intelese si
manipulate. Ca rezultat, ni s-a spus, ca noi adesea nu vedem padurea de pomi. Traind o
viata contemplativa, putem cuceri constiinta ritmului nostru innascut si armoniza cu
pulsul daoismului.
Daoismul, sustine ca totul vine din natura. Totul traieste si este conectat la
experienta lumii. O piatra nu este intotodeauna doar o minerala fara viata ci o forma de
energie inmagazinata, conservata. Un pom este o manifestare maiestuoasa a transformarii
ciclice, un munte o masiva concentrare a fortei vitale. Asadar, nu este o coincidenta ca in
penjing, ca si in poezie, pictura si arta gradinaritului, artistii chinezi au celebrat si recreat
scenele din natura cu munti si apa, pomi si pietre. Ca de exemplu, in China, cele doua
caractere de munte si apa, shan shui, se impletesc (armonizeaza) pt a forma lumea intr-un
peisaj. Muntii si apele au fost vazute ca ingredientele de chintesenta in idealizarea
scenelor din natura. De peste 15 sute de ani, artistii chinezi au facut precizarea metafizica
a muncii lor. Traditional, arta este asteptata sa reprezinte si sa comunice principiile Dao.
In legatura cu Zen, unii pot spune: Nu a fost Zen forta filozofica majora care a
format arta chineza si japoneza? Hai sa vedem inceputurile lui Zen si impactul lui in
China!
Budismul a venit in China din India aproximativ acum 2000 de ani si repede a
cucerit teren. A oferit o mai inalta dezvoltare a gandirii decat daosimul si a fortat
imagistica. Oricum, budismul s-a concentrat asupra suferintei si cerintele lui pentru un
stil de viata monahal si o exterminare a pasiunilor umane au fost in neconcordanta cu
notiunile chineze despre familie si stat. Oamenii au interpretat sutrele Indiene, unde
carturarii chinezi erau adanc familiarizati cu ideile daosite. Asa cum invataturile budiste
au fost filtrate prin mintea lor si reinterpretate prin ideile daoiste, o uniune graduala a
iesit din aceste doua scoli. Ceea ce a reiesit a fost Chan, cunoscut in vest prin numele lui
japonez Zen. In esenta, Chan este forma chineza a budismului o mai indepartata
dezvoltare a filozofiei ulterioare a lui Laozi si Zhuangzi.
In linie cu ascendenta Indiana budista, Chan a retinut cerinta ca adevarata
devotare inseamna stilul de viata monastic. Oricum, prietenia si schimburile filozofale
dintre calugari si amatori erau comune, imbogatind climatul intelectual si artistic. Era o
reafirmare a activitatilor nereligioase ca un manual elaborat si o puternica apreciere a
naturii lumii (in sensul de natura, nu de origine) si a artei. Adepti ai ideilor daoiste,
adeptii Chan au argumentat impotriva meditatiei ortodoxe budiste si eforturile lor sa
aduca mintea sub un control rigid. Ei au sustinut ca mintea trebuie lasata singura, sa
urmareasca propria natura. Mai mult, adeptii lui Chan au respins conceptul budist Indian
conform caruia doar culturalizarea graduala poate fi atinsa dupa ani de meditare. Au
convins ca adevarul metafizic nu poate fi atins decat de divinitate sau imparit prin
28
experienta directa, ei au argumentat ca trezirea poate aparea in orice moment. Chang

Chung-Yuan a subliniat ca efectul emanciparii asupra invatarii al brustei inaltari
(luminare in sensul de intelepciune) asupra dezvoltarii budismului in China a fost direct
atribuit influentei daoiste. Ideea de intelepciune spontana a dat lui Chan o atractivitate
unica. Pentru urmatorii 200 ani in dinastia Tang (618-907), Chan a devenit forma
dominanta de budism in China. Sentimentul (senzatia, palparea) naturaletei si simplitatii
si cautarea unui plan, neasumand felul de frumusete expusa de ambele Daoism si Chan
au impregnat cultura. China si arta ei au intrat in epoca de aur.
Notiunea revolutionara de trezire instantanee fara nici un dubiu s-a concentrat pe
interesele oamenilor asupra tipului de conditie care poate conduce catre experienta asupra
schimbului brusc in constiinta. Ca si inainte, un contact apropiat cu natura a fost
considerat vital. Dar acolo era o noua cale de privire asupra artei. Chiar inainte de venirea
lui Chan, amandoua, creatia si aprecierea asupra artei au fost considerate salutare.
Aderentii lui Chan, oricum, au ridicat-o la un nou nivel si au descoperit arta ca o pasiune
capabila de tragere brusca spre interior.
Cand discutam despre contextul cultural al penjing-ului, am mentionat ca initial
literatii nu au apreciat pictura deoarece ei o considerau o activitate condusa de artizani
care au redat asemanarea fizica din aplicarea laborioasa a tehnicii. Pentru ca arta sa fie
signifianta in ochiul literatilor, trebuia sa transmita un mesaj, o insufletire. Sub influenta
lui Chan, carturarii au realizat ca pictura, la fel ca si caligrafia, poate servi ca vehicul
principal pentru alinierea sa cu Dao. Ei au descoperit ca, caligrafia rost al pensulei si
cernelei nu sunt capabile sa captureze boarea (rasuflarea) si ritmul instantaneitatii
universului cand creaza imagini fara varsta de peisaj, plante si animale. In pictura
traditionala chineza, fiecare pensula folosea in permanenta cerneala si era absorbita in
fibrele de hartie de orez sau matase. Aceasta este clar diferit de pictura in ulei din vest
unde defectiunile pot fi corectate relativ repede prin manuirea unui strat de pictura.
Usurinta si sprinteneala calitatii pensulei chineze transmite imperceptibil miscarea mainii
care o tine. Din cauza aceastei directe, fluide si permanente calitati ale pensulei si
cernelei, pictorii traditionali si caligrafii au crezut de-a lungul secolelor ca mangaierea
(fulgerarea), cand este exercitata de mana unei persone pricepute in armonie cu Dao, este
animata de ritmul universului. Si la cel mai inalt nivel al artei, cand artistul si natura sunt
intr-o uniune spirituala, dao insusi este dezvaluit prin mana artistului. Pictorul devine
unul cu universal si cu toate lucrurile, si pensula lui nu inseamna prea mult singura, dar
devine agentul creativ pentru toate formele.
Penjing nu impartaseste capacitatea executiei imediate si directe ca pictura si
caligrafia. Asa cum stim, pomii in general cer mult timp de antrenare pentru a obtine
rezultate satisfacatoare si o piesa sanatoasa. Totusi, stiland si ingrijind pomii si aranjand
meditativ piesele se obtine o scena contemplativa. Admirand si ingrijind penjing de-a
lungul anotimpurilor si de la an la an se va preta distinctiv catre o adanca apreciere a
naturii. Asadar, [b]penjing a fost considerat ca o cale valida pentru explorarea misterelor
universului si un mod de continua cresterea spirituala.[/b]
Dar care filozofie a oferit cea mai semnificativa calauzire si in acelasi timp a fost
exprimata in arta? Daoism? Chan? Sau amandoua?
29
Am crezut ca Chan, prin consacrarea unei verigi critice intre sansa unei persoane
la brusca trezire si arta, a furnizat o impetuoasa dezvoltare a artei si a contribuit maret la
cresterea ei sofisticata. Chan a sprijinit si dezvoltat o atmosfera si un mediu inconjurator
care era ideal pentru maturizarea formelor de arta la contemplarea in natura. Oricum,
principiile si estetica ce ghidau arta au ramas adanc inradacinate in conceptele daoiste.
Bineinteles, Chan, ca o rasuflare de primavera a daoismului, a absorbit multe dintre
aceste notiuni. In acest sens, ele pot fi numite si Chan. Mai mult, pot usor sa-mi imaginez
ca dupa ce Chan a fost introdus in Japonia in secolele 13 si 14 , aceste idei initial daoiste
au fost apoi popularizate sub numele japonez Zen. In China, oricum, asocierea originala
cu daoismul a ramas puternica. Cartile despre pictura chineza traditionala intotdeauna sau referit la Dao nu la Chan. Si in timp ce artistii penjing, mai ales cei din Republica
Poporului, s-ar putea sa nu se simta chiar confortabil cu limbajul acestei filozofii
stavechi, conceptele daoiste sunt proeminent reflectate in arta lor deoarece ei au retinut
din multele principii artistice si teorii adoptate de pictorii chinezi. Asa cum am mai spus
conexiunea dintre pictura si penjing a fost intotdeauna foarte stransa si oricine a vrus sasi imbunatateasca intelegerea asupra penjing-ului a beneficiat de cunostintele picturii
chineze. Pentru acest motiv, am inclus cateva carti excelente de pictura in lista mea de
selectie de carti de citit
Ca rezumat, poate fi spus ca principala functie a artei traditionale chineze a fost sa
exprime daoismul. In esenta, acest stil este viu si astazi. Asadar, nu este o surpriza ca
multe penjing contemporane reflecta lumina-inimii, afirmarea vietii, care sunt cai
comune asociate cu daoismul. Cred ca in crearea unui penjing, urmatoarele 5 concepte
daoiste joaca un rol semnificativ:
1.
Revelatia energiei cosmice: daca arta este pentru redarea vizibila a lucrurilor
misterioase ale lui Dao, atunci principalul tel al artistului este sa gaseasca cai sa descrie
qi (chi), eternitatea, energia omniprezenta care permite totul. In penjing, dinamica
trunchiului si liniile ramurilor pomilor, forma si textura pietrelor, si sinuozitatea liniilor
tarmului intr-o compozitie peisaj poate fi intotdeauna vazut ca o prezentare vizuala a lui
qi. Artistii intotdeauna subliniaza ca un penjing de success trebuie sa etaleze liniile vietii.
2. Dualitatea yin-yang: din originile traditiei gandirii chineze s-a consacrat notiunea ca
tot ce exista are si o parte opusa: mascul/femela, lumina/intuneric, negative/pozitiv,
gol/plin, etc. oricum, total diferit de traditia vestica, unde nu a fost o gandire de valoare si
nici o dorinta de a birui unul pentru a lasa altul sa triumfe. In schimb, cele doua contrarii
au fost vazute pe ambele parti ale aceleiasi monede, completandu-se si cerandu-se una pe
cealalta. Privind fata dubla a unei elice in Tai Qi (tai Chi) simbolul exemplifica aceasta
notiune de contrast dar interdependenta mutuala a contrastelor. Integrate confortabil, cele
doua formeaza un cerc complet.
Dihotomia yin-yang este esentiala in procesul creativ. Ea contribuie la
complexitatea designului si a transformarii generate. Integrarea contrastelor rezulta intrun sens al armoniei. In penjing, o varietate a contrastelor este folosita pentru crearea
tensiunii artistice. De pilda, muschiul fraged catifelat este juxtapus contra pietre puternice
semnifica qi-ul mileniilor. Ariile dense in compozitie sunt cu grija echilibrate de spatiile
negative. Pentru a avea success, toata scena rezultata din elementele contrastante trebuie
eventual sa fie rezolvata intr-o imagine complexa a consistentei structurale si unitatii.
Doar apoi poti sa simti o armonie a procesului.
30
In daoism, contrastele nu sunt vazute doar ca interdependenta ci si ca rezultat

reciproc. Fiecare conditie a fost considerata a contine germenii pentru situatiile contrare
necesare evolutiei acestora. Daoismul retine ca nu poate exista nastere fara moarte, nu
exista castig fara pierdere, nu exista placere fara amaraciune, nu exsita frumusete fara
uratenie. O cautare a perfectiunii este observata ca inutila. Parafrazandu-l pe Zhuangzi,
Alan Watts a scris:
sanatatea formala si sinceritatea oamenilor sunt alese precum soldatii si pomii drepti si
puternici taiati pentru lemnarie, ratiune a inteleptilor obtinuta prin o perfecta aparenta a
imperfectiunii, asa cum vedem la pinul noduros si colinele colturoase din picturile
chineze.
Cred ca acesta este motivul pt care artistii penjing adesea nu dau atentie ca pomii
lor sa arate perfect.
3. Natura si completa naturalete: in chineza, cuvantul ziran inseamna atat natura cat si
a fi natural. Literar, inseamna sa fi "tu insuti" - complet si total tu insuti. Natura este acea
cale - unde nimic nu este afectat de ea. Pentru artist, ea este sursa de imaginatie si
inspiratie. Experimentand cu ea cu umilinta, o persoana poate incepe un jurnal de
intelegere si vindecare si obtinerea unei sanse de crearea a artei autentice. Acesta este cel
mai inalt nivel de arta pe care chinezii il numesc "adevar" (qu). Ei inteleg ca incarnarea
interiorului peisajelor in forma exterioara de munti si apa a fost salutara.
In penjing, naturaletea este cheia. Materialele trebuie sa fie naturale. Vechiul este
mai bun decat noul. Noi privim pomii si pietrele pentru a relata povesti de supravietuire
si mizerie. Pomii pot arata batuciti (cum este snitelul ..) sau gratiosi dar ei trebuie sa arate
felul de maturitate care este obtinut prin experienta de viata. Patina vaselor este mult
apreciata pentru armonizarea cu aparenta de batran a pomului.
Oricand posibil, formand si interferand cu procesul natural trebuie tinut la minim.
Nu trebuie sa fie taieturi care sa nu fie fine si legaturile sa nu lase urme. Pe cand
caracterul unui conifer poate fi adesea sporit prin creatia tehnica a trasaturilor lemnului
mort care ca si in jin si shari, cioplirea trebuie sa para naturala, nu facuta de om, iar
produsul "finit" trebuie sa dezvaluie nu urma mainii artistului. Trebuie sa arate ca si cand
natura insasi a fost creatorul.
Naturaletea in arta inseamna in acelasi timp spontaneitate. nimic nu trebuie sa
para repetat. Originalitatea reprezinta inaltul premiu. asta nu neaparat inseamna sa
descoperi taramuri noi si sa inventezi ceva total diferit. Cand inima ta, mintea si sufletul
sunt implicate in procesul artistic, vei crea ceva unic deoarece produsul va reflecta
propria ta personalitate si va marca momentul in timp. Toti dintre noi care am participat
la un concert de rock, stiu diferenta dintre bruiajul de pe banda, care se duce oriunde
energia il cheama, si frecventa si calitatea dintr-un studio de inregistrare. Cu tehnologia
moderna este posibil sa fie la fel. Dar nu poti chema vantul.
In penjing, artistii folosesc design-ul asimetric pentru a introduce un echilibru
dinamic. Chemarea pentru spontaneitate reprezinta mai mult o incercare. Pomii au nevoie
de antrenare pas-cu-pas si planificare in avans, facand imposibil sa prezinti o piesa cu
aspect "final" intr-o anumita pozitie. Oricum, cu penjing-ul in padure sau stilul apa-sipamant, lucrul artistului cu pomii care au fost partia formata, acum poate crea un peisaj
naucitor in decurs de cateva ore. Poate de aceea aceasta forma de penjing se preteaza
31
singura sa faci o demonstratie de format: audienta poate fi martorul scenei de creatie

spontana. Experienta privitorului este mai intensa cand fiecare pas curgand natural si
alegerea artistului este determinata de mai mult de perspicacitatea momentana decat de
succesiunea coregrafica prestabilita.
Este clar un lucru de evitat: o excesiva urmare a regulilor. Fireste, sa faci un
penjing bun cere talent si precizie. Incepatorii au nevoie intotdeauna de un indrumator
(ghid). Oricum, artistii adevarati stiu cand sa se abtina de la reguli si cand sa le aplice. In
final, natura, nu stipulatiile facute de mana omului, trebuie sa fie arbitrul. Un efort prea
lucid (intentionat) adesea duce ca rezultat la o piesa artificiala lipsita de viata.
Deasemenea, orice cantitate de stilare si manipulare a unui pom viu trebuie sa conduca la
un termen de viata lung a pomului in grija. O procedura prea invaziva are ca rezultat o
piesa moarta mai apropiata de sculptura si nu de arta pomului. Astfel de creatii violeaza
spiritul lui Dao.
4.
Mergand cu debitul (curgere): un concept in stransa legatura cu naturaletea
este wu-wei. Literar inseamna sa nu faci, sa nu fortezi, nu prea multa interventei.
Nu trebuie sa fie construit cu lenevie sau pasivitate indulgenta; in schimb, wu-wei se
refera la abilitatea unei personae de a se bizui pe inteligenta si intelepciune pentru a
realiza lucruri fara a irosi prea multa energie. Am punctat mai devreme ca daoismul
frecvent a atentionat de excesivul sprijin pe intelect si felul de inteligenta mentionat aici
trebuie neaparat sa fie inteleasa ca intuitie, experienta de viata si folosirea perimetrica in
loc de viziunea centrala. Betisoarele subliniaza cum sa vezi mai bine cand am permis
ochiului nostru sa fie relaxat; cand noi nu incercam sa vedem. Cred ca cea mai buna
metafora pentru aceasta lipsa de efort merge cu imaginea daoista a plutirii.
Aplicand wu-wei in penjing inseamna sa lasi pomii selectati sa-ti vorbeasca si sa
te ghideze in deciziile luate. Asta inseamna ca tu nu violezi spiritul pomului prin
impunerea asupra lui a unui design care este impotriva naturii lui. Cand azaleele sunt
stilate sa arate ca si coniferele sau plantele tropicale sunt concentrate in forme de pomi
care se gasesc doar in regiunile temperate, artistul violeaza ambele concepte de naturalete
si wu-wei. Nu este suficient sa fi intelegator cu cerintele horticole ale plantei cu care
lucrezi. Trebuie sa te familiarizei indeaproape (intim) cu habitatul lor natural si toate
caracteristicile lor naturale si ale formei.
5.
Perfectiunea efortului redus: acest principiu, numit de (te) in chineza este o
continuare si o extensie a celor doua concepte anterioare. De se refera la puterea creativa
a persoanei care se poate aduna cand traieste natural si spontan in concordanta
(armonie) cu Dao. Primul inteles al lui de este virtutea, dar in uzanta daoista,
sublinierea nu tine de moralitate ci de putere, ca in intelegerea temei prin virtutea asupra
ceva. In viata de toate zilele, actiunea lui de adesea duce la neobservare deoarece
poate aparea comun, in special cand este asociat cu o persoana care are o inclinatie
naturala catre umilinta. In lumea artei si mestesugului, oricum, de poate realiza cele
mai frapante rezultate. Betisoarele puncteaza ca de este principiul de baza care
ghideaza orice arta si mestesug in Asia. In literatura daoista timpurie, scrierile lui
Zhuangzi abunda de povesti despre mestesugari si puterea lui de. Aceste povesti
subliniaza pregatirea spirituala, atenta si atitudinea relaxata a artistului adusa pe tabla
daca de este sa vina in scena. Dar rezultatul merita. De este darul special primit de o
32
persoana cand ea/el a ajuns in armonie cu dao. Cand lucrurile vin in scena ca si cum ar fi
vrerea lor. Cand o tema curge usor fara obstacole. Si cand un artist creaza o piesa cu
putin efort, ca si cum s-ar juca un copil sau cand este rezultatul unui accident miraculos.
In toate aceste situatii de este la lucru.
Aristocratia chineza nu era interesata in legatura cu regulile sau de cuiva placea
sau nu penjingul lor. Acesta era un efort personal, privat care reflecta abilitatea artistica a
proprietarului-antrenor si a creat un cadru non-competitiv si necomercial. Principiul de
baza e ca frumuseatea este in ochii detinatorului si ca opinia proprietarului-antrenor era
singura care conta. Crearea de plante in vas era un hobby placut. Nu era necesar sa fie
serios sau sa creeze frumusete. Era perfect si sa creeze plante urate sau monstruoase.
Acesti pomi au devenit subiecte de interes, subiecte de conversatie intre prieteni. Pentru
unii, gasirea unei forme neobisnuite de pomi a constat inceputul. In alte cazuri, designul
utilizat pe cracile foarte tinere ale rasadurilor a dus la formarea trunchiului lor in
caracterele caligrafiei chineze.
In istoria chineza, cand a fost o perioada de autorizatii ale statului in fiecare parte,
a fost reprezentata de simbolurile tipului de zodiac. In crearea pasnica, un dragon mitic a
fost creat care era o compozitie a fiecaruia dintre simboluri cu capul unui taur, coarnele
unui cerb, solzii unui sarpe, ghearele unui vultur, etc.
Dragonul asiatic a devenit simbolul imperiului chinez si adesea era descris
luptandu-se cu bule de flacari ceea ce reprezenta raul. Spre deosebire de dragonul
european, dragonul asiatic a devenit un simbol indragit. Urmatoarele penjing au fost
create pt a sugera imperiul chinez protejandu-si supusii.
Penjingul aristocratic chinez a fost o distractie placuta a elitei educata de
carturari aristocrati care erau asigurati in acea statie a vietii. Ei erau "generalisti"
semidocti in toate artele culturale chineze. Fiecare pom avea propria lui tema sau era
creat cu un tel specific. Nu erau doi care sa semene si nicaieri nu erau de vanzare.
Bonsaii japonezi se spune ca au o istorie de 1.500 ani si multi au invatat ca bonsaii au
inceput in China 1.000 ani mai devreme. daca studiati cu atentie blocurile de lemn
"ukiyoe" japoneze facute inainte de comandantul amenrican Perry care a incheiat izolarea
japoneza in 1853, veti afla ca bonsaii japonezi au un stil identic cu penjingul chinez.
Asadar, atat timp cat senzatia de bine se creaza in ochii privitorului, iar
bonsaiul /penjingul este forma cea mai inalt perceptibila atat la nivel primar-vizual, cat si
subconstient si energetic a armoniei conceptelor Yng si Yang, dati-mi voie sa spun fara
indoiala este cel mai indicat in feng-shui.
Mai mult chiar, restul plantelor care in Europa sunt categorisite dupa perceptia
vizuala neelaborata si nestudiata(cred ca si dvs. vi s-a intamplat ca azi sa vedeti o floare
de ex. si sa nu va placa, iar maine fiind in alta stare sufleteasca sa aflati cat de frumoasa
este acea planta..) nu pot fi contraindicate in feng-shui. Armonizarea binelui(aspectul
placut, senzatia placuta a vederii plantei, a florilor ei etc.) si a negativului(aceasi planta in
perioada de iarna sa zicem, evolutia ei desi uneori ati uitat sa o udati sau ingrijiti,
suportarea de catre planta a socului transportului, replantarii, tunderii etc.) nu poate fi mai
bine oglindita decat in plantele din jurul nostrum. Nu acestea sunt benefice sau nu, ci
perceptia noastra asupra lor, conform tarelor culturii in care traim sau inculturii in care
traim din pacate.
Atat timp cat acasa la el, feng-shui-ul foloseste toate plantele fara discriminare,
iar in ingrijirea plantelor intra inclusiv alegerea si pozitionarea vasului, mi se pare o
33
reactie neavizata din partea noastra sa sustinem ca acea planta este indicata sau nu in
feng-shui
Daca vrem sa cream arta (n.a.: in sensul atat al visualului cat si al perceptibilului
si aici ma refer si la armionizarea energetica), trebuie sa progresam in invatarea pasilor
implicati si sa privim spiritul care marcheaza arta adevarata. In arta estica ca si in cea
vestica, tehnica singura, produce doar o compozitie plata si lipsita de viata. Ce este cu
adevarat numit aducerea si nasterea la viata in marea arta este inspiratia, vitalitatea,
interiorul spiritului. In engleza, inspiratia deriva din a imprima, a turna, a aduce viata
in, adesea idea de infuzie divina. In China, o tara cu o puternica traditie pantheista,
aceasta energie de viata este numita qi si exista credinta ca patrunde in orice chiar si in
pietre si alte obiecte pe care vesticii le considera lipsite de viata (neanimate). Ghidat de
cunoasterea interioara, artistul incearca sa aduca in compozitia lui aceasta energie
spunea foarte inspirata in acest sens, Albert Karin. De aici a pornit feng-shuiul si relativ
recent in cultura europeana si americana a patruns idea ca desi un corp nu este animat el
are o viata si energia lui, putandu-ne influenta in perceptie si in senzorialitatea noastra
energetica. Probabil si de aici scaparile de sensuri din traduceri ori din conceptele
raspandite de asa-zisii maestri si nu cred ca gresec cand spun, inca o data, ca NU
PLANTELE SUNT NEGATIVE ENERGETIC VORBIND, CI PERCEPTIA SI
SUPERSTITIILE NOASTRE SUPERFICIALE, PRIVITOR DE ELE
Cateva aspecte practice

Acum, dupa ce am vazut in mare ce ansamblu de arte contopeste de fapt arta
bonsai, abilitatea de a portretiza ce este mai frumos in natura" dupa cum spunea Saburo
Kato, afland ca bonsai-i sunt arta, stiinta, istorie si filosofie (dupa cum si-a intitulat
cartea Deborah Koreshoff), ar trebui sa coboram putin mai in concret si sa discutam un
pic si despre modul de alegere a unui material ce urmeaza a deveni un bonsai.
Pentru a ajunge la un material ce va deveni prin munca noastra un bonsai, trebuie
sa avem in vedere ca cei mai buni bonsai se realizeaza din plante ce sunt deja
aclimatizate cu conditiile din zona, locul, habitatul unde traim. Incercarea de a aduce
pentru modelare specii ce nu sunt aclimatizate conditiilor unde ne dezvoltam, poate duce
la moartea plantei. Acest lucru s-ar putea sa nu se datoreze numai priceperii sau
nepriceperii noastre de a crea un bonsai, ci faptului ca planta fiind supusa unui proces de
aclimatizare, peste care se suprapun si tehnicile specifice de modelare a unui viitor
bonsai, s-ar putea sa nu reziste si in consecinta sa sucombe.
De aceea eu recomand a se incerca sa se porneasca de la specii autohtone si o
puternica documentare prealabila despre intretinerea, necesitatile etc. speciei alese.
In acest sens, consultarea prealabila de material documentar, dar si discutiile cu diversi
crescatori ai respectivelor specii, consider ca pot fi benefice.
Acum, trebuie mentionat ca in natura, exista plante care datorita fie a prabusirii
peste ele a unui bolovan, un alt pom sau alt asemenea obstacol, au reusit sa
supravietuiasca, contorsionandu-se in mod natural si desi avand varste respectabile,
aceste palnte pastreaza o talie mica. Sau pe stanci, pe sub bolovani, vantul a adus o
samanata de planta, care datorita lipsei de mai mult sol, ori apa, ori soare s.a.m.d., a
crescut, avand dimensiuni reduse si un aspect contorsionat, ajungand la o etate
34
apreciabila. Aceste plante pot deveni cu succes viitori bonsai, fiind rezistente si capabile
sa suporte tehnici de modelare chiar si mai dure Acestia sunt cunoscuti ca yamadori.
Exista si acel tip de yamadori urbani, adica, crescuti de ex. in locul dintre borduri,
langa fundatiile cladirilor, in general a constructiilor, care au forme interesante si pot
deveni si ei viitori bonsai.
Nu inseamna ca orice asemenea pomisor recoltat tuns si asezat intr-un vas plat
este deja un bonsai. Intai va trece prin faza de pre-bonsai: materialul de lucru ajustat si
format in linii foarte generale, crescut si observat atent. Un pre-bonsai pentru a-si capata
acest statut, in general, inseamna cativa ani buni de intretinere grosiera a plantei
Eu optez pentru acesti yamadori, fie ei urbani sau nu, caci consider ca sunt niste
plante deja obisnuite cu clima locala, fara a mai avea nevoie de o perioada de
aclimatizare; traind in conditii vitrege cand vor ajunge in mainile persoanei pasionate se
va putea simti cu mult mai bine, asigurandu-i-se hrana si conditiile necesare. Apoi va fi si
mult mai rezistent la unele-altele scapari ale celui ce doreste sa-l modeleze, oricum avand
un habitat mai bun decat cel in care s-a obisnuit.
Apoi, la un yamadori mai este un mare avantaj: fiind specie autohtona, spre
deosebire de speciile mai mult sau mai putin exotice de care cei mi multi sunt atrasi, nu
necesita conditii speciale pentru a se dezvolta!
In general, am observat ca cei ce culeg din natura acesti pomisori, aleg exemplare
mici, unele care chiar, iertat sa-mi fie daca deranjez pe cineva, nu au nimic din ceea ce ar
trebui sa aiba un viitor bonsai. Opinia mea este ca nu ar trebui sa se fereasca nimeni de
exemplarele chiar mai maricele, care au deja o linie formata. In felul acesta isi usureaza
si munca viitoare si beneficiaza si de un exemplar cu mare potential. Este greu de crezut
ca din cateva bete cu cateva frunze pe ele, vor iesi bonsai de calitate. Nu va temeti de
exemplarele mai mari: aveti de unde taia si acestea mai au un mare avantaj, deloc de
neglijat, respectiv au radacinile si trunchiul bine formate
De unde mai putem lua material pentru a crea un bonsai? Din pepiniere ori din
florarii.
Problema cu pomisorii achizitionati din florarii cu titlul de bonsai este mai
delicata. Cumparand un bonsai gata facut(desi majoritate, numai bonsai nu pot fi numiti)
eu consider ca nu faci altceva decat sa te transformi in unul care ingrijeste un bonsai si nu
unul care face un bonsai!
Un aspect este planta in sine, care de obicei, este indopata cu tot felul de substante
ca sa arate bine si sa poata fi vandabila. Frunze lucioase, planta pare sanatoasa si dupa 23 luni cu putin noroc 1 an, moare subit.
Ce s-a intamplat ca doar a fost ingrijita ca la carte? Planta fiind invatata sa-si
primeasca drogul, in momentul in care acesta nu i se mai administreaza, intra si ea in
sevraj si de cele mai multe ori nu rezista si moare. Un exemplu elocvent este ce se
intampla cu azaleele cumparate din florarii sau marketuri de specialitate. Pe langa ca la o
privire atenta nu seamana nici florile cu cele de azalea, acestea sunt un hibrid, care de
foarte multe ori, are o viata scurta: cand au cazut florile moare si planta.
Forma plantei este data deja si desi pare atractiva, totusi cu greu poate fi numita
un pre-bonsai. In ciuda pretului destul de ridicat pe care il pretinde vanzatorul,
35
cumparatorul nu face decat sa cumpere o planta caruia anevoios si uneori imposibil poate
sa i se schimbe forma, astfel neputand decat sa se execute plantei eventual taieri de
intretinere.. Ori nu asta inseamna sa faci un bonsai!
Un alt aspect este solul, pamantul din vas.
In general, pamantul din vas, trebuie:
Sa permita retinerea umezelii necesara plantei, insa fara ca aceasta sa fie in
exces, adica sa permita drenarea(scurgerea apei). In acest sens, amestecarea in
compozitia solului de pietris, nisip, granule ceramice etc. ajuta mult.
Sa permita o buna hranire a plantei cu cele necesare mentinerii ei in viata si intro forma buna. Astfel, pamantul, periodic ar trebui fie ajutat prin folosirea unora
altora substante care sa suplimenteze sau inlocuiasca elementele nutritive
consumate de planta, fie imbogatit/completat cu diverse amestecuri de compost.
Sa permita o buna functionare a radacinilor, in functie de specie. Acest fapt se
refera la pastrarea si ajustarea PH-ului solului conform necesitatilor speciei,
eventual ajustarea periodica a acestuia, nesufocarea radacinilor cu composturi
ce izoleaza radacina .
La plantele cumparate din florarii, trebuie avut in vedere ca pe timpul transportului
de la producator, la punctul de desfacere, plantele au nevoie de umezeala si se foloseste
de obicei un sol mai putin hranitor, mai putin permeabil si drenant. Insa de cele mai
multe ori, florarii nu mai schimba acest sol si vand planta asa. De aceea recomand ca
atunci cand se achizitioneaza o planta din florarie, pe cat posibil, in 2-3 luni de la
achizitie, sa se recurga la schimbarea solului din ghiveci cu unul care sa intruneasca cele
3 caracteristici mai sus-enuntate, in beneficiul plantei.
36
Schimbarea pamantului
Schimbarea pamatului unei plante bonsai sau pre-bonsai, asadar ar trebui sa intervina:
dupa achizitionarea din florarii,

in momentul cand observam degradearea acestuia (cand devine impermeabil sau
planta da semne ca nu i se asigura conditiile necesare pentru hranire),
cand radacinile exced vasului si atunci trebuie mutata planta in alt vas,
cand pamantul este infestat de paraziti.
Poate parea un pic mai grea aceasta interventie, dar odata inceputa bine, totul va
merge usor. Oricum, cand schimbam pamantul plantei, o mutam sau o transplantam,
trebuie sa ne asiguram ca noul sol pe care il folosim, este de calitate mai buna decat cel in
care se afla planta
Pentru a scoate planta din ghiveci, folositi o lama de cutit, pe care o bagati intre
peretele vasului si restul de sol, tragand de-a lungul peretilor vasului, cu scopul de a
dezlipi pamantul si eventuiale radacni de ghiveci. Cand faceti acest lucru, asigurati-va ca
partea ascutita(taietoare) a lamei este in sens opus directiei in care o miscati, astfel
evitand a taia eventual eradacini. Dupa ce ati facut aceasta, prindeti cat mai aproape
posibil de sol, tulpina plantei, o miscati usor in stanga, in dreapta, in fata si in spate si
apoi cu palma intinsa, cu fata spre sol, bagati tulpina pomisorului intre degetul mijlociu si
inelar(in cazul vaselor mici), intoarceti vasul cu fundul in sus (in mod firesc planta va fi
cu varful in jos), scotand incet vasul. Astfel, veti reusi sa scoateti planta cu intreg balotul
de pamant din ghiveci, fara a-i vatama radacinile
In cazul transplantarii sau mutarii, curatarea radacinii este necesara si utila. In
general, se recomanda taierea a maximum 1/3 din lungimea acestora, desi sunt practici de
taiere mult mai drastica a radacinii plantutelor, ce dau bune rezultate. Aceasta procedura
va incuraja sa apara noi radacini, sa creasca, apoi sa faca pomisorul mai capabil sa
absoarba compozitia hranitoare din compost.
De asemenea, nu este recomandat a se renunta in totalitate la vechiul sol, decat daca
acesta este infestat. In special, la conifere, daca renuntam la intregul sol vechi, acestea
vor muri, intrucat intre radacinile plantei cresc asa-zisii fungusi prietenoase, care o data
disparuti, duc la moartea plantei. De aceea, recomand ca la conifere sa nu se distruga
balotul de sol de la baza radacinilor plantei.
Spalarea radacinii
Aceasta este indicat sa se faca pentru doua motive principale:
toate radacinile batrane si solul original pot fi mutate fara a aduce daune radacinii
si poti vedea intregul sistem al radacinii si sa faci ceva taieturi initiale.
37
Unii pomi ii poti selecta ca pre-bonsai si pot creste in pamant in gradina sau
pepiniera. Acesti pomi vor avea un sol cat mai apropiat de cel din care au fost recoltati(de
aceea se recomanda ca la recoltarea bonsailor din natura, sa se ia si pamant din locul
unde acestia s-au dezvoltat), solul acesta urmand a se amplasa de jur imprejurul
sistemului radacinii.
Cand se impune spalarea radacinilor, aceasta se face cu jet de apa, tinand trunchiul
pomului si aplicand presiunea necesara de apa cu scopul de a da jos solul de pe radacini.
Eu, in general, am inceput de la baza radacinii, dizolvand solul, incepand dinspre trunchi
si mergand incet catre varf. Dupa ce este gata, pomul poate fi mutat in sol mixt granular,
si particulele de sol ce se vor cerne usor in intrega zona a radacinii. Aceasta va da
intregului sistem de radacini un amestec egal de sol, apa si oxigen, pentru a promova
cresterea sanatoasa a radacinii. Radacinile vor creste prolific in apropierea trunchiului si
nu doar in perimetrul masei radacinii. Schimbarea intregului sol o data, poate fi facuta cu
pomii cu frunze cazatoare(desi personal nu o recomand).
Solul vechi din jurul radacinii pomilor cu frunza tot timplu verde recomand a fi mutat
in doi pasi:
jumatate din sol trebuie spalat/indepartat odata cu prima transplantare si cealalta

trebuie spalata/indepartata la a doua mutare in doi ani. Sunt doua motive pentru
aceasta: toti pomii cu frunza verde nu sunt cu radacina dezgolita si spalarea totala
a radacinii dintr-odata indeparteaza prea mult mycorrhiza (fungusii prietenosi).
Ceea ce fac eu in general este sa indepartez solul greu din jurul trunchiului si sa
schimb o parte din sol din mijloc si perimetrul sectiunii din zona radacinii cu o
stropitoare lasand ceva din solul vechi. Apoi, pun solul pentru bonsai si pun
particulele in zona radacinii cat de mult posibil.
O alta buna oportunitate pentru o spalare a radacinii este sa o speli dupa ce pomul
nu a fost mutat cativa ani. In cele mai multe cazuri, sistemul de radacini al
pomului este dens, solidar si asfixiat langa trunchi si cele mai multe soluri din
apropierea masei radacinii sunt descompuse si tasate, obstructionand drenarea
apei. Poti usor sa scoti pomul afara din vas si sa pregatesti un suvoi de apa pe
radacina si sa schimbi o parte din solul bonsaiului, asigurand astfel un nou aflux
de aer. Astfel, un sol proaspat poate fi introdus in zona radacinilor si ele se vor
extinde permitand aparitia unor noi radacini in cativa ani.
Eu folosesc apa in locul betisorului, condsiderand ca schimbarea solului vechi cu

betisorul poate cauza mai multe daune decat cu apa, cu betisorul riscand sa ranim
radacinile.
In cazul transplantarii, sau schimbarii pamantului, eu opresc udarea plantei cam 2-3
saptamani, apoi urmand o udare normala.
Udarea
Majoritatea bonsailor mor dintr-o udare incorecta: ori abundenta, de cele mai
multe ori, ori prea saraca. Nu exista un calendar, un program de udare: la nu stiu cate ore,
38
de nu stiu cate ori pe zi sau la nu stiu cate zile sau mai stiu eu ce alti algoritmi sau alte
inventii. Trebuie inteles ca vasul mic, in cazul unui sol neadecvat, face ca planta datorita
faptului ca nu are cum sa se aeriseasca, sa se asfixieze. Adica sa-i putrezeasca radacinile
din cauza solului noroios care lipindu-se de radacini, le impiedica sa mai faca absorbtia
de materie nutritiva si schimbul tipic de gaze necesar vietii.
Planta se uda atunci cand are nevoie de udare, nu dupa un calendar prestabilit.
Trebuie retinut insa, ca exista si mai multe tehnici de udare, in functie de anotimp
si ce dorim noi de la planta: dorim sa mai temperam cresterea, atunci rarim udarea; dorim
ca planta sa dezvolte muguri, ramuri etc., udam mai abundant si cat se poate si permite
caracteristicile speciei, udam prin pulverizare partea superioara a plantei, astfel stimuland
mugurii latenti de la baza frunzelor, ori de pe scoarta etc.
Dupa o defoliere, planta se uda mai putin si se pune intr-un loc mai umbrit;
inainte de o legare este indicat ca planta sa nu se ude; vrem o inflorire/infrunzire mai
rapida, se uda cu predilectie mugurii etc..... Trebuie tinut cont ca o planta cam 30% din
necesarul de apa si-l ia prin frunze. In acest caz, udarea frunzelor este utila, in functie de
caracteristicile speciei caruia-i apartine planta. Mai trebuie avut in vedere ca udarea
frunzelor ajuta planta la a absorbi mai bine apa de pe masa foliara, curatind-o de praful ce
se depune pe frunze.
Inecarea se preteaza mai ales, in prima perioada dupa transplantarea plantei si la
solurile compacte, astfel putand asigura o udare completa si sigura.
Udarea normala a solului se face atunci cand solul, pe o adancime de 1cm. minim,
este uscat. Udarea se face pana ce apa incepe sa curga prin gaurile vasului, in 2-3 etape,
astfel ca solul sa se ude atat in profunzime cat si in stratul superficial.
Este foarte important cand se poate face udarea:
in anotimpurile calduroase, in general in perioadele reci ale zilei, adica dimineata

devreme si seara tarziu; astfel, daca udarea se face seara tarziu, solul are timp sa
se raceasca de la caldura zilei, planta la fel si nu se "arde" pomisorul, insa
pastrandu-se umezeala peste noapte. Daca udarea se face dimineata devreme,
este de avut in vedere ca planta sa nu fie uda pe frunze in momentul in care
soarele rasare sau o lumineaza, in caz contrar planta "oparindu-se" iar solul daca
este ud, formeaza aburi care vor arde din nou frunzele si implicit planta;
evident ca pe perioada de iarna, udarea se va face dimineata tarziu, ca sa se evite
inghetarea apei si se va renunta la udarea de seara tarziu....
Mai e un aspect de care trebuie tinut cont la udare: specia pomisorului conform
particularitatilor ei, indica modul de udare (nu veti uda un ficus sau o salcie ca pe un
ienupar sau pin!).
Cantitatea udarii depinde si de dimensiunile vasului: cu cat vasul este mai mic, cu
atat evaporarea va fi mai rapida, datorita cantitatii mici de sol.
39
In general, udarea nu se face peste solul ud, adica intre udari, solul ar trebui sa se
usuce...
Ar mai trebui mentionat ca in cazul in care solul din vas este acoperit de muschi,
acesat ar trebui ridicat sau inlaturat in momentul udarii, si pus la loc pe urma
Curatarea/tunderea
O alta practica necesara este curatarea, care este simpla taiere a ramurilor si
trunchiurilor care cresc in exces in lungime si salbatice, taierea ramurilor moarte(in cazul
nu se aborda vreun stil unde acestea sunt necesare).
Curatarea este importanta pentru cresterea bonsaiului pentru a-l pastra intr-o
forma buna, fiind practic procesul de echilibrare a pastrarii in miniatura a pomului. Un
bonsai care este lasat necuratat va creste inalt ori ca o tufa(sau va muri), apoi probabil
va forma o coroana larga care este depasita de conceptul de bonsai.
Deci daca vrei sa pastrezi planta ta in forma de bonsai, trebuie sa faci curatiri sau
taieri. Faci asta prin taierea ramurilor noi pentru a aduce planta la forma sau marimea
initiala/originala. Ce este mai interesant de stiut despre aceasta metoda, este ca nu-I
sufficient sa pastrezi planta ta in miniatura ci deasemenea sa-i pastrezi si frunzele mici.
Daca dupa curatire, vezi ca planta ta nu arata stralucit, nu intra in panica caci,
pomul tau, va contiuna sa creasca chiar mai bine decat te astepti.
Un alt tip de curatire este curatirea mugurior de pe ramuri care este bine-venita tot
timpul anului. Prin aceasta metoda, se pastreaza doar mugurii ce au aparut in locurile
unde dorim sa se dezvolte ramuri, evitand o indesire excesiva a ramurilor, restul
curatindu-i.
Ciupirea
Este operatiunea prin care se scurteaza noii lastari si consta in efectiva ciupire a
varfurilor(prinderea intre degetul aratator si police a varfului ramurii/lastarului si in timp
ce acesta este tinut cu cealalta mana cat mai aproape de punctul unde urmeaza ruperea,
prin intoarcere se rupe acest varf). Acest lucru se face pentru a impiedica lastarii sau
ramurile sa creasca excesiv de lungi, avand ca efect in egala masura pastrarea ramurilor
in limitele rezonabile, ingrosarea acestora sau lastarilor si nu in cele din urma, crearea si
indesire ramurisului fin prin orientarea sevei(care in mod normal stimuleaza varful
ramurii/lastarului) catre mugurii latenti.
Astfel castigati 5 lucruri dintr-un foc:
1) mugurii latenti se vor desface si ei si
40
2)
3)
4)
5)
astfel se vor micsora si frunzele noi,

se va indesi coroana(va capata aspectul de "batut")
se va micsora distanta internodala, adica distanta dintre frunze
obtineti si ingrosarea ramurilor si implicit a trunchiului
Defolierea
Defolierea este operatiunea prin care se tinde la micsorarea frunzelor
pomisorului-bonsai si presupune inlaturarea totala sau partiala a frunzelor. Acest lucru se
face de obicei in timpul sezonului de crestere. In general, aceasta tehnica se poate executa
la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operatie extrem de simpla. Aceasta operatiune
trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara codita, acesta
ramanand pe ramura. De ce? Intrucat foarte multi pomisori au la baza coditei frunzei,
inspre trunchi, un mugure de crestere a unei viitoare ramuri. Dupa ce acest mugure
incepe sa se dezvolte, codita ramasa in cele din urma cade de la sine. In cazul speciilor la
care frunzele nu au codita sau aceasta este foarte mica, taierea se va face cu mare grija
pentru a nu distruge mugurii, ori se taie jumatate din frunza. La speciile la care petiolul
este foarte lung, acesta poate fi taiat la jumatate.
Deci, daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere a
plantei, fie totala recomandata plantelor foarte sanatoase, fie pe etape, adica partiala
pentru plantele mai firave. De asemenea, defolierea partiala mai are ca scop ingrosarea
unei ramuri, in sensul ca ramura ce dorim sa ia in grosime ramane nedesfrunzita, urmand
ca aceasta defoliere partiala sa se repete pe parcursul a mai multi ani.
Indicat este ca dupa o defoliere sa urmeze eliminarea mugurului terminal al fiecarei
ramuri, astfel energia necesara noii infrunziri fiind dispersata catre mugurii ve vor urma
sa apara si nu catre varful ramurii cum se intampla in mod firesc, astfel stimuland si
aparitia ramificatiei fine sau secundare.
Dupa aparitia noilor ramuri infrunzite, ar trebui sa se recurga la ciupirea noilor
ramurele ce apar, atunci cand se remarca o crestere nefireasca si o marire nefireasca a
distantei internodale. Toti acei noi lastari care ies din coroana ori la care distanta dintre
noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiti insa deasupra celei de-a doua ori a treia sau maxim
a patra frunze.
Se va recurge si la inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au
crescut prea mari sau sunt afectate de boli si daunatori.
Un bonsai cu cat are mai multe defolieri la active, cu atat va avea frunzele mai
mici.
41
Dupa defoliere, este indicat ca bonsaiul sa fie asezat intr-un loc mai umbros si sa
beneficieze de o cantitate mai mica de apa decat normal, pana la aparitia noilor frunze.Eu
obisnuiesc dupa defolierea sa fac o mai pronuntata udarea prin pulverizare.
Legarea
Legarea este modalitatea prin care pomisorul, incepand de la trunchi si terminand
cu ramurisul fin, se indoaie efectiv, astfel capatand forma dorita. Eu as zice ca modelarea
a ceea ce se vede din planta, deasupra solului, se face in principal prin legarea cu sarma,
conform practicii japoneze in acest sens, alaturi de taiere si ciupire.
In ce consta legarea?
Unele specii cu ramuri mai elastice, permit legarea clasica, iar cele mai rigide au
un mod aparte de legare.
Legarea clasica, presupune spiralarea unui fir de sarma de cupru sau aluminiu in
jurul ramurii de ex., urmand apoi sa se indoaie ramura si suportul de sarma in forma
dorita. In mare, legarea cu sarma presupune spiralarea ramurii, trunchiului etc., astfel ca
sarma sa aiba o inclinare de aprox. 45 grade pe ramura, mai deasa in zona unde se doreste
indoirea.
Deci, pentru a orienta ramurile unui pomisor/arbust, a-l face sa creasca asa cum
vrem noi, se folosesc mai multe tipuri de legare cu sarma, cu multa delicatete, nefacand
legatura prea stransa(caci ar lasa urme inestetice in scoarta plantei), nici prea larga(caci ar
fi inutila), ca-n imagini
42
indoind ramura legata in pozitia dorita -cu multa grija ca sa nu se rupa. In cazul in care
exista pericolul sa se rupa ramura din cauza ca este mai groasa, inainte de legarea cu
sarma, aceasta se bajoneaza strans pe toata lungimea ei, cu rafie sau banda de cauciuc si
apoi se leaga cu sarma in modul mai sus specificat.
Sunt unele plante mai rigide, unde indoirea este aproape imposibila (cum e
carmona de ex. ), cum sunt unele specii de ficus etc., care necesita un alt mod de indoire
decat cel clasic, legand greutati de ramurile ce dorim a le indoi, ca-n imagine:
43
Daca totusi in urma legarii se rupe o ramura, si aceasta ruptura este incompleta,
adica are o parte partial atasata, poti avea sansa sa salvezi ramura, asezand foarte bland
partea crapata la loc si legand nu prea strans locul. In cateva luni, ramura fracturata s-ar
putea suda.
In cazul in care sunt ramuri prea apropiate, pentru a le distanta puteti folosi o pana
de lemn, introdusa intre ele, astfel distantandu-le cat dorim si permite esenta(esenta tare
sau moale) plantei, conform cu grosimea penei de lemn folosite, pana ce ne-o facem
singuri dintr-o bucata de lemn. Aceasta pana de lemn poate sta pe planta minim 5 luni, iar
maxim atat cat este necesar ca ramurile sa nu se intoarca in pozitie initiala.
In cazul invers, adica al ramurilor foarte departate, se poate folosi fie un lat in
care sunt introduse cele 2 ramuri si strangand latul atat cat ramurile sa ajunga in pozitia
dorita se obtine apropierea lor. Se mai poate folosi in acest sens o sarma care in capete va
fi legata de cele 2 ramuri, iar lungimea acestei sarme va fi conforma cu distanta de
apropiere a ramurilor, la care am dori sa se ajunga.
In cazul in care dorim sa aplecam un intreg etaj de ramuri, putem folosi si un cerc
de sarma ce se aseaza pe aceste ramuri, iar cu cateva fire de sarma, legam cercul acesta
de vas; firele de legare a vasului trebuie sa aiba o lungime ce sa ne permita inclinarea
ramurilor in pozitia dorita.
Pentru ca ramurile sa creasca bine in noua pozitie, trebuie sa fie lasate firele
pentru un intreg sezon de crestere, apoi, toamna devreme, indeparteaza-le pentru a evita
orice neplacere pe durata urmatoarei faze de crestere: daca firele sunt lasate prea mult,
scoarta va arata cu cicatrice in spirala timp de ani de zile, iar daca legarea s-a facut cu fire
rigide de cupru este mai bine sa le tai cu atentie, de pe ramuri, pentru a evita stricaciunile.
Daca ramurile legate inca au nevoie de inclinare pentru a obtine pozitia dorita, ele
pot fi legate iar, accentuand unghiul de inclinare/indoire, in cel mai scurt timp pentru un
nou an de antrenare. Cand legi iar o ramura, schimba pozitia firului fata de cea din anul
anterior, adica nu recurge la o noua legare pe locul celei vechi.
44
Pentru a ajuta bonsaiul sa se recupereze dupa trauma legarii, este bine ca acesta sa
fie tinut departe de lumina directa a soarelui pentru 4-10 zile, adapostit de vant pentru
cateva saptamani si udat in mod normal.
Marele maestro Amboru Kato Kimura, in lucrarea sa The ancient art of bonsai,
stabileste foarte clar pasii legarii pomisorilor cu sarma:
Reguli de legare a bonsaiului
1. dimensiunea firului este 1/3 din dimensiunea ramurii pentru firele din cupru. Firele din
aluminiu sunt putin mai lagi
2. aplica firul la un unghi de 45 grade fata de ramura. 50 de grade este mai bine
3. spatiile libere la spirala dintre fire trebuie sa fie egale.
4. spiralele trebuie sa fie mai aproape inspre partea ramuri bandajata. Niciodata nu lasa
spatiu intre fire si ramura.
5. schimba consistenta firele pe masura ce se schimba consistenta ramurii
6. firele puternice intai apoi firele mai subtiri
7. leaga 2 ramuri cu o singura bucata de de fir, nu prea indepartat sau prea aproape.
8. finalul firului intotdeauna este in spate si sus. Finalului firului in sus, este pentru a
sustine mugurii ramurii.
9. pozitia mainii tale si a corpului este fundamentala la legare deoarece este important
pentru a obtine unghiul de 45 de grade de asezare a firului.
10. tine ramurile din partea de jos cand faci legarea
11. tine firul de capat pentru a pastra mana care face legarea libera si pentru a nu deranja
mugurii. Mana de tensiune tine ramura de jos pe cand cealalta mana tine firul.
12. mana stanga este rigid aplecata, pe cand mana dreapta este lejera atunci cand face
legarea (pentru dreptaci)
13. niciodata nu misca amandoua mainile in acelsi timp. Muta-le spre interior sau
exterior cand faci legarea.
14. deasupra firului la ramurile groase si dedesubt la ramurile subtiri.
15. leaga din exteriorul ramurii unde se face presiunea.
16. intotdeauna sustine partea mai slaba a ramurii cand indoi.
17. leaga de la ramura groasa la ramura subtire.
18. leaga din josul pomului catre varful pomului.
19. incepe legarea dinspre interior catre exteriorul ramurii
20. intodeauna indoaie ramura intai, nu firul
21. leaga ramura indoita in directia in care intentionezi sa faci miscarea, de exemplu
leaga la varf pentru indoirea ramurii de jos, lega de jos pentru indoirea ramurii de sus,
leaga spatele pentru indoirea ramurii din fata si leaga fata pentru indoirea ramurii din
spate.
22. legarea la jonctiunea ramurii este foarte importanta
45
Conceptul chinez despre modelarea ramurilor

pomisorului
In ceea ce priveste conceptul chinez despre modelarea ramurilor pomisorului,

poate parea ceva mai dur, insa mie mi se pare mai practic. In modelarea bonsailor
chinezesti, se foloseste taierea. Astfel, in locul sarmei infasurate in jurul ramurii, sarma
ce ofera un unghi moale de indoire a ramurii si care dupa unele pareri incetineste
cresterea ramurii, chinezii folosesc o tehnica numita taie si creste. Aceasta tehnica a
fost dezvoltata si impusa in lumea bonsaiului chinezesc de scoala Lignan, localizata in
provincia Guangdong (capitala la Guangzhou). Artistii din aceasta scoala au selectat
specii de pomi afirmandu-si astfel cunostintele lor de a aduce o mladita (lastar) la starea
de lemn batran si rezultatele spectaculoase obtinute prin tehnica de antrenare crestere si
taiere.
Majoritatea penjing-urilor antrenate de aceasta scoala nu au frunzisul lor aranjat
in palc (ciorchine). Pomii sunt notati pentru naturalete (forma), curgerea trunchiului si
linia ramurilor, si pentru aparenta de curaj, vigurozitate. Lingnan penjing apar delicate si
in acelasi timp puternice.
Doar in ultimele cateva decenii pomii au cunoscut o dezvoltare graduala in mai
multe stiluri naturale. Astazi, forma bonsai-ului Lignan este larg determinata de
naturaletea pomilor crescuti sablon. Artistii nu sunt obligati de nici o formula. Artistii au
atins un inalt nivel de profesionalism in curatare: conicitatea pomilor de la baza spre varf,
si proportiile dintre trunchi, ramuri principale si ramuri secundare sunt inalt dezvoltate.
De unde a fost indepartata orice ramura, acea insasi ramura poate dezvolta forma unui
pom crescut. Aceasta supraluminare va da rezultate splendide care pot fi o realizare a
metodei crestere si taiere. Legatul cu sarme, influentele japoneze si alte metode
artificiale de antrenare nu sunt utilizate, doar tehnica de curatare selectiva. Artistii
lingnan se straduiesc sa dezvaluie, nu sa controleze, naturaletea specimenului.
Ce presupune aceasta tehnica?
1. La speciile folosite se urmareste ca acestea sa intruneasca urmatoarele conditii:
(i) trebuie sa fie pom cu frunze cazatoare,
(ii) sa aiba o crestere viguroasa, si
(iii) trebuie sa aiba mare putere de regenerare.
In functie de climat, speciile uzuale sunt ulmi, ficusi, sageretia, murraya,
bougainvillea etc. Speciile care cresc usor sunt inca apte la taie si creste, dar au
nevoie de mult timp si in timp tind sa se dezvolte intr-un pom mare.
2. Factori care permit o crestere rapida :
46
(i) un vas mai mare care sa permita cresterea in ani,

(ii) un sol cu un drenaj rapid, mult soare, apa, si eventual fertilizator,
(iii) un pom cu adevarat sanatos. (frecvent dureaza 2 sau 3 ani in conditii ideale
pentru a da pomului viteza de inaltare si a atinge cresterea lui cea mai rapida).
3. Capacitatea (abilitatea) artistului sa controleze cresterea :
- asta este partea cea mai grea din intelegerea Lingnan, cum sa canalizezi intreaga
crestere viguroasa in ramura pe care o vrei, cum sa maximizezi cresterea, cand si
unde sa tai etc. Directia de crestere, de curs si de asemenea trebuie sa fie controlata ca
naturala toata cresterea puternica si indreptarea in sus.
Bonsaii cu trunchiurile lemnoase, au nevoie de multi ani pentru a se ingrosa si
daca sunt antrenati prin legare, cresterea este mai degraba incetinita. Deoarece
trunchiurile sunt rigide (neelastice) chiar si cand sunt tinere, este usor sa faci indoituri dar
este dificil sa creezi curbe ascutite si un trunchi conic puternic pronuntat. Pornind de la
planta tanara, aceasta este pre-antrenata sa aiba ceva interesant in trunchiul inferior,
recurgand apoi la plantarea in pamant sau amplasarea ei intr-un mediu accelerat de
crestere, utilizand vase de antrenare mari. Astfel, baza trunchiului va spori mai rapid in
dimensiuni. Timpul pt aceasta crestere accelerata, poate duce de la 6 luni la 10 ani sau
mai mult.
La fiecare nou ciclu de crestere, se recurge la saparea solului in jurul radacinii(asa
aceasta se aeriseste permanent), radacina va fi curatata cat mai mult, ajungand a se pastra
1/3 din radacina si pomul va fi tuns si el drastic. Planta poate fi pusa inapoi in pamant sau
in vasul mare pentru un alt ciclu de crestere accelerata.
Ce este de retinut, la aceasta metoda, este ca de fiecare data dupa taierea
radacinilor, pomul la replantare va fi repozitionat, astfel obtinand dezvoltarea plantei sub
diferite unghiuri ce in cele din urma se vor regasi in plantele ce ne vor incanta ochiul..
De asemenea, pare dificil de inteles ca fiecare ramura este tratata ca un pom, insa
in practica scolii Lignan, aceasta inseamna ca fiecare ramura fina sau principala a
bonsaiului, trebuie ca sub un alt unghi sa sugereze imaginea de asamblu a pomisorului,
nefacand nota discordanta ca forma, dimensiuni si amplasare, mergand oarecum la o
extrema a finetei ramurilor secundare.
De aceea s-au consacrat niste reguli, pe care cei de la FUKU BONSAI le-au rezumat
foarte clar:
1.
2.
CRESTE MAI MULTE PLANTE SI SELECTEAZA DOAR PE CELE

BUNE! Daca cresti 10 plante si eventual selectezi doar una, ai 10 timpi sa
aditionezi o pornire de buna calitate apoi cresti doar unul.
TAIE DRASTIC! Daca o planta este de 20cm inaltime si tai la 10cm inaltime
este mult mai bine dacat sa nu tai deloc. O planta taiata la 5cm inaltime este
cel mai bine. Cand tai drastic, o parte moare si aceasta va fi la randu-I
inlaturata asa cum automat elimini varfurile plantei.
47
3.
4.
5.
6.
7.
8.
ALEGE PLANTE CARE REINMUGURESC PUTERNIC! Daca tai

cresterea primara initiala si apare doar un singur punct nou de crestere,
indeparteaza-l! Planta ta fie creste prea slaba, fie este o planta dintr-un
material slab. Este chiar imposibil sa creezi ramuris compact la pom daca
planta ta nu scoate bine ramuri.
CREAZA BONSAI DE MARIME MEDIE DIN BONSAI MICI
SUPERIORI! Bonsai de buna calitate sunt mult mai usor de produs daca
incepi cu un material de calitate inalta. Deci selecteaza doar pomii mici cei
mai buni pt a-i antrena in viitorii bonsai mari. Prin acelasi concept, creaza
bonsai mari doar din bonsai de marime superioara medie. Slaba calitate a
materialului duce la slaba calitate a bonsaiului batran.
PASTREAZA ATAT DE MULTE TRUNCHIURI SI RAMURI CAT ESTE
POSIBIL! Prea des bonsaii sunt plante neindestulatoare (redus, insuficient)
care au fost facuti bonsai doar cu un nivel minim de ramuri. Aceste limite
reduc optiunile. Pomii bonsai ideali trebuie sa aiba extra trunchi si ramuri
simple deoarece este usor sa tai si sa indepartezi dar mult mai dificil sa
adaugi ramuri acolo unde este nevoie. Alipirea nu merge tot timpul; pentru
altoire (grefa) este nevoie de multa maiestrie. Alternativa obisnuita este sa
incepi cu un material bun.
CREAZA UN MEDIU INCONJURATOR OPTIM PENTRU CRESTEREA
PLANTEI! Prea adesea exista experti in bonsai care cunosc totul despre
bonsai mai putin despre cum creste planta! Fara crestere puternica, este
limitat progresul. Chiar nu este nici o smecherie magica. Creste plante care
sunt potrivite pentru mediul tau inconjurator sau schimba mediul ambiant
pentru a-l adapta la nevoile plantei. Ia pomi care au performante bune si vei
fi mai satisfacut decat sa ai un pom unic de care nu mai are nimeni nevoie.
Plantele obisnuite sunt obisnuite deoarece ele supravietuiesc. Plantele rare
sunt rare deoarece cresc greu si mor repede.
NU CONCURA! Bonsai nu trebuie sa fie o competitie, dar prea des sunt!
Oamenii vor sa detina o planta batrana si se lauda despre cat de batrana este
(sau cat de mult costa). Concursurile bonsai sunt pregatite in favoarea
veteranilor care au facut asta ani sau imbogatitilor care pot accede la
obtinerea celor mai bune materiale. Daca esti competitiv, nu vrei sa fi asistat
de altii sau sa imparti secretele tale.
BUCURA-TE DE CALATORIE! Bonsaii sunt ca si copii. Fiecare este unic
cu o personalitate diferita si potential diferit. La nivel inalt, bonsaii sunt
oameni si natura in armonie, unde o antrenare maiastra scoate in afara
calitatile unice ale unui pom specific. Este o relatie pura in care antrenorul
cunoaste intim pomul, sanatatea lui si punctele slabe si puternice. Intr-o
relatie pe termen lung, antrenorul se lupta sa accentueze punctele puternice si
sa ascunda punctele slabe. Dar bonsaii sunt iubiti in mod individual. Poate
nimeni nu va aprecia pomul. Dar antrenorul proprietar da, doar fiecare
parinte bun iubeste pe fiecare dintre copiii lui.
Acestea ar fi principiile filosofiei de antrenare a pomilor.
48
Practic, aceasta scoala Lignan are un concept de baza al dezvoltarii bonsaiului,

format din 3 pasi principali:
PAS 1: o pornire in forta a modelarii
Acest prim-pas are in vedere executarea unor taieri foarte drastice asupra plantei,
cat mai aproape de sol, dupa ce in prealabil planta a fost lasata cateva cicluri sa creasca
liber. Aceasta scoala considera ca aceste taieri drastice, atat a plantei cat si a radacinii
plantei(in cazul pomilor foarte tineri), sunt cheia succesului in a obtine un bonsai de
calitate. La acest nivel, planta este privita in dezvoltarea ei viitoare, recurgandu-se la
plantarea sub diferite unghiuri, singura sau impreuna cu alte exemplare, vizand eventuale
fuziuni ce apoi vor fi sectionate pentru a obtine o nota cat mai subtila si unica a
trunchiului.
PAS 2: dezvoltarea formei
In urma taierilor de la pasul 1, ar trebui sa apara mai multe puncte de crestere.
Dupa ce noii lastari ajung la peste 6-8 frunzulite, acestia se scurteaza la 2 frunzite si se
raresc prin curatarea si pastrarea doar a celor utili ajungerii la forma dorita. Dupa aceasta,
operatiunea se repeta de cateva ori. Cu cat sunt mai multe repetarile, cu atat se considera
ca se va ajunge mai usor la pregatirea pomului pentru desavarsirea sa ca bonsai.
PAS 3: curatarea sau desavarsirea
Aceasta etapa finala, presupune schimbarea solului in scopul dezvoltarii
sistemului radicular, cresterii pomului in inltime, dezvoltarea unui trunchi puternic si a
unui sistem bogat de ramuri, planta suportand taieri care am putea sa le numim intre
taierea agresiva si cea normala.
Si in fine vine momentul desavarsirii formei plantei. Aceeasi maestri de la Fukubonsai, explica modul cum se realizeaza acest lucru, foarte elocvent, motiv pentru care
imi permit sa-i citez din nou prin tabelul ce urmeaza:
CONCEPTUL DE SHIN & RAMURI
PUTERNICE JOASE
Pomii tineri sunt slabi si inalti. Initierea bonsai
incearca sa recreeze plante mici care reprezinta pomi
maturi, batrani care sunt voinici si salbatici. Shin
este culmea pomului, punctul de echilibru visual.
Gaseste cel mai larg trunchi si pastreaza-i urmarea
(ce urmeaza in sus) catre sectiunea greoaie de
fiecare data cand este o bifurcatie de ramuri. Asta te
va duce la punctul shin. In studierea initiala,
marcheaza-l cu o ata sau fir.
Conecteaza punctul shin cu finalul celei mai
49
joase ramuri. Foloseste o rigla sau bagheta pt a

marca acea linie si indeparteaza (taie) ramurile care
cresc peste acea linie. Daca permiti ramurilor de sus
sa creasca peste ramurile importante de jos, acele
ramuri vor fi slabe si vor muri. Un pom natural
creste mai viguros la varf. Varful pomului trebuie, in
consecinta, sa fie taiat mai agresiv si mai des.
1. CREAND O CORANA PRONUNTAT
MAI MARE. Daca vrei sa pastrezi inaltimea
pomului tau la fel dar vrei sa creezi o coroana
pronuntat mai intinsa, stabileste punctul de varf
shin la finalul sectiunii de lemn si punctele
ramurii de jos in afara punctelor existente la
ramura de jos. Taie orice si tot varful crescut
care creste dincolo de linie si permite ramurilor
de jos sa continue cresterea in exterior. O
regula buna este sa tai portiunea din pom care
creste mai viguros. Pastreaza linia in minte si
taie ce depaseste linia. Inainte sa devii expert,
foloseste regula pt a te ghida.
2. CREAND O COROANA PRONUNTAT
MAI JOS. Aceasta este o variatiune a tehnicii
de mai sus in care taierea se bazeaza pe actuala
intindere a ramurii celei mai de jos. Aceasta
variatiune este folosita intens la bonsai pt a
produce cele mai posibile ramuri puternice de
jos si trunchi puternic. Este relativ usor sa ridici
punctul shin pentru a crea un bonsai mai inalt.
Cand te uiti in jos la pom, incearca sa alegi
ramura principala cea mai de jos facand un
unghi de 120 grade in afara, ceea ce va crea un
pom bun rotunjit. Construieste in sus 3 ramuri
aditionale scurte deasupra si intre primul pom si
pastreaza taierea puternica.
3. CREAND O COROANA INALTA
INGUSTATA. Daca ai o buna dezvoltare a
radacinilor si trunchi scurt, aste este aproape
simplu. Alege finalul lemnului al ramurilor cele
mai de jos si punctul shin cel mai de sus. Taie
foarte agresiv pentru a conecta liniile la cel mai
apropiat punct. Daca tai ramurile mari, taie
putin din linie pentru a permite dezvoltarea
unor ramuri in varf asa cum ai crea un pom
inalt. In general obiectivul este sa creezi un
pom mare, dar principiul este acelasi daca vrei
un pom inalt.
50
4. CREAND O COROANA FOARTE

JOASA. Taierea severa adesea va avea ca rezultat o
explozie de multe noi puncte de crestere incluzand
uneori de la baza radacinilor! Din timp in timp, vom
reduce inaltimea unui pom batran si vom crea astfel
de coroane largi cu un trunchi foarte puternic. In
timp ce asta poate parea un risc inalt, nu este daca
pomul a crescut puternic. Aceasta tehnica este
adesea folosita cu vase foarte mari pentru a obtine
crestere puternica si dezvoltare rapida. Pomii sunt
puternic fertilizati. Odata ce noua forma este
obtinuta, este mutat intr-un vas mai putin adanc si
cresterea scade.
5. CREAND O COROANA MAI
DESCHISA. Unii clienti prefera un pom inalt
cu o coroana mai deschisa decat vigoarea
asociata cu banyanul tropical. Deoarece la un
sistem de radacini bine dezvoltat si trunchi
puternic, este adesea posibil sa indepartezi
cateva ramuri mari puternice pt a crea o
structura mai eleganta si mai deschisa. Acest tip
de restilare trebuie facuta doar dupa ceva
studiu, altfel este posibil sa indepartezi prea
multe ramuri. Pentru a te ajuta sa vizualizezi
cum va arata pomul cu ramurile indepartate,
acopera si inveleste ramura cu un prosop, un
carton etc. concav.
6. SCHIMBAND SHIN Uneori o schimbare
in strategia de initiere va imbunatati in mare
masura pomul si punctul shin este deplasat intro parte diferita a pomului. Cand asta este
facuta, este de preferat sa indepartezi toate
vechile linii shin pentru a evita aparitia
conflictului intre teme. Folosind principiul de
marcare a finalului ramurilor principale cele de
mai jos, este o problema simpla sa indepartezi
vechile cresteri pentru a reajusta la noua stilare.
Pomii reinitiati prin schimbarea shin sunt
adesea remarcabili.
51
7. MUTAREA DUPA SCHIMAREA SHIN.

Pe cand uneori este nimerit sa ai o noua forma
inclinata, in alte dati este de preferat sa muti
pentru a aduce pomul restilat intr-o pozitie mai
dreapta in sus cu un nou punct shin sus. Asta va
da pomului o crestere mai puternica. Adesea
rezulta in crearea unui sistem nou de radacini.
8. STILAND UNA SAU DOUA RAMURI.
Inainte de restilarea oricarui pom, intotdeauna ia in
considerarea reducerea pomului la doar prima sau a
doua ramura de jos. Aceasta este adesea cea mai
radicala dintre toate alternativele insa va produce
trunchiuri si radacini proportional de mari. Pt a avea
un sistem de radacini mari bine dezvoltat, planta va
creste foarte viguros in noul stil dorit. Chiar daca
alegi un alt stil de design, in considerarea acestei
alternative radicale, adesea alte idei devin evidente.
Daca ai studiat pomul cu atentie in timp, vei fi
capabil sa continui cu incredere, o data ce stii ca ai
explorat toate alternativele!
Acum, vorbind un pic despre aspectul coroanei pomisorului, trebuie tinut cont ca un
arbore se inscrie in trei dimensiuni. Cei ce sunt la inceput in formarea bonsailor, fac in
general o greseala in formarea pomisorului, ocupandu-se doar de o fata a acestuia, uitand
ca bonsaiul trebuie sa ofere o imagine placuta de pe oricare parte a vasului ar fi privit,
netinand cont ca armonia bonsai-ului se refera la intreaga compozitie a acestuia. Coroana
trebuie sa fie proportionala cu pomul si sa redea o imagine de ansamblu cat mai fidela
realitatii sau cat mai veridica. Indiferent de stilul adoptat, coroana trebuie sa aiba in
cuprinsul ei acele ramuri principale si ramuri secundare, fine, acoperite cu frunze ce in
urma nenumaratelor defolieri, ciupiri etc., sa nu creeze o distorsiune intre marimea
frunzelor si cea a pomisorului.
In cazul in care coroana prezinta prea multe goluri sau este dezechilibrata, tehnicile
de fuziune ale ramurilor, fie prin insertie, fie prin alipire, ajuta la stabilirea echilibrului.
De exemplu, putem curata scoarta pe zona unde urmeaza sa alipim o ramurica mai lunga
a aceluiasi pomisor, introducem ramurica in respectivul sant si chituim locul.
In acelasi mod se poate face insa cu ramura altei plante, urmand apoi ca dupa ce s-a
fixat ramura in pomisor(in timp, prin crestere, planta fuzioneaza), aceasta sa fie taiata,
separata de pomul de unde ea provine si chituita taietura
52
Ramurile
Ramurile creeaza si sustin coronamentul bonsaiului. Ramificatia corespunzatoare
este foarte importanta in obtinerea unui pomisor reusit.
Plasarea ramurilor este intotdeauna criticata la un design al pomului, dar unele
iregularitati pot fi nesocotite, in special acelea aflate intre 1/3 1/2 pomului. In prima
treime, locatia ramurii si unghiul acesteia fata de tulpina sunt foarte importante. Prin
manipularea acestor cateva prime ramuri, prin modificarea unghiului sub care au crescut,
se poate sugera varsta dorita a pomului, iar prin indoirea adecvata a acestora, se poate
ascunde o crestere nedorita pe trunchi. Locatia poate cere ca ramura sa vina mai aproape
sau in unghi mai jos, de exemplu.
Ramurile principale:
Lungimea ramurilor primare in relatie cu trunchiul este foarte importanta, ele
trebuie sa creeze armonie si echilibru.
Ramurile secundare:
Sunt ramurile care ies din ramurile primare unii numesc acestea ramuri
jumatate. Aceste ramuri ar trebui orientate dupa un model alternativ sau in zig-zag.
Ramurile secundare ar trebui aranjate la fel ca ramurile primare. In partea de jos a
pomului, spatiile vor fi largi si mai apropiate de trunchi; pe masura ce se urca in sus pe
pom, ele vor deveni mai apropiate si mai dese. Pe masura ce ramura se subtiaza spre
varful ei, ramurile secundare ar trebui sa devina mai apropiate.
In mare ar trebui sa se tina cont de modul cum se modeleaza ramurile(coroana
pomisorului in ansamblu trebuind sa se incadreza intr-un triunghi), la un mod oarecum
ideal, ar trebui ca:
prima ramura sa apara fie din partea stanga a trunchiului, fie din partea dreapta,
insa sa se tina cont de faptul ca aceasta nu trebuie indreptata direct spre privitor;
a doua ramura trebuie sa fie pe partea opusa, la o oarecare distanta mai sus
decat prima, evitand pe cat posibil a porni din acelasi punct ca si prima ramura;
a treia ramura ar trebui sa fie orientata spre spatele bonsai-ului, in felul acesta
putand crea senzatia de adancime;
ca si la pomii din natura, ar trebui ca ramurile cele mai groase sa fie la baza
pomisorului si sa se subtieze pe masura ce se apropie de varful pomisorului;
53
deasemenea, distantele dintre ramuri trebuie sa se micsoreze in lungime pe

masura ce acestea se apropie de varful pomisorului;
nici o ramura nu are voie sa se suprapuna sau intersecteze cu alta;
ramurile trebuie sa respecte forma trunchiului, neputand la un trunchi unduit sa
avem ramuri drepte si nici invers. In caz contrar, s-ar crea o imagine nearmonioasa si
contradictorie pentru privitor;
ramurile ar trebui sa respecte imaginile din natura, respectiv, in cazul imaginii
unui copac tanar, ramurile ar trebui sa fie orientate fie orizontal fie usor inspre varf, iar in
cazul imaginii unui copac batran, acestea trebuie orientate inspre pamant.
Bineinteles ca in urma practicii, s-ar putea sa descoperiti ca exista si alte moduri
de a ajunge la un rezultat onorabil.
54
Alte modalitati/tehnici de modelare:

Pe langa cele mai sus expuse, mai sunt si tehnici de modelare care presupun mai
multe cunostinte in domeniul horticol, aplicabile in crearea unui bonsai. Se folosesc
pentru echilibrarea coroanei copaceilor, in a completa spatiile goale nedorit de mari,
modalitatile cunoscute de altoire, marcotaj, fuziune:
55
sau
Pentru indoirea drastica a unei ramuri se mai practica taierea incompleta a

acesteia, la un unghi de 45 de grade, mai mult sau mai putin, in functie de unghiul sub
56
care dorim sa indoim si lipirea partilor taieturii, legarea ramurii in aceasta pozitie si in
timp, prin sudarea taieturii se obtine repozitionarea ramurii:
Trunchiul trebuie sa confere bonsaiului un aspect de pom capabil sa sustina

coroana. Un trunchi subtire fata de o coroana prea mare va crea o imagine distrosionata si
inestetica. Inteparea trunchiului cu un ac in cat mai multe locuri, va face ca acesta sa
capete aspectul unui trunchi batran, cicatrizarea intepaturilor ducand si la ingrosarea
trunchiului. Se mai practica si despicarea partiala a trunchiului, de la radacina spre varf,
pe o distanta suficienta sa formeze conicitatea, ingropandu-se radacinile in pamant, iar in
despicatura introducandu-se pene de lemn.
O alta practica, fuziunea trunchiurilor, presupune formarea unui con de sarma,
plastic sau material spongios, pe care se leaga stranse una de alta, trunchiuri subtiri, ce
acopera in intregime acest con. Lasarea unu-doi sau mai multi ani, fara nici o tundere a
acestor trunchiulete, duce la alipirea, sudarea lor, formand un trunchi conic si gros, cu
aspect de pom foarte batran.
Ar mai fi un tip de fuziune, la nivelul radacinilor si apoi al trunchiului. Radacinile
se incolacesc in jurul bazei trunchiurilor ce se doresc a fuziona, obtinand astfel in timp
multitrunchiuri; dupa cativa ani, taind ce este sub placuta si scotand acea placuta(fie
spargand-o, fie extragand plantele pur si simplu.
Tehnica aceasta arata cam asa:
57
Radacina pomului trebuie sa fie echilibrata si partea de la nivelul solului, partea

radacinii care in mod normal se vede, trebuie sa fie echilibrat intinsa pe sol, precum la
orice venerabil pom din natura. Acest aspect este destul de greu de realizat la un pomisor
in ghiveci si de aceea se folosesc diverse tehnici, cea mai utilizata fiind inserarea la 0.5
cm deasupra solului(acum acest 0.5cm, depinde si de inaltimea trunchiului, caci la un
trunchi de 2-3 cm inaltime o asemenea inserare la 1 cm de la sol, poate fi inestetica si
nearmonioasa cu imaginea de ansamblu) a unei alte radacini. Se gaureste trunchiul(gaura
trebuie sa fie de diametrul a ceea ce se introduce in ea), se introduce in gaura un alt fir de
radacina, fie de la aceeasi planta fie de la alta planta de aceasi specie, se chituieste gaura
la amble capete, varful radacinii se ingroapa in pamant si in timp, aceasta va fuziona cu
pomul si va crea o imagine echilibrata a radacinii vizibile.
Tot in legatura cu radacina, in momentul transplantarii, este bine ca varfurile
radacinii sa se taie, de obicei o 1/3(unii recomanda sa ramana o treime..). In felul asta
se pot crea radacinile fine. Cat se taie din coroana, atat trebuie sa fie si radacina taiata. In
bonsai se spune cat tai sus, tai si jos. Daca la un pomisor se taie jumatate din radacina,
ar fi bine ca si din coroana sa se taie la fel, pentru ca aceasta radacina sa poata sustine
coronamentul pomului. In cazul in care nu se taie si din coroana ci numai din radacina, la
un moment dat coroana va ceda, adica planta va renunta de la sine la unele ramuri sau
parti ale coroanei.
O modalitate de a obtine o radacina vizibila(cea care se vede in mod normal pe
sol, la orice pom ce are o varsta respectabila), ar fi utilizarea vaselor putin adanci.
Folosind un sol cu granulatie mare, taind pivotul radacinii si ingropand doar varfurile
58
ramificatiei principale a radacinii, acoperind apoi vasul cu o folie de plastic, se poate

obtine o radacina vizibila extreme de puternica dar si incantatoare ochiului.
Inafara tehnicilor de modelare, mai sunt si tehnici ce au menirea de a da senzatia ca

avem in fata un pom de o varsta apreciabila(desi acesta are o varsta mica), acestea
fiind tehnicile de imbatranire a aspectului pomisorului:
Tanuki
In general aceasta forma de modelare a plantelor, s-ar rezuma la alipirea unei
plante in viata, de un trunchi/ramura mort/moarta provenit de la o alta planta. La plantele
lemnoase, trunchiul plantei in viata este imbogatit cu o parte de lemn mort prelucrat,
sculptat, astfel incat sa dea senzatia unui trunchi batran, rupt, contorsionat de trecerea
timpului, vanturi, ploi etc. Sunt mari controverse daca aceasta practica este sau nu
creatoare de bonsai, insa avand in vedere spectaculozitatea(conditionata de priceperea si
abilitatea modelatorului) ce o poate avea rezultatul obtinut, unii o accepta ca pe o tehnica
de modelare a bonsailor. Unii vad aceasta practica ca pe un mod de corectare a tunchiului
plantei vii, insa si eu consider ca practica tanuki este mai degraba o tehnica de
imbatranire a unei plante decat de corectare Consider ca aceasta practica tanuki, pune
in evidenta atat talentul modelatorului in a forma si intretine planta vie cat si talentul sau
artistic de a modela lemnul mort. De aceea am mai sustinut in alte imprejurari si sustin in
continuare ca arta bonsai in sine presupune mult mai mult decat simt si bun-simt artistic
si cunostinte sa le spunem horticole si de modelare a plantelor, punand la lucru abilitatile
modelatorului si in arte vizuale colaterale: desen, modelaj, pictura, sculptura etc. Simpla
alipire a unei parti de lemn mort alaturi de o planta vie nu inseamna ca se poate vorbi de
un tanuki. Lemnul mort presupune o prelucrare minutioasa, de multe ori el insusi fiind o
opera de arta, incercand (poate cea mai grea provocare pentru un artist), imitarea
efectelor trecerii timpului si a vicisitudinilor naturii asupra unei plante care infruntand
aceste aspecte reuseste sa se pastreze in viata(privit prin prisma rezultatului in urma
alipirii de planta in viata). Acest lemn mort, nu trebuie sa capteze atentia privitorului in
detrimental plantei vii, el trebuind sa continue planta vie, sa creeze senzatia si
convingerea privitorului ca este un intreg ceea ce vede, ca priveste un rezultat al naturii si
nu al prelucrarii umane. Poate aceasta practica/tehnica ar fi cea mai apropiata de ce voia
sa spuna Saburo Kato cand facea referire la abilitatea de a portretiza ce este mai frumos
in natura . Modelatorul trebuie sa surprinda si sa evoce in egala masura prin planta sa
acei pomi cu trunchiuri multiple din care unele sfasiate sau ramuri rupte si despicate ce se
continua pe tulpina, arsi de ger, soare si vant, uneori si foc, ce au intiparit in lemnul lor
dantela trecerii timpului, cicatricele luptei cu natura, reusind sa se mentina in viata ca un
batran si experimentat luptator ce desi se intoarce din lupta sa plin de rani, a reusit sa
invinga moartea acoperindu-se de gloria supravietuirii si a faptelor sale oglindite in
cicatricile si urmele ce le poarta cu sine. De aceea e indicat ca modelul, lucrarea in
lemnul mort, sa imite cat mai bine desenul lemnului mort rezultat pe cale naturala, asa
cum se formeaza si se gaseste pe planta vie care urmeaza a fi alipita. De exemplu, un
model de lemn mort specific coniferelor, cu acele vene si striuri interioare ce sunt
59
specifice unui lemn dur, vor fi nelalocul lor pe un lemn de foioase. Este adevarat ca in
general se aplica aceasta tehnica la conifere, acestea gasindu-se in starea lor naturala in
varful muntilor si stancilor, unde au fost modelate de vanturi si ploi, chiar si de bolovani
cazuti. Insa si in zonele de deal si campie se intalnesc plante ce au fost sfasiate de diversi
factori si au ramas in viata, pastrand ramura moarta sau unul din trunchiuri in corpul sau.
Nu orice craca moarta, care a fost cojita si alipita unei plante vii, poate forma un
tanuki. De esenta acestei tehnici de imbatranire a plantei prin adaos de lemn mort este
observarea atenta a naturii, a plantelor din natura, a modului cum si-au canalizat energia
catre partea vie, pastrand partea moarta. Uneori aceasta tehnica este insotita de shari
sau/si jin, tocmai in ideea de a se ajunge la un rezultat cat mai natural, surprinzand acea
opera a naturii executata de-a lungul anilor, in modelul lemnului mort, in deplina
armonie cu partea vie a plantei. Fixarea plantei vii in lemnul mort este variata: prin cuie,
suruburi, solutii adezive si legari. Eu personal consider ca utilizarea cuielor si
suruburilor, precum si a solutiilor adezive este o atitudine fata de planta vie egala cu a
intra cu bocancii in stratul de panselute ori a ascuti creioane cu toporul. Scopul acestei
practici nu este de a silui planta vie ci de a o imbogati si completa cu acel lemn mort ca
un tot armonios. Lemnul mort se poate forma si din bucati lucrate separat, asamblate
ulterior prin diverse mijloace, dupa ce acesta a fost cioplit, sculptat, prelucrat si
impermeabilizat.
Aceasta impermeabilizare urmareste de fapt ceva mai mult decat prevenirea
degradarii lemnului mort in urma actiunii apei: pastrarea lemnului mort pe durata vietii
plantei, fara a fi afectat de carii, mucegai, actiunea apei din sol etc. Atasarea lemnului
mort la planta vie se face prin introducerea celui dintai in sol, cat mai lipit de planta vie,
la o adancime ce poate in functie de modul de atasare ales, sa ajunga pana sub nivelul
radacinilor plantei vii. Eu inainte de a trece la modelarea unui pom sau asamblu, iau
creionul si hartia si fac o schita pe cat posibil de amanuntita a ce vreau sa fac. Ar trebui
inainte sa trecem la a face un tanuki sa ne orientam asupra plantei ce dorim sa o alipim
lemnului mort, pentru ca acesta din urma sa ofere sau sa fie prelucrat conform modelului
natural al lemnului plantei vii, nefacand discordanta cu acesta. Dupa ce am gasit planta,
cautam lemnul mort ce ar permite realizarea imaginii noastre de asamblu, conform
eventual schitei sau imaginii ce o avem fata de rezultatul ce-l dorim. Si in cele din urma
ne hotaram asupra vasului ce poate primi asamblul nostru, astfel incat sa creeze un tot cat
mai armonios posibil.
Din cate stiu eu, practica tanuki se poate realiza in mai multe moduri :
1. saparea in lemnul mort a unui sant in care va urma sa se introduca planta, sau/si
gaurirea lemnului mort astfel incat prin respectiva gaura sau respectivele gauri sa poata
incape o ramura sau mai multe(in cazul mai multor gauri) sau trunchiul plantei vii. In
acest caz, se traseaza un sant pe unde va intra trunchiul sau trunchiul si ramurile sau un
trunchi(in cazul plantelor cu mai multe trunchiuri). Se executa saparea respectivului sant.
Acesta se va largi pe cat posibil in adancul sau, pentru ca trunchiul plantei vi sa se poata
fixa acolo. In timp, prin crestere, partea vie incorporata in acest lemn mort, isi va mari
dimensiunea, fixandu-se definitiv si formand acel intreg
60
Acum daca imaginatia modelatorului si materialul folosit permite inserarea in

lemnul mort a unei sau unor ramuri ale plantei vii, se pot executa in lemnul mort si gauri,
prin care vor trece aceste ramuri, desi nu stiu cat de natural ar fi rezultatul. Pe timpul
cresterii si fixarii prin marirea dimensiunilor plantei vii, recomand legarea cat mai stransa
a acesteia de lemnul mort, din loc in loc, cu fesa ori banda adeziva izolatoare, astfel
putand pastra legatura o mare perioada de timp si nelasand urme inestetice in scoarta
plantei
2. gaurirea lemnului mort la nivelul radacinilor plantei vii, urmand a se introduce prin
gaurile din lemnul mort radacina plantei vii. In acest caz, lemnul mort, la baza va fi
gaurit, astfel ca firele radacinii plantei vii, in parte, sa intre in acele gauri, si prin
ingrosarea in timp sa se fixeze astfel. Partea de deasupra solului, va fi legata de trunchiul
pomului. Indicat ar fi ca in aceasta parte de lemn mort de deasupra solului sa se executa
macar un lacas in care sa intre cel putin baza trunchiului viu si sa se execute legarea cat
mai stransa a acestuia de lemnul mort.
61
3. combinatii pe o singura planta ale modurilor mai sus expuse.
Jin
Aceasta tehnica, vizeaza evidentierea unei ramuri a pomisorului, sau a intregului
varf al pomisorului, prin decojirea totala a acesteia/acestuia si prelucrarea ei/lui ca un
lemn mort. In natura de nenunmarate ori se intampla ca unui pom din diverse motive sa-i
moara o ramura, din cauza intemperiilor sau animalelor, aceasta sa ramana fara coaja si
in timp natura cu binecunoscuta-i pricepere si arta sa modeleze acest ciot
.
62
Shari
Aceasta tehnica presupune cojirea scoartei de pe trunchiul pomului, ramanand
doar o vena sau mai multe vene de lemn care sa hraneasca foliajul, numite vena/venele
vietii. La anumite specii de conifere, scoarta moare in mod natural, lasand doar cateva
vene ce alimenteaza foliajul.
In general aceasta tehnica, ca si celelalte care presupun gaurirea sau cojirea
trunchiului, are cativa pasi de urmat:
In primul rand este necesar a urmari pe scoarta, dupa modelul acesteia si

proeminentele ei, linia vaselor ce hranesc ramurile si varful pomului. Aceste vase
nu se vor sectiona, decat pentru ramurile la care vrem sa renuntam. Trebuie sa
tinem cont ca ramurile de deasupra unei scorburi sau unei zone lipsite de scoarta,
vor muri in cele din urma
Este bine a trasa in functie de aceste vene de viata ale pomului, zonele care vrem
sa le inlaturam, folosind o creta, un pix, o carioca de ex.
Trecem la inlaturarea efectiva a scoartei, folosind un cutit bine ascutit sau un
cutter, cu care crestam cat mai adanc scoarta;
Inlaturam scoarta;
Dupa vindecarea marginei scoartei, cu ajutorul clestilor, dremelului, burghie,
dalti, freze si perii de sarma, lucram in zona unde s-a inlaturat scoarta, astfel ca
lemnul sa para cat mai natural afectat de intemperii, incercand sa imitam cat mai
bine lemnul mort din natura;
In oricare din tehnicile care presupun decojirea trunchiului sau ramurilor, ideea
generala este ca zonele deschise ale scoartei si trunchiului trebuiesc izolate si ferite astfel
de actiunea bacteriilor, insectelor etc., pentru a nu putrezi sau a se deteriora in vreun fel.
Eu nu foloses nimic la a proteja aceste zone, intrucat am observat ca sub chitul de
protejare, planta face mucegai, putrezeste sau poate putrezi mai repede decat in natura.
Chiar si in natura, am observat ca pomii care au asemenea zone dezvelite, nu au putrezit
sau nu au fost afectati profund de putregai. Totusi pentru a fi sigur ca zona nu va fi
infestata, eu folosesc o solutie de permanganat de potasiu si apoi dau cu acea sulfura de
calciu, desi dupa opinia mea, sulfura de calciu de cele mai multe ori da un aspect
nenatural plantei..
Inainte sa se procedeze la vreuna din aceste tehnici, este necesar a se urmari in
natura, cu atentie, aspectul natural al lemnului decojit, scobit etc., pentru a se replica cat
mai fidel pe pomisorul in cauza. Este important a se observa aceste aspecte, pe cat
posibil, pe specii de acelasi fel, intrucat aplicand de ex. pe un ienupar modelul de rupere
sau sfasiere a trunchiului tipic unui ulm, vom obtine un efect nenatural si prin urmare eu
personal consider ca se strica pomisorul degeaba..
63
64
Sharimiki
Sharimiki reprezinta insasi efectul de lemn mort aplicat bonsai-ului.
Sabamiki
Reprezinta scorburile din copaci, ce s-au format odata cu caderea unei ramuri si
putrezirea locului respectiv. Se pot realiza prin gaurirea trunchiului cu un burghiu si
prelucrarea gaurii ca sa capete aspectul unei scorburi. Important este a nu gauri
trunchiul complet si de tinut minte ca zonele din continuarea acestor mini-scorburi vor
muri din cauza lipsei de seva.
65
Uro
Reprezinta gaurile din trunchi, care in natura se formeaza in urma putrezirii
locului unde s-a rupt o ramura.
Tehnicile se pot folosi separate sau combinate pe aceeasi planta, insa trebuie in
acest caz a se avea grija sa ramana destula scoarta ca sa mai ramana si sa sustina viata in
planta, iar operatiunile sa se faca la intervale de timp care sa permita refacerea plantei
dupa socul/socurile suferite
66
67
Despicarea trunchiului
O alta tehnica, sa-i spunem tehnica trunchiului despicat in 2, are ca rezultat un
trunchi plat dar pe jumatate cojit, presupune taierea trunchiului pomului in 2(impreuna cu
pachetul de radacini), ramanand doar o parte de scoarta netaiata, cele 2 jumatati fiind
desfacute si puse in pamant.
Desi pare simpla, aceasta tehnica presupune mare finete si indemanare, rezultand
astfel:
Aceeasi metoda se foloseste si la unele ramuri groase, dar fara o ramificatie

secundara: se cresteaza ramura fara a o detasa de trunchi, si dupa despicare, se desface
ramura, astfel ca sa para ca sunt 2 ramuri pornite din una groasa.
68
Neagari
Mai exista o tehnica mai speciala de a forma un trunchi impresionant (neagari).
Aceasta tehnica intr-o anume practica, presupune folosirea plantelor cu radacini foarte
lungi si are mai multe sa-i zic asa variante:
1. Se ruleaza radacinile intr-un colac, dupa care se ingroapa, incurajandu-le sa iasa
in apropierea bazei trunchiului. O data ce radacinile secundare noi se ivesc si sunt
bine asezate, se indeparteaza vechile radacini secundare de pe colacul de radacini
stranse si se obtine un material exceptional pentru modelarea viitorului trunchi.
2. Se incepe cu construirea unui suport pe care se va fixa varful plantei(suportul

poate fi piramidal-facut din sipci de lemn, sau pur si simplu, infigand in pamant 4
bete inalte, ori pentru plantele mici, un pet ne poate ajuta in acest sens), varful
plantei fiind asezat in jos, practic in pozitie inversa fata de modul firesc de
crestere, fiind scos in lateral prin gruparea de radacini. Varfurile radacinilor vor fi
ingropate in vasul de la baza, iar pe acel suport se va infasura folie de plastic sau
de aluminiu, in cateva randuri, astfel creand un sa-i spunem vas vertical, in care
se vor introduce radacinile cat mai grupat asezate(sa se creeze astfel o coloana de
radacini). Varful plantei se va tunde sever.. Acest vas vertical se va umple cu un
sol cat mai drenant si poros. In primele 3-6 luni se va uda abundent planta, apoi
revenind la un mod normal de udare. In timp, prin ingrosarea/cresterea si
dezvoltarea acelor radacini(folosind ca vase baza, vase foarte putin adanci sau
prin includerea temporara a unui suport pana cand radacinile sunt suficient de
groase pentru a putea suporta = sustine pomul) si prin dezvelirea treptata a
acestora, se ajunge la un trunchi format din radacinile dezgolite si ingrosate, ce va
avea aspectul unei impletituri.
Trebuie spus ca si acest stil are 2 variante: unul in care radacinile ce formeaza
trunchiul incep exact de sub prima ramura, iar in a doua varianta, radacinile ce formeaza
acest trunchi, incep mai jos cu oarecare distanta de sub aceasta prima ramura (adica cea
mai de jos ramura).
Aceasta tehnica da posibilitatea obtinerii unor trunchiuri spectaculoase, ce arata ca o
dantela vie, in functie de inspiratia asezarii radacinilor ce l-au format.
Nu toti pomii vor permite ca sistemul lor de radacini sa fie expus astfel(cel mai
indicat este sa se aplice aceasta tehnica la plantele tropicale). Aceasta tehnica este
specifica Scolii Lignan, care considera radacinile ca o parte a conceptului de design al
pomisorului.
69
Iata cum explica maestrii de la FUKU BONSAI aceasta tehnica expusa mai sus la
pct.2:
In 1985 am inceput sa crestem cateva (plante de ficus natalensis- n.a.)in habitat de 12

diamentrul x 36 inaltime in vase. Cativa ani mai tarziu, o cantitate mare de radacini
ieseau in varful vasului si astfel a inceput intr-o zi umeda ploioasa, un nou sezon de
stilare neobisnuita.
Pomul a fost mutat din vas, radacinile indepartate si tot ansambrul a fost mutat
prin sablajul apei. A fost o uriasa cantitate de radacini lungi puternice si la inceput,
trunchiul a fost biciuit sa fie o barna de 7 picioare in afara terenului cu un singur punct de
radacina belciug (ceapa), radacinile incurcate au fost pieptanate drept in afara. Intr-o
procedura contrar opusa de cele mai multe cresteri controlate ale radacinilor de bonsai,
cele mai multe dintre radacinile fine au fost curatate (indepartate) in favoarea radacinilor
puternice lungi.
Structura pe suport de rama a fost facuta prin bandajarea a trei piese de bambus
de 48 lungime si planta a fost agatata cu susul in jos si trei picioare de radacina au fost
buclate in sus spre varful teepee. Radacinile au fost apoi formate intr-o coloana in jurul
pomului de sus in jos si legate cu hartie invelita cu fire de fier unde se intersecteaza. In
timp firele au ruginit, iar radacinile au fuzionat.
Intregul ansamblu a fost asezat intr-un tub de plastic (cu gauri de drenaj) si o
foaie de plastic a fost pusa de jur imprejurul coloanei radacina. Radacinile in tub au
format un strat de drenaj ca o cenusa vulcanica grosolana, radacinile s-au largit si s-au
pregatit pt alungire, in vasul tub cu sectiune de 2, dupa standardul nostru mediu. Varful
pomului lipit la mijlocul coloanei care a fost umplut cu cenusa vulcanica grosolana
amestecat 50% cu muschi spaghnum pentru a ajuta sa tina amenstecul.
A fost apoi asezat in loc umbros si cand cresterea a inceput din nou a fost mutat in
soare total. In ciuda acestei operatiuni radicale, planta nu a ratat si am inceput mutarea
putin cate putin cu astfel de coloane de plastic la fiecare cateva luni pt a expune
radacinle. Prin 1990, cele mai multe radacini erau expuse si actuala forma dezvoltata
folosind metode de antrenare conservatoare (metoda legare cu coarda).
70
Foto 1. Aici este un bonsai care are o

multime de radacini care apar ca fiind
cateva ramuri, dar nu trunchi. Trunchiul
original sunt ramurile lungi matura in
jos si spre dreapta. Va fi modelat cu varful
mai bine definit cu ramurile vii cu un profil
inalt elegant.
Foto 2. O vedere de aproape a radacinilor

superioare. Suntem inca indecisi daca sa
mutam sau nu radacina in stanga. Ar fi o
aparenta, mult mai eleganta, dar pare a fi o
amintire apropiata despre cum acest pom a
fost original antrenat. Retine ca folosim
fasii de plastic in jos care cer mult timp
pentru a aranja ramura. Dar cu aceasta
tehnica nu exista riscul de a lasa urme de la
fire.
Foto 3. privire de aproape a partii ce arata

cum a fost odata partea de jos a pomului.
Radacinile sunt inca ramuri suficient sa fie
repozitionate pt a forma aceasta forma
unica.
71
Foto 4. Vedere de aproape a varfului din

partea cealalta. Trunchiului original este
acum matura in jos si spre stanga.
Foto 5. Din aceasta parte, pomul poate fi

antrenat pt a fi atractiv. Bonsai tropicali
cresc relativ repede si vor creste catre
lumina puternica. Trebuie intors adesea
pentru orice crestere. Trebuie antrenat
astfel incat toate partile sa fie atractive ca
si cum ar avea o singura fata ca in climatul
temperat traditional al bonsailor japonezi.
Fotografie din iulie 2001 cand pomul avea
aproximativ 17 ani vechime; s-a propagat
ca o radacina curatata.
Ficus natalensis are cele mai viguroase radacini dintre toti ficusii din colectia noastra.
Acest pom demonstreaza clar conceptul ca penjingul chinezesc are o foarte puternica
constiinta de planta unica cu trasatura horticola. Designerii nu urmeaza stiluri sau reguli.
Mai degraba, in cea mai inalta forma artistocrata de penjing chinezesc(lignan n.a.),
fiecare pom este unic cu o strategie individuala. Asta nu inseamna ca nu vom crea altul
folosind aceasta tehnica. Incercam sa crestem un numar de variatiuni si in acelasi timp sa
exploram diferentele acestor radacini viguroase.
O alta modalitate mai simpla de realizare, consta in introducerea plantei intr-un

vas adanc, ingroparea radacinilor si in timp, prin cresterea acestora inspre fundul vasului
si curatarea pamantului de la suprafata se ajunge la un trunchi format din radacinile ce
dezgolite se lemnifica, astfel ajungand la un pomisor cu radacinile expuse:
72
73
Plantarea pe piatra
presupune niste pasi de urmat, pentru a avea succes. In primul rand, luati planta,o scoateti
cu grija din vas si spalati bine radacinile plantei. Le rasfirati peste piatra aleasa si
pozitionati planta pe piatra, coborand radacinile acesteia sub piatra. Intregul piatra +
pomisor se acopera cu pamant si se leaga strans(de preferat in folie alimentara de plastic),
lasand partea de jos libera, nelegata, asigurandu-ne ca radacinile de sub piatra sunt in
contact cu solul ghiveciului si nu au fost vatamate, dupa care se uda. Vor ramane astfel
aproximativ 2 ani de zile(timp in care puteti recurge la ciupiri sau mentinere formei, insa
nu la legari sau modelari drastice ale plantei), udand planta in regim normal, dupa care
vom incepe curatarea treptata a solului de deasupra pietrei, pana la nivelul dorit, pentru a
putea expune radacinile de pe piatra si piatra.
74
Plantarea in piatra
este o tehnica ce este foarte des confundata cu plantarea pe piatra. De altfel, multi
considera plantarea pe piatra si plantarea in piatra oarecum, aceasi tehnica, desi intre cele
2 tehnici exista diferente fundamentale. Aceasta tehnica presupune existenta unui gol,
crapatura, adancitura in piatra, loc in care planta va fi pusa. De aceea sunt unele pareri
care afirma ca ar exista doua modalitati ale acestei tehnici:
1)
2)
ar presupune efectuarea unui orificiu in piatra si plantarea copacelului

in acel orificiu, radacinile situandu-se sub piatra si ajungand in solul de
sub aceasta..;
presupune existenta unei adancituri in piatra, creata artificial sau
natural, piatra fiind practic un fel de ghiveci pentru planta, lucrarea
imitand cresterea naturala a pomilor in crapaturile stancilor.
Pentru a aplica aceasta tehnica, trebuie insa sa aveti in vedere un mic aspect:
intrucat crapatura din piatra nu ofera mult spatiu pentru a acumula sol si implicit a
mentine mult umezeala, maestrii asiatici folosesc o bucata de sfoara de canepa mai
groasa, care o introduc in solul plantei pana la radacina acesteia si in vasul cu apa ce-l
75
aseaza sub compozitie. Sfoara aceasta este mascata cu pamant sau muschi sau cu alta
piatra, insa are o mare importanta: ea va trage apa din vasul unde este asezata
compozitia, umezeala necesara solului plantei si plantei implicit, conducand-o pana in
solul in care este planta, exact in cantitatea necesara.
Eu mai folosesc asa ceva cand sunt plecat mai mult timp de acasa si in felul asta
asigur umezeala necesara pomisorilor mei, dupa ce in prealabil ii pun deasupra unui vas
plin cu apa.
Mai exista o tehnica ce uneste plantarea pe piatra cu cea in piatra, aceasta

presupunand ca o parte din radacinile plantei sunt asezate conform tehnicii de plantare pe
piatra si o parte conform tehnicii de plantare in piatra. Rezultatele acestui al treilea mod
de plantare, daca tehnica este bine executata, sunt spectaculoase, incantand ochiul
privitorului
Dupa cum s-a vazut, tin sa precizez ca si in bonsai exista o trinitate de elemente care
in egala masura formeaza un bonsai de calitate:
Coroana,
Trunchiul
Radacinile.
Saburo Kato spunea:

Oamenii care iubesc bonsai apreciaza frumusetea naturii si a pomilor in vase mici.
Facand asta, ei invata de la natura si invata filosofia vietii. Orice persoana care nu
intelege bonsaii ii poate aprecia si poate sa fie miscata de frumusetea lor. Puterea
bonsai este abilitatea de a portretiza ce este mai frumos in natura. Acesta este telul
celor ce cresc bonsai. Aici sunt trei consideratii importante:
Intai radacinile. Cand ne uitam la un pom batran, radacinile fromeaza fundatia si dau
forta. Asta este impresia si ceea ce inspira. Radacinile puternice ale unui pom mare
protejeaza alti pomi mici in fata furtunii sau a suvoaielor. Aceasta ne da o impresie de
stabilitate si siguranta. In cazul bonsailor, asta trebuie sa fie adevarat.
In al doilea rand, trunchiul si modul in care este format. In cazul unui pom solitar, este
mai ales important cum trunchiul iese din radacini si se iteste conic cum s-a dezvoltat.
Dupa multi ani caracteristicile varstei si scoarta apar si se poate simti adaugarea de
caracter si personalitate la fiecare pom.
76
In al treilea rand, ramurile. Acestea stau cu fata la cer si sunt echilibrul si trebuie sa
aiba lumina pentru a inflori. Daca ramurile si frunzele cresc puternic, si flori frumoase
pot inflori. Desi fiecare crestere e viguroasa si florile infloresc, nu trebuie sa te complaci
si trebuie sa fi foarte atent in ingrijirea plantelor tale. Aceasta ingrijire este
importanta.
Peisajul, landscape sau saikei ori penjing-ul peisaj
Pentru a intelege conceptele ce stau la baza crearii unui peisaj miniatural, atasez
un intreg articol ce mi se pare mai mult decat elocvant in acest sens:
Muntele si apa in arta chineza
de Karin Albert
Muntele si apa joaca un rol important in arta chineza. Peste secole, pictorii vestici au
explorat noi teme, straduindu-se continuu sa transceada obisnuitul si sa descopere
necunoscutul, pe cand partea chineza a reliefat creatia scenelor naturale vesnice. Pictand
pergamentele infatisand varfurile muntilor si caderi de apa torentiale, pante (coborasuri)
retragandu-se departe in distanta si fine paraie de apa. Nici o gradina chinezeasca clasica
nu este completa fara munti si apa. In creatiile de peisaje cu roca (peisaje penjing),
vederile in miniatura aranjate pe tava, ambele elemente sunt egal vitale.
In aceeasi masura, geografia Chinei ofera o explicatie. Muntii ocupa cea mai mare parte
din tara, apa este din abundenta in regiunile centrale si sudice, si pomii de langa curgerile
de apa, raul Galben, Yangtze si Raul de Vest, definesc mult relieful. Mediul inconjurator
natural a influentat cultura chineza si obiceiurile au modelat mintile chinezilor.
Mitologia chineza este plina de povesti despre misterele muntilor. Varfurile remarcabile
au facut sa se creada ca sunt salasurile nemuritorilor, stimuland imaginatia oamenilor si
alimentand dorinta lor de a gasi elixirul vietii eterne. Imparatul Wudi din dinastia Han
(141-87 dupa Christos) a trimis o expeditie la Insula Pomilor Blestemati din Marea de
Est, un grup de insule-munti despre care se credea ca sunt favorite nemuritorilor, in
speranta de a le afla secretul. Trimisii lui nu s-au intors niciodata, dar Imparatul Wudi, in
efortul de a momi acei alunecosi (la sensul figurativ) nemuritori sa-si mute rezidenta la
el, a construit insulele magice cu varfuri tridemensionale in lacul din gradina sa luxoasa
Shang Lin. Gradina lui Wudi si parcurile imperiale similare construite de-a lungul
dinastiei Han (202 inainte de Christos 220 dupa Christos) pot fi vazute ca un germene
pentru fiecare gradina de la elev la maestru, predominand gradina chineza clasica asa
cum o stim astazi, evoluata.
[]Muntii nu ofera doar o viata in izolare, devotiune si retragere. O imbogatire in
stimularea formelor, o multitudine de culori si schimbarea oricand a formelor, atat de
tipice pentru imprejurimile muntilor impresiile de acest fel sunt apte pentru o minte
perceptiva sa dezvaluie tot cuprinsul spiritului universului. Natura, impartasindu-si
77
puterea si grandoarea, este mult mai usor de inteles stand pe varfuri invaluite de nori
cetosi.
[] Creand muntii si apa ca esentiala manifestare a naturii, aristii chinezi au produs o
declaratie filosofica generalizata. Ei au tradus profunda atingere a adevarului in imagini
vizuale.
Din punct de vedere practic, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de
urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii
apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pentru a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita
de la fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a
promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical
in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca o data fi atent sa protejezi
radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar
scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati.
Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in
acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi
pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi
ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:
- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in
functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze(sa fie inegala- n.a.). Nu asezati pomii
direct in fata, in spate sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi
aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii
mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii.
Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
78
8. daca necesita legaturi de stabilizarea a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de
la marcajul pentru fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce
lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga
intregul ecran in tava folosind fire aduse pentru drenarea gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant
in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie
mare pentru a acoperi spatiile, urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are
nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe
fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare
radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat
sa utilizezi manusi)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si
contureaza suprafata. Adauga acum muschi si orice plante accentuante.
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.
14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie
fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime
elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf
taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Sprayaza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult
decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.
Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare. Indeparteaza
firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.
Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie sa fie
transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."
Numarul plantelor de pe o platforma, ca o nota de respect pentru cultura asiatica,
respecta o regula provenita din numerologia chineza, unde sunt unele aspecte
interesante....
In cultura chineza, anumite numere se crede ca sunt favorabile sau nefavorabile,
in baza cuvintelor chineze cu care acele numere suna similar. Oricum, unii chinezi
considera aceste credinte ca sunt doar superstitii. Avand in vedere ca pronuntia si
vocabularul nu sunt diferite in dialectele chineze, regulile sunt general aplicabile pentru
toate cazurile.
79
Numerele norocoase sunt bazate pe cuvintele chineze care suna similar cu alte
cuvinte. Numarele 6, 8 si 9 se crede ca sunt favorabile deoarece numele lor suna similar
cu cuvinte care au intelegeri pozitive.
Numarul 1 poate reprezenta unitate (unire, armonie).
Numarul 2 este un numar bun in cultura chineza. Acesta este ca si cum ai spune in
chineza lucruri bune vin in pereche. Este obisnuit sa folosesti simboluri duble in
producerea de nume de brand, de ex dubla fericire, dubla moneda, dublu elefant etc. In
vorbirea cantoneza numarul doi suna la fel ca si cuvantul lor pentru usor
Numarul 3 inseamna viata si este de toti considerat ca numar norocos
Numarul 4 este considerat ghinionist pentru cei mai multi chinezi , este considerat
norocos in anumite dialecte locale unde este un omofon cu cuvantul job", "afacere" sau
"incercare.
Numarul 5 este asociat cu cele 5 elemente (in filozofia chineza) si in trecut era asociat cu
Imparatul chinez. De exemplu, de la poarta Tiananmen, incepand calea principala catre
Orasul Interzis, erau 5 arcasi. De asemenea se refera la I, pronuntarea I si 5 suna
similar.
Numarul 6 pronuntat liu in mandarina este pronuntat la fel ca mieros sau curgator
in mandarina si este deasemenea considerat bun petru afaceri. Numarul 6 de asemenea
reprezinta fericirea.
Numarul 7 simbolizeaza impreunarea. Este un numar norocos pentru relatii. Este de
asemenea recunoscut ca numar norocos in vest, si este unul dintre rarele numere care in
mare este considerat la fel atat in China si in vest.
Cuvantul pentru 8 in mandarina suna similar cu cuvantul care inseamna prosperitate sau
sanatate. In dialecte regionale cuvantul pentru 8 si noroc este similar.Este de asemenea
gasit impreuna 88 si dubla bucurie, un design decorativ popular compus din doua
caractere stilizate (fericire).Un numar de telefon cu toate numerele 8 a fost vandul in
China pentru 270.723 USD. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpce de la Beijing a
inceput pe 8/8/08 la ora 8 si 8 minute si 8 secunde pm. (ora locala).Industria de pescuit
Dragon, din Singapore, o specie rara de Asian Arowanas (care este peste norocos el
insusi si, fiind o specie rara, trebuie sa fie marcat cu un microcip) se asigura sa foloseasca
numere cu multi de 8 in seria lor de microcipuri si apare ca rezerva numarul particular
care are 6 de 8 (de ex702088880006688) pentru normele lor de evaluare.
Numarul 9, fiind cel mai mare numar dintre numerele singure, a fost asociat istoric cu
Imparatul Chinez; roba imparatului adesea avea 9 dragoni si mitologia chineza retine ca
dragonul a avut 9 copii.
Mai mult numarul 9 suna ca si cuvantul lung permanent si adesea este folosit in
casatorii.
80
Pe cand in cultura vestica 13 este un numar rau, in chineza 13 este un numar bun,
deoarece in cantoneza 13 este apropiat de a vrea/dori o viata sigura deci cand suntem in
fata nesigurantei este un numar confortabil. Bineinteles, asta face ca 14 sa fie rau,
deoarece 14 este aproape de a vrea/dori moarte/cadere sigura.
Revenind la peisajele miniaturale, putem spune fara sa gresim, ca sunt printre cele
mai vechi forme de bonsai in China, Japonia si Hawaii, fiind guvernate de principii
oarecum similare in multe aspecte, dar diferite si distinctive in acelasi timp. Peisajele
japoneze sunt adesea modelate dupa peisajele bonkei, cuprinzand coline de piatra, nisip
si plante micute.
Peisajele chinezesti insa, se disting in doua tipuri generale:
1) peisajele panoramice, unde se utilizau plante foarte mici pentru a avea o scara vasta si
2) peisajele care utilizau pietre ce aveau baza taiata, montate pe o tava de marmura foarte
putin adanca avand locuri mari de expunere si a tavii, folosind deasupra pomi de marime
medie si mica.
Ce consider necesar de stiut, este ca factiunea Ling Nam a peisajelor din vas, modelate cu
iscusinta si indemanare respecta o suma de principii, concretizate in 24 de formule, asa
cum arata si Dan Tim Mak, acestea fiind urmatoarele:
1
Conceptia prin
material
Designul sub diferite forme si asezat pe suport din lemn

va decide viitorul dezvoltarii profilului.
Modelarea privind de
jur imprejur
Priveste din diferite unghiuri inainte sa iei o decizie.

Privind clar din fata in spate, stanga spre dreapta pentru a
decide cel mai bun plan de modelare
Pastreaza consitenta
tendintei de miscare
In timp procesului de crestere si modelare, pastreaza

ochii deschisi asupra armoniei si consistentei pozitiei
ramurilor si trunchiurilor. Nu lasa tendinta de miscare sa
fie confuza
Ecoul (rasunetul)
primarului si
secundarului
Pentru scenariul integral, trebuie sa existe o relatie

primara si secundara intre ramuri si trunchiuri. Acestea
vor rasuna intre ele. Evita difuzand integrarea structurii.
Remarcand nivelurile
Modeland Ling Nam nu sublinia popularea densa, dar

ceruta pentru remarcarea nivelurilor ei delicate.
Diferentiaza largimea
Modeland, aranjamentul, ramurile si trunchiurile au
81
maestria lor si relatia de supunere si largimile diferite,

trebuie avut grija de asta.
7
Armonizeaza stanga
si dreapta
Aranjamentul trebuie sa aiba stanga si dreapta, dar stanga

si dreapta trebuie sa aiba consideratie una fata de alta
pentru a deveni consistenta si in armonie.
Echilibrul dintre gros

si slab
Nu conteaza daca sunt trunchiurile sau ramurile insa

trebuie sa echilibrezi grosimea si subtirimea in ratiunea
lor naturala
Uita-te dupa fata si

spate
Nu numai ca trebuie sa avem grija de armonia dintre

stanga si dreapta in aranjament, dar de asemenea trebuie
sa avem grija de fata si spate. Fi atent la echilibrul
fiecareia dintre ele si nu accentua numai o parte.
10
Remarcand pentru
sus si jos
Deasemenea trebuie sa acorzi atentie pentru sus si jos.

Sus inseamna sa ingrijesti varful plantei si jos inseamna
sa ingrijesti radacina plantei.
11
Exagereaza regulile
Regulile inseamna creatia regulilor, putem folosi reguli

realiste ( de exemplu profilul unui pom natural) sau
putem exagera crearea de reguli..
12
Potrivirea
raporturilor
Acorda atentie sa se potriveasca unele cu altele atat ca

marime cat si ca raport al pomilor, colibe si figurine.
13
Diferite lungimi intre

noduri
Grupul Ling Nam cere pentru sectiunile dintre fiecare

nod ale ramurilor sau trunchiurilor sa fie crescute natural
la diferite lungimi dar nu toate identice.
14
Forta ramurilor
Grupul Ling Nam pentru peisajele din vas: toate

trunchiurile si ramurile arata foarte diferite in armonizare
naturala a procesului de crestere.
15
Extinderea
rasucirilor
Cand aranjezi sau extinzi trunchiurile si ramurile, este

necesara rasucirea si variatiunea, dar nu prea tare sau
prea usor.
16
Influentand
aliniamentul
Cand ingrijesti aranjamentul ramurilor si trunchiurilor,

aceasta nu cere doar rasucire, ci si putere. In afara de
asta, aceasta poate face ca miscarea sa devina activa si
proaspata (verde)
17
Respecta principalul
In caz de curgere, extindere a ramurilor si trunchiurilor,
82
& secundarul
uneori se poate intampla ca 2 sau 3 ramuri sa traverseze

imaginea in gasirea unei pozitii. Apoi trebuie sa cedam
una pentru a le acomoda pe celelalte.
18
Fi politicos
(curtenitor) cand
concurezi
Concurarea inseamna reguli. Cand cele mai sus

mentionate in concurs nu pot fi cedate, lasa principalul sa
castige
19
Fa densitatea
potrivita
Cand distribuim trunchiurile si ramurile, trebuie sa facem

densitatea potrivita scenei
20
Fa concentrarea
adecvata
Modelarea si scenariul trebuie sa aiba concentrarea

adecvata si distributia. Aceasta regula este similara
regulii despre densitate.
21
Fa activ pentru
virtual & realitate
In pictura chineza, noi subliniem parasirea golurilor,

aceasta de asemenea merge pentru grupul Ling Nam
pentru peisaje in vase, subliniind efectele pentru virtual si
realitate.
22
Efectul pentru greu si

usor
In modelarea Ling Nam, putem folosi variatia dintre greu

si usor pentru a se ajuta una pe alta sa lase actiunea
ramurilor sa fie puternica si activa.
23
Creaza
corespunzator inaltul
si scundul
Pozitia care sustine ramurile, trebuie sa fie

corespunzatoare in grosime si subtirime raportat la
cresterea naturala.
24
Armonizeaza forta
(puterea)
Varful plantei, subtirimea ramurilor si radacinilor si

raportul de forta trebuie sa fie aranjat natural si in
armonie.
Metodele de grupare a plantelor sunt si ele consacrate si stabilite prin principii

clare:
1. Plante micsorate de acelasi fel
2. Plante micsorate de diferite feluri
3. Plante micsorate de aceeasi varsta
4. Plante micsorate de varste diferite
5. Plante micsorate de forma similara
6. Plante micsorate de forme diferite
Ca forma, peisajele pot evoca :
1. Cranguri (dumbrave)
83
2. Pomi
3. Paduri
4. Pomi distantati
5. Pomi tineri
Iar ca forma de relief, pot sugera:
1. Pomi de-a lungul unei costise usoare pe panta unui munte
2. Pomi mocirlosi
3. Pomi de-a lungul coastei
4. Pomi cu poiana
5. Pomi cu paraias
6. Pomi pe o colina lina
7. Padure veche
8. Pomi/padure cu o mica carare
Iata cat de clar sunt explicate aceste principii de formare a penjingului peisaj, de
dl. Man Lung, marele maestru al scolii Lignan :
Principiile de baza ale gruparii
O grupare ar trebui sa contina cel putin 3 pomi, urmand a se avea in vedere crearea
panoramicului, a senzatiei de adancime si proportionalitate, acordand atentie grosimii
pomilor, marimeii trunchiurilor si distantei dintre fiecare pom. Distante egale intre pomi
precum si grosimi asemanatoare ale trunchiurilor, vor da o senzatie de falsitate.
Ideal ar fi ca in gruparea de 3 pomi sa se aiba in vedere un pom cu coroana larga si mai
inalt, precum si un trunchi cu un diametru mai mare, acesta devenind pom principal al
compozitiei. Al doilea ar trebui sa fie pomul lateral, cel cu dimensiuni mai mici decat
primul, dar mai mari decat al treilea. Si in fine al treilea, pomul complementar, acesta
fiind mai mic decat celalti 2 anteriori. Aceasta ar fi o grupare de baza, care poate fi
adaugita cu alti pomi
Proceduri de grupari
Pune vasul chiar in fata cu partea mai lunga in fata ta. Imagineaza-ti ca acolo sunt linii
paralele cu partea cea mai lunga a vasului. Alege liniile paralele in mijloc si masoara 1/3
84
din lungime pentru stanga si dreapta. Apoi aseaza pomul principal in fata sau spatele
acestui punct (asa cum se vede in diagrama):
(pom principal)
mijloc)
Vas
(linia paralela din
A pom principal liniile paralele in mijloc

Pomii complementari pot fi asezati langa pomul principal dar trebuie sa nu fie pe aceeasi
linie paralela ca si pomul principal. Masoara 1/3 din distanta de la linia paralela din
mijloc pentru celelalte parti ale pomului principal si aseaza pomul de margine putin in
fata sau in spatele acestui punct in directia opusa a pomului principal (asa cum se vede in
diagrama):
A pom principal
B pom complementar
C pom de margine (latura)
Aceasta este probabil cea mai echilibrata forma. Dar bineinteles crescatorii pot
varia pozitia pomului de margine asa cum vor. As prefera sa rezum urmatoarele: 1.
triunghiul format de cei 3 pomi de baza trebuie sa fie echilateral; 2. pomii trebuie sa nu
fie plasati pe aceeasi linie paralela; 3. trebuie sa fie ceva distanta intre oricare 2 pomi.
Grupare de 7
85
Pomii de baza trebuie sa fie asezati chiar cum am mentionat si alti 4 pomi trebuie
asezati in spate sau pe flancuri. Trebuie avut grija sa nu fie asezati in mijlocul vasului sau
pe aceeasi linie paralela cu ceilalti pomi.
Ce tocmai am, spus nu este nimic altceva decat un ghid pentru incepatori. Cand ei
au devenit familiari cu gruparea, ei pot schimba modelul si vor avea rezultate bune.
In gruparile mari crescatorul poate sparge pomii in doua, trei sau mai multe grupe.
Principiile mai sus mentionate se aplica in acest tip de grupare.
Ce poate face un crescator cand este confruntat cu 3 pomi de marime egala? El trebuie
sa-i aseze cat mai apropiati cu putinta astfel va focaliza atractia. Acesti 3 pomi iau locul
pomului principal care va actiona ca focalizare. In afara de asta, radacinile celor 3 pomi
trebuie sa fie facute sa se impleteasca si o parte din ele trebuie sa apara putin deasupra
solului. Dupa curatarea plantelor in amplasament, crescatorul apoi, acopera radacinile
expuse cu muschi. Dupa ceva timp muschiul va fi indepartat si radacinile care au crescut
puternice de acum vor da impresia ca pomii au fost aici de multi ani. Daca, oricum, cei 3
pomi sunt asezati la distanta unul de altul, impresia totala va si slaba si pierduta.
Gruparea este un test sigur de originalitate, arta si realism in bonsai. Un alt
avantaj este ca sa-l faci nu costa mult. Mai mult, alegerea modului cum va arata modelul
terminat, arata talentele crescatorului in cel mai bun avantajos mod. As vrea sa mentionez
ca in selectarea materialelor ne vom intalni cu pomi fara frunze sau plante ofilite. Pentru
un profan, acesti pomi pot parea nefolositori, dar in mainile unui expert in bonsai acestia
pot fi ingredientele unei reale lucrari bune de arta. []Diferenta dintre penjing si
bonsai este ca oricare floare, planta sau leguma cultivata in vas, poate fi considerate un
bonsai. Dar penjing se refera la plante in vase, plante care au fost curatate prin
tehnici horticole. Rezultatul este creatia unei lucrari de arta, de ex planta in vas cu
peisaj numit penjing pe tot cuprinsul Chinei.
O particularitate aparte a acestor peisaje este asa-zisa tehnica agatand pe piatra.
Aceasta tehnica presupune cunostinte si practica superioara, fiind oarecum
rezervata marilor initiati in domeniu. Maestrul Man Lung, despre aceasta tehnica, spunea
ca Aceasta ramura de bonsai are propriile trasaturi caracteristice. Daca plantele sunt
corect atasate pietrelor ele vor fi foarte expresive ca frumusete naturala si o evocare
poetica a imaginii [..] Este mai bine sa descurajez incepatorii sa invete aceasta munca de
o calitate superba care este greu de produs. Dar apoi drumul catre succes in orice forma
al artei este incurcat.
Tehnica urmareste reproducerea la scara peisajului miniatural, a acelor piscuri ce
au pe costisele lor pomi agatanzi de piatra, ce prin radacinile lor, beneficiaza mai mult de
soare decat de sol si apa, chirciti de virtregiile naturii, dar atat de darzi si hotarati sa
traiasca
Tot conform spuselor aceluiasi Man Lung, cand se aborda tehnica agatand de
piatra, trebuie avute in vedere 2 importante apecte:
1. In alte tipuri de bonsai, dupa ce plantele au fost puse in vas, ele pot fi mutate si
replantate. In cazul plantelor agatand piatra aceasta nu functioneaza, pentru ca o data
86
plantat, pomul nu poate fi rearanjat. De aceea crescatorii trebuie sa se gandeasca cu

atentie daca plantele se potrivesc cu pietrele si daca pozitia plantei este potrivita inainte
sa termine asezarea plantei. Plantele pentru agatand de piatra, trebuie sa fie cel mai bine
complet crescute odata ce nu se va putea schimba forma intre 3-5 ani si pietrele folosite
trebuie sa fie pietre tari solide.
2. Plantele agatate pe pietre tind sa creasca mai repede absorbind caldura din pietre.
Forma lor este mult mai predispusa la schimbare si radacinile incalzite se usuca
mai repede. Trebuie acordata atentie la udarea adecvata a plantei. Putem
experimenta cu 2 plante al aceleiasi specii in stadiu similar de crestere prin
punerea unei plante in sol in vas si alta pe piatra. Dupa 3-5 ani planta agatata pe
piatra va fi gasita crescuta mai inalta si mai puternica. De aceea trebuie sa ai in
mana plante care sunt complet crescute si care doar se potrivesc la pietre. La acest
stadiu, atentia trebuie acordata la controlarea cresterii lor si aranjarea frecventa.
De obicei plantele agatand pe piatra vor inceta cresterea dupa o perioada de
aproximativ 5 ani.
Se poate observa ca sunt multi pomi batrani ca pinii si brazii ce cresc in varful muntilor
cu o parte mare a radacinilor lor agatate de pietre. Sunt de asemenea numerosi mici pomi
agatand pe piatra, pe creasta, care supravietuiesc conditiilor severe de vreme in ciuda
faptului ca se hranesc mai mult cu soare si ocazional cu ploaie.
Iar ingrijirea penjingului trebuie sa se ghideze dupa urmatoarele:
1)
Plantele proaspat luate din salbaticie sunt mai bine cultivate intai in pamant pt ca
ele sa poata obtine hrana din pamant, care ii va ajuta sa creasca repede. Cand ramurelele
si foliajul au crescut, pomul poate fi mutat.
2)
Cand un pom a fost mutat, el trebuie format prin curatare. Pentru ca trunchiul si
ramurile sa poata avea o aparenta de varsta inaintata cu forta, metoda creste si curata
trebuie folosita; cand prima sectiune a ramurii a crescut la marimea dorita, trebuie sa fie
curatata (taiata) asa incat ramura sa poata creste de acolo.
Cu privire la penjingul agatand pe roca, trebuie retinut ca piatra folosita trebuie sa
fie potrivita si radacinile plantei trebuie sa fie incrustate (inradacinate) ferm in crapaturile
pietrei pentru a da impresia de pom stravechi crescut din piatra.
3)
Cand aceasta parte din ramura s-a dezvoltat iar la marimea dorita, este din nou
curatata (taiata) asa ca o a doua parte de ramura poate creste. Acest proces se repeta de
cateva ori si pitorescul penjing incepe sa se formeze.
4)
Fiecare specie de planta are propriile cerinte de sol. Unele specii trebuie sa aiba
pamantul schimbat in fiecare an, pe cand altele nu au nevoie de schimbarea pamantului la
cativa ani. Solul amestecat, daca este din pamant si nisip sau pamant de munte sau sol
fertilizat, trebuie intai sa fie uscat in caldura soarelui pentru a omora insectele inainte de
utilizare. Fertilizarea si pastrarea vor fi diferite pentru specii diferite.
87
5)
Iarna este recomandat sa pastrezi in interior acele plante care nu pot sta in frig
intens. Alternative, vasul poate fi asezat in gauri sapate in pamant cu marginea vasului
asezata usor deasupra pamantului, sau un acoperis transparent de plastic poate fi folosit
pentru a acoperi plantele, toate protejandu-le de vant.
6)
Asa cum unii penjing nu pot sta in frig intens sau vant puternic iarna, altii nu pot
sta in caldura soarelui vara. Aceste plante trebuie ingrijite corespunzator.
7)
Pulverizatoarele impotriva insectelor trebuie folosite regulat pentru a indeparta
insectele ce dauneaza penjingului, si solul trebuie sa fie deasemenea dezinfectat. Ingrijire
speciala trebuie acordata inflorescentelor si aparatiei fructelor la plante.
8)
Cu privire la aparitia florilor la plante in general, imbobocirea lor poate fi grabita
sau intarziata prin metode variate. Daca este asteptat ca florile sa vina devreme in iarna,
plantele trebuie asezate in soare peste zi si tinute la caldura in casa noaptea, sau, in
absenta unei calduri in casa, planta trebuie sa fie tinuta in interior si umezita cu vapori
(aburi) dintr-un vas incalzit. Daca este dorit ca floarea sa imboboceasca tarziu, planta
trebuie asezata in zona rece unde frigul si vantul iernii vor intarzia imbobocirea florii.
9)
Cele mai multe penjing cer udarea o data pe zi in conditii normale de vreme. In
caldura verii si in vremea de toamna uscata, udarea trebuie sa fie facuta de doua ori: o
data dimineata si o data seara. Pe vreme foarte umeda, udarea trebuie sa fie facut in
concordanta cu conditiile de sol. Cand planta este mutata prima data sau dupa ce solul
este schimbat prima data, planta trebuie sa fie udata adecvat imediat.
10)
Cu exceptia catorva specii de penjing care au nevoie de atat de multa apa incat
planta trebuie asezata in umezeala, cele mai multe specii de penjing nu necesita prea
multa udare si trebuie sa fie drenate pt ca radacinile sa nu fie vatamate. Aceasta poate fi
facut prin asezarea unei bucati de vas sparta sau fir de sfoara pt a drena si apoi, dupa ce
este pus nisip la suprafata vasului, solul este completat.
11)
Cand solul de la penjing a fost schimbat, ii ia ceva timp ca radacinile sa se aseze
(inradacineze, fixeze) ferm in noul sol. Expunerea la lumina puternica a soarelui este de
evitat si planta trebuie asezata intr-un loc rece bine-ventilat pentru aprox. 10 zile. De
asemenea fertilizatorii nu trebuie sa fie folositi timp de 1 luna. In sezonul ploios sau in
iarna rece severa cele mai multe plante sunt in stare de hibernare si solul nu trebuie sa fie
fertilizat.
12)
Cand schimbi solul, ingrijirea trebuie sa fie acordata sa indepartezi cam 1/3
din sol in timp de retine partea ce ramane in jurul radacinilor decat daca este
gasit solul nesanatos, in care caz vechiul sol trebuie indepartat. In orice caz,
zona radacinilor trebuie sa fie inmuiata in solutie cu insecticide pentru a
indeparta pesticidele inainte ca planta sa fie mutate.
13)
Orice radacina putrezita trebuie taiata. In orice caz, vechile radacini pregatite
(aranjate) asa incat noile radacini se pot dezvolta pentru a da mai multa nutritie
plantei.(Despre penjing- Man Lung)
88
Ar trebui sa mentionez ca in cadrul penjingului peisaj, exista si penjingul de

piatra, adica peisajele formate din asezarea pietrelor, generand privitorului o senzatie de
vastitate infinita, in care imaginatia poate hoinari in voie. Pietrele sunt asezate atfel incat
sa se evidentieze discret textura acestora, creand astfel munti grandiosi in prim-plan si
varfuri mici ce sugereaza indepartarea, asezate in spate, ornate cu mici statuete de lut,
menite sa acentueze perspectiva. In aceste mini peisaje nu se cauta imitarea naturii ci prin
crearea unui joc de spatii goale si pline, lasa privitorului senazatia vastitatii spatiului si
linistea armoniei naturii.
Ca istoric al acestui tip de penjing, Albert Karin in articolul sau Peisajele din pietre si
piatra ne spune:
Desi practica gruparii pietrelor impreuna pentru a forma un peisaj dateaza de acum
cateva secole, penjingul piatra asa cum il stim azi este relativ o creatie recenta. Cu cateva
decenii in urma, artisiti din Shanghai au inceput sa experimenteze cu noi stiluri, infuzand
arta traditionala cu noua vitalitate. Shanghai aparand ca, centru conducator a piesajelor de
piatra. Folosirea tavilor din marmura alba de forma rectangulara sau ovala in loc de
vasele de teracota sau glazurate au angajat anticipat considerate ca fiind o cruciala
inventie. Rama joasa a tavii expune partea de jos a pietrelor deschizand noi posibilitati de
expunere artistica. Tavile plate au reafirmat sensul de adancime (profunzine). Marmura
alba a adus eleganta. Mai mult, culorile ei au subliniat legatura dintre penjing si pictura.
Amandoua artele sunt create impotriva fundalului alb.
89
Scrierile istorice indica ca practica aranjarii pietrelor ca munti in miniatura in

vase, dateaza din timpul dinastiei Song (960-1279 D.C.) poate chiar mai devreme. In
multe feluri, penjingul piatra poate fi vazut ca o extindere a scenelor cu munte si apa
intalnite in arta chinezeasca a gradinaritului. Pietre formand munti sau grote, in contrast
cu apa, sunt elemente indispensabile in gradinile clasice chinezesti, indubitabil una din
cele mai unice contributii pe care chinezii le-au facut constructiilor de gradini. Ele apar in
gradini mai devreme de dinastia Han (202 inainte de C. 220 dupa C) si s-au nascut din
dorinta de a crea si admira natura si fenomenele naturale in imediata apropiere. O gradina
chinezeasca este o compozitie atenta a microcosmosului in oglinda cu macrocosmosul.
Penjingul piatra este miniatura mult mai abstracta a unei gradini.
Pietrele nu servesc doar ca material brut in crearea unui peisaj. Formele curioase ale
pietrelor sugestioneaza spirite, dragoni sau creaturi in viata, care au intrigat chinezii de la
inceputurile civilizatiei lor si au fost frecvent tema in folclorul timpuriu. Aprecierea
mineralelor ca arta cu forma abstracta a gasit intai apogeul pe durata erei Tang (618-906
dupa C), cand pietrele neobisnuite au devenit teme de colectie si cand erau celebrate in
poezii si eseuri literare. Pasiunea s-a intensificat pe masura trecerii secolelor. Cautarea
celor mai bune pietre de sub soare s-a lansat in timpul imparatul Hui Zong din dinastia
Song exemplificand triumful modei in acea perioada. Hui Zong a incredintat un
reprezentant guvernamental special cu aceasta sarcina foarte importanta, si acea
persoana a lucrat cu un zel exceptional si cu totala nesocotire pentru nevoile populatiei
locale. Transportarea pietrelor alese a avut prioritate capitala fata de toate celelalte
transporturi. Din cauza conflictelor interne, oricum, unii dintre bolovanii alesi pentru
delectarea imparatului au ramas aproape de locul lor de origine, inima culturii
gradinaritului chinez, si pot fi admirate si azi acolo.
In arta gradinaritului, piscurile de calitate remarcabila au fost tratate ca
monumente naturale. Pentru aceste zile, unele specimene sunt expuse in pavilioane
deschise, de-a lungul aleilor sau elesteelor, cursurilor apelor. Cea mai ravnita din toate
gradinile cu pietre este piscul Taihu, numit dupa lacul din provincial Jiangsu (Tai Lake)
pentru a carui baza obisnuiau sa fie culese. Acesti bolovani sunt formatiuni de calcar care
au silueta groteasca, contur neregulat, gauri ca ochi, si bogate in pesteri ce corespund
intre ele si conecteaza trecatorii care sunt invitati mental la explorare.
Pe cand piesele de piatra cu atractivitate speciala au fost expuse in gradini, pietrele mici
au fost aduse in interior si plasate pe masute de lemn rosu, onorand clasele sau atelierele
scolarilor. Subtilitatea artei de apreciere a pietrei, cunoscut in vest ca suiseki, o
traducere a termenului japonez, au fost o parte integrala a culturii chineze pentru cateva
sute de ani.
Este inca foarte vie astazi. Pietrele sau bolovanii individuali aduc placere prin
frumusetea naturala ce coexista cu peisajele din piatra. Desi similare in atractivitatea
peisajelor piatra, aceste specimene individuale de piatra nu sunt considerate ca o varietate
de penjing. O piatra poate constitui un jing, o scena naturala, in care caz termenul
penjing poate fi apropiat. Poate, oricum, sa aduca in minte o idee mai abstracta. Dand
largimii posibilitatea de exprimare artistica, chinezii se refera la tavile cu pietre ca gong
shi sau wan shi, adica pietre pentru a fi admirate sau pietre pentru a fi
colectionate.
De-a lungul anilor, pietrele au fost venerate in China pentru o suma de motive.
Pietrele se bucurau de un loc special acordat lor in inima umana pentru forma, culoarea,
voluptatea lor sau sunetul splendid pe care le emit cand sunt lovite. Traditional, pietrele
cu suprafata erodata si aspect atractiv au fost cele mai cautate. Ele au fost celebrate pentu
90
capacitatea lor de a simboliza virtutile omenesti sau pentru calitatea lor de a sugera
efemeritatera vietii si a acestei planete. Ele au fascinate oamenii deoarece apar ca o
dovada vie a fortei creative a cerului si pamantului. Prin calitatea lor de a sugera puterea,
piesele de piatra superioara au condus perceptia privitorului dincolo de ingustimea
limitelor, a realitatii imediate, in regatul intuitiei si nedefinitului, generand o patrundere
filozofica proaspata in cadrul natural a tot ceea ce este.
Acum vorbind putin despre modul efectiv de plantare si alcatuire a unei paduri in
miniatura sau a unui peisaj bonsai, tinand cont si de cele spuse mai sus de Karin Albert,
regulile nu par a fi complicate.
In general, fara a intra prea tare in amanunt, lucrurile stau cam asa:
Padurile de bonsai creaza o priveliste minunata sau imagineaza o miniatura perfecta de
padure; cu toti bonsaii, ar trebui sa arate ca o fotografie a unei paduri de bonsai, ca o
reala padure in crestere. Padurea poate fi o compozitie mica din trei pomi sau o padure
deasa de peste 101 pomi. In fiecare caz, padurea din vas, indiferent de marime apare ca o
infinita varietate a unui grup ce deschide o creatie artistica.
Regulile de baza ale bonsailor se aplica pentru a obtine o padure bine
proportionata.
Va faceti o imagine clara a ce doriti sa realizati! Un creion, o coala de hartie si
faceti o schita ce va va fi utila apoi! Eventual o poza a unui peisaj/padure este mai mult
decat bine-venita!
Trebuie sa avem o platforma. Platforma este suportul pe care se vor planta
plantele. De obicei aceasta este facuta dintr-o placa de gresie, de ciment etc. Puteti sa va
faceti singuri o asemenea placa: ciment, nisip, o plasa de sarma pentru a o arma si douatrei bucati de teava de plastic sau lemn pentru a pozitiona gaurile de scurgere si o folie de
plastic pe care puteti turna cimentul( care va recomand sa nu fie apos). Aveti grija cand
turnati placa, sa ridicati marginile un pic, cam 0,5 cm fata de interiorul placii, astfel
pamantul nu va curge impreuna cu apa cu care veti uda plantele .
Cam asa ceva ar trebui sa iasa dupa ce ati turnat-o, armat-o si terminat platforma
suport:
In al doilea rand, trebuie sa va gasiti niste plantute sanatoase, destul de mature

pentru a putea forma un grup de pomisori cu aspect de padurice. Prin ciupiri si taieri
repetate, veti reusi sa aduceti pomisorii cat mai aproape de imaginea lor din natura. Daca
91
incepeti cu pomi deja formati separati in vase, este bine ca sa-i tundeti astfel ca partea lor
ce va fi expusa spre exteriorul vasului sa ramana cu ramurile formate, iar la partea
dinspre interiorul vasului sa o scurtati sau chiar sa o tundeti destul de drastic. Si in natura,
daca veti privi atenti, o sa vedeti ca la liziera padurii, pomii au ramurile mai lungi inspre
exteriorul
padurii
si
mai
scurte
inspre
interiorul
acesteia.
Pentru a crea un aspect stratificat al padurii din vas, puteti sa tundeti pomisorii astfel: cei
de pe margine asa cum am spus mai sus, iar cei din interior, sa le ridicati coroana
undeva la jumatatea celor de la margine. In felul acesta veti crea impresia de
adancime(perspectiva), necesara unui peisaj in ghiveci.
Datorita scolii japoneze, au aparut niste reguli foarte stricte de apreciere a unei
asemenea lucrari.
O prima regula ar fi ca plantele sa aiba un numar impar. Aparent ar parea fara nici
o logica aceasta regula, insa daca incercam sa aflam sensul acestei reguli, vom vedea ca
este mai usor sa faci ca peisajul din vas sa para mai natural dintr-un numar impar de
plantute, decat daca am folosi un numar par de plantute. Astfel, daca avem palcuri de
plante, acestea vor fi impare, formate la randul lor dintr-un numar impar de plante.
Modul de asezare al plantelor este indicat a fi astfel incat din orice unghi am privi sa se
poata vedea toate plantele. Deci nu o asezare in linie a plantelor, intrucat nu vom putea
vedea plantele care sunt in alcatuirea peisajului nostru. O asezare de tip triunghi, in
varfurile triunghiului fiind cate o planta, ar putea rezolva acest aspect. Este adevarat ca
intr-o padure, pomii cresc fie perpendicular pe sol, fie inclinati, insa trebuie sa avem in
vedere faptul ca spatiul mic trebuie sa creeze perspectiva necesara unei paduri adevarate.
De aceea, trebuie urmarit sa inclinam trunchiurile in asa fel ca chiar daca dintrun anumit unghi plantele ar parea aliniate ca pozitionare a tulpinilor, insa prin inclinarea
acestora sa se poata vedea. Astfel daca avem un pomisor plantat perpendicular pe vas, al
doilea ar trebui plantat sub o inclinare mai mica de 90 grade fata de vas.
Distantele dintre pomisori trebuie sa nu fie prea mici, caci radacinile se dezvolta
in timp si o data cu ele si planta ia in grosime si nu cred ca vrea cineva ca padurea lui din
vas sa ajunga intr-o perioada mica de timp o tufa sau o ingramadire de bete!
Trebuie tinut cont ca pomisorii au nevoie de spatiu nu numai pentru a creste ci si a-si
dezvolta ramurisul si acolo unde nu are lumina, planta se usuca. Prin urmare, o distanta
rezonabila intre copacei va va ajuta sa creati o padure sau un peisaj cu plante sanatoase si
pe care le veti tunde mai usor, avand loc sa va strecurati printre ele. Mai trebuie avut in
vedere faptul ca spatiul dintre pomi influenteaza cantitatea de lumina ce penetreaza in
padure si este reflectata in dezvoltarea ramurilor. Pomii batrani au un spatiu mai larg
intre ramuri cu cat sunt mai indepartate de trunchi. Pomii tineri sunt mai plini. Plinatatea
ramurilor este dependenta de lumina soarelui primita. Pomii mai tineri(in cazul nostru
mai subtiri) se pun pe margine,iar cei mai grosi, mai batrani inspre centrul padurii. De
asemenea, trebuie observat ca in natura si este indicat a reproduce si in peisajul pe care-l
creem, pomii nu cresc la distante egale, fiind grupari de pomi si intr-o padure, adica zone
unde pomii sunt mai apropiati si zone unde acestia sunt mai rari, nu pe baza unui
algoritm prestabilit ci aleatoriu. Distanta dintre pomi in cadrul grupului trebuie sa varieze
si astfel obtinem o aparenta de natural.
Pentru a crea un aspect cat mai apropiat de realitate, trebuie tinut cont de faptul ca
intreg peisajul este necesar a avea un element central, nu in sensul pozitionarii in centru a
ceva care sa atraga atentia, ci in sensul creeri unui element care sa atraga privirea,
pozitionat nu neaparat in centrul lucrarii. Pentru paduri de exemplu, se foloseste un grup
de 3 pomi sau un pom mai mare care este numit "principalul", restul compozitiei
92
formandu-se in jurul acestuia. In cazul peisajelor, este mai simplu, putand forma ca
"principal" o stanca, un munte etc.
Mai este un aspect de care trebuie tinut cont: radacinile. Radacinile plantutelor in
timp se vor uni intre ele, ajungand sub sol, la o platforma formata din radacini. Acest
lucru trebuie avut in vedere cand veti planta pomisorii, caci la o prima reactie plantele se
vor respinge intre ele, si daca sunt de aceeasi specie se vor tolera, insa daca veti face o
padure sau un peisaj cu specii diferite, va trebui sa tineti cont de plantele care se agreeaza
intre ele si care nu.
Dimensiunile trunchiurilor, trebuiesc avute in vedere pentru a putea crea senzatia
de adancime. Aveti in vedere ca tulpinile situate in spatiu mai apropiat, sunt mai groase
iar cele mai indepartate sunt mai subtiri (din cauza distantei lucrurile mai indepartate par
mai mici), iar intr-o padure nu toti pomii au aceeasi grosime. O asezare prea ordonata a
plantelor nu va da impresia de padure naturala, o asezare prea la intamplare a plantelor va
da senzatia de neglijenta diminuand valoarea estetica a muncii celui ce se incumeta sa
faca o platforma peisaj. Pentru a elimina cele doua inconveniente o observare atenta a
padurilor din natura ar fi utila, iar o schita sau o poza este uneori mai mult decat
necesara.
Am vazut de curand la cineva cateva platforme dupa parerea mea foarte reusite, acel
cineva comercializand platforme executate dupa peisaje reale, la comanda, ce-i drept....
In cazul in care in peisaj doriti sa includeti si alte elemente decat plante (de ex.
stanci, casute, statuete etc.). Elementele precum stancile, muntii se lipesc de platforma.
Trebuie sa tineti cont de scara la care sunt plantele, astfel ca sa nu existe o discrepanta
intre dimensiunile elementelor peisajului, peisajul in ansamblul sau si plantele folosite,
avandu-se in vedere si ritmul de dezvoltare al plantelor folosite.
Acum, daca nu gasiti stanci sau bolovani adecvati, nu va ingrijorati, ca va puteti produce
singuri. O platforma de lemn, in care bateti niste cuie si niste bete vertical infipte in
respectiva placa, un tifon pe care il intindeti, il incarcati cu ciment si ajustati pe ici pe
colo sa para a stanca si gata! Dupa ce se usuca, scoateti lemnele si placa de lemn de
dedesubt cu grija, cu un bat cu un tifon in varf, inmuiat in vopsea alba sau crem si
poansonati lucrarea din ciment, si uite asa ati obtinut o stanca veritabila!
Daca vreti sa va creati pe placa voastra un damb, un deal, pe care veti plata pomisori,
folositi un lut argilos, il udati si va formati relieful dorit. Apoi il puneti pe placa, il
presarati cu compostul in care vor fi asezate plantele, acoperiti totul cu muschi si uite asa,
veti avea un deal inverzit si cu pomisori pe el!
In loc de iarba va recomand cu caldura sa folositi muschiul de pamant, de piatra
etc., precum si alte tipuri de plante nelemnoase, avand in vedere culorile diferite si
marimile diferite ale acestora, putand crea astfel in peisajul vostru acel lastaris(tufe etc.)
specific padurilor.
In cazul in care doriti a face o plaja de exemplu, puteti folosi cu incredere nisipul
si nisipul colorat pentru a face acele elemente specifice unui peisaj plaja, adica spuma
valurilor sparte de tarm si valurile de langa tarm. Dupa ce asezati nisipul in pozitia dorita,
dati un spray de lac deasupra nisipului, pentru a-l fixa. In peisajele marine sau care
reproduc si cursuri de rauri, fluvii s.a.m.d., se utilizeaza o placa de sticla mai groasa sau
plastic alb, bleu, galben pal etc. pe care se fixeaza elementele platformei, suportul
ajutandu-va in ansamblul peisajului, la a crea senzatia de luciu al apei.
Udarea unei astfel de paduri sau peisaj se face pentru plante prin stropire cu jet pulverizat
93
iar la baza plantelor o stropitoare nu face rau, pastrandu-se aceleasi particularitati de

udare, ca la toti bonsai-i!
E important ca dupa ce ati alcatuit paduricea sau peisajul, sa puneti vasul in
semiumbra o saptamana si abia apoi, treptat, sa-l mutati intr-un loc mai luminos si in cele
din urma, daca doriti, in plin soare..
In concluzie, asa cum spune Pauline Muth, trebuie sa tineti cont de urmatorii pasi:
"1. aseaza toate materialele pe o masa. Acorda o atentie speciala pt prevenirea scurgerii
apei in afara daca plantele au radacini dezgolite
2. taie o singura piesa din plastic pt. a ajusta interiorul fundului tavii(e vorba de sita de la
fundul vasului). Trebuie asezat asa incat sa nu faca bucla in tava
3. aliniaza pomii de la mare la mic
4. leaga trunchiul principal al fiecarui pom
5. verifica sistemul de radacini. Radacinile fibroase se vor dezvolta in timp. Pentru a
promova dezvoltarea lor, taie orice radacina pivot(radacina principala, care creste vertical
in sol) pentru a conserva radacinile laterale fine. Inca odata fii atent sa protejezi
radacinile sa nu se usuce. Radacinile dezgolite pot fi anexate cu sol jilav in hartie de ziar
scufundand radacina. Pomii deja crescuti in vas trebuie mutati din vas si scufundati.
Sistemul de radacini trebuie asezat in hartie jilava sau intr-o teaca mica de plastic legat in
acest loc. Asta va face mai usor sa schimbi locul intr-o tava mai tarziu.
6. aranjeaza pomul scufundat in tava ta . Pomul de calibru (dimensiune) mai mare va fi
pomul principal si trebuie asezat primul. Si materialul mic si pomilor dezvoltati le va fi
ajustata inaltimea dupa plantare. Cand plantezi pomii, retine urmatoarele:
- pomul principal trebuie plantat mai sus pe un grund pt a capata interes si inaltime
- pomii sunt asezati in vecinatate sau in grupuri indepartate in ordine descrescatoare in
functie de diametru
- distanta dintre fiecare pom trebuie sa varieze. Nu asezati pomii direct in fata, in spate
sau in lateralul celuilalt pom.
- Stabiliti privelistea pe care padurea o va oferi. Daca aranjati padurea ca si sum ati fi
aproape de ea, pune pomii mai mari in fata. Pentru o priveliste la distanta, pune pomii
mai mari in spate.
7. dupa dezvoltarea amplasamentului, stabileste diagrama asezamantului si muta pomii.
Cand muti pomii foloseste un marker pt a indica unde va fi asezat fiecare pom.
8. daca necesita legaturi de stabilizare a radacinilor, pune firele prin grila de la fund de
la marcajul pt fiecare pom. Intoarce usor pt a preveni incurcarea firelor pe masura ce
lucrezi. Pomii mai mari pot necesita 2 fire.
9. dupa ce toate firele au fost pozitionate aseaza ecranul cu fire inapoi in tava si leaga
intregul
ecran
in
tava
folosind
fire
aduse
pt
drenarea
gaurilor.
10. daca folosesti argila lutoasa pentru a crea cota (ridicatura), aseaza solul ingrasamant
in pozitia lui. Dupa ce lutul a fost asezat, pune un strat de pamant de bonsai cu granulatie
mare pentru a acoperi ecranul urmat de tipul de pamant de care padurea de bonsai are
nevoie.
11. urmarind diagrama ta, pune fiecare pom incepand cu nr.1, in locul lui si leaga-l pe
fiecare la locul lui. Cu grija intinde radacinile. Imprastiind pudra de radacina pe fiecare
radacina vei ajuta in dezvoltarea radacinii. (daca folosesti pudra de radacina, este indicat
sa utilizezi manusi)
12. adauga mai mult sol si betisoare pt a muta pachetul aerian. Continua sa adaugi sol si
contureaza suprafata. Adauga muschi si orice plante acum.
94
13. uda temeinic folosind amestec de lichid de transplantare cu apa.

14. ajusteaza trunchiurile inclinand trunchiul (si ramura legata daca exista) si taie
fiecare pom la inaltimea propice. Retine ca trebuie sa formezi acele diferente in inaltime
elagand pentru crestere fiecare pom in parte. Fii sigur ca exista ramura sub fiecare varf
taiat. Dichiseste pentru a stabili silueta triangulara (triunghi cu laturi inegale - scalen)
15. aseaza padurea in semiumbra pentru o saptamana, apoi mut-o in soare total. Sprayaza trunchiul cu lichid fertilizator diluat. Ai grija cand uzi. Tava plata retine apa mai mult
decat vasele adancite. Apa in exces poate cauza putrezirea radacinii.
Ai grija sa aranjezi ramurile asa cum au nevoie pentru o buna ramificare.
Indeparteaza firele inainte ca acestea sa se incarneze in pomi. Re-leaga daca este nevoie.
Padurea trebuie fertilizata asa cum fertilizezi orice bonsai. Padurea nu are nevoie
sa fie transplantata cativa ani. Verifica cresterea radacinii in fiecare primavara."
Daca vastitatea peisajului include existenta unui singur pom, caci exista penjing
peisaj si cu un singur pom, putem intruni mai multe tehnici de modelare/formare a
pomisorului, astfel ca peisajul sa trimita privirea spre adancimea lui, ornand peisajul cu
statuete sau alte elemente ce sa creeze aceasta senzatie, folosind si alte materiale decat
cele consacrate, cu scopul de a da naturalete spatiului.
Eu, incercand sa realizez asa ceva, am pornit de la un ligustrum, in forma de

S(stilul acesta S-sait se numeste takozukuri si e foarte apreciat de chinezi), care mi-a
cazut din mana in timp ce-l udam si i s-a spart vasul, iar el s-a rupt. Acum parca nu as fi
aruncat pomisorul, asa ca l-am taiat si ciopartit un pic pe locul rupturii, am mai bagat in
95
el un pic si bormasina cu o freza de lemn si a iesit ceva care arata asa:
Aveam nevoie insa de un pomisor mai dezvoltat. Mi s-a parut ca pot rezolva
problema aceasta si cum nu am incercat niciodata sa fuzionez ligustrumul, am zis ca nu e
rau sa incerc si eu! Avand in sera la acel moment, inca vreo 300 de ligustrumi, tot in
acealasi stil takozukuri ( acea forma de S), am ales inca 3 mai saracuti in coroana, i-am
mai tuns si i-am atasat(dupa ce pe zonele de contact am desfacut scoarta, am pus
sphagnum in jurul zonei unde speram sa se faca sudarea) celui initial, in ideea de a-i
contopi/fuziona sperand sa ma ajute mult evolutia radacinilor acestei specii, obtinand in
felul asta o alipire rezonabila(speram eu!) si o gramada de radacini aeriene precum si
ceva radacini la vedere pe sol... In ideea asta am pus pe zona de imbinare mult
compost(turba + nisip), amestecat cu muschi spagnum. Mai mizam si pe ingrosarea
trunchiurilor, avand in vedere ca noul vas in care am pus ansamblul de pomisori, era si
mai adanc si mai intins....Aveam de gand ca sa ramana totul legat pana anul urmator,
asteptand ca in curand sa iasa si lastari, viitoare ramuri, din mugurii formati pe tulpina!
Tot "asamblul" a ajuns la 23 cm. inaltime de la 14,5cm cat era doar acel trunchiulet. Lam pus intr-un loc unde avea soare doar de la ora 17,30-18 pana la apus, soare
indirect( intrucat am considerat ca o placa de geam l-ar mai proteja un pic de eventualul
soare prea puternic si nu as fi vrut sa i se usuce frunzele), i-am dat o singura data si un
pahar mare de 400mg. cu 1/2apa si 1/2 bere si am asteptat !
96
A fost si prima defoliere:
97
apoi au aparut noile frunzulite, asa ca am zis eu, ca o sa astept sa "se imbrace"!
In acest interval, l-am udat abundent, 1 data pe zi, dimineata devreme inainte sa
rasara soarele, iar la doua-trei zile seara, dupa apusul soarelui, il udam prin pulverizare pe
tulpini si frunze, i-am mai ciupit si varfurile un pic; incet-incet i-am mai curatat din
bandaj in sensul ca i-am mai redus zona legata, incercand sa fortez radacinile sa se
adanceasca mai mult in sol si sperand sa se mai ingroase ceva. Dupa 3 saptamani de cand
am asamblat pomisorii pentru fuzionare, mi-am amintit ca la ficusi pentru a stimula
aparitia radacinilor aeriene in cazul fuziunii, se bandajeaza zona in folie de plastic si
am crezut ca e bine sa incerc si pe ligustrum. Asa ca am dat jos muschiul spagnum si
compostul acela care l-am pus pe zona de imbinare, am spalat locul cu jet usor de apa si
am infasurat tot trunchiul in folie de plastic. Am fost placut impresionat sa vad ca
pomisorii au facut extrem de multe radacinute in zona bandajata, asa ca am luat un
betisor, am orientat radacinile in jurul trunchiuletelor si le-am rasfirat pe pamant asa cum
am crezut eu ca ar fi bine sa se dezvolte radacinile; le-am legat in folie de plastic si la
baza am adunat pamantul, pentru ca radacinile care inca nu au crescut pana in pamant sa
poata ajunge la sol si sa se dezvolte:
Pentru a pastra o temperatura constanta la baza trunchiului cu scopul lungirii si

dezvoltarii radacinilor de acolo, precum si a pastrarii unei umezeli constante, am
imbracat(peste folia de plastic pusa deja) baza trunchiului in folie alimentara de aluminiu;
am ridicat pamantul peste marginea foliei de aluminiu si am format un sant in jurul
plantei, cam la 10cm de baza trunchiului si de aproximativ 10 cm adancime, fiind
convins ca atunci cand il ud, apa fiind pusa in acel sant, va face radacinile din sol sa se
intinda catre laterala, dezvoltandu-le astfel pe orizontala.
Unii vor spune ca am fortat nota cu ce i-am /le-am facut plantutei/plantutelor, insa
eu sunt de parere ca un stress constant si pe o perioada lunga de timp face mult mai mult
98
rau plantei decat un stres mai puternic si de scurta durata, planta putand sa se recupereze
apoi mult mai bine. Deci, am zis ca intr-un timp scurt am stresat destul planta, asa ca iam ales un loc bun pentru ea (zic eu) si am lasat-o sa se dezvolte mai departe, doar
udand-o, din cand in cand ciupind-o si orientandu-i ramurile atunci cand am considerat
necesar.
Din acest moment, m-am hotarat sa-mi concentrez atentia doar pe foliaj si
fuziune, urmand si o oarecum lunga perioada de relas efectiv pentru planta, mai ales ca
urma in scurt timp sa plec pentru 2 luni din localitate, urmand ca planta in aceasta
perioada sa fie doar udata! Dupa o luna de zile de la ultima interventie, planta arata asa:
99
Si dupa inca doua saptamani, arata asa:
urmand o perioada de ciupire si udare cu cate o cana de apa pe zi, dimineata.
Intre timp, am inceput sa fac o platforma dupa cum am crezut eu de cuviinta si

conform ideii mele despre cum ar trebui sa arate ca sa pot transplanta bonsaiul din vasul
in care se afla, pe platforma.
Am facut rost si de o bucata de oglinda care ma gandeam eu ca ar putea imita
apa, un vas de plastic suficient de adanc si de mare dupa parerea mea si cu ceva ciment si
m-am apucat sa fac platforma efectiva, pe care aveam sa montez atat bucata de oglinda,
cat si plantele si ceva pietre:
100
Am folosit un spray cu lac incolor cu care am dat pe sticla oglinzii si am presarat

imediat nisip fin (inainte sa se usuce lacul) si apoi am mai dat o mana de lac peste nisip si
am facut ceva ce am vrut sa fie malul (la baza stancilor din drepata platformei), am lipit
niste pietricele de diferite dimensiuni ca sa dea oarecum adancime peisajului, am mai dat
si cu ceva vopsea peste ciment ca sa imite piatra, am dat cu otet si un pic de apa pe
locurile unde urmau sa se puna solul si muschiul si plantutele mici(in locul dintre stancile
din drepta platformei), urmand sa replantez pomisorul, din vasul lui, la noul sau loc, dupa
ce cu un smirghel am matuit vasul de plastic.
M-am mai folosit de vopsea pulverizand-o in partea din spate a peisajului, in
incercare de a da adancime si a face ca oglinda aceea sa semene cat mai mult cu apa, mai
mult muschi pus intre pietre...
Dupa transplantare, planta arata cam asa:
101
Am luat niste pasta de modelaj, am facut 2 cocori sau in orice caz, ce a iesit eu
doream sa semene a cocori, i-am vopsit
si i-am lipit (cu adeziv pentru ceramica) de platforma. A iesit asa ceva:
102
si un alt unghi, de unde se vede si al treilea cocor:
Acum, aseptand sa se mai dezvolte planta si sa vina primavara, m-am gandit ca nu

ar fi rau sa fac in spatele platformei un scroll, insa nu tipul clasic ci poate o stampa de
fundal. Cum aveam o bucata de panza de matase si o bucata de sarma otelita, am taiat
panza, am cusut-o pe sarma si m-am apucat sa o pictez, cum m-am priceput, nu la nivelul
unui pictor, dar poate la nivelul unui amator. In cele din urma, am reusit sa mazgalesc
ceva :
103
In spatele peisajului, dupa ce am inclinat puternic planta spre dreapta si dupa 1

luna de la tundere arata cam asa:
104
Si iata si alte platforme :
105
106
Bonsai-i de perete sau picturile vii

Mai este un asmenea tip de mini-peisaje, numit bonsai de perete, mai rar prezentat
in expozitii, avand un caracter mai putin public, fiind expusi in locuinte, ornand peretii
acestora. Acesti bonsai sunt impartiti la randul lor in doua categorii :
Bonsai de perete peisaj cu pietre, unde rocile folosite sunt partea

principala
Bonsai de perete cu plante care infloresc.
Diferenta principala intre cele doua categorii, consta in faptul ca primele se pot
agata si pe perete, iar cele din a doua categorie, pot sta drept pe masa, adica pot fi
incadrate intr-un suport ce sa permita asezarea lor nu numai pe perete.
Unicitatea acestor mini peisaje, numite picturi vi , consta in principal in
caracterul lor de decor al peretilor.
Bonsai de perete, peisaj cu pietre

Asezarea acestor bonsai in peisaj, este tipica realizarii peisajelor cu bonsai,
bonsaiul dominand peisajul.
In realizarea acestui tip de aranjament, este necesar a se avea o mai mare
experienta, trebuind sa se tina cont de dezvoltarea viitoare a plantei/plantelor, si mai ales
de faptul ca planta fiind foarte apropiata de suport, trebuie sa genereze peisajul si sa
creeze perspectiva acestuia.
Suportul (platforma) se face din diferite materiale, cum ar fi placi de marmura,
gresie, material ceramic, pietrele folosite fiind din piatra moale sau dura. In cazul in care
pietrele ce compun peisajul sunt pietre dure, atunci acestea se taie in felii subtiri, ce se
lipesc pentru a forma lacasul in care se va/vor aseza planta/plantele si se urmareste ca in
final sa aiba aspectul stancilor si piscurilor montane, dand efectul de relief.
In cazul pietrelor moi (gresia, chiar si piatra ponce) se ciopleste chiar in piatra
lacasul plantei/plantelor.
In spatiile dintre pietre se pune pamant, muschi si plante cu frunze mici, care
insotind bonsaiul sau bonsaii din peisaj, trebuie sa creeze un peisaj pictura vie , cat
mai veridic si natural.
107
Bonsai de perete cu plante care infloresc

Acestia sunt cu predilectie plantati in suporturi de marmura, si montati pe perete.
Modul de plantare este similar tehnicii de plantare in piatra sau agatat de piatra. De
obicei, in aceasta a doua categorie, nu se formeaza perspectiva amanuntita a unui peisaj
ca-n prima categorie, punandu-se in evidenta doar planta care produce flori.
In ambele categorii, folosirea in cadrul peisajului de texte(acestea scriindu-se
direct pe placa suport), trebuie sa aiba in vedere ca marimea caracterelor si asezarea
acestora in peisaj sa creeze un tot armonios impreuna cu peisajul, invitand privitorul la
explorarea picturii vii .
Folosirea in cadrul creerii acestor peisaje verticale, de statuete si alte asemenea
accesorii, trebuie sa urmareasca prin marimea lor si amplasare, accentuarea perspectivei
peisajului, avand in vedere mica adancime a compozitiei.
Ca exemplificare, iata in acest sens, operele unor mari maestri :
108
109
110
Cateva cuvinte despre daunatori si stimularea dezvoltarii

plantelor
Acum ca sa fie mai completa aceasta lucrare, ar fi nimerit sa discutam putin

despre planta in sine, problemele cele mai des intalnite cu care se confrunta plantele.
In general, plantele dupa cum stim, au de facut fata in evolutia lor, la o serie de
daunatori si boli, la care si noi ar trebui sa stim cum sa reactionam, ca sa ajutam planta sa
supravietuiasca, sa se dezvolte in continuare si sa ajunga un exemplar reusit, asa cum ni-l
dorim.
In acest sens, enumeram doar cateva din cele mai des intalnite asemenea
probleme(si recunoastem ca acestea nu sunt nici macar varful aisbergului din
multitudinea problemelor) :
Edema = puncte rosii ca niste basici, pe spatele frunzelor plantei . Aceasta este o reactie a
plantei la multa umezeala si la lipsa luminii sau insuficientei acesteia.
111
Mildius = este un fungus care se manifesta producand pete galbene maronii care apar
spre marginea frunzei si o distruge partial. Indicat este sa se curete respectivele frunze de
la prima observare a simptomelor.
Antracnosis = se manifesta prin aparitia unor pete negre adancite in frunze si uneori si la
baza tulpinilor plantelor, producand uscarea si caderea frunzelor. Este datorata unui
mediu umed si calduros. Curatarea frunzelor afectate si stropirea plantei, precum si
aerisirea mediului in care sta planta, de obicei rezolva situatia
112
Botritis = se manifesta pe frunze, ca niste zone putrezite, de culoare cafenie, care dupa un
timp se acopera cu fungi de culoare gri. Apare in zonele racoroase, umede si cu putin aer.
Mucegaiul negru = apare pe spatele frunzelor si produce uscarea acestora. Apare in

general in zonele neaerisite, racoroase si umede.
Mineri = sunt niste larve de gandacei, de aprox. 3cm lungine, traiesc in substrat si
consuma radacinile plantei. Odata ce planta s-a ofilit, inseamna ca radacinile au fost deja
atacte serios si trebuie fie sa schimbam solul, fie sa cautam pentru extinctie insecta adulta
si sa imprastiem pe sol un insecticid pentru pamant.
113
Trips = sunt insecte micute, cu aripi, care produc pete portocalii pe frunza si apoi o
rasucire a frunzelor. Cresterea plantei afectate se stopeaza. Ca remediu, intrucat aceste
insecte trec de la o planta la alta, se recomanda stropirea plantei afectate si a celor din
vecinatatea ei, cu un insecticid pe baza de piretrine sau piretroide.
Acaricida = se manifesta initial ca si un praf pe spatele frunzelor. Planta nu mai creste,

marginile frunzelor se rasucesc. Prospera in locuri cu multa umiditate. Indicat este sa nu
udam noaptea, sa distrugem toate frunzele infestate si sa stropim cu un insecticid pentru
acaricide.
114
Paianjenul rosu = Se dezvolta bine in mediile uscate si calde. Produce niste punctulete
galbui pe frunze, acestea cazand premature. Marimea nu depaseste 2 mm. Se pot observa
pe planta, panze de paianjen minuscule. Cel mai bun tratament este pulverizarea cu apa
zilnic, in scopul prevenirii, iar in cazul infestarii, pulverizarea cu un insecticid universal.
Purecii de plante = insecte care traiesc in colonii pe trunchi sau in partea inferioara a
frunzelor, elimina o substanta gri. Este important sa incepem tratamentul la observarea
primelor exemplare, stropind cu un insecticid pe baza de piretroide.
115
Musca alba = micute insecte zburatoare, care se situeaza pe spatele frunzelor. Depun sute
de oua de culoare alb-verzuie si larvele slabesc planta. De obicei se prezinta in cantitati
mari si se extind de la o planta la alta. A se stropi planta infestata precum si cele din jurul
ei, cu insecticid pe baza de piretroide.
Paduchele lanos = insecte cu o carapace alba si pufoasa, lipita de trunchi si ramuri.La

plantele foarte afectate, frunzele se ingalbenesc si se usuca. Daca planta este putin
afectata, se curata cu un bat cu vata imbibata in solutie de insecticid pe baza de
piretroide, iar daca este afectata serios, planta trebuie stropita cu acelasi tip de solutie.
116
Cosenilla sau paduchele testos = arata ca niste scoici maronii lipite de ramuri si nervurile
frunzelor. Daca atacul este important, frunzele se ingalbenesc si cad. Sunt destul de greu
de combatut, intrucat sunt protejati de carapacea maronie, sub care-si tin si ouale. Eu am
scapat de ei cu Mospilan si cu zeama de trutun cand nu am avut acest insecticid.
Fainarea = se manifesta ca niste pete albe sau galbui-crem pe frunze, care evolueaza intrun praf de culoare alb-gri. Se combate bine cu Tilt.
117
Nematidele = sunt niste viermi ce traiesc in pamant si pot fi depistati la transplantarea

plantei, viermisorii producand niste umflaturi pe radacini. Ca efect asupra plantei este
moartea subita a acesteia. Se poate peveni sterilizand pietrisul folosit in substrat. In cazul
plantelor de pepiniera sau celor recuperate, se examineaza cu atentie radacinile si se
indeparteaza zonele afectate, scufundand apoi radacinile in insecticid .
Datorita unei udari excesive si a unui sol inadecvat, cel mai des ne intalnim cu
Putrezirea = care se manifesta prin vlaguirea plantei, urmata de caderea frunzelor.

Aceasta se inatmpla datorita putrezirii radacinilor (innegrirea radacinilor in prima faza).
Pentru a se evita trebuie controlata udarea si folosirea unui sol poros, granulat, precum si
verificarea periodica gaurilor de scurgere a ghiveciului, ca acestea sa nu fie astupate de
radacini sau sol.
118
Stimularea dezvoltarii plantei.

Trebuie sa tinem cont ca plantele formeaza o materie organica prin absorbtia apei,
anhidrid carbonic si actiunea decisiva a luminii solare. Toate aceste elemente activeaza o
functie vitala in viata vegetalelor, functie ce se numeste functia clorofilica, elementul
fundamental fiind clorofila.
Clorofila este un pigment care da culoarea verde caracteristica plantelor.
Tesuturile vegetale sunt formate din mai multe microelemente, rezultat al
absorbtiei din sol, de catre radacinile capilare. Aceste microelemente nutriente, cu actiune
indelungata de hranire a plantei, in timp se consuma, disparand, fapt ce provoaca un
dezechilibru in viata vegetala si in ciclul evolutiv al plantei. Aceasta degradare a solului,
pune in evidenta importanta reconstituirii bagajului nutritional al acestuia si prin folosirea
de ingrasamant pentru a restabili echilibrul lui, proportionand elementele nutritionale
necesare plantei pentru o buna dezvoltare.
Pentru a restabili acest echilibru se uziteaza fertilizantii, care se impart :
in functie de compozitia lor:
fertilizanti organici,
fertilizanti anorganici ;
in functie de starea lor :

fertilizanti solizi si
fertilizanti lichizi.
Fertilizantii organici sunt compusi dintr-o serie de resturi vegetale situate in

straturile subsolului. Fertilizantii organici provin si din descompunerea si fermentarea
excrementelor de origine animala, foarte bogate in micro-organisme.
Efectul stimulant al acestor fertilizanti asupra copaceilor, este foarte apreciat in
tratamente preventive si pentru actiunea sa corectoare si sedanta.
In tabelul ce urmeaza, veti gasi principalele materii organice folosite in compozita
fertilizantilor, cu valoarea nutritiva corespunzatoare :
Element
nutritiv
Materie
uscata
N
(azot sau
nitrogen)
P
(fosfor)
K
(potasiu)
Mg
(magneziu)
Reactie
Ingrasamant
bovin
natural
32%
Acida
Ingrasamant
bovin, de
grajd
100%
20
13
20
Acida
119
Ingrasamant
natural de
oaie
35%
14
12
Acida
Ingrasamant
de oaie, de
staul
100%
45
18
38
Acida
Ingrasamant
natural de
porc
25%
1,3
Acida
Ingrasamant
de grajd, de
cocina
100%
20
14
18
Acida
Gainat
natural
28%
15
16
4,5
Bazica
Gainat de
cotet
100%
40
30/150
23
Bazica
Sange uscat
100%
130
acida
Faina de
oase
100%
25
25/250
10
neutra
Faina de
peste
100%
40/100
30/60
neutra
Fertilizanti anorganici au originea in descompunerea si eroziunea pietrei aflata in

subsol, cat si prin transformarea unei parti a resturilor vegetale, care se gasesc
incorporate in roci pe parcursul etapelor evolutive ale acestora, creand asa-numitele
substante minerale.
Efectul stimulant al fertilizantilor anorganici, este rapid si se poate folosi doar cu
efect imediat. Folosirea acestor fertilizanti trebuie facuta cu multa grija pentru ca daca se
abuzeaza si fertilizarea scapa de sub control, se pot produce intr-un timp foarte scurt,
efecte nocive pentru copacei.
120
Fertlizantii solizi au actiune lenta, fiind folositi si pentru tratamente de

perevenire, pe o durata de timp medie- lunga, neavand efect imediat. Acest tip de
fertilizanti, in general, nu este periculos de folosit, avand o eliberare lenta a substantelor.
Daca folosim acesti fertilizanti, ar trebui :
sa ne documentam despre specia botanica pe care o vom trata si conditiile
acesteia;
sa aplicam indepartat de baza trunchiului si de radacini, pentru a evita arderea
acestora.
Fertilizantii lichizi se obtin prin dizolvarea in apa unor fertilizanti solizi (crearea
de solutii). Acesti fertilizanti se folosesc in general in tratamente de maxima urgenta,
avand in vedere rapida absorbtie a acestora decatre planta. Trebuie controlata foarte bine
concentratia dozei, avand in vedere ca este un produs concentrat. De obicei, la bonsai,
doza sigura este jumatate din doza indicata de catre fabricant, deoarece excesul poate
produce efecte ireparabile.
Fertilizarea se face dupa o usoara udare a solului plantei si este indicat a se face in
orele mai racoroase ale zilei, amestecand fertilizantul in apa si in concentratie mai usoara
pentru o fertilizare foliara.
Folosirea fertilizantilor atat solizi cat si lichizi, trebuie facuta intr-un ritm
controlat. Folosirea in exces a fertilizantilor, poate produce efecte foarte nocive asupra
plantelor, fiind mai periculoasa o utilizare gresita a acestora decat nefolosirea lor.
Fertilizantii se aplica gradual, in mai multe etape si se intrerupe tratamentul in
cazul in care observam vreo reactie negativa din partea plantei.
Astfel, prin folosirea fertilizantilor, organici, anorganici, solizi sau lichizi, se

asigura plantelor, echilibrul elementelor necesare unei bune cresteri si obtinerii unei
plante sanatoase si rezistente la boli.
Aceste elemente se impart si ele in :
elemente principale sau primare :
1. azot sau nitrogen
2. fosfor
3. potasiu sau kalium
elemente secundare :
1. sulf
2. calciu
3. magneziu
4. microelemente :
bor
cupru
zinc
fier
121
mangan
Elementele primare:
1)Azotul sau nitrogenul se gaseste in aer in proportie de aprox.80% si nu poate fi
absorbit de plante. Pentru a-l putea asimila plantele, azotul in contact cu alte elemente,
patrunde in sol, transformat in :
Nitrogen amoniacal este o parte folosit de pomisor in cresterea sa in perioada lui
mai tanara, o alta parte fiind folosita in timp, descompunandu-se in nitrogen nitric.
Nitrogenul nitric se foloseste in tratamentele de efect imediat datorita faptului ca
este foarte usor de absorbit de catre planta.
Functiile principale ale nitrogenului :
mareste rezistenta plantei la elementele atmosferice ;
mareste rezistenta plantei la boli si paraziti ;
intensifica procesul de producere a clorofilei ;
Carenta de nitrogen cauzeaza :
crestere lenta si dezechilibrata ;
aparitia clorozei(decolorarea frunzelor) ;
inflorire si producere de fructe deficienta ;
poate provoca si moartea plantei ;
Excesul de nitrogen provoaca :
marirea considerabila a frunzelor;
incetineste lemnificarea tesuturilor;
incetineste coacerea fructelor.
2)Fosforul se gaseste in sol in urmatoarele forme :
Fosfor neasimilabil este insolubil in apa.
Fosfatii neasimilabili se transforma in fosfati asmilabili intr-un ritm foarte lent,
gasindu-se in cantitati foarte mici in apa.
Functiile fosforului :
ajuta la cresterea si formarea radacinilor ;
de plantelor rezistenta la seceta ;
ajuta procesul de inflorire ;
accelereaza coacerea fructelor.
Carenta fosforului :
crestere dezechilibrata ;
122
slabirea generala a plantei ;

decolorare foliara.
Excesul de fosfor produce efecte inapreciabile, nefiind foarte nociv.

3)Potasiul se gaseste in sol in 3 forme :
Potasiu neasimilabil absorbit de planta doar in ultima etapa a vietii.
Potasiu semiasimilabil gasit in solurile sarace in materii organice, materia
organica blocand efectul potasiului
Potasiu asimilabil gasit in proportie de 10% in compozitia solului.
Functiile potasiului :
mareste rezistenta tesuturilor ;
ajuta la coacerea fructelor ;
provoaca rezistenta la seceta si inghet ;
reduce transpiratia frunzelor.
Carenta de potasiu produce:
decolorarea marginilor frunzelor ;
caderea frunzelor ;
sensibilitate la boli ;
rahitism.
Excesul de potasiu produce :
bolcarea absorbtiei de magneziu ;
mareste concentratia de saruri din sol.
Elementele secundare
Elementele secundare sunt elemente pe care planta le absoarbe in cantitati
moderate. Principalele elemente secundare sunt:
1)Sulful destul de prezent in compozitia solului tipic pentru bonsai.
Functiile sulfului
ajuta la dezvoltarea frunzelor ;
Carenta sulfului
provoaca decolorarea nervurilor de la frunzele tinere ;
Execesul de sulf nu provoaca efecte secundare negative.
2)Calciul are o functie foarte importanta in solul pentru bonsai.
Functiile calciului
imbunatateste calitatea solului si corecteaza efectul acid din sol ;
123
stimuleaza cresterea radacinilor ;

ajuta la absorbirea nitrogenului ;
ajuta la absorbirea fosforului si potasiului.
Carenta de calciu provoaca :

efecte acide in sol ;
slabirea generala a plantei.
Excesul de calciu provoaca :
soluri alcaline ;
blocarea absorbirii microelementelor ;
bolcharea functiei clorofilice.
3)Magneziu
Functiile magneziului :
ajuta functia clorofilica ;
activeaza perioada vegetativa.
Carenta de magneziu
provoaca decolorarea frunzelor ;
provoaca slabirea generala a plantei.
Excesul de magneziu
nu are consecinte negative.
Microelementele
Microelementele au un rol foarte important in echilibrul vegetalelor. Acestea sunt
absorbite de plante in cantitati mici si prezenta acestora in sol, nu ocazioneaza probleme,
doar in solurile foarte exploatate. Folosirea microelemantelor trebuie facuta cu grija.
In incheiere, va multumim de interesul aratat fata de lucrarea noastra si de rabdarea de a

o citi.
124
Bibliografie :
Samburo Kato Kimura - Ancient Art of Bonsai
Pauline F Muth
A bonsai close up on saikei
Wayne
- An Ingenious Technique
Man Lung
Despre penjing
Man Lung
- Pricipiile de baza ale legarii
Albert Karin
- Peisajele din pietre si piatra
Albert Karin - Muntele si apa in arta chineza
www.fuku-bonsai.com
www.thebonsaihub.com
125
CUPRINS
Distinctie intre bonsai, pun-sai, saikei, penjing . Pag. 4

Bonsai, bonkei, bonseki, suiseki si Kakejiku ............................. ......................... Pag. 10
Bonsai-i, penjingul si feng-shui ........................................................ ...................... Pag.24
Cateva aspecte practice............................................................................................ Pag. 36
Schimbarea pamantului ........................................................................................... Pag. 38
Spalarea radacinii .................................................................................................... Pag. 39
Udarea ......................................................................................................................Pag. 40
Curatarea/tunderea ................................................................................................... Pag. 41
Ciupirea ....................................................................................................................Pag. 42
Defolierea .................................................................................................................Pag. 42
Legarea .....................................................................................................................Pag. 43
Conceptul chinez despre modelarea ramurilor pomisorului...................................... Pag.47
Ramurile .................................................................................................................. Pag. 54
Ramurile principale .................................................................................................Pag. 55
Ramurile secundare ..................................................................................................Pag. 55
Alte modalitati/tehnici de modelare ....................................................................... ..Pag. 57
Tanuki ..................................................................................................................... Pag. 61
Jin ............................................................................................................................. Pag. 64
Shari ..........................................................................................................................Pag. 65
Sharimiki ..................................................................................................................Pag. 67
Sabamiki ...................................................................................................................Pag. 67
Uro ............................................................................................................................Pag. 68
Despicarea trunchiului ............................................................................................. Pag. 70
Neagari ......................................................................................................................Pag. 71
Plantarea pe piatra ....................................................................................................Pag. 76
126
Plantarea in piatra .....................................................................................................Pag. 78

Peisajul, landscape sau saikei ori penjing-ul peisaj .................................................Pag. 80
Bonsai-i de perete sau picturile vii ..................................................................... Pag. 110
Bonsai de perete, peisaj cu pietre ........................................................................Pag. 111
Bonsai de perete cu plante care infloresc......Pag.111
Cateva cuvinte despre daunatori si stimularea dezvoltarii plantelor ......Pag.114
Stimularea dezvoltarii plantei. .Pag.123
Elementele primare ..Pag.126
Elementele secundare ......Pag.128
Microelementele ..Pag.129
Autorii acestei carti va recomanda sa accesati urmatoarele doua link-uri in

care o sa puteti viziona doua clipuri video cu o parte din Bonsai membrilor forumului
Ro-Bonsai.ro
Va uram vizionare placuta!
http://www.youtube.com/watch?v=j7nD1paI3zA
http://www.youtube.com/watch?v=o9OWrJ5bdmo
127

Cateva Cuvinte Despre Bonsai Bun Gata

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cateva Cuvinte Despre Bonsai Bun Gata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CATEVA CUVINTE DESPRE

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Va propun sa patrundem putin in lumea pomilor in miniatura, in lumea bonsailor,

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

placere in acesti pomi curbati din vase inseamna sa iubesti diformul

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Bonsaii evoluasera acum, reusind sa reflecte schimbarea preferintelor si a

Distinctie intre bonsai, pun-sai, saikei, penjing

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Clasificarea dupa numarul de trunchiuri

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Grupa 1.a Stiluri secundare

Grupa 2 - mai multe trunchiuri dintr-o singuraradacina

mai multe trunchiuri diferit aranjate

Grupa 3 - trunchiuri multiple/paduri de bonsai

Yse-ue mai mult de noua arbori

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

aranjare de arbori copiatadin natura

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Grupa 4 - Alte stiluri

asa-zisele stiluri africane:

*Apex plat asa-zisul stil African

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

*Wonderbroom - o varianta a stilului maturica

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

, pe care eu l-as numi o varianta a stilului

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Bonsai, bonkei, bonseki, suiseki si Kakejiku

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

se folosea si la ornarea platourilor imperiale(ale imparatului), la servitul mesei.

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

cei 5 factori principali folositi in evaluarea pietrei si calitatea/potentialul ei ca suiseki:

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Acestea sunt pietre cu o zona plata, deschisa, care desemneaza o campie.

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

O suprafata neregulata sau dintata

Particularitatea este ca sugereaza modele florale

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Acestea sunt suiseki cu forme de figuri umane, sfinti sau animale.

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Suiseki categorizat ca shimagata-ishi are forma ca o insula, iar iwagata-ishi se refera

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Caligrafia japoneza apare de obicei pe Tanzaku, o fasie lunga de hartie fixata pe

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Mai trebuie specificat ca in expunerea bonsailor si a suisekiului, se mai utilizeaza

Lucian Radu RUSU si Tudor Nicolae PARAUTIU

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI

Bonsai-i, penjingul si feng-shui

CATEVA CUVINTE DESPRE BONSAI