Calendar

Pentru a va fi mai usor, am realizat acest calendar cu activitatile ce trebuie facute

de-a lungul anului. Acestea sunt facute dupa clima din Bucuresti, asadar pot
varia de la oras la oras. Tineti minte ca inainte de a efectua orice operatiune
asupra unui copacel, acesta trebuie sa fie sanatos, vremea sa fie buna si sa nu
existe riscul supra-stresarii acestuia. Dupa o astfel de operatiune, asteptati cam
doua saptamani inainte de a o repeta/a face alta, timp in care bonsai-ul isi va
reveni.

Glosar
A.
AKADAMA: pamant folosit frecvent pentru crestera bonsailor. Are o consistenta poroasa,
retine excelent umiditatea si permite circulatia aerului. Este alcatuit din argila arsa si
granulata, fiind considerat unul dintre cele mai bune soluri pentru toate speciile de
arbori si arbustii miniaturali.
APEX: Portiunea din varf a unui copac sau arbust.
APICAL: (de ex. despre muguri) care sta in varful unei ramuri.
ARAKAWA: arbore care prezinta o scoarta groasa, asemenea copacilor varstnici.
B.
BANKAN: stil de formare a unui bonai, insemnand trunchi rasucit.
BONKEI: ghiveci infatisand un peisaj natural; poate contine plante, stanci, figurine etc.
BUNJIN: numit si Literati, este un stil de formare a unui bonsai in forma verticala sau
aproape verticala, cu trunchiul golit de ramuri, exceptand partea superioara.
C.
CUTTING: portiune de radacina, tulpina sau frunza preluata de la o planta si pusa la
inradacinat pentru obtinerea unei noi plante.
CHOKKAN: stilul vertical drept: unul dintre stilurile de baza in arta bonsailor. Arborele
are un singur trunchi care este perfect perpendicular pe sol, iar ansamblul coroanei este
foarte bine echilibrat.
CAMBIUM: tesut localizat intre scoarta si partea lemnosa. Asigura cresterea in grosime a
tulpinii si radacinii copacului.
CHIU BONSAI: un bonsai a carui inaltime este cuprinsa intre 30 si 60 cm.
CALLUS: Tesut cicatriceal care se formeaza in jurul unei ramuri taiate sau a trunchiului
vatamat, in procesul de vindecare a acestora.
CHLOROSIS: colorarea in galben a frunzelor prin pierderea clorofilei. Poate rezulta din
deficienta de minerale sau din alte cauze.
D.
DAI BONSAI: un bonsai de dimensiuni mari, intre 60 si 100 cm. sau mai mult
DEFOLIATION: operatiune prin care se indeparteaza frunzele unui bonsai, partial sau
total, pentru obtinerea unor frunze mai mici si a unui coronament mai fin.
E.
EDA: ramura.
F.
FUKINAGASHI: Stil de bonsai numit si batut de vant, in care arborele pare sa fi fost
supus permanent vantului dintr-o singura directie, imprimnadu-i-se o anumita pozitie a
ramurilor si inclinare a trunchiului.
G.
GRAFTING: procedeu prin care pe tulpina unei plante se grefeaza un mugur sau o
portiune din tulpina altei plante; in timp, acestea vor deveni o singura planta. Tehnica nu
este intotdeauna indicata pentru bonsai, deoarece lasa cicatrice inestetice pe trunchi.

H.
HAN KENGAI: stil de bonsai numit si semi-cascada, o varianta a stilului Kengai
HOKIDACHI: numit si maturica, este un stil de formare a bonsailor constand intr-un
trunchi drept, vertical si o coroana rotunda, simetrica, ilustrand idealul in
amplasamentul ramurilor. Zelkova serrata (ulmul japonez cu scoarta cenusie) si Ulmus
parvifolia (ulmul chinezesc cu frunze mici) sunt frecvent formati in acest stil.
I.
INTERNOD: portiunea de tulpina dintre doua noduri succesive.
ISHITSUKI: bonsai crescut intr-o portiune adancita (firida) dintr-o piatra.
J.
JIN: ramura cu aspect de lemn mort sau portiune de trunchi care creeaza aceasta
impresie: efectul se obtine prin prelucrare si albire.
K.
KABUDACHI: Stilul trunchiuri multiple (multi-trunk).
KANUMA: Tip de sol japonez fara calciu pentru cresterea speciilor Camelia si Azalea.
KENGAI: Stilul cascada.
L.
LARVE: Larva.
LAVA: Sol de natura vulcanica format din cenusa vulcanica sfaramata.
LAYERING: Marcotaj.
LEADER: Lastarul in crestere din varful unei ramuri.
LENTICEL: Lenticela(e); por din scoarta arborilor prin care se face schimbul de gaze intre
partile interne ale tulpinii si atmosfera.
LIFTING: Recoltarea unei plante din natura, impreuna cu sistemul radicular si sol
LIGNIFIED: Parte lignificata (lemnoasa) a unui lastar sau a unei radacini.
LITERATI: Stilul forma literatilor.
LOAM: Tip de sol aerisit format din parti egale de materie organica, argila si nisip.
M.
MAME: Un bonsai indeajuns de mic pentru a putea incapea in palma; bonsai mai mic de
15 cm.
MEDULLARY RAY: Portiune a maduvei cu rol in stocarea zaharurilor pentru cresterea
din primavara.
MISTING: Pulverizarea apei la nivelul coroanei bonsaiului in scopul asigurarii umiditatii.
MOYOGI: Stilul vertical curbat.
MYCORRHIZA: Micoriza(e); tip de ciuperca microscopica ce creste si se dezvolta in sol la
nivelul radacinilor si care ofera copacului apa si minerale in schimbul zaharurilor
furnizate de catre planta.
N.
NEAGARI: Stil in care radacinile sunt expuse.
NEBARI: Radacinile vizibile de la nivelul solului.
NEEDLE: Ac; tipul de frunza cu textura rigida, specifica coniferelor.
NEW WOOD: Cresterea de sezon.
NETSUNANARI: Variatie a stilului pluta
NITROGEN (N): Azot (nitrogen)
NODE: Nod; punctele de pe ramura sau lastar de unde apar noi frunze si muguri.

NPK: Abreviatie a celor 3 elemente chimice principale implicate in cresterea si dezvoltarea

plantelor: azot-fosfor-potasiu (N/P/K)
O.
OSMOSIS: Osmoza; procesul prin care are loc trecerea apei si nutrientilor in planta, la
nivelul radacinilor.
OLD WOOD: Cresterea din anii anteriori.
ORGANIC MATTER: Materie organica.
OVERPOTTING: Plantarea unui bonsai intr-un vas mai mare decat normal in scopul
dezvoltarii unui sistem radicular puternic.
P.
PATHOGEN: Agent patogen; microorganism ce cauzeaza boli si/sau afectiuni.
PEAT: Materie organica in descompunere specifica mlastinilor.
PENJING: Bonsai chinezesc.
PERLITE: Roca de natura vulcanica cu o mare capacitate de retinere a umiditatii.
PETIOLE: Petiol; codita frunzei.
PH: unitatea de masura a aciditatii solului (7:pH neutru; <7:pH acid: >7:pH alcalin)
PHLOEM: Floem; tesut de sub scoarta arborilor cu rol in distribuirea sevei elaborate.
PHOTOSYNTHESIS: Fotosinteza; procesul biochimic prin care frunzele produc zaharuri
din bioxid de carbon, apa si lumina solara.
PHOSPHORUS (P): Fosfor.
PINCHING OUT: Smulgerea noilor lastari cu varful degetelor.
POT: Vas pentru bonsai.
POTASSIUM (K): Potasiu.
POTENSAI: O planta ce are potential de a fi transformata in bonsai.
POT BOUND: Vas complet invadat de radacini.
PRICKING OUT: Mutarea plantelor rasarite din seminte in vase individuale.
PROPAGATOR: Vas prevazut cu capac de plastic folosit pentru propagarea butasilor.
PROSTRATE: Planta cu crestere orizontala (pe sol).
PRUNING: Formarea generala prin taierea lastarilor, frunzelor, ramurilor si trunchiurilor.
PUMICE: Roca poroasa de natura vulcanica cu textura dura si culoare alba.
PUNSAI: Pronuntia in limba chineza a cuvantului bonsai.
Q.
R.
RACEME: Racem; inflorescenta in forma de ciorchine.
RAFFIA: Rafie; fibre obtinute din nervurile frunzelor anumitor specii de palmieri.
RAFT STYLE: Stilul pluta (Ikadabuki).
RAMIFICATION: Ramificare.
REPOTTING: Transplantarea unei plante in alt vas cu sol proaspat.
REVERSE OSMOSIS: Osmoza inversata; iesirea apei din planta prin radacini, fenomen
cauzat de fertilizarea exagerata.
ROOTBALL: Masa compacta formata din sistemul radicular si pamant vizibila cand
planta este ridicata din vas.
ROOT BURN: Arderea radacinilor cauzata de fertilizarea excesiva.
ROOT HAIR: Celula crescuta din radacina.
ROOT PRUNING: Taierea si curatirea radacinilor.
ROOTING HORMONE: Hormoni de crestere (auxine) folositi pentru cresterea radacinilor
si pentru stimularea dezvoltarii de radacini adventive.
ROOTSTOCK: Altoi; sistemul radiculat + tulpina in care este grefat port-altoiul.

S.
SABAMIKI: Stil cu trunchiul zgariat, sfasiat, rupt in bucati.
SAIKEI: Stil ce sugereaza gradinile miniaturale existente in istorie.
SAPWOOD: Portiunea externa a xilemului, localizata imediat sub scoarta cu rol in
distribuirea apei si nutrientilor.
SCION: Lastar.
SCORCH: Arsura.
SEASONAL BONSAI: Bonsai care prezinta o forma frumoasa si deosebita pentru o scurta
perioada din an (speciile cu flori si fructe).
SEKIJOJU: Stilul cu radacini peste piatra.
SEMI RIPE CUTTINGS: Taieturi semi-lemnificate.
SHAKAN: Stilul inclinat.
SHARI: Inlaturarea partiala a scoartei de pe tulpina urmata de albire artificiala.
SHARIMIKI: Variatie a stilului sabamiki; trunchiul ce are doar o linie de viata.
SHIMPAKU: Denumire populara a speciei Juniperus chinensis sargentii
SHOHIN: Bonsai mai mic de 25 cm.
SIFTING: Strecurare; a strecura.
SOFTWOOD CUTTINGS: Butas recoltat de pe tulpina, folosit in vederea propagarii a noi
plante.
SOJU: Padurice de bonsai formata din 2 arbori.
SOKAN: Stilul trunchi dublu.
SPECIES: Specii.
SPHAGNUM MOSS: Muschi Sphagnum.
STANDARD: Standard, obisnuit, clasic.
STOCK: 1: Tulpina; trunchi; ciot; butuc; portaltoi 2: origine; sursa 3: amestec nutritiv
lichid.
STRATIFICATION: Stratificare.
STOMATA: Stomata(e); Por(i) din epiderma frunzelor, prin care se realizeaza schimbul de
gaze dintre plante si mediu si se elimina apa din planta.
STYLE: Stil.
SUBSPECIES: Subspecii.
SUBTROPICAL: Subtropical(a)
SUCCULENT: Planta cu tesuturi moi si suculente, specializate in retinerea apei si
umiditatii.
SUCKER: Lastar.
SUIBAN: Platou de ceramica fara gauri de scurgere, folosit pentru expunerea de suiseki.
SUISEKI: Pietre cu semnificatii divine, cu forme foarte frumoase si implicatii mitologice.
SYNONYM: Sinonim.
SYSTEMIC: Sistemic.
T.
TAKING CUTTINGS: butasire.tehnica de inmultire asexuata constand in preluarea unei
portiuni de tulpina, radacina sau frunza si punerea ei la inradacinat pentru obtinerea
unei noi plante. Avantajul acestei metode de inmultire fata de inmultirea prin seminte
este obtinerea de indivizi identici cu planta-mama (clone).
TACHIAGARI: Portiunea inferioara a trunchiului.
TOKONOMA: Loc amenajat cu mult gust in stilul japonez traditional intr-un colt al casei,
unde sunt expusi bonsaii de exterior pentru o scurta perioada, alaturi de alte plante si
arta caligrafica (kanji).
TREE: Copac; arbore.

U.
URO: gaura intr-un copac, formata prin caderea unei ramuri si putrezirea locului
respectiv.
V.
VARIETY: Subdivizunea unei specii. Al treilea nume din denumirea in Latina al unei
plante. Ex: Acer palmatum Deshojo.VARIEGATED: Copac cu frunzele colorate in doua
sau mai multe culori.
VERMICULITE: Mica ce a fost expandata prin ardere. Folosita in inradacinarea butasilor.
VIEWING STONE: Piatra apreciata pentru insusirile sale estetice. Sin: suiseki.
W.
WHETSTONE: piatra folosita pentru ascutirea lamelor.
WIRE: sarma.
X.
XYLEM: Zona de sub cambium ce aduce nutrienti de la radacini la frunze.
Y.
YAMADORI: Copaci luati din natura pentru a fi modelati in bonsai.
YOSE-UE: Termen japonez pentru o padure de bonsai sau o plantatie in grup.
Z.

Grefare
Grefarea sau altoirea consta in implantarea unei plante cu un
segment vegetal ce treptat va ajunge sa inlocuiasca respectiva
parte aeriana. In marea majoritate a cazurilor, altoiul (segmentul
ce se implanteaza) trebuie sa fie din aceeasi specie cu port-altoiul
(planta in care se implanteaza). Altfel, exista riscul ca grefa sa nu
prinda si sa moara, sau, sa prinda timp de cativa ani, ca apoi
sa moara subit.

Grefare disproportionata cauzata de diferenta de crestere intre speciile grefate

Cel mai bun moment pentru altoire este cand seva incepe sa urce, adica in
primavara. Exista avantaje si dezavantaje ale acestei operatiuni. Dezavantajele
sunt ca va exista o cicatrice permanenta la locul altoit, de aceea, altoirea trebuie
realizata cat mai precis posibil, evitand taieturile incorecte sau contaminarea
zonelor cu bacterii. Avantajele sunt obtinerea unei cresteri mai viguroase,
posibilitatea de a obtine recolte mai generoase (pomi fructiferi), flori de diferite
culori pe un singur copac
In cazul bonsailor, grefarea se face pentru a adauga o ramura sau o radacina intr-un loc
anume sau pentru a obtine o planta cu alte caracteristici. Exista mai multe metode, insa
le vom prezenta doar pe cele ce au relevanta cu cresterea bonsailor.

Metode de grefare
Prin despicatura
Aceasta metoda face posibila implantarea de noi ramuri in copac insa se poate folosi doar
cu ramurile mai subtiri, de maxim 2cm in grosime. Primavara, se taie varful ramurii
dorite si apoi, se despica in doua pana la o adancime de 3-5cm. Pe urma, se insereaza
altoiul (lungimea acestuia sa fie cam de 5 cm) defoliat in fanta respectiva, avand grija ca
tesuturile sa fie aliniate. Dupa ce acesta este pozitionat corect, se va lega ramura cu rafie
si apoi se va aplica parafina (ceara pentru altoit) peste aceasta.

Prin alaturare
Este metoda cea mai simpla de altoire. La sfarsitul primaverii, se dezvelesc
scoartele pe suprafete egale si altoiul si port-altoiul se lipesc unul de celalalt.
Singurul lucru este ca altoiul trebuie sa aiba o sursa de alimentare pe durata
acestui procedeu, altfel zis, altoiul poate sa fie o ramura a plantei sau o ramura a
altei plante, insa ce va ramane in ghiveci pana cand acesta se prinde. Dupa ce
cele doua parti au fost puse una langa cealalta, se leaga strans cu rafie si se
acopera cu parafina.

Prin inserare
Este o metoda un pic mai complicata, insa ce da rezultate foarte bune prin faptul ca
cicatricile vor fi minime. Primavara, se face o gaura transversala prin trunchi cu un
burghiu, cu grosimea un pic mai mare decat cea a ramurii ce se doreste a fi inserata.
Apoi, se ia o ramura (fie a aceeasi plante si a altei plante) si se insereaza prin acea gaura.
Cu timpul, zona se va ingrosa, va apasa din ce in ce mai tare asupra altoiului si cele
doua parti vor fuziona.

Prin oculatie
Oculatia este un procedeu de altoire prin ochi. Primavara, se taie un
mugure cu tot cu scoarta. Apoi, in port-altoi se face o taietura in forma de T si
se introduce mugurele acolo. Se leaga cu rafie si se acopera cu parafina.

Grefarea radacinilor
Se realizeaza in cazul plantelor cu radacini afectate sau crescute doar pe o
singura parte. Primavara se taie o radacina si i se ascute varful cu o ascutitoare.
In port-altoi se realizeaza cu burghiul o gaura cu grosimea cat cea a radacinei. Se
introduce altoiul in port-altoi, se fixeaza cu rafie si se acopera cu parafina.
Aceasta metoda poate fi folosita si pentru introducerea de ramuri noi in trunchi,
ca o alternativa la grefarea prin inserare.
Succesul grefarii consta in alinierea corecta a tesuturilor si pastrarea umiditatii grefei.
Nu este o tehnica prea des intalnita, insa nu strica cunoasterea ei.

Grefarea unei radacini

Iernare
Odata cu venirea
iernii, cu scaderea
temperaturilor si cu
micsorarea zilelor, toti
arborii temperati
incep sa-si piarda
frunzele, sa opreasca
cresterea, si sa
inmagazineze
zaharuri si
carbohidrati in
tesuturi, aceste
depozite actionand ca
un antigel. Timp de
patru pana la cinci
luni, copacul va
trebui sa indure
vanturi aspre si
friguri puternice.
Toate aceste fenomene
pot provoca o multime
de daune plantei,
asadar trebuie sa
vedem cum o putem
proteja cat mai bine,
pentru a evita aceste
lucruri.

Carpen inzapezit

De ce au nevoie de o perioada de iernat?

De-a lungul evolutiei, toate speciile de plante si-au format un ceas intern. Cu ajutorul
acestuia, ele pot sa-si dea seama, de exemplu, cand trebuie sa inceapa pregatirile pentru
iernat. Insa, daca bonsaii de exterior sunt adusi inauntru, in loc sa fie tinuti afara,
ceasul acestora va fi pacalit. Prin urmare, ei vor continua sa creasca pe timpul iernii. In
aceste cazuri, bonsaii pot fi crescuti pana la maxim doi ani inauntru. Daca se continua
mai mult, planta va incepe sa fie din ce in ce mai slaba, ca in sfarsit sa intre intr-o

perioada de auto-iernat. De cele mai multe ori, aceasta perioada este fatala pentru
copacel. O analogie pentru a intelege fenomenul este cea a unui om ce lucreaza non-stop
timp de mai multe zile, la un moment dat, nu va mai rezista si va pica de somn
Tocmai de aceea, se recomanda ca plantelor de exterior sa le fie respectate necesitatea de
a avea o perioada rece in fiecare an.

Ce specii trebuie iernate?

Toate speciile temperate au nevoie de o perioada de iernat. Totusi, sunt anumite plante,
cum ar fi ulmii (Ulmus parvifolia) sau Ligustrum (Ligustrum sinensis), ce desi sunt de
exterior, pot trai fara nici o problema ca bonsai de interior, fara a necesita aceste
perioade. Speciile tropicale si subtropicale (mediteraneene) nu au nevoie de un astfel de
interval, ele nesuportand frigul si temperaturile de sub 15C.

Care e durata minima?

Plantele intra in iernat odata ce temperaturile scad sub 10C pentru mai multe zile.
Perioada necesara iernatului variaza de la o specie la alta. Astfel, minimul este cuprins
intre 260 si 1000 de ore la temperaturi constante de sub 10C, sau altfel spus, intre 11 si
42 de zile. Sa nu va lasati pacaliti, pentru ca desi iarna tine intre trei si cinci luni,
temperaturile nu sunt mereu sub cea de mai sus.

Ce pregatiri trebuie facute?

Este preferabil ca aceste aranjamente sa fie facute inainte ca bonsaii sa intre in perioada
rece, pentru a evita situatiile cand vremea se raceste brusc si bonsaii sunt inca
neprotejati. Odata ce copaceii si-au pierdut toate frunzele (in cazul coniferelor acest lucru
nu se intampla deoarece acele sunt protejate cu o ceara ce previne evaporarea apei din
tesuturi), sunt gata sa fie pusi in locul special amenajat pentru iernat. Ca o regula
generala, coniferele au nevoie de mai putina protectie decat foioasele. Inainte de asta,
asigurati-va ca ati curatat planta de toate frunzele cazute si ca nu are daunatori. In
cazul in care are, eliminati-i cu mana, nefiind indicat sa folositi insecticide in aceasta
perioada a anului. Aveti mare grija in special la panzele de paianjen si la micile insecte ce
umbla pe suprafata solului. Acestea se pot inmulti foarte rapid in momentele cand
temperaturile cresc, provocand daune plantutei. Deasemenea, scoateti muschiul crescut
si plantati-l pe un strat de nisip umed, ca primavara sa-l transplantati la loc. Urmatorul
pas este stabilirea locului unde va fi pus bonsaiul pe perioada iernii. Poate fi un garaj
sau o sera neincalzita, un balcon, sau chiar un colt al gradinii ferit de vant. In cazul in
care nu dispuneti de un asemenea spatiu, va puteti construi o cutie-pentru-iernat. Iar
daca traiti in zone foarte reci, va puteti face un pat cald.
Patul cald este relativ usor de realizat. In primul rand, trebuie sa faceti rost de un fir
pentru incalzit (se poate gasi la serele specializate). Este in principiu un fir electric ce pus
sub tensiune degaja caldura. Apoi fixati firul pe jos intr-un loc uscat, cu cat mai putin

vant si mai umbros. Acoperiti-l cu nisip si asezati bonsaiul deasupra. Firul va incalzi
pamantul ce la randul lui va incalzi bonsaiul. Puneti deasupra un termometru pentru a
vedea temperatura solului. Aceasta nu trebuie sa depaseasca 10C. Pentru a cobori
temperatura, mai adaugati nisip, iar pentru a o ridica mai scoateti din el. Se poate folosi
si pietris in cazul in care nu dispuneti de nisip.
Daca aveti o gradina, cautati
un colt umbros si ferit de
vant.

Sapati

groapa

cu

adancimea si diametrul duble

fata de cele ale vasului si
respectiv ale bonsaiului. Pe
fundul

gropii,

asezati

fie

pietris, fie caramizi. Asezati

bonsaiul deasupra. Umpleti
gaura cu paie, rumegus, sau
cu fan, iar bonsaiul acoperitil

pana

la

nivelul

primei

ramuri. Nu-l acoperiti mai

mult

de

atat,

deoarece

umezeala continua la nivelul

ramurilor

poate

promova

putrezirea si implicit poate

omori mugurii. Aveti grija sa
nu

fie

zburate

paiele/rumegusul/fanul de catre vant.

Bonsai pus la iernat

Daca aveti un garaj neincalzit sau o sera (temperatura sa fie intre minim -10C si maxim
10C), puteti pune direct bonsaiul intr-un colt, fara a-l mai acoperi cu paie.
Daca aveti un balcon si nu este inchis, asezati bonsaiul in locul cel mai ferit de vant si
inveliti-l cu paie/rumegus/fan. Puneti-i o cutie de carton deasupra pentru a opri
vantul. In cazul in care balconul este inchis , procedati ca si in cazul garajului. De stati
la parter si nu aveti nici gradina, nici garaj, nici balcon si aveti o colectie mica de bonsai
(1-2 maxim), lasati-i pe pervaz pana isi pierd frunzele si apoi ii puteti ierna fara nici o
problema

in

frigider

(NU

in

congelator).

Nu inlaturati zapada ce se asterne pe copacelul dumneavoastra. Aceasta are un rol de

insulator, protejand planta de ger si de vant. Deasemenea, imediat dupa ce ati terminat
cu amplasarea bonsaiului si acoperirea lui cu paie, udati-l bine de tot, asigurandu-va ca
si paiele s-au umezit. Desi nu am specificat, ar fi bine sa acoperiti bonsaii, indiferent de
locul unde se afla, cu ceva cu rol izolator, cum ar fi o cutie de carton (ce nu va atinge
varful copacului) sau folie de plastic. In urma acestei actiuni, urmatorul fenomen se va
petrece. Sa zicem ca temperatura aerului din cutie este de 9C, iar cea a mediului
inconjurator este de 0C. Aerul rece va incerca sa inlocuiasca aerul cald din cutie, insa

nu va putea deoarece aerul cald nu poate decat sa urce, lucru imposibil datorita cutiei.
Astfel, desi aerul din cutie se va raci treptat, el va fi mai cald decat cel de afara, sporind
astfel protectia impotriva frigului. Aveti grija la dimensiunea bonsaiului, cu cat aceasta
este mai mica, cu atata trebuie sa-l protejati mai mult.

Factorii cei mai importanti pentru o iernare

de succes
Acestia sunt in numar de patru: apa, temperatura, vantul si lumina.

Apa
Probabil ca va intrebati cum se uda bonsaii pe perioada iernii, tinand cont ca solul este
de cele mai multe ori inghetat Ei bine, cu grija! Iarna este cea mai grea perioada a
anului pentru un arbore, asadar, trebuie avuta mare grija. In principiu, se uda la fel ca si
in restul anului: adica atunci cand se usuca suprafata solului. Singura diferenta va fi ca
de data aceasta, pamantul se va usca mult mai greu, deoarece planta nu are fotosinteza,
deci nu are nevoie de prea multa apa. Udarea se va face NUMAI dimineata tarziu, pentru
a evita inghetul matinal respectiv pe cel din timpul noptii. Pentru a va da seama de
diferentele dintre vara si iarna, va dau exemplu situatia mea: eu vara ud bonsaii o data
pe zi, pe cand iarna o data pe saptamana. Exista totusi riscul sa putrezeasca radacinile.
Acest fenomen poate aparea in cazul in care a plouat incontinuu, sau solul a ramas ud
mereu (fara se se mai usuce) timp de mai multe zile In aceste cazuri este recomandat
sa se incline vasul intr-o parte pentru a promova scurgerea apei, sau sa fie mutat
bonsaiul intr-un loc mai ferit de ploaie.

Artari cu zapada

Temperatura
Temperatura este cel de-al doilea factor in ordinea importantei. Aceasta dicteaza daca
planta va ramane in perioada de iernat sau daca isi va reincepe activitatea. Temperatura
poate omori o planta, sau o poate face sa prospere. Desi pamantul poate fi inghetat,
copacelul nu este datorita combinatiei de zaharuri, alcooluri din zahar si carbohidratilor.
Spre deosebire de radacini, partea superioara a plantei (trunchi si ramuri) poate rezista
la temperaturi mai scazute. De aceea ne bazam pe protejarea radacinilor, si nu a
coroanei si a trunchiului. In general, majoritatea arborilor din zonele temperate, pot
rezista fara nici o problema la temperaturile de pana la -10C. Sub aceste temperaturi
intervin probleme in structura celulelor, printre cele mai grave numarandu-se si
pierderea ramurilor sau chiar a intregului copac. Totusi, daca vedeti la Meteo ca se
anunta temperaturi de -20C la noapte, nu va panicati! Atata vreme cat copacelul este
invelit cu paie si este in-afara bataii vantului, totul ar trebui sa fie in regula. In cazul
bonsailor, cel mai periculos lucru ce se poate intampla, este inghetarea si dezghetarea
rapida a solului in fiecare zi, lucru cauzat de scurtele perioade insorite si calduroase din
timpul iernii. Aceasta schimbare rapida de temperatura poate provoca daune la nivelul
radacinilor. Este recomandat sa-l acoperiti cu zapada pentru a mentine temperatura cat
mai scazuta.

Vantul
Cea mai periculoasa actiunea a
vantului este uscarea tesuturilor.
Acestea incep sa evapore apa, sa se
deshidrateze, si cum radacinile nu
mai pot absorbi apa deoarece este
inghetata,

ajung

sa

se

usuce

complet. In acel moment exista

riscul sa fie omorati toti mugurii si
chiar

sa

respectiva.

fie

pierduta

ramura

aceea

bonsaii

De

trebuie feriti de vant cat de mult

posibil.

Artar inghetat

Lumina
Pe timpul iernii, bonsaii nu au nevoie de lumina dupa ce si-au pierdut frunzele deoarece
nu pot face fotosinteza. Acelasi lucru se aplica si la conifere, desi isi pastreaza acele,
fotosinteza este dependenta de temperaturi, iar in aceste conditii nu are loc. Asadar,
sunteti sfatuiti sa amplasati copacelul intr-un loc cat mai umbros posibil, un alt motiv
fiind ca lumina poate provoca o incalzire a aerului din jurul plantei, stimuland
deschiderea mugurilor intr-un moment nepotrivit.
Pe durata iernii puteti sa va ascutiti sculele, sa va aprovizionati cu pamant sau cu sarma
etc. Odata cu venirea primaverii, plantele vor incepe sa-si deschida mugurii. Acest
fenomen se va petrece cam dupa o saptamana de temperaturi de peste 10C. Puteti muta
bonsaii la locul lor original si puteti transplanta muschiul. Nu va pacaliti de vremea
calda si frumoasa, gerul se poate intoarce oricand, asa ca mai pastrati paiele o vreme
Sper ca aceste informatii va vor ajuta sa treceti peste iarna cu usurinta.

Mastic
Cum ne facem propriul mastic?
Masticul este o substanta foarte vascoasa, cu o compozitie asemanatoare
vaselinei. Este folosit pentru a sigila ranile copacilor, protejandu-i astfel de
eventualele infectii si promovand vindecarea. Acesta actioneaza prin pastrarea
umiditatii in zona respectiva si prin izolarea ei de mediul exterior si implicit de
agentii patogeni. Pe piata se gaseste sub mai multe forme, insa in cazul in care
nu este disponibil, gasiti mai jos o reteta pentru a vi-l prepara singur.

Cand il folosim?
Masticul se foloseste in cazul ranilor mari (peste 0,5cm in diametru). Durata de
vindecare a acestora este mai mare si sunt expuse la infectii pe o perioada mai
lunga de timp. Deasemenea, acestea pot sangera o cantitate mai mare de seva,
lucru nedorit in cazul unui bonsai, deoarece poate consuma o mare parte din
resursele copacelului.

La ce specii il folosim?
Acest produs se utilizeaza la majoritatea speciilor. Singurele exceptii sunt
coniferele si cele ce produc latex (specia Ficus). Coniferele produc rasini volatile
ce resping insectele si formeaza o bariera intre rana si eventualele maladii
criptogamice, iar ficusii produc latex ce actioneaza ca un sigilant natural. In
aceste cazuri, nu este necesara aplicarea masticului. Totusi, daca aveti o rana
foarte mare (in jur de 5cm in diametru) este indicat sa folositi mastic, indiferent
de specia arborelui. Ca un sfat, in cazul ficusilor, daca dupa o taiere acestia
continua sa sangereze, stropiti zona respectiva cu apa pentru a facilita
coagularea latex-ului.

Cum se prepara?
Produse necesare:
-plastilina;
-ulei alimentar;
-un recipient din sticla, ceramica etc.;
-o carpa;

Plastilina

Pentru inceput, cumparati un pachet de plastilina de la orice librarie. Scoateti-va

inelele, ceasul sau bratarile de pe mana. Luati plastilina in maini si incepeti sa o
amestecati pana cand culoarea devine uniforma (de obicei obtineti un maro
inchis/gri, tocmai bun deoarece se asorteaza cu culoarea trunchiului). Apoi
modelati-o in forma unui vas.

Plastilina in forma unui vas

Turnati un pic de ulei alimentar si continuati amestecarea pana cand tot uleiul
este absorbit de plastilina (turnati cate un pic, deoarece acesta va avea tendinta
sa curga in momentul amestecarii). Aveti grija sa nu lucrati deasupra obiectelor
ce se pot pata! Repetati procedeul pana cand obtineti o pasta usor de modelat.

Turnati uleiul alimentar in vasul format

Dupa ce ati terminat, puneti amestecul rezultat intr-un recipient din
sticla/ceramica/plastic pentru a va asigura ca nu pateaza lucrurile din imprejur.
Stergeti-va pe maini cu carpa.

Recipient mastic
Un alt mod de preparare al masticului este folosind rasina copacilor. Cu ocazia
plimbarilor dumneavoastra prin parcuri/paduri, colectati rasina vascoasa de pe
copaci si amestecati-o cu un pic de miere pentru a o face mai maleabila. Daca
este prea tare, incercati sa o incalziti.

Cum se foloseste?

Masticul se aplica pe toata suprafata ranii, inclusiv peste marginea acesteia.

Odata cu formarea calusului (partea din scoarta ce a crescut peste rana),
plastilina se va ridica usor, usor si eventual se va desprinde complet, lasand rana
complet vindecata. Mult succes! ;)

Metode de inmultire
Bonsaii pot proveni din mai multe surse, fiecare cu avantajele si dezavantajele ei.
Iata cateva metode de inmultire:

Prin seminte
Aceasta metoda necesita multa rabdare si ingrijire, insa este modul in care
cresterea copaceilor poate fi cel mai bine dirijata, deoarece se incepe de la o
varsta frageda. Dezavantajul este ca dureaza foarte mult sa se obtina un bonsai
din seminte, numai pentru dezvoltarea trunchiului fiind necesari cam 10 ani.
Semintele pot fi luate din parc, din propria gradina sau de la distribuitori
specializati. Retineti ca nu exista seminte din care o sa iasa bonsai, ci
seminte

caror

specie

este

adaptata

cresterii

bonsailor.

Acestea se vor colecta toamna. Este bine sa luati mai multe pungulite cu
dumneavoastra ca sa aveti unde le tine, unele dintre acestea (cum ar fi cele de
Ginko) au un invelis ce miroase foarte urat cand incepe sa putrezeasca.
Unele seminte se pot planta imediat dupa culegere (in special cele de plante

tropicale si semi-tropicale) insa unele au nevoie de o perioada de stratificare.

Stratificarea este un procedeu de inducere a germinarii prin mentinerea
semintelor la o temperatura scazuta pe o durata specifica de timp. Se aplica
pentru speciile temperate, in special pentru conifere. In general, o durata intre
doua si patru luni ar trebui sa fie de ajuns pentru majoritatea speciilor.
In continuare va voi prezenta pasii necesari pentru plantarea unor seminte.

Seminte
1. Semintele colectate sunt spalate timp de 10min pentru a indeparta orice
urma de mizerie.
2. Daca semintele sunt invelite intr-o coaja dura, le puteti freca de un
smirghel pentru a le ajuta sa germineze.
3. Se pulverizeaza semintele cu un fungicid pe baza de cupru pentru a evita
riscul unor infectii criptogamice.
4. Daca semintele trebuie stratificate, atunci le veti amesteca cu muschi
sphagnum umed sau cu perlit umed, le veti inchide intr-un recipient
ermetic si le veti pune in cel mai jos compartiment al frigiderului (NU al
congelatorului). O data pe saptamana sa le mai deschideti cate un pic
pentru a le aerisi ca sa nu mucegaiasca. Le lasati in frigider intre 2 si 4
luni, avand grija sa nu se usuce amestecul, ci sa ramana usor umed.
5. Dupa ce ati terminat stratificarea le veti planta intr-un amestec drenant, cu
o compozitie de 60% pietris si 40% turba.
6. Semintele se pun pe suprafata solului si se acopera cu pamant nu mai
mult decat grosimea lor. Apoi se pune un strat fin de nisip. Acesta se va
usca mai repede si se va reduce riscul de putrezire al tulpinitelor
7. Pentru a evita deranjarea solului la udare, puteti pune un disc de hartie pe
pamant.
8. In continuare va trebui sa aveti mare grija la udare, asigurandu-va ca solul
nu ramane ud mereu, ci umed. Pastrati semintele intr-un loc luminos insa
ferit de lumina directa pe timpul verii.
9. Dupa un an-doi puteti incepe modelarea plantutelor printr-o legare usoara.

Puieti

Prin butasi
Aceasta metoda necesita mai putin timp si rabdare decat cea prin seminte.
Primavara sau vara devreme se taie ramuri de maxim 10 cm si se lasa in jur de
patru pana la sase frunze pe acestea. Apoi se scufunda tulpina in hormoni de
inradacinare. Se ia un ghiveci de mici dimensiuni, se umple cu un amestec de
60% pietris si 40% turba. Se face o gaura cu un creion si se introduce planta
acolo. Se uda incet pana se scurge apa prin gaurile de drenaj. Exista doua tipuri
de butasi, cei nelemnificati si cei lemnificati. Cei nelemnificati sunt cei din anul
curent si acestia au in general o sansa mai mare de inradacinare. Cei lemnificati
sunt cei din anii trecuti si au avantajul de a fi mai grosi decat cei nelemnificati.

Butasi

Prin marcotare
Aceasta metoda este cea preferata, fiind o metoda sigura si foarte rapida de
obtinere de nou material. Exista doua tipuri de marcotare, cea aeriana si cea
subterana. Cea subterana se foloseste in cazul speciilor cu ramuri flexibile, iar
cea aeriana este metoda standard. Marcotarea functioneaza prin intreruperea
fluxului de seva descendenta. Astfel, partea marcotata va fi fortata sa faca

radacini. Acest procedeu se realizeaza primavara, dupa ce planta a deschis

primul set de frunze.
Pentru a realiza o marcotare subterana se ia o ramura flexibila si se taie o parte
din scoarta acesteia. Apoi zona respectiva se ingroapa sub pamant si varful se
scoate la aer. Se pune o piatra peste zona taiata ca sa nu iasa ramura din sol.
Apoi se uda normal. In un an-doi se vor obtine radacini din acel loc si se va putea
separa marcotajul.

Marcotare subterana
Pentru a realiza o marcotare aeriana se alege o ramura si se decupeaza o sectiune
circulara de scoarta cu latimea cat grosimea ramurii. Apoi se pudreaza cu
hormoni de inradacinare si se aplica muschi sphagnum umed. Se inchide intr-o
punga ermetica si cu o seringa se va uda in mod regulat pentru a mentine
amestecul umed. In loc de sphagnum poate fi folosit si un amestec drenant de
sol, insa de data asta va fi pus intr-un ghiveci. Primavara viitoare se verifica
ghiveciul si daca numarul de radacini este suficient, se separa planta sub nivelul
vasului.

Taieri circulare pentru marcotare aeriana

Acestea sunt metodele de inmultire cel mai des intalnite si eu v-as recomanda sa
folositi marcotarea aeriana deoarece veti obtine rezultatele cele mai bune astfel.

Marcotare aeriana

Platforme
Platformele se folosesc pentru padurile bonsai deoarece acestea rareori se
armonizeaza cu un vas. Deasemenea, se mai pot folosi si pentru bonsai solitari,
cazul acesta fiind mai rar intalnit. Platformele vin in diferite forme si dimensiuni,
fiind limitate doar de imaginatia celui care le face. Platformele se pot realiza de-a
lungul anului, cu exceptia iernii cand temperaturile sunt prea scazute.

Materiale
Constructia unei platforme este relativ simpla si ieftina. Veti avea nevoie doar de
un loc unde sa va puteti desfasura activitatea si cateva materiale:
-un sac de ciment;
-un sac de nisip;
-rabit;
-sarma de fier;
-patent;
-o galeata;
-un bat;
-colorant pentru ciment (optional);
-o pereche de manusi;
-folie de plastic;
Toate aceste produse se pot gasi la orice magazin de bricolaj.

Cum procedam?
In primul rand, vremea trebuie sa fie frumoasa, in mare parte sa nu ploua ziua
respectiva si cea urmatoare. Gasiti un loc pe care-l puteti murdari invoie, fara a
exista riscul sa stricati ceva. Apoi, intindeti folia de plastic pe jos. Acoperiti-o cu
un strat de nisip pentru a va asigura ca cimentul nu va curge sau nu va aluneca.
Udati nisipul.

Imprastiati nisipul pe folia de plastic

Apoi, luati rabitzul si taiati-l la dimensiunea dorita. Modelati-l astfel incat sa
obtineti forma pe care o doriti. Treceti cateva fire din sarma de-a lungul acestuia
pentru a asigura o rezistenta sporita.

Structura platformei

Structura platformei in detaliu

Puneti-va manusile pe maini (daca lucrati fara manusi, peste cateva ore vi se vor
usca). Pe urma, amestecati intr-o galeata parti egale de ciment si nisip. Adaugati
apa astfel incat consistenta cimentului sa nu fie nici lichida, nici solida. Incercati
sa fie pe undeva la mijloc. Daca doriti mai multa rezistenta, puneti mai mult
ciment. Deasemenea, puteti adauga si colorant. Trasati cu degetul pe nisip
conturul platformei. Apoi, aplicati un strat de ciment, incadrandu-va in conturul
respectiv. Pe urma, puneti scheletul platformei peste ciment si apasati usor, astfel
incat acesta sa intre un pic in ciment. In continuare, umpleti scheletul cu ciment.
La sfarsit, cu ajutorul batului, faceti cateva gauri de evacuare in acesta. Incercati
sa faceti o modelare cat de cat a platformei cat cimentul este maleabil, deoarece
se va intari. Aplicati diferite texturi, forme, curbe cu ajutorul unui cutit, mainilor
sau al unei pensule

Platforma terminata
Dupa 12 ore, cimentul se va intari cam pe la jumatate, acesta este momentul
cand veti putea face ultimele retusuri. Timp de 48 de ore de la crearea platformei,
aceasta nu trebuie udata deoarece se va duce cimentul. Dupa doua zile, cand
acesta s-a intarit, poate fi lasata in vreme fara nicio grija. Deasemenea, timp de o
luna va trebui sa o udati in mod regulat, cam de 2-4 ori pe zi, pentru a evita
aparitia crapaturilor. Abia dupa o luna de zile o veti putea ridica din locul
respectiv, altfel riscati sa se crape. Timp de minim doua luni, platforma trebuie
lasata in vreme pentru a elimina efectele nocive ale cimentului asupra radacinilor.
Daca nu aveti timp sa o udati de 4 ori pe zi, o puteti acoperi cu o carpa umeda
sau cu nisip, atunci stropirea fiind mai rar necesara. Dupa ce ati terminat,
stropiti-o de doua ori cu otet pentru a elimina alcalinitatea acesteia.

Privire de deasupra

Solul granulat
Asa cum o cladire are nevoie de o fundatie solida pentru a rezista in timp, la fel si
un bonsai are nevoie de un sol de calitate pentru a creste viguros si a se dezvolta
normal; pentru ca, in fond, vorbim de un arbore (chiar daca in miniatura) care
are nevoi nutritionale mult mai mari comparativ cu o planta de apartament.
Cand spunem sol de calitate ne referim la un tip de substrat care trebuie sa
posede cateva calitati indispensabile cum ar fi: un bun drenaj si o textura care sa
asigure atat o inradacinare solida (prin marirea suprafetei de aderare a
radacinilor), cat si evitarea compactarii in timp a substratului. Toate aceste
calitati descrise mai sus pot fi asigurate prin granularea solului.
Nu orice tip de substrat se preteaza procesului de granulare (lucru observat
personal prin experimente proprii), insa printre cele care se preteaza se numara
si turba bruna. Turba prezinta avantajul ca odata granulata ramane in aceasta
forma si nu se descompune absolut deloc in contactul cu apa; un alt avantaj este
acela ca, desi se prezinta sub forma de granule, acestea absorb extrem de eficient
apa, hidratandu-se in totalitate (lucru pe care il puteti observa prin introducerea
catorva granule intr-un pahar cu apa; dupa cateva zeci de secunde acestea se
scufunda singure, semn ca s-au imbibat complet cu apa; aceasta proprietate a
turbei granulate de a rezista cu succes in apa fara sa se descompuna o face un
substrat excelent si pentru cultivarea plantelor de acvariu).

Materiale necesare
- 1-2 pungi de turba bruna (sau mai multe, daca dorim sa obtinem o cantitate
mai mare de granule);
-

spatula;
plasa de mana;
vas de plastic;
suprafata plana de uscare (din metal, sticla sau plastic);

Mod de preparare
1. Se pune turba in vasul de plastic si se adauga apa (fig 1).

Se toarna apa peste turba

2. Se amesteca bine cu spatula pana cand turba se disperseaza complet in apa
(puteti eventual sa spargeti bucatile mai mari intre degete (fig. 2).

Se amesteca turba
3. Asteptati 2-3 minute pana cand turba se lasa pe fundul vasului si apoi, cu
ajutorul plasei de mana culegeti de la suprafata apei toate resturile vegetale care
plutesc (fig. 3).

Se curata turba cu ajutorul unei site

4. Asteptati cateva minute pana cand amestecul se linisteste si scurgeti incet apa
din vas avand totodata grija sa nu varsati si din turba devenita pasta (fig.
4).Intreaga operatiune (adaugarea apei in vas, amestecare cu spatula, culegerea
materiei vegetale vegetale cu plasa de mana si scurgerea apei) se repeta de inca 34 ori sau pana cand nu mai exista materii vegetale la suprafata apei.

Se varsa apa cu materiile vegetale

5. Pasta de turba astfel scursa de apa se introduce intr-o ustensila
confectionata manual si se intinde sub forma de siruri paralele pe suprafata
plana in vedere uscarea; respectiva ustensila poate fi o punga de plastic careia i-

am taiat un colt si care, prin apasare moderata va scoate turba sub forma de
siruri aproximativ cilindrice; daca suprafata de uscare de care dispunem nu este
suficient de mare putem folosi urmatoarea varianta: cu ajutorul spatulei asezam
pasta de turba in randuri paralele mai groase (fig. 5).

Impartirea turbei
6. Asteptati cateva zile pana cand pasta se usuca complet la temperatura camerei
(cu cat randurile de turba sunt mai groase, cu atat perioada de uscare este mai
mare). In final, dupa ce randurile de turba s-au uscat complet, le putem culege de
pe suprafata de uscare si le rupem in bucatele la granulatia dorita; optional
puteti introduce granulele in cuptorul incins pentru a le oferi o duritate mai
mare, insa nu mai mult de 10 minute (deoarece exista riscul ca prin ardere turba
sa-si piarda din proprietati); in timpul coacerii se degaja fum asa ca ar fi indicat
sa tineti geamurile larg deschise. Nu tineti granulele prea mult in cuptor pentru
ca mirosul de fum degajat va persista mult timp in incapere! Produsul finit ar
trebui sa arate ca in fig.
6.

Rezultatul final
Granulatul de turba se
poate
amesteca
cu
pamant de flori sau cu

alte tipuri de sol granulat (al caror mod de preparare il vom prezenta in articolele
ulterioare).

Un articol scris de Kazuya

Udare
De ce acest subiect?
Pentru ca, se pare, principala cauza a pierderilor suferite de detinatorii micilor
minuni, este udarea necorespunzatoare (de fapt, provoaca mai multe pierderi
decat toate celelalte cauze la un loc). Iar aceasta, are la randul ei drept cauza,
lipsa de informatii sau informatiile incorecte.
Cati dintre cei ce-au cumparat un bonsai din florarie, mall ori supermarket, n-au primit
pretiosul sfat Sa aveti grija sa-l udati putin! E-adevarat, un bonsai nu are nevoie
de tot atata apa cat o planta de apartament, dat fiind vasul mic in care este plantat. La
fel de-adevarat ca un anumit mod de a uda, are rostul sau alaturi de tunderea
radacinilor, a ramurilor ori a frunzelor, in mentinerea dimensiunilor reduse ale plantei.
Totusi, haideti sa vedem cat de valabil este acest sa udam mai putin. Din pacate, cei
mai multi dintre noi inteleg ca trebuie doar sa umezeasca un pic solul bonsaiului. In
primul rand, e nevoie sa lamurim faptul ca udarea unui bonsai difera in functie de
specie, de dimensiunile sale si ale vasului, de substratul in care e plantat, de locatie, de
varsta plantei, de anotimp. Deci, iata ca avem de-a face cu multe variabile, care nu
permit stabilirea unui set de reguli universal valabile. Bine-nteles ca reguli exista, dar
acestea vizeaza liniile generale. Udarea bonsailor este o activitate mult mai complexa
decat ar putea parea la o prima vedere, unii considerand-o o arta in sine. In Japonia se
spune ca unui invatacel poti sa-i pui foarfecele in mana din prima zi, dar de stropitoare
nu are voie sa se atinga in primii 2-3 ani.

Udarea unui bonsai

Pentru a ne face o imagine cat mai apropiata de ceea ce inseamna udatul
bonsailor, haideti sa luam pe rand acele variabile de care vorbeam mai sus:

Specia influenteaza atat cantitatea si tipul de apa folosita, cat si modul in care este ea
administrata. Este evident ca un ienupar (Juniperus sargentii) nu poate fi udat la fel ca o
salcie (Salix alba) sau un gutui japonez (Chaenomeles lagenaria) . Ienuparul prefera
soluri mai uscate (deci intervalul dintre doua udari va fi mai mare) dar apreciaza
umiditatea la nivelul frunzelor, recomandandu-se in perioada de crestere pulverizarea
zilnica a coroanei. Salcia are nevoie de o umiditate mai ridicata si cat mai constanta in
sol si in aer, in timp ce gutuiul japonez accepta apa doar in sol, nesuportand
pulverizarile care ar duce la distrugerea florilor, fructelor sau chiar la patarea frunzelor.
De asemenea sunt specii, cum ar fi azaleea (Rhododendron) sau camelia (Camellia
japonica) , care au nevoie de o apa mai acida. Deci, iata ca am pomenit doar cateva
plante, dar cat de diferite sunt necesitatile lor! Ideea este ca cel ce intra in posesia unui
bonsai trebuie sa se documenteze, sa cunoasca specia si conditiile de intretinere ale
acesteia.
Dimensiunea bonsaiului si implicit a vasului influenteaza atat cantitatea de apa cat si
frecventa udarilor. Bunul simt ne spune ca in cazul unui vas mai mare va fi nevoie si de
mai multa apa. Daca ne referim la o singura udare, este adevarat. Insa, pe parcursul
unei luni de zile s-ar putea sa avem surpriza sa constatam ca am folosit mai multa apa
la un vas mai mic, decat la cel mare. Explicatia este simpla: vasul mic pierde umiditatea
mult mai repede, asa ca necesita udari mai frecvente. Trebuie acordata atentie acestui
aspect mai ales pe timpul verii cand, in cazul unui mini bonsai, s-ar putea sa fim nevoiti
sa-l udam chiar si de 2-3 ori pe zi.
Substratul este elementul cel mai important, cand vorbim despre udarea bonsailor. De
calitatea acestuia depinde daca apa ajunge, sau nu, la toate ramificatiile radacinii. Si ca
tot am atins aceasta problema, ma vad nevoit sa fac o paranteza: de-a lungul timpului
(cu parere de rau o spun), nu mi-a fost dat niciodata sa vad un bonsai sau prebonsai
oferit spre vanzare, care sa fie plantat intr-un substrat corespunzator. Poate nu am stiut
eu unde sa caut, dar in cvasitotalitatea cazurilor era vorba de un amestec de pamant de
flori, turba si nisip, de o granulatie mult prea fina. Apoi, in cazul bonsailor importati,
solul este intentionat mai compact, pentru a nu se produce dezradacinari in timpul
transportului, de multe ori stratul superficial din vas fiind tratat cu o rasina cu rol de
liant, care trebuie inlaturata la destinatie. Dar se presupune ca acest lucru e facut de cel
ce-l ofera spre vanzare. Peste tot in lume se insista pe acest aspect care, se pare, este mai
greu inteles: substratul pentru bonsai nu trebuie sa contina particule mai mici de 2-3
mm. Chiar si adaosul oraganic, fie ca e turba, coaja de pin,etc., este cernut si se
pastreaza doar granulele corespunzatoare. Trebuie sa fie format din materiale care sa
absoarba foarte bine apa, pe care apoi s-o elibereze treptat radacinilor. Acestea se
dezvolta cel mai bine intr-un mediu umed dar oxigenat, varfurile (acele mustati albe la
nivelul carora se face asimilarea) aderand la suprafata particulelor. Aceste aspecte
trebuie avute in vedere de cel ce a achizitionat de curand un bonsai, cu recomandarea ca
in urmatoarea primavara sa faca o inlocuire a substratului, daca acesta nu corespunde.

Substrat de granulatie corespunzatoare

Haideti sa revenim la udare si sa distrugem acum acel mit cu udati mai putin.
Regula de capatai este aceea ca atunci cand udam un bonsai, solul acestuia
trebuie saturat de apa. Cand avem un substrat bine format si asezat in vas, este
simplu: folosind o stropitoare cu gauri fine, udam pana ce apa iese prin gaurile de
evacuare ale vasului. Asta nu inseamna ca la primele picaturi de apa observate,
ne oprim. Udam in continuare pana ce apa curge, efectiv, prin gauri pentru a
avea garantia ca a ajuns la toate ramificatiile radacinii. E bine ca procedeul sa se
repete dupa 10-15 minute. De ce acest lucru? Pai, fizica fluidelor si bunul simt ne
spun ca apa va cauta calea cea mai rapida catre fundul vasului. Apoi, se mai
petrece urmatorul fenomen: apa are tendinta de a respinge suprafetele perfect
uscate. La prima repriza de udare, e posibil ca ea sa nu fi atins toate particulele
din sol, chiar daca a curs siroaie prin gaurile de evacuare. Lasand timp ca
acestea sa se umezeasca prin transfer de la particulele vecine, la urmatoarea
repriza vom avea garantia ca solul este saturat de apa. Dupa aceasta, scurgem
bine vasul si-l punem la locul sau. Simplu, nu? Ce arta, ce filozofie

Udare cu stropitoare
Ei, dar cum procedam cand avem de-a face cu un substrat rebel, ce pare ca nu
vrea sa ia apa? Sau cand toata suprafata vasului e acoperita de muschi? Vom
observa ca la incercarea de a uda, apa se va scurge pe suprafata solului sau a
muschiului,
curgand
prin
lateral,
afara.
In cazul unui vas fara muschi, vom zgaria suprafata solului pentru a rupe
pelicula formata prin tasare in stratul superficial (este ca si cum am sapa, dar la
alta scara). Uneori, chiar si la un substrat bine ales, apare acest fenomen datorita
imbatranirii sale. In timp, particulele se faramiteaza si tind sa se compacteze.

Dupa aceasta, pulverizam pentru a umezi bine si procedam la cele doua reprize
de udare. In cazul unui vas acoperit de muschi, este suficienta o pulverizare
prealabila, pentru a-l umezi astfel incat sa permita trecerea apei.
O metoda alternativa de udare a bonsailor, insa destul de controversata, este
scufundarea totala a vasului intr-o vana cu apa timp de 10-15 min. Unii o
recomanda, altii sunt mai rezervati. Argumentele pro ar fi acelea ca garanteaza
saturatia solului, ca este mai rapida, putand scufunda mai multe vase odata, ca
este mai sigura pentru incepatori. Cele contra, sustin ca prin acest procedeu se
pot transmite boli de la un copacel la altul, ca nu este de preferat in cazul
colectiilor mari, de sute de bonsai, ca se aduna saruri minerale in sol, s.a.
Ramane la aprecierea fiecaruia sa aleaga una dintre aceste metode de udare.
Avand in vedere faptul ca acest articol se adreseaza in special celor ce abia au
achizitionat unul sau doi bonsai, recomand fara rezerve si metoda prin
scufundare.
Bun! Am observat ca se uda cu sarg, se uda intens, atunci de unde D-zeu a
aparut acel udati mai putin? Probabil dintr-o proasta intelegere a faptului ca
pentru bonsai nu exista un program de udare, de genul o data pe zi sau o data la
doua zile. Bonsaiul se uda atunci cand are el nevoie.
O alta regula de capatai este aceea ca urmatoarea udare se face dupa ce
suprafata solului a avut timp sa se usuce. Prin suprafata solului nu intelegem
primul strat de particule, ci stratul superior in profunzime, pe o adancime de
aprox. 1-2 cm, in functie si de adancimea vasului. Acest lucru poate surveni la o
zi, la doua, sau la o saptamana de la udarea anterioara. De aceea, copaceii
trebuie observati si inspectati zilnic.
Locatia influenteaza frecventa cu care se face udarea si nu cantitatea de apa
folosita. Evident ca in cazul unei specii ce necesita cat mai mult soare tot timpul
zilei (ienuparul, de ex.), udarile vor fi mai frecvente decat in cazul unei azalee pe
care o tinem in semi-umbra. Regula de baza este aceeasi: urmatoarea udare,
dupa uscarea stratului superior (cu mici tolerante, in functie si de necesarul
speciei).
Varsta plantei are un cuvant de spus in legatura cu modul de udare. Daca e
vorba de o planta tanara pe care abia o formam ca bonsai si lucram inca la
dezvoltarea anumitor parti ale acesteia, cum ar fi cresterea in diametru a
trunchiului, stabilirea ramurilor principale etc., vom uda in consecinta stimuland
cresterea. Daca vorbim de un arbore de 30-40 de ani, deja format si a carui forma
vrem sa o pastram cat mai mult posibil, vom uda mai atent, mai cu masura.
Anotimpul influenteaza modul de administrare a apei din motive lesne de-nteles.
E normal ca de primavara pana toamna, in perioadele de maxima crestere,
udarea sa fie mai generoasa fata de iarna cand nu vom uda deloc, sau vom
mentine doar umiditatea, in cazul anumitor specii. Deasemeni, vara cand
temperaturile devin caniculare si aerul uscat, vom avea grija sa pulverizam des si
intens. Vara vom uda seara tarziu, pentru a mentine umiditatea pe tot timpul

noptii, pe cand iarna, vom face eventualele udari dimineata tarziu, evitand ca
inghetul din timpul noptii sa ne afecteze plantele.

Bonsai din ienupar

Udarea mai depinde si de alti factori, inafara celor enumerati mai sus. Anumite
tehnici impun un regim special al administrarii apei. De exemplu, e bine ca
planta sa nu fie udata inainte de legarea cu sarma si indoirea ramurilor, pentru a
fi mai flexibila si pentru a evita ruperile. Dupa o defoliere, planta se muta intr-un
loc mai umbrit si se uda mai putin. In perioada de dinainte si dupa altoire se
aplica un anumit regim de udare, care difera si in functie de specie.
Iata deci, de cate lucruri depinde udarea bonsailor si cate lucruri depind de felul
in care-i udam. Ca poate fi considerata o arta in sine, foarte posibil. Dar pana sa
atingem un nivel artistic, e bine sa invatam sa ne cunoastem copaceii, sa invatam
sa-i intelegem atunci cand cer ceva, sa stim ce, cat si cand sa le dam, pentru a-i
mentine sanatosi si fericiti si pentru a ne bucura cat mai mult timp de
splendoarea lor.

Un articol de Valentin Scordaliu

Ustensile
Pasionatii aduna incetul cu incetul diferite scule pentru a-si facilita munca si a-si
spori placerea cand lucreaza la un bonsai. Acest proces se realizeaza treptat,
incepand cu unelte simple de gradinarit si ajungand pana la ustensile specializate
de inalta calitate.
Cand vine vorba de unelte, trebuie tinute minte doua lucruri foarte importante.
Primul este sa folositi instrumentul potrivit pentru fiecare activitate in parte.
Acest lucru va va garanta o experienta placuta atunci cand lucrati la un bonsai.
De exemplu, niciodata nu veti folosi o foarfeca pentru a taia o ramura groasa, ci
un cleste concav sau un ferastrau. Al doilea lucru este ca trebuie sa aveti grija de
uneltele dumneavoastra. Intodeauna curatati-le dupa ce le-ati folosit, ascutiti-le
daca necesita acest lucru si ungeti-le cu ulei in mod regulat. Astfel veti garanta ca
isi vor pastra calitatile in timp si ca nu veti pierde investitia realizata.

Tunderea unui ienupar

Sfaturi inainte de achizitionare

Este important sa cunoasteti atat scopul unei ustensile cat si limitarile ei. Insa,
ca

in

orice

arta,

cea

mai

importanta

ustensila

este

insasi

imaginatia

dumneavoastra. Este deasemenea indicat sa cumparati sculele de cea mai inalta

calitate ce va sunt permise de catre buget. In general, viata acestora depinde de
materialele din care sunt facute si de atentia la detalii in timpul ansamblarii. Cel
mai elocvent exemplu este cel al duritatii otelului. Astfel, cu cat acesta este mai
dur, cu atata este mai greu de produs. Un cleste ce are capetele de taiere dintr-un
aliaj de inalta duritate va rezista mai mult decat unul obisnuit. De aceea, va
recomand sa va cumparati uneltele cele mai bune. Acestea sunt facute sa reziste
efectiv o viata intreaga, atata vreme cat nu sunt supuse abuzurilor (cum ar fi sa
taiati o sarma de cupru cu o foarfeca) si sunt ingrijite cat de cat. Deasemenea,
ganditi-va ca veti face o afacere mult mai profitabila daca veti cumpara un singur

instrument mai scump, decat daca veti cumpara mai multe si mai ieftine, ce au
insa o calitate indoielnica.

Trusa de scule

Uneltele de baza
Taierea partilor nedorite dintr-un copacel este foarte importanta in arta bonsailor.
Cele mai folosite scule sunt foarfeca si clestele. Pe cand o foarfeca poate taia
frunzele si ramurile verzi ale unei plante, aceasta nu poate suprima o ramura
lemnoasa asa cum o face un cleste. Uneltele de baza ce nu trebuie sa lipseasca
din trusa oricarui amator, sunt: un cleste concav, o foarfeca, o foarfeca lunga
pentru frunze, o grebla pentru radacini, o penseta, un ferastrau si un cleste
pentru taiat sarma.

Lista instrumentelor
Clesti concavi
Este cea mai importanta ustensila din arta bonsailor. Se foloseste pentru a taia o
ramura lemnoasa. Avantajul sau este ca in urma eliminarii unei ramuri, lasa o
adancitura ce promoveaza cicatrizarea corecta a ranii. Se gaseste in mai multe
dimensiuni, cea mai folosita fiind cea medie, cu lungimea de aproximativ 20cm.

Cleste concav
Exista si un alt tip de cleste concav, numit cleste sferic-concav. Acesta are
capetele mai rotunjite si este folosit pentru indepartarea cioturilor sau a
radacinilor foarte groase, pe care un cleste concav nu le-ar putea suprima.
In cazul in care nu gasiti un cleste concav, puteti folosi unul pentru scoaterea
cuielor din scanduri, insa vor trebui polizate capetele astfel incat sa devina mai
ascutite.

Cleste sferic concav

Foarfece
Foarfecele sunt instrumente de baza folosite pentru taierea foliajului, a ramurilor
verzi, a mugurilor, a radacinilor si pentru defoliere. In principiu, veti avea nevoie
de doua. Prima este foarfeca obisnuita. Cu aceasta veti face majoritatea
operatiunilor de tundere a frunzelor. A doua este foarfeca lunga. Cu ajutorul ei
veti putea ajunge in interiorul coroanei, neriscand sa raniti ramurile din
apropiere.

Foarfece
Alte foarfece sunt cele pentru defoliere, ce au o forma speciala ce le face mai
precise si foarfecele pentru muguri ce au manerele departate pentru a evita
prinderea mugurilor intre acestea.
Daca nu dispuneti de foarfece speciale pentru bonsai, puteti folosi o foarfeca de
gradina obisnuita. Iar pentru foarfecele lungi, una medicinala.

Foarfece pentru defoliere

Greble
Sunt folosite in special cand se efectueaza schimbarea solului unui bonsai si au
ca scop curatarea radacinilor de pamant. Majoritatea sunt prevazute cu o spatula
la capat ce ajuta la tasarea solului.

Grebla prevazuta cu capat de tasare

Pensete
Ajuta la curatarea copacelului de frunze moarte, insecte, buruieni si alte mizerii.
Au si acestea de cele mai multe ori o spatula la capat.
Puteti folosi si pensete pentru sprancene daca nu aveti pentru bonsai.

Penseta

Ferastraie
Se intrebuinteaza in cazul suprimarii unei ramuri foarte groase sau pentru
eliminarea radacinilor, deoarece pietricele din sol ar putea toci lama foarfecelor.
Este indicat sa cautati unul ce taie cand trageti, nu cand impingeti deoarece
riscul de a indoi ramura scade considerabil.

Ferastrau portabil

Clesti pentru radacini

Acestia se folosesc numai pentru taierea radacinilor. Spre deosebire de foarfece
sau de clestii sferici-concavi, acestia au capetele de taiere mai rezistente si
respectiv mai late, fiind perfecte pentru masa radiculara.

Clesti pentru radacini

Carligul pentru radacini

Se utilizeaza pentru descurcarea radacinilor in timpul procesului de schimbare al
pamantului astfel incat acestea sa radieze uniform dinspre trunchi.

Carlig de radacini

Clesti pentru sarma

Acestia se impart in doua categorii. Prima este cea a clestilor facuti sa taie sarma.
Spre deosebire de clestii normali pentru cabluri, cei de bonsai au capetele
rotunjite pentru a evita ranirea scoartei. A doua categorie este cea a clestilor
pentru indoirea sarmei sau tinerea acesteia in loc. Se aseamana cu un patent.

Clesti pentru taiat sarma

Levier pentru indoirea ramurilor

Este un instrument simplu, format dintr-o bara si doua fixatoare, ce actioneaza
ca un levier cand se doreste indoirea unei ramuri legata cu sarma.

Levier pentru ramuri

Clesti pentru jin-uri

Sunt folositi pentru indepartarea scoartei si lemnului de pe viitoarele jin-uri.
Cleste pentru jin

Clesti pentru despicarea trunchiului

Se intrebuinteaza daca se doreste craparea unui trunchi sau a unei ramuri.
Forma capetelor de taiere si lamele simetrice ajuta la acest proces prin provocarea
de daune minime.

Cleste pentru despicarea trunchiului

Bete pentru pamant

Se utilizeaza dupa operatiunea de schimbare a pamantului pentru a-l indesa in
locurile greu de ajuns(cum ar fi sub baza trunchiului).
Bete

Clampa
Instrument format din doua carlige si un picior ce este folosit pentru indoirea
ramurilor.

Clampa

Perii
Sunt utilizate in curatarea trunchiului, jin-urilor sau a shari-urilor de alge sau
muschi cat si in nivelarea solului. Pot fi folosite si cele metalice. Pentru nivelarea
sau debarasarea suprafetei pamantului de frunzulite, se recomanda cele din fibra
de nuca de cocos.

Perie de cocos

Site si cupe
Se folosesc pentru sortarea pamantului in functie de granulatie, respectiv pentru
colectarea si amestecarea solurilor.

Site

Cutite pentru grefe

Sunt cutite speciale, cu lama foarte ascutita folosite in crearea grefelor.

Cutite grefare

Plasa
Desi nu este o ustensila, aceasta este folosita in acoperirea gaurilor de evacuare
ale vasului, pentru a impiedica infundarea acestora sau pierderea solului prin
acele orificii.

Plasa plastic

Sarma
La fel ca si plasa, nu este o unealta. Insa se utilizeaza pentru legarea bonsailor.
Se gaseste sub mai multe dimensiuni si materiale. Cele mai des intalnite sunt
sarmele din cupru si aluminiu. Daca acestea au izolatie pe ele, se recomanda
eliminarea acesteia. Daca se doreste refolosirea cuprului, se va proceda astfel. Se
indreapta sarma si se incalzeste pana devine alba. Apoi se scufunda rapid intr-o
galeata cu apa. Sarma va capata o nuanta portocalie-rozalie, lucru normal,
aceasta fiind oxidarea suprafetelor.

Sarma de cupru

Aprinzatoare
Sunt folosite pentru indoirea jin-urilor uscate sau pentru netezirea shari-urilor.

Aprinzator

Unelte electrice si dalti

Se intrebuinteaza pentru sculptarea lemnului. Se gasesc cu diferite capete de
taiere, pentru a realiza diverse efecte. Nu uitati ca sunt instrumente periculoase
si ca trebuie sa purtati o masca si ochelari cand le folositi.

Dremel

Ingrijirea uneltelor
Ingrijirea in mod regulat este esentiala daca doriti ca ustensilele dumneavoastra sa
reziste de-a lungul anilor. Iata cateva sfaturi:
a) pastrati uneltele in interior, intr-un loc uscat si intunecos, fara ca acestea sa se
atinga intre ele.
b) nu torsionati foarfecele cand taiati deoarece veti strica alinierea lor.
c) dupa fiecare utilizare, curatati-va sculele cu apa si sapun si eliminati seva
ramasa.
d) dupa ce le-ati curatat, uscati-le si ungeti-le cu un ulei de buna calitate, cum ar fi
WD40.
e) nu scapati uneltele pe jos.
f) indepartati orice urma de rugina cu hartie abraziva.
g) indepartati pietrisul de pe radacini inainte de a le taia cu foarfeca.
h) pastrati lamele ascutite, fara indoituri sau denivelari.
i) daca nu va pricepeti, lasati un mestesugar sa va ascuta sculele.
j) tineti minte ca lamele sunt taiate la un unghi, incercati sa-l respectati daca doriti
ca acestea sa mai taie.
k) nu uitati ca o ustensila poate rezista si o viata intreaga atata vreme cat e ingrijita
corect.

Vase
Vasul unui bonsai este elementul final de design, cel ce poate strica aspectul, sau
poate adauga acea ultima nota de eleganta copacelului. De regula, bonsaii se
replanteaza in acelasi vas, insa exista cazuri cand forma sau culoarea acestuia
nu se mai armonizeaza cu cea a copacelului si se doreste o schimbare. Alegerea
unui vas din sumedenia celor existente este foarte dificila, insa cu ajutorul
bunului gust personal si al urmatoarelor sfaturi, aveti mari sanse sa-l nimeriti pe
cel mai bun.

Cedru bonsai

Ce caracteristici trebuie sa aiba un vas de bonsai?

Un ghiveci pentru bonsai trebuie sa aiba gauri de evacuare in proportie cu
marimile acestuia, un fund plat pentru a evita stagnarea apei si nu trebuie sa fie
glazurat in interior pentru a permite radacinilor sa adere mai usor la suprafata
acestuia. Deasemenea, piciorusele nu trebuie sa lipseasca deoarece acestea ridica
vasul deasupra nivelului apei scurse. Vasele de bonsai sunt facute din ceramica
pictata si apoi arsa la temperaturi in jurul a 1260C, fapt ce o face impermeabila
si rezistenta la inghet.

Vas hexagonal

Ce dimensiuni si ce forma trebuie sa aiba?

Ideal, lungimea acestuia ar trebui sa fie cat latimea coroanei, iar adancimea lui
cat grosimea trunchiului in punctul de unde incep radacinile. Plantatiile in grup
se aseaza de obicei in vase putin adanci si late pentru a conserva efectul vizual.
Stilul semi-cascada sau cascada se planteaza in vase speciale, cu adancimea cat
jumatate din lungimea copacelului iar latimea cat jumatate din latimea coroanei.
Nu uitati ca aceste doua stiluri se pun pe standuri pentru bonsai, ce ridica vasul
astfel incat ramura inferioara sa nu atinga solul.

Vase dreptunghiulare
Pentru restul stilurilor, forma se alege in functie de copacel. Si anume, daca
acesta are o forma feminina, gratioasa, subtire, unduioasa, atunci si vasul
trebuie sa aiba marginile rotunjite. Daca forma este masculina, cu unghiuri
ascutie, trunchiul e mai gros, cu multe cicatrici etc., atunci se recomanda un
ghiveci cu marginile ascutite. In cazul stilului maturica, cele mai des intalnite
vase sunt cele cu o forma circulara sau ovala.

Cum alegem culoarea?

Ca regula generala, culoarea trebuie sa complimenteze specia acestuia, sau o
caracteristica specifica ei. De exemplu, pinilor (Pinus sp.) li se potrivesc vasele
dreptunghiulare cu nuante pamantii deoarece se armonizeaza cu culoarea
scoartei si cu mediul in care traiesc in natura. In cazul speciilor cu flori, cum ar fi
azaleele (Rhododendron indicum), se cauta vase de culoare complementara cu
cea a florilor.
Pentru restul speciilor, se folosesc vase cu culori pastelate, cum ar fi albastru,
verde, crem Nu exista o regula stricta, totul tinand de gustul fiecaruia. Tineti
cont ca o culoare prea stridenta a unui vas va fura atentia privitorului de la
bonsai la ghiveci, stricand compozitia.

Vas cu culoare stridenta?

Alte vase
Exista si alte tipuri de vase cum ar fi cele hexagonale, octogonale, platformele cat
si cele in forma de semi-luna. Platformele se folosesc pentru plantatii tip padure
iar cele in forma de semi-luna pentru stilurile cascada sau semi-cascada.

Vas oval pentru plantatii