Ministerul Educaiei, Tineretului i Sportului al Republicii Moldova

Universitatea Tehnic a Republicii Moldova

Departamentul Urbanism i Arhitectur

Referat

Grdina Japonez, specific, cronologie, tipologii,principii.

A efectuat: St.Gr. ARH-133

Ghincul Cristina

A verificat:
Lector Superior
Iachimov N.

Chiinu, 2017
Cuprins:
1. Specificul
2. Cronologie
3. Tipologii
4. Pricipii
 1. Specificul:

Grdinile japoneze sunt grdini tradiionale care creeaz peisaje idealizate n

miniatur, adesea avnd un grad ridicat de abstractizare i stilizare.
Grdinile nobilimii i ale mpratului au fost designate pentru recreare i plcere
estetic, n timp ce grdinile templelor buddhiste au fost create pentru contemplare
i meditaie.
Printre diferite stiluri de grdini japoneze se numr i karesansui, grdini
japoneze deroci ori Grdini Zen, ce sunt grdini de meditaie (n care
folosirea nisipului alb sugereaz apa); roji, grdini simple, rustice cu pavilioane
unde servirea ceaiului, n cadrul ceremoniei ceaiului, ete principala
ocupaiei; kaiy-shiki-teien, grdini de promenad sau de plimbare, n care
vizitatorul urmrete un anumit traseu pentru a descoperi peisaje executate cu
remarcabil precizie (ce pot fi observate doar din anumite puncte ale traseului)
i tsubo-niwa, mici grdini ce nfrumuseeaz curile interioare ale unor cldiri, care
sunt astfel construite.
Iniial, grdinile japoneze au fost create i realizate sub puternica influen
a grdinilor chinezeti, dar, ncet i gradat, designerii de grdini japoneze au gsit
propria lor abordare, dezvoltnd estetica lor proprie, n parte datorit culturii
japoneze (deosebit de cea chinezeasc) i n parte datorit peisajului natural i
aspectului diferit al reliefului japonez, precum i a materialelor locale.
Astfel, n timpul perioadei Edo, grdinritul i grdinile japoneze au atins acel
nivel de autenticitate care le-au determinat propria lor aparen distinct.
De la sfritul secolului al 19-lea, grdinile japoneze s-au adaptat la modalitile
n care civilizaia vestic au conceput grdinile.
Gradinile traditionale japoneze au un specific inconfundabil. Generic, ele pot fi
considerate gradini informale, dar unele aparte, deoarece reproduc natura intr-un
mod stilizat, simbolic, uneori abstract. Si de fapt absolute nimic din ele nu este lasat
la voia intamplarii.
Dar in cazul gradinilor japoneze aceasta dispunere scenica are cateva trasaturi
specifice, generate de o filozofie aparte, care considera ca scopul gradinii este
cautarea armoniei, atat exterioare (o amenajare studiata pana in cel mai mic detaliu),
cat si interioare (cel ce creeaza gradina si o ingrijeste ulterior este primul care
beneficiaza de contactul cu elementele naturii, gasind un prilej de linistire a mintii
si trupului prin lucrul la gradina, dar si un spatiu de meditatie, de relaxare).
 Japonezii, ca si reprezentantii altor popoare asiatice, au avut adesea probleme cu
lipsa de spatiu si o serie de crize economice, asa ca si-au folosit imaginatia ca sa
exploateze orice petic de teren, fie el plin de pietris sau nisip, ba chiar si un simplu
ghiveci sau o tava.
Pana la urma, bonsaii sunt tot opera japonezilor (si chinezii au o astfel de arta, la
ei numita penjing, dar copaceii minaturali creati de cei din urma sunt destinati doar
pozitionarii in aer liber, si nu si in interiorul caselor).
Minimalismul in arta aranjarii unui spatiu care sa semene cu un petic de natura nu
s-a oprit doar la miniaturizarea copacilor.
Elementele componente ale unei gradini pot fi si ele extrem de putine. De
asemenea, o gradina poate ajunge sa fie compus doar din cteva pietre i nisip,
ceea ce poate s ni se par de-a dreptul ciudat.
Totui, japonezii cred asta: gradina e ceva in care exista viata, adica suflu
divin. Sau, daca vreti, spirit. Sau, daca vreti, inspiratie, tot ceea ce exista si e practic
impalpabil.
Iar din punctul de vedere al japonezilor, pietrele au la randul lor viata, sunt o
forma de energie ca si ementalii copaci. Le place sa spuna ca pietrele cresc, ca am
putea vedea asta daca am avea timp sa ne uitam indeajuns la ele, si le considera un
simbol al longevitatii, rezistentei, linistii si rabdarii. O gradina fara o piatra nu poate
fi gradina adevarata.

Dei exista o serie de similitudini, spre deosebire de gradinile chinezesti,

gradinile japoneze nu sunt simetrice, ci se bazeaza mult pe linii ondulate si trasee
serpuite.
2. Cronologie:

Perioada preiostoric 5000 .Hr. sec 7 dup Hr.

Perioada Asuka (552-710) (introducerea Buddismului, apare ideia grdinii,
grdina ceremonial).
Perioada Nara (710-794) (Primele temple i mmstiri buddiste).
Perioada Heian (794-1185) (Epoca de aur, Heian-kyo capital, Feng Shui,
Sakuteiki, grdina uraban tsubo).
Perioada Kamakura (1185-1392).
Perioada Muromachi (1392-1573) (chanoyu).
Perioada Azuchi-Momovama (1568-1603) reedina samuraiului.
Perioada Edo/Tokugawa (1603-1868)- primul tratat chinezesc despre
grdinrit publicat n 1631, tsubo n zone urbane.
Perioada Meiji ( 1868-1911)- primele grdini publice.
Taisho (1912-1925).
Showa (1926-1988).
Heisei (1989- prezent).
3. Tipologii:

Monastice (ex. Ryoan-ji, Kinkaku-ji, Ginkaku-ji karesansui, grdina zen).

Sacre ( grdinile templelor ex. Ise, Itsukushima,).
Private (ale nobilimii n ora sau la periferii).
Grdinile paradisului.
Parcuri imperiale.
Grdini secrete (tsubo-2 tatami).
Grdini pentru promenad (kaiy shiki teien) dac v vine deja n minte
imaginea unui podet arcuit pe deasupra unui sipot de apa pietruit, da, acesta
este unul dintre elementele specifice unei kaiy shiki teien. Dar practic
gradina este astfel gandita incat aleea pe care patrundeti la intrare va va
conduce intr-un traseu prin toata gradina, printre cele mai variate ansambluri
de plante, pe langa un elesteu sau mai multe cu carasi aurii. De principiu, va
va plimba printer cat mai multe lucruri frumoase, petice de natura in forme si
culori variate, uneori doar stilizate, alteori imbunatatite cu buna tiina.

Gadini zen (karesansui, ce s-ar traduce prin teren uscat), carora li se mai
zice si grdini de pietre sau gradini zen. In acestea este folosit nisipul dar
nisipul joac de fapt rolul apei, avand simbolistica acesteia. Greblarea
nisipului are rostul de a crea valuri, respectiv unde, care se pot desfasura in
paralel, dar si in linii curbe. Uneori se descriu in cercuri din ce in ce mai mari,
pornind dintr-un punct, ca atunci cand aruncam o piatra in apa. Sa nu credeti
insa ca este obligatoriu ca plantele sa lipseasca: ele pot aparea, de asemenea,
frumos ingrijite, marginind terenul. Specifica unei gradini de pietre este si
bordura care delimiteaza ordonat (drept sau in linii ondulate) perimetrul
gradinii, putnd fi amenajat i cu plante pe margini. Exist i grdini zen care
ncap intr-o simpl cutie, dar desigur ca ele sunt doar replicile miniaturale ale
grdinilor exterioare pentru meditaie.

Grdini roji sunt gradinile care nconjoar casele de ceai, adic acele
construcii mici din lemn n care se desfoar, desigur, ceremonia ceaiului.
Ele sunt menite sa asigure oaza de verdeata care izoleaza locul ceremoniei de
zgomotele si poluarea din afara, ajutandu-i pe cei dinauntru se detaseze, de
aceea vegetatia este deasa. Acest tip de gradina are si un mic bazin de apa
alimentat de la un izvor (pentru ceai), o zona de asteptare (in care este
preluat musafirul), o alee pietruita si este decorat cu lumini discrete asezate in
 copaci sau pe pietre inaintea ceremoniei. Uneori, roji face parte dintr-o
gradina mult mai mare, dar poate fi si de sine statatoare, separata de restul
lumii exterioare cu un gard.

Grdini de cas (tsubo niwa) tsubo este o unitate de masura echivalenta cu

aproximativ 3,3 metri ptrai, dar denumirea nu face decat s arate ca
perimetrul gradinii era mic, limitat, nu neparat fix de acest dimensiune. Nu
toata lumea avea la dispozitie spatiu, iar in timpul crizei economice din secolul
15 in Japonia o serie de persoane, care ii doreau totusi un colt verde, au
inceput sa isi faca gradini in spatiile restranse dintre casa in care locuiau si
dependintele acesteia. Practic, ele erau definite de o alee intre caldiri, facuta
din lemn sau bambus, ca un podet. Restul terenului putea fi amenajat ca o
gradina, cu plante (de regula unele adaptate la umbra) si obisnuitele zone de
nisip, pietris, un mini elesteu, un arbore decorative etc., n functie de
posibilitatile si gustul fiecaruia. ntr-o astfel de gradina se pot pune si masute
de lemn cu scaune, bancute: rolul ei este sa ofere un spaiu de relaxare afar.

Desigur, gradinile de casa pot folosi de exemplu elemente dintr-o gradina zen sau
intr-o gradina de promenada poate fi integrata atat o gradina zen, cat si una roji.
Elementele specifice sunt oricum aceleasi in toate gradinile. Elementele cheie
pentru o gradina japoneza raman, oricum: florile si arborii, apa, nisipul si pietrele,
podetele, bazinele de piatra, felinarele de piatra (va sunt cunoscute, datorita
structurii lor, care le face sa arate ca un pavilion in miniatura) si gardurile sau
imprejmuirile de bambus.
n ultima instanta, si deloc de ignorat, un alt element semnificativ il reprezinta
pestii, in special carasii aurii. Pusi intr-un bazin limpede, usor de observat prin
oglinda apei, pestii sunt considerati benefici, o sursa de energii pozitive, dar si de
prosperitate (inclusiv numarul lor contand). Pe langa aceste categorii, se mai poate
vorbi despre o serie de stiluri mai recente, gradini japoneze moderne, care au aparut
dupa al doilea Razboi Mondial, ca urmare a extinderii viziunii catre ideea ca gradina
completeaza valoarea arhitecturala a unei constructii.
De asemenea, gradinile de ciresi.
Exemple de grdini Japoneze:
Complexul Rokuon ji.(Pavilionul de aur)Kyoto 1397.
Pagoda arpelui alb.
Grdina privat Koyota, stilul shinden- zukuri.
Ritsurin Garden
Templul Byodo-in, Kyoto, grdina raiului
Grdina cu roci, Oficiu Guvernamental Takamatsu, Proiect Kenzo Tange,
1958
Grdina palatului Imperial din Kyoto, sec VIII
Awaji Yumebutai
Adachi museum of Art, Shimane Prefectute
Grdina Shoden-ji
 4. Pricipii:

Principiile estetice de baz pentru o grdin japonez:

Singyo-so tranzitia subtil de la oficial la semioficial i privat.
Miegakure perspective.
Shakkei peisaj imprumutat.
Principiile care guverneaza amenajarea unei gradini japoneze provin din
filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie - Fukinsei
2. Simplitate - Kanso
3. Austeritate, maturitate, elemente necesare - Koko
4. Naturalete, absenta falsului - Shizen
5. Subtilitate - Yugen
6. Transcendenta - Datsuzoku
7. Liniste, calm - Seijaku

1. Principiul asimetriei. (Fukinsei) este principiul care controleaza echilibrul

dintr-o compozitie, iar acesta este mereu asimetric. Spatiul este organizat din
trei dimensiuni - inaltime, latime si profunzime -, iar o gradina japoneza va
avea mereu elemente neregulate.
2. Principiul simplitatii (Kanso). Acest al doilea principiu este legat de
simplitate si eliminarea oricaror ornamente. Se considera ca lucrurile care
exprima simplitate sunt prin natura lor adevarate, naturale, lipsite de falsitate.
Aplicarea acestui principiu implica un simt pentru curatenie, pentru lucrurile
care sunt proaspete si nu foarte decorate. De asemenea, elementele care intra
in categoria acestui principiu nu sunt niciodata flori sau elemente florale.
3. Principiul austeritatii (Koko) presupune un aspect ascetic, trecator in
aparenta, care sa denote trecerea timpului; implica severitate, rigiditate.
Elementele vizuale sunt reduse la structura lor de baza, fara aspecte senzuale.
4. Principiul naturalului. (Shizen) presupune naturalete adevarata, dar diferita
de cea a naturii. Ea implica un simt creator si un scop bine determinat; nimic
din ceea ce implica principiul Shizen nu trebuie sa fie fortat sau impus. De
fapt, adevarata naturalete este, in filosofia Zen, negarea naivului si a
accidentalului. Shizen e legat de arta si de absenta falsului sau artificialului,
desi implica un act creator, si se manifesta printr-o aparenta naturalete si
impresie de spontan in modul de amenajare a gradinii.
 5. Principiul subtilitatii. (Yugen) se refera la evitarea lucrurilor evidente si este
legat de subtilitatile naturii; aspectele acesteia sunt mai degraba sugerate decat
dezvaluite in totalitate. Implica peisaje ascunse in zone in care exista jocuri
de umbre, reflectii partiale si contururi negre. Acest principiu face aluzie la
detaliile ascunse care nu sunt clare de la inceput pentru privitor. In cele din
urma, o gradina japoneza - niwa - este o colectie de "subtilitati": reflectiile din
lac, textura pietrelor si nisipul, jocul umbrelor, etc.
6. Principiul transcendentei. Surpriza este efectul imediat al utilizarii
principiului (Datsuzoku) in gradina japoneza. Acesta implica transcententa
ideilor conventionale si a obisnuintelor traditionale. Privitorii vor fi uimiti in
prezenta elementelor respective si vor fi martorii renuntarii la legile
restrictive. De asemenea, acest principiu sta la baza creativitatii de la cel mai
inalt nivel.
Chiar simpla creare a unei gradini japoneze din materiale naturale si succesul
in dezvaluirea esentei elementelor naturale este in sine o surpriza.
7. Principiul linistii. Senzatia de liniste care emana in gradinile japoneze zen
este datorata "seijaku", principiul linistii si calmului. Aceste doua elemente
domnesc intr-o gradina zen, si se pot regasi in reflectiile apei. Seijaku este
opus zgomotului si nelinistii, desi acesta este gandit ca o stare activa, dar cu
efecte de calmare. Perioada din an care i se potriveste cel mai bine este toamna
tarzie sau primavara devreme, iar din zi rasaritul si amurgul.

Gardurile de bambus,umbrelele din bambus de lng veranda, portile

mestewsugit lucrate completau decorativul gradinii japoneze .Veranda casei era un
motiv foarte important , ea semnifica trecerea treptata din afara in interior, din
natura in locuinta.Veranda era inca o etapa pe care musafirul unui japonez ce intra
pe porta gradinii sale si calca intr-un anume ritm pe pietrele de pasiot, o strabatea
inainte de a intra in intimitatea caminului gazdei.Din veranda se contempla , in
noptile cu luna , natura, ciresul in floare, se asculta vintul, strecurindu-se printre
frunzele de bambus.Linga veranda se afla intotdeauna un bazin mic , frumos ornat
, insotit de un copac, o lanterna , si o piatra.Toate aceste elemente ce apartineau
gradinii japoneze erau folosite in functie de tipul de gradina,de fantezia, de
rangul social si de bogatia stapinului ei.
Aerul exotic dar si mai ales linistea binefacatoare dau
nastere farmecului aranjamentelor orientale.
Cele trei elemente de baz n amenajarea unei grdini Japoneze:

1. Plantelew vesnic verzi cum sunt rododendronii, ilexul, cimisirul,

bambusul joaca rolul principal si contribuie mult la crearea imaginii calme a
gradinii.Straturile multicolore de flori joaca numai un rol secundar in arta
gradinii japoneze.In prim plan sunt arbusti si copaci alesi ci grija, cu flori
aparte cum este cornul chinezesc, ciresul decorativ sau magnoliile.

2. Elementul apa este unul dintre cele mai importante mijloace de

amenajare si este folosit din plin.Iazul nu va lipsi nici de cum, cu o mica
insula reprezentata de o piatra.De asemenea se prezinta bine mpe mal un sir
de plante format din crini de toamna Spiraea si irisi.Peste suprafetele mai
mari de apa se intinde un pod arcuit din lemn sau din piatra.

3. Bazinele cu apa din piatra sunt originale in gradinile japoneze.Ele stau la

marginea cararii.La umbra unui arbust mare si inconjurate de tufe si erburi ,
aceste jocuri cu apa arata foarte bine.

Pietrele mari nu trebuie sa lipseasca.Ele nu impodobesc doar malul

iazului , ci pot sta in iarba sau alaturi de rododendroni si de cimisirul tiat n
forma.