Grădinărit

organic
 Grădinărit organica-partea 1

Pentru fiecare tip de legumă, există o perioadă specifică în care ar trebui

realizată semănarea sau plantarea. Temperatura este factorul esențial care dictează
perioada în care se poate realiza plantarea. Totodată, precipitațiile sunt importante,
iar în perioade secetoase, trebuie realizată irigarea terenului.
1. Prezentăm în continuare ce legume se pot plantă în grădina în următoarele
luni.
În ianuarie -soiuri de roșii pentru sere și solarii, cartofi in solar
În februarie : ceapă, morcov, usturoi, spanac, salată, mărar, pătrunjel, kale
În martie : ridiche, morcov, mărar, ceapă, leuștean, spanac, cartofi timpurii,
salată, mazăre, brocoli, kale
În aprilie se pot plantă în prima jumătate a lunii varză, ridiche, spanac, cartofi
timpurii, ardei, dovlecei, mărar, iar în a două jumătate a lunii se pot plantă roșiile,
porumbul, fasolea, sfeclă, castraveții, varză
În mai : fasole, ardei, roșii, vinete, castravete, porumb
În iunie : castraveți, gulii, diverse tipuri de varză, fasole verde, porumb, mărar,
vinete, roșii, conopidă
În iulie : cartofi de toamna, sfeclă roșie, fasole verde, spanac, ridiche, castraveți
În august/septembrie : măcriș, spanac, ceapă verde, salată, castraveti, fasole

În cazul producției obținute din răsaduri, trebuie să respectăm în primul rând

tipologia legumelor pe care vrem să le plantăm. Acestea vor putea fi mutate în
grădina îndată ce rasadul este suficient de mare. Ca perioada de plantare, se ia în
considerare perioada ultimului îngheț și se numără săptămânile necesare pentru că
semințele să germineze și răsadul să poată fi transplantat.
Pe pachetul semințelor achiziționate, vom găsi instrucțiuni specifice. Dacă
rasadul nu a fost crescut în încăpere normală, ci în seră sau solar, plantarea se va
face mai rapid, deoarece specia se dezvoltă mai devreme.

2. Condiții de creștere și îngrijire a răsadurilor după semănare

Plantarea graduală a răsadurilor în grădina

Avantajul legumelor obținute din răsaduri este că producția poate fi realizată

mai devreme. De regulă, o astfel de cultură se prinde și se dezvoltă mai repede și în
mod uniform. La plantarea răsadurilor trebuie să ținem cont de perioada propice
pentru fiecare tip de legumă. Însă îngrijirea efectivă a culturii începe încă din
răsadnița. Sunt numeroși pași de îngrijire de care trebuie să ținem cont pentru a
obține o producție calitativă. Vom prezența pe scurt câteva sfaturi utile.
În primul rând, pentru a realiza o cultură din răsaduri, trebuie să avem grijă la
alegerea stratului de răsadnițe. Există substrat ambalat, special pentru răsaduri, în
magazinele de specialitate sau poți obține singur acest substrat. Avem nevoie,
astfel, de o combinație de pământ, nisip și material organic. Cel din urmă are rolul
de a încălzi stratul.
Ca material organic, poți folosi cu succes compost sau mraniță, iar pământ putem
folosi de țelină sau de frunze. Amestecul folosit pentru răsadnița variază și în
funcție de tipul de legume plantate.
Semințele folosite la plantarea în răsadnițe trebuie să fie de bună calitate și
trebuie, de asemenea, să fie dezinfectate. După ce au fost așezate în strat, semințele
se acoperă cu aproximativ un centimetru de pământ, apoi se apasă ușor pământul și
se udă. Pentru că semințele să germineze, acestea au nevoie de temperaturi mai
ridicate, motiv pentru care se pot acoperi cu folie polietilenă.
Fiecare tip de plantă necesită un anumit regim de temperatura și grad de
umiditate pentru a se dezvoltă optim în răsadnița.
Temperaturile trebuie să fie mai crescute în perioada ulterioară semănatului,
până în momentul în care plantă răsare. Multe legume, precum roșiile, au nevoie de
un minim de 23 de grade în acest interval.
Gradul de umiditate diferă și el în funcție de specie, dar cu cât legumele conțin
mai mult apă, cu atât mai ridicat e necesarul lor de apă, unele având nevoie chiar
de un nivel de 85-90% de umiditate.
Un alt factor esențial pentru culturile obținute din răsaduri este lumina. Pentru că
răsadurile să se dezvolte armonios și să poată fi ulterior transplantate cu succes în
grădina, locul de plasare al rasadnitei trebuie să fie cât mai luminos și, nu în
ultimul rând, curat.
Plantarea răsadurilor în grădina se face, în general, în lunile aprilie și mai, când
deja temperaturile sunt suficient de ridicate. Legume precum roșiile sau ardeii se
plantează la temperaturi de peste 20 de grade. Alte specii mai rezistente la rece,
precum salată sau varză, se pot plantă și la temperaturi cu câteva grade mai mici.

3. De ce să se asocieze plantele între ele?

Câmpurile de monocultură ale agriculturii moderne, pe de altă parte, sunt o pradă

ușoară pentru dăunători, ceea ce forțează utilizarea unor contramăsuri drastice,
cum ar fi pesticidele. Cultivarea organică preferă să se concentreze asupra
sinergiilor dintre plante. Asocierile sunt, prin urmare, deosebit de importante
pentru grădina organică: este o modalitate bună de a preveni problemele.
 Plantele interacționează între ele și cu solul în moduri diferite: schimbă
nutrienți, atrag sau îndepărtează diferite insecte cu florile și mirosurile lor, umbresc
solul și îl mențin umed. Prin exploatarea în mod corect a caracteristicilor fiecărei
legume, se poate proiecta o grădină de legume productivă și luxuriantă.
Avantajul adus de asociații este multiplu: în primul rând, cu combinațiile
potrivite, sunt eliminate insectele dăunătoare sau sporii patogeni, protejând
culturile. În al doilea rând, prezența nutrienților poate fi îmbunătățită prin creșterea
fertilității solului, ceea ce permite o recoltare mai bună din punct de vedere
cantitativ și, de asemenea, calitativ. Mai mult, asocierea deseori economisește
spațiu, optimizând grădina.

4. Ce avantaje au culturile succesive și culturile asociate de legume?

a. Asigura un randament maxim

În cazul acestui sistem de cultură există o cultură de bază, sau principală, care
ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp, are importanţă economică mai mare
şi asigură producţii mai ridicate şi, una sau mai multe, în culturi secundare.
Atunci când cultură secundară se face înaintea culturii de bază, ea se numeşte
anterioară sau anticipată. Când cultură secundară urmează după cea de bază se
numeşte următoare sau succesivă.
În sere, este cel mai indicat să se folosească culturile succesive, deoarece pot
ocupă terenul întregul an, recuperând mai rapid cheltuielile făcute cu amenajarea
lor. În mod obişnuit, în sere culturile se efectuează în două cicluri.

b. Suprafață este corect ocupată

Că să “modelați”o grădina asociată trebuie să planificăți cu grijă fiecare strat în

parte.
De aceea este bine să întocmiti un plan pe hârtie care să cuprindă numărul de
straturi, numărul de plante necesare, talia plantelor (funcție de talia plantelor puteți
planifică un rând sau mai multe), plante companion (trebuie să știți ce plante
semănați de-o parte și de altă a unui rând de tomate spre exemplu. Ambele trebuie
să fie bune companioane pentru roșii dar și pentru plantele din rândul următor).

c. Solul este exploatat fără excese, păstrându-și valoarea nutritivă

O explicație simplificată ar fi că plantele fac practic troc de substanțe de care au

s-au nu au nevoie, între ele.
 Alegând plante companion sau o cultură premergătoare corectă poate ajută la
îmbogătirea solului în mod natural cu substanțele nutritive de care cultură
principală are nevoie.

d. Maladiile plantelor și dăunatorii se vor diminua, fără utilizarea

produselor chimice

Utilizarea culturilor capcană – unele culturi plantate alături de cultură de bază

alungă bolile și dăunătorii, cum ar fi levănțica (combate musculițele și diverse
specii de fluturi, molii), rozmarinul (alungă limacșii, melcii și musculița
morcovului), crizantema împotriva puricilor), mentă sălbatică (împotriva
limacșilor), mărarul (respinge acarienii prezenți pe varză și roșii, cimbru (respinge
larvele de varză, viermii de spic, musculița albă de roșii), pătrunjel- respinge
gândacii.

e. Calitatea legumelor (gust, formă, mărime) va crește în mod semnificativ

Așa cum am spus sși mai sus, alegând plante companion sau o cultură
premergătoare corectă poate ajută la îmbogățirea solului în mod natural cu
substanțele nutritive de care cultură principală are nevoie. Astfel solul este bogat în
nutrienții de care legumele ou nevoie pentru a crește sănătoase și viguroase.
De asemenea având lângă această un companion bun, o plantă care o poate ferii
de dăunători scade riscul că plantă să se imbolnăvească. Acestea fiind motivele
pentru care se observă o creștere semnificativă a calitătii legumelor produse în
acest sistem.
 Grădina mea - pas cu pas -partea 1
Începem și o serie de postări legate de modul de cultivare și de construire a unei
grădini după principii organice și de permacultură.
Astăzi despre Salată și toate soiurile de salate
O cheie foarte utilă!

Cu cât salată crește mai repede, cu atât mai intens este gustul și frunzele sunt mai
fragede.
Important! Semănare în alveole -temperatura de germinare este peste 5 grade- au
nevoie de 15 zile pt a germina. Dacă temperatura este peste 15 grade pot germina
mult mai repede.
La compostul în care se pun semințele e necesar să punem și mult perlit 30%. În
acest fel crește rata de germinare a semințelor de salată. Rădăcinile salatei au
nevoie de un sol extrem de aerat pentru dezvoltare.
Se dezvoltă foarte bine la 16 grade Celsius și nu are pretenții legate de lumină. Îi
plac mult solurile cu mult humus, care rețin bine apa, având nevoie de apă multă
pentru a se dezvoltă.
Îi mai place un pH neutru sau foarte puțin acid. Poate fi cultivată în asociere cu
ridichile de luna sau cu ceapă verde.
De asemenea, pentru că are o perioada destul de scurtă de creștere și maturizare, ea
poate fi cultivată în sistem de culturi succesive sau după o cultură de roșii, vinete,
castraveți sau ardei.
La fel, poate fi asociată cu alte plante printre care ceapă verde, usturoiul verde
sau ridichile.
Important este că terenul pe care va fi plantată să fie bine curățat de buruieni și să
fie fertilizat cu materie organică.
Această este o parte esențială a pregătirii terenului pentru o astfel de cultură. O a
două activitate importantă este mărunțirea pământului.
Există două modalități prin care poți plantă salată în grădina ta, fie prin plantarea
de răsaduri, fie prin însămânțare.
Dacă se alege cea de-a două variantă este necesară mărunțirea temeinică a
pământului și menținerea acestuia umed pentru a asigura o germinare cât mai
uniformă.
Este important, de asemenea, că temperatura să fie mai mare de 3 grade Celsius.
Totuși, temperatura ideală pentru că răsadurile de salată verde să se dezvolte în
mod corect este cuprinsă între 16 și 18 grade Celsius.
 METODA NR. 1 — SEMĂNAREA PUNCTATĂ
Această metodă vă va scoate din încurcătură, dacă aveți puține semințe. Pentru că
toate semințele, pe care le-ați semănat, să dea lăstari, trebuie să le pregătiți în
prealabil. Nu neglijați aceste preparări și semănați semințele umede, folosind
metodă însămânțării punctate. Cel mai bine ar fi să le înmuiați în apă timp de 24
ore, iar dacă această va fi înlocuită cu infuzie de cenușă, semințele se vor îmbogăți
și cu microelemente.
Ca să pregătiți infuzia de cenușă, aveți nevoie de 2 linguri de cenușă de lemn și
150 ml de apă. Adăugați cenușa în apă și amestecați foarte bine. Lăsăți-o să se
infuzeze pe parcursul a 2 zile, după care strecurați soluția obținută. Puneți
semințele de salată în ea și lăsăți-le să se înmoaie timp de 24 ore — ele se vor
umflă puțin. După această semănați-le în șanțuri cu adâncimea de 2 cm.
Distanța dintre semințe depinde de soiul salatei. Salatele frunzoase pot fi semănate
la 5-6 cm una de altă, iar cele tip semi-căpățână sau căpățână — la 8-10 cm și,
respectiv, 15-20 cm. Semințele se acoperă cu pământ afânat, care trebuie presat
puțin.

METODA NR. 2 — PLANTAREA SEMI-RĂSADURILOR

Această metodă este potrivită pentru cei care planifică să cultive salată pentru
comercializare. Ea permite obținerea recoltei în perioade foarte scurte. Că să
obțineți răsadurile de salată, este necesar să pregătiți semințele după cum este
descris la prima metodă (semănarea punctată). Apoi trebuie să le semănați într-un
recipient cu adâncimea de maxim 3 cm și să așteptați apariția lăstarilor.

Peste 4-6 zile, când vor apărea primele frunzulițe din semințe, trebuie să scoateți
cu grijă câte 3-5 puieți de salată cu tot cu pământ și să plantăți grămăjoara
respectivă în șanțurile pregătite în grădină. Distanța dintre asemenea tufe de salată
trebuie să fie de minim 20 cm.
P.S. Cel mai bine ar fi să semănați soiuri de salată verde, care nu formează
căpățâni. De exemplu, Babyleaf, Batavia și Oakleaf (salată tip frunză de stejar).

METODA NR. 3 — SEMĂNAREA DEASĂ

Această metodă este potrivită pentru cei care vor să obțină repede prima recoltă.
Semințele de salată sunt semănate pe parcelă pregătită în prealabil, la o distanță de
3 cm una de altă. Distanța dintre rânduri trebuie să fie de 10 cm.
Metoda semănării dese nu presupune rărirea răsadurilor și obținerea unei cantități
mari de frunze. Prima recoltă poate fi culeasă peste 5 săptămâni. Iar dacă frunzele
sunt tăiate la înălțimea de 2-4 cm de la sol, peste 6 săptămâni poate fi obținută încă
o recoltă.
Alegând metodă de semănare, bazați-vă pe posibilitățile și scopurile
dumneavoastră. Dacă aveți puține semințe, opriți-vă la însămânțarea punctată.
Dacă planificăți să vindeți salată, trebuie să deprindeți metodă semi-răsadurilor. Iar
semănarea deasă este optimă pentru cei nerăbdători.

METODA NR. 4 SEMĂNAREA ÎN ALVEOLE

Temperatura de germinare este peste 5 grade- au nevoie de 15 zile pt a germină.

Dacă temperatura este peste 15 grade pot germină mult mai repede.
Trebuie alese soiuri în funcție de momentul ales pentru plantare, la fel că la
plantarea în aer liber.
Nu sunt mari diferențe între îngrijirea din spațiile special amenajate și din
grădina, dar este de reținut că poți plantă răsadurile la distanțe mai mici una de
cealaltă, adică la 25 de centimetri. Și tot această distanță trebuie păstrată și între
rânduri.
Dacă vrei să protejezi salată de îngheț o poți acoperi cu un tip special de folie,
folia microporoasă, agril.
Important!
Temperatura optimă de germinare a salatei este de 18°C, inclusiv la nivelul
substratului.
Una dintre cele mai mari greșeli efectuate la semănarea salatei în sezonul cald, de
vara-toamna (august-septembrie) este neasigurarea condițiilor necesare germinarii
și răsăririi optime. În această perioada de vara-toamna, temperaturile medii zilnice
și uneori chiar și nocturne pot fi peste 20°C.
La semănarea salatei în perioadele de vara și început de toamna este imperios
necesară asigurarea condițiilor de germinare și ne referim în primul rând la
temperatura și lumina: temperatura trebuie să fie de 18°C și întuneric complet timp
de 2 zile, iar umiditatea relativă a mediului trebuie să fie de 100%.
Salată este o plantă de zi lungă. Pentru creștere vegetativă, are nevoie de o
intensitate a luminii mai redusă (4-5 mii de lucsi), putând suportă la începutul
vegetației chiar umbrirea de scurtă durata. În condiții de zi lungă, corelată cu o
intensitate mare a luminii, poate formă tulpini florale înainte de a formă capatani
normale, în funcție de varietatea semănată.
Salată este pretențioasă în ceea ce privește solul. Preferă soluri mijlocii, bogate în
humus și cu valoarea pH-ului de 6-7,2.
Salată nu da rezultate bune pe soluri sărace, prea grele și nici pe cele acide.
ATENȚIE! Temperaturile mai mari de 20°C în perioada de germinare și răsărire
pot duce la scăderea considerabilă a procentului de răsărire sau la prelungirea
exagerată a perioadei de răsărire (chiar și după săptămâni de la semanare), iar la
unele varietăți există posibilitatea să nu răsară deloc, deși sămânța este în regulă
(cu laditele semănate și nerasarite după mai mult de 2 săptămâni se poate face un
test de răsărire, prin amplasarea lor la întuneric și cât mai ferit de căldură).

În faza de rozetă cu 5-6 frunze, plantele rezistă la temperaturi de -5/-6°C, fără a

pieri. În faza de formare a capatanilor, temperaturi de -2 /-3°C pot fi dăunătoare.
Temperatura optimă de creștere a frunzelor și formare a căpățânilor poate fi
de 20-22°C, pe vreme însorită și de 15-16°C pe timp noros. În timpul lunilor
de iarnă, salată se poate dezvoltă și la temperaturi de 12-13°C și chiar 7-8°C,
în funcție de varietatea semănată și de fertilizările efectuate.

Pentru înființarea culturii se folosesc răsaduri viguroase în vârstă de 25-30

de zile, care trebuie să fie uniform dezvoltate. Pentru culturile cu plantare
toamna semănatul se face la sfârșit de august iar plantarea se face la sfârșit
de septembrie. Pentru culturile cu semanare în ianuarie plantarea se face la
sfârșit de februarie. În cazul culturilor în sere și solarii, semănatul se face și
în etape, în perioada 15 august-20 ianuarie.

Răsadul de salată este gata de repicat din momentul în care poate fi manevrat
fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare. De asemenea,
este bine să aibă 4-5 frunze adevărate și un sistem radicular bine dezvoltat.
Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea necorespunzătoare a
tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.
Repicarea salatei se face în ghivece de plastic mate (ghivece individuale
rotunde/pătrate sau tăvițe alveolare), închise la culoare prin care nu pătrunde
lumina la rădăcina.

Culturi asociate pentru salată

Asociere favorabilă: mărar, sfeclă roșie, limba mielului, castravete,varză, gulie,

spanac, fasole, ridichi, tomate, sparanghel, craite, ceapă, morcov, căpșuni.
Asociere nefavorabilă: țelină, creson, pătrunjel, broccoli.
În poze am aratat pașii pe care îi folosim noi la cultura de salată timpurie.
Pozele sunt pe etape de anul trecut. Semănarea a fost în februarie , în martie
început a fost repicat în alveole și apoi plantat în solar la sfârșit de martie, în
aprilie, mai e deja salată mare! Am precizat și importanța compostului
folosit!
 La noi sezonul de salată se oprește în mai, apoi se reia doar în toamnă
datorită temperaturilor foarte mari din vară! În alte zone mai reci sau la
munte se poate continua creșterea salatei și pe perioada verii!

Grădina mea - pas cu pas -partea 2

Totul despre mazăre

De ce să consumăm mazăre? Cum cultivăm mazărea, cum ajută solul? Pe ce

criteriu alegem soiurile de mazăre pe care le vrem cultivate în propria grădină?
1. De ce să consumăm mazăre?
Este originară din Asia Mică și Centrală. A fost cultivată în Antichitate de greci și
de români, în sudul Europei, de unde s-a răspândit în tot continentul.
În România, este cultivată din secolul al XVII-lea. Pe numele oficial Pisum
sativum, mazărea este o leguminoasă, parte din familia dicotiledonatelor.
Este o legumă versatilă, bogată în fitonutrienti, minerale, vitamine și antioxidati și
este ideală într-o alimentație variată și echilibrată.
🫛 Mazărea ce a devenit o delicatesă în bucătăriile din Franţa încă din timpul lui
Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Fără să ştie ce se va urma, grădinarul său a
început să cultive mazăre în grădina de la Versailles, iar regele devenise obsedat de
mazăre pe care o cerea tot mai des în diferite felurile de mâncare. Cel mai mare
producător de mazăre este Marea Britanie, iar primele pungi cu mazăre congelată
s-au vândut în anii 1920. În ceea ce priveşte frunzele de mazăre, acestea sunt
considerate delicatesă în China.
Există mai multe soiuri de mazăre, care sunt, însă, foarte asemănătoare la gust și la
modul în care trebuie preparate.
Diferențele constau în momentul în care sunt bune pentru consum și în capacitatea
de adaptare a plantei la mediu. Există o mazăre verde, care este și cea mai
cunoscută, dar există și mazăre galbenă, ideală pentru a fi uscată, precum și mazăre
mov.
🫛 Mazarea, la fel că toate leguminoasele, este o excelentă sursă de proteine de
origine vegetală și conține o cantitate mare de fibre. Fitonutrientii continuti de
mazăre au capacitatea de a reduce apetitul, iar proteinele combinate cu fibrele
încetinesc procesul de digestie și promovează sentimentul de sațietate.
Aceasta determină reducerea totalului de calorii consumate, astfel că mazărea este
unul dintre alimentele utile în dietele sănătoase, unde este important controlul
cantității de calorii consumate zilnic.
 Este important de spus că în proteinele vegetale pe care le conține mazărea
lipsește unul dintre aminoacizii esențiali și anume metionina.
Mazărea are un indice glicemic mic, ceea ce o face ideală în dietă persoanelor
care suferă de boli de nutriție, mai ales diabet.
Proporția dintre fibre și proteine o face utilă pentru a echilibra nivelul de glucoză
din sânge. Fibrele sunt benefice pentru digestie și au capacitatea de a hrăni
microbiomul intestinal, concomitent cu blocarea proceselor de dezvoltare
exagerată a bacteriilor cu potențial patogen.
Acest fapt reduce riscul unor afecțiuni gastro-intestinale, cum ar fi boala
inflamatorie a intestinului, sindromul intestinului iritabil și cancerul de colon.
Mazărea stimulează tranzitul intestinal sănătos. Trebuie spus că aceste proprietăți
ale mazărei sunt specifice pentru toate leguminoasele (linte, năut, fasole).
🫛 Mazărea verde este bogată în antioxidanți cu potențial efect antiinflamator. Unii
nutrienți (pisumsaponinele) se găsesc exclusiv în mazăre.
Merită notat și faptul că mazărea conține Omega-3 sub formă de acid alfa-
linolenic. Într-o porție de mazăre sunt aproximativ 30 de miligrame de acid alfa-
linolenic.
Mazărea este săracă în calorii, raportat la beneficiile nutritive pe care le are.
Astfel, în 100 de grame de mazăre fiartă sunt circa 80 de calorii. În funcție de soi,
acestea pot varia între 75 și 85 de calorii. În 100 de grame de mazăre sunt 7 grame
de proteine, 21 de grame de carbohidrați și 0,3 grame de grăsimi, dintre care 0,03
grame de Omega-3 și 0,11 grame de Omega-6. La toate acestea se adaugă și 6
grame de fibre. Mazărea conține 18 aminoacizi, opt dintre ei fiind aminoacizi
esențiali.
La capitolul vitamine și minerale, mazărea este foarte bogată în vitamina K
(35.68 mcg/în 100 grame de mazăre), A (1103.38 IU/100 grame) și C (19.56
mg/100 grame) și conține toată familia de vitamine din gama B, în cantități
variabile.
Mazărea conține calciu (37.19 mg/100 grame mazăre), fier (2.12 mg/100 grame),
potasiu (373.30 mg/100 de grame), fosfor (161.17 mg) și cantități mai mici de zinc,
magneziu și iod. Trebuie spus că în 100 de grame de mazăre se află 28% din
necesarul zilnic de fosfor - ceea ce este cu adevărat important - și 40% din
necesarul zilnic de vitamina K.
În ciuda abundenței de nutrienți din mazăre, există și dezavantajul unor
substanțe care pot interfera cu digestia și absorbția mineralelor. Nu doar mazărea
conține astfel de substanțe (numite generic antinutrienti), ci în general toate
leguminoasele și cerealele și nu numai ele.
Efectele acestora trebuie luate în seama, mai ales de cei care consumă doar
vegetale sau în cazul unor diete dezechilibrate unde lipsește diversitatea.
🫛 Mazărea conține acid fitic, ce poate bloca absorbția unor minerale, cum ar fi
fierul, calciul, zincul și magneziul. O altă categorie de substanțe, numite lectine,
sunt cele care produc balonarea.
Consumul echilibrat de mazăre în cadrul unei alimentații diversificate nu produce
niciun fel de neplăceri, exceptând, eventual, balonarea ușoară în cazul persoanelor
care au un sistem digestiv predispus la această sau foarte sensibil.

2. Cum cultivăm mazărea?

2.1 Tipul de sol preferat de cultura de mazăre
La fel că majoritatea legumelor, mazărea preferă solurile cu textura nisipo-lutoasă
sau luto-nisipoasă. Acestea sunt bogate în nutrienți, dar au și o capacitate mare de
reținere a apei și a căldurii. Exemple de soluri bune pentru mazăre sunt:
• cernoziomurile
• solurile brun-roșcate
• solurile aluvionare
Nu sunt recomandate pentru cultivarea mazărei solurile argiloase, acide și nici cele
care sunt doar nisipoase.

2.2 Cele mai bune culturi premergătoare culturii de mazăre

Fiind o plantă sensibilă la dăunători, mazărea trebuie cultivată după culturi care
nu lasă buruieni în urma lor. Acestea pot fi plante ca si porumb, floarea-soarelui,
cartof, sfeclă, cereale păioase, dar și culturile de roșii, castraveți sau ardei.
Cele din urmă au și avantajul de a elibera terenul foarte repede, astfel încât să poți
începe mai din timp pregătirea solului pentru mazăre.

2.3 Irigarea culturii

Prin irigare, recolta de mazăre poate fi sporită considerabil. Cea mai răspândită
metodă de irigare a acestei plante este aspersarea.
Există trei perioade critice în care mazărea trebuie să fie udată abundent:
• imediat după răsărire
• înainte de înflorire
• în faza de legare a pastăilor

2.4 De ce este o problemă monocultura de mazăre?

Mazărea este o plantă care nu se autosuportă şi, ca atare, monocultura este exclusă.
În cazul cultivării repetate a mazărei pe acelaşi teren, apare fenomenul de
„oboseala solului“, care se manifestă, în principal, prin tulburări bruşte de creştere,
absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii.
Aceste fenomene sunt accentuate de stagnarea apei şi de excesul de apă ca urmare
a compactării solului şi a drenajului defectuos.
În monocultură se amplifică îmburuienarea terenului, atacul de boli şi dăunători,
astfel că producţiile scad considerabil. În prezent, se acceptă ca mazărea să poate
reveni pe acelaşi teren după 3-4 ani.
2.5. La rândul său, mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe
culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu. Sunt situaţii când, după mazărea
recoltată timpuriu, în luna iunie, sunt semănate culturi succesive care folosesc bine
disponibilul termic rămas până în toamnă.
2.6 Culturile de mazăre sunt benefice pentru sol. Acestea fac parte din așa
numită categorie de plante care au capacitatea de a fixă azotul în sol. Acest fapt are
efect similar cu al unui îngrășământ natural. În plus, sistemul specific al rădăcinilor
pe care le are mazărea previne procesele naturale de eroziune a solului. După ce
planta a fost culeasă, rădăcinile se descompun foarte repede în sol, ceea ce
contribuie la încărcarea acestuia cu nutrienți.
2.7 Plantele de mazăre în amestec cu unele graminee formează borceagul care se
folosește în furajarea animalelor în stare verde, ca fân sau sub formă de siloz.
Vrejii de mazăre, bogați în proteină (6-10%), se folosesc la furajarea oilor și
caprinelor.
2.8. Cultura de mazăre lasă solul bogat în azot (peste 100 kg/ha) și, eliberând
terenul devreme, în condiții de irigare. De asemeni este foarte important să nu se
smulgă rădăcina din sol pentru ca azotul acumulat pe rădăcini să rămână în sol.
Deci pur și simplu se taie vrejul deasupra solului.
2.9. Având rădăcină pivotantă ce pătrunde adânc în sol (100 cm) și cu capacitate
de solubilizare a compușilor greu solubili de fosfor și calciu, poate valorifica apa și
hrana dintr-un volum mare de sol și aduce la suprafață compuși de fosfor și calciu
necesari culturilor postmergătoare.
2.10. Mazărea se poate cultiva de la sfârşitul lunii februarie, chiar începutul lunii
aprilie.
• se seamănă la o adâncime de circa 5 centimetri şi la o distanţă de 10 centimetri
între plante pe rând.
• pentru mazăre pitică distanţa între rânduri este de 40-60 de centimetri, pentru cea
de talie medie 70 de centimetri, iar pentru cea de talie înaltă de un metru.
• mazărea se cultivă şi în cuiburi respectând o distanţă de 30-40 de centimetri între
plante şi de 90-100 de centimetri între rânduri.
• dacă cultivăm mazăre de talie mijlocie sau înaltă avem nevoie de araci
• Pentru cultivarea mazării verzi, alegeți un loc ferit de vânt și însorit.
• Mazărea se culege cel mai bine dimineața, după ce a căzut roua
3. Ce soiuri alegem atunci când vrem să cultivăm mazăre?
Important de știut că există soiuri care sunt foarte înalte și necesită spalier și
soiuri pitice. Există soiuri care necesită 50 de zile de cultivare denumite și
extratimpurii, timpurii cu recoltă primăvara și soiuri de 140 de zile de cultivare
denumite târzii sau tardive ( cu recoltă vara) .
E bine de știut că mazărea nu suportă temperaturi mai mari de 30 de grade, ceea
ce face ca zonele de munte sau zonele de nordul tării sa fie mult mai avantajate de
cultura de mazăre.
În zona de sud se pretează cultivarea chiar de la sfârșitul lui februarie pentru a
încheia ciclul de cultivare până în iunie când încep căldurile caniculare.
De aceea e indicat a se folosi soiuri extratimpurii și timpurii.
Avantajul folosirii soiurilor extratimpurii este că terenul se poate folosi ulterior
pentru cea de-a doua recoltă cum ar fi de castraveți, ridichi, sfeclă, salate, dovecei,
etc. Deci e important să poți să alegi!
Dacă ai la dispoziție terenuri mari și însorite și esti situat mai în zona de deal,
munte ( nu in zone caniculare) se poate cultiva mazărea înaltă și foarte productivă
cu gusturi mult mai bune, soiurile tardive care necesită cultivarea și în lunile iunie
și iulie chiar august! ( 140 de zile).
Atunci când ai la dispoziție un teren mic și vrei producții diversificate si cât mai
multe este necesar să cântărești bine timpii de cultivare astfel încât în mini-grădină
să poți avea doua recolte.
În acest caz este important să se aleagă soiuri extratimpurii și timpurii maxim 70
-80 zile de cultivare.
Și trebuie calculat cu exactitate când putem sămânța pentru a încheia recolta cel
mai târziu la sfârșit de iunie. În acest caz avem la dispoziție lunile iulie, august,
septembrie octombrie pentru a doua recoltă pe un teren fertilizat natural cu azotul
de la mazăre.
Prezentăm mâine o listă cu soiurile de mazăre care se găsesc la noi în țară și
modul în care citim etichetele și cum le integrăm în grădini.

6 lucruri neştiute despre mazăre

1. Prevenirea ridurilor, bolii Alzheimer, artritei, bronşitei, osteoporozei şi candidei

2. Reglarea zahărului din sânge. Conținutul ridicat de fibre și de proteine
încetinește procesul de digerare al zaharurilor
3. Prevenirea bolilor de inimă
4. Prevenirea constipației. Conținutul ridicat de fibre din mazăre îmbunătățește
sănătatea intestinului și peristaltismul
5. Menținerea sănătății oaselor. O singură ceașcă de mazăre conține 44% din
necesarul zilnic de vitamina K, vitamină ce ajută la ancorarea calciului în interiorul
oaselor. De asemenea și vitaminele B ajută la prevenirea osteoporozei
6. Reducerea colesterolului rău

Grădini organice -partea 3

Reguli de bază în culturile succesive și asociate de legume

1. Culturi asociate pentru rosii
• Asociere favorabila: morcov, telina, spanac, ceapa, praz, salata, sparanghel,
galbenele, menta, oregano, petunia, salvie, muscate, craite, condurasi, limba
mielului.
• Asociere nefavorabila: sfecla, varza rosie, fenicul, mazare, rozmarin, cartofi,
gulioare, capsuni, castraveti, conopida, fasole.
• Tomatele alungă gandacul de asparagus. Petuniile și mușcatele atrag afidele
purtătoare de virusuri ce atacă tomatele. Condurasii atrag insecte prădătoare,
resping musculiță albă.
• Roșiile se simt bine în compania vecinilor sparanghel, limba mielului, țelină de
frunze, pătrunjel, busuioc, morcovi, craite, ceapă, arpagic, degețel, mentă, usturoi,
gălbenele, ciulin, pastarnac și condurasi. Busuiocul plantat în vecinătatea roșiilor
îmbunătățește creșterea și aromă acestora, alungând totodată muștele și țânțarii.
Limba mielului și gălbenelele descurajează viermii de tomate, mentă menține
starea de sănătate a roșiilor, pătrunjelul atragele viespile care omoară viermele cu
corn, un alt dăunător al culturii de roșii. Ceapă, arpagicul și usturoiul îndepărtează
afidele, iar condurasii atrag insectele prădătoare ce alungă musculitele albe.
• Plantele „dușman” ale roșiilor, ale căror vecinătate trebuie evitată sunt cartoful,
rosmarinul, petuniile, mușcatele, gulioarele, feniculul, caisul, căpșunile, mărarul,
varză, conopidă, mazărea, sfeclă roșie, porumbul, guliile, broccoli și conopidă.
• Dar plantați roșii să fie departe de struguri, mazăre, cartofi, castraveți, precum și
dovlecei, mărar și fenicul
• Roșii cu pătrunjel și sparanghel. Aceste două plante sunt compatibile deoarece
nu concurează, consumând substanțe foarte diferite în sol. Sparanghelul este o
plantă perenă care se recoltează primăvara, după recoltarea sparanghelului este
momentul potrivit pentru transplantul de roșii în sparanghel. Această asociere
permite exploatarea dublă a spațiului dedicat sparanghelului și menținerea
buruienilor sub control, deoarece umbra plantelor de roșii limitează creșterea lor.
Pătrunjelul poate înlocui roșiile din pivnița sparanghelului sau o poate însoți
formând un trio optim.
• Roșii și mentă (dar și roinița sau busuioc) . Cele trei plante aromatice indicate
au ca efect promovarea creșterii roșiei și îmbunătățirea gustului acesteia.
•
2. Culturi asociate pentru castraveti

• Asociere favorabila: telina, varza, fasole urcatoare, salata, ceapa, cartof

timpuriu, ardei, broccoli, mazare, morcov, sfecla, usturoi, cimbru, limba mielului,
fenicul, marar, galbenele.
• Asociere nefavorabila: hrean, pepene, tomate, salvie, spanac
• Castraveții cresc și se dezvoltă frumos în vecinătatea următorilor companioni
de grădina: fasole, țelină, salată, porumb, varză creată, floarea soarelui, colțunași,
mazăre, sfeclă, ridichi, morcovi, mușețel, oregano, condurul doamnei, ridichi,
gălbenele, mărar și limba mielului.
Castraveții, porumbul și fasolea se simt bine în același tip de sol: bogat, umed și
cald. Mai mult, porumbul poate constitui o bună gazdă de suport pentru cățărarea
castraveților. Ridichile și oregano țin la distanță gândacii castraveților, vecinul
mușețel le îmbunătățește aromă, mărarul ajută la atragerea prădătorilor benefici, iar
usturoiul alungă afidele. Vecinul conduras gonește gândacii de catravete, atrăgând
păianjeni și gandaci benefici de pământ.
„Dușmanii” culturilor de castraveți sunt: salvia, cartoful, roșia și dovleceii. Așadar,
e bine să se evite plantarea învecinată a acestora.
• Floarea soarelui protejează castraveții de pierderea umidității, iar tulpina
puternică a culturilor de floarea soarelui este un suport excelent pentru genele de
castraveți.
• Nu puteți planta castraveți lângă ierburi aromatice, creșterea legumelor va fi
încetinită, iar fructele nu se vor putea umple cu vitamine. Ridichile vor interfera,
de asemenea, cu dezvoltarea sistemului radicular al castraveților, ceea ce, desigur,
va dăuna randamentului.
• Dar floarea de gălbenele va fi un vecin favorabil pentru castraveți, după cum
remarcă grădinarii, aceste culturi în creștere din apropiere contribuie la dezvoltarea
reciprocă.
• Potrivit cultivatorilor profesioniști de legume, floarea soarelui va putea proteja
castraveții de pierderea umidității în cazul vânturilor ,iar dacă solul nu se usucă,
atunci fructele vor fi suculente.
• În plus, tulpina puternică a culturilor de floarea-soarelui va fi un suport
excelent pentru castraveți și nu va trebui să vii cu dispozitive speciale pentru
legare. De asemenea, trebuie avut în vedere că castraveții nu pot fi plantați in
acelasi loc mai mult de 3 ani, randamentul va fi foarte mic iar fructele își pot pierde
gustul.
• Schimbați zona în care vor crește castraveții în fiecare an pentru a stimula o
recoltă bună.
• Cultivarea în comun a castraveților și porumbului le conferă primelor o creștere
a randamentului cu aproape 20%.Pentru a evita greșelile la plasarea culturilor în
grădinile noastre, planificarea plantării începe primavara devreme.
• De exemplu, dacă intenționați să plantați castraveți în pământ deschis, fără a
lega, paturile sunt cel mai bine plasate în direcția nord-sud. Dacă, așa cum vă
sfătuiesc profesioniștii, veți cultiva castraveți pe un spalier, atunci este optim să
aranjați culturile în direcția vest-est. În acest caz, razele joase ale soarelui de
dimineață vor putea lumina liber fiecare plantă, ceea ce nu poate fi realizat prin
aranjarea lor în mod clasic
• Castraveți (sau pepeni) și porumb. Castravetele sau pepenele galben
beneficiază de nuanța de vară adusă de porumb, redă favoarea evitând dezvoltarea
buruienilor printre porumb. Atunci când amestecați pepeni și porumb, trebuie să
aveți grijă să nu lipsească potasiul în sol, necesar pentru asigurarea zahărului
pentru ambele legume.

3. Culturi asociate pentru ardei

• Asociere favorabila: castraveti, ceapa, dovleac, dovlecei, mazare, morcov,
patrunjel, praz, rosii, rozmarin, sfecla, usturoi, leustean, busuioc, maghiran,
oregano, cimbru, galbenele, coriandru, spanac
• Asociere nefavorabila: conopida, broccoli, fasole, guile, varza.
• Castraveții pot fi plantați lângă cultur ade ardei. Cu toate acestea, merită să
studiați cu atenție caracteristicile fiecărui soi. Castraveții înalți pot ascunde foarte
mult legumele din grădina adiacentă. Ardeii pot fi plantați lângă intrare, iar
castraveții la distanță. Soiurile de legume dulci și amare nu trebuie să fie plantate
una lângă alta pentru a preveni autopolenizarea culturii.
• Ardeii se simt minunat și lângă varză și morcovi. Culturile de rădăcină nu
creează o umbră și, în același timp, își „împart” perfect cu vecinii nutrienții din sol,
chiar și într-o seră.
• Pentru a proteja în mod fiabil culturile de vântul rece, puteți planta porumb în
apropiere.
• ardeiul se leagă bine de prezența din apropiere în seră alături de culturi timpurii
(ridichi, salata verde, spanac), care se seamănă devreme și, din lipsă de spațiu, se
recoltează imediat după plantarea răsadurilor. Cu toate acestea, este posibil să
crească astfel de culturi verzi alături de ardei în mod continuu, ca altele
suplimentare, care nu interferează cu dezvoltarea ardeiului. Mai mult, fiind aproape
de pământ în sine, ele protejează perfect solul de evaporarea excesivă a umidității
după udare și nu vor permite solului să crape la căldură.
• cei mai buni parteneri în solar sunt varza alba si conopida sau alături de
dovlecel, telina, bame.
• Interesant, chiar și plantele medicinale pot deveni un vecin plăcut și util pentru
ardei. Urzica, musetel și chiar păpădie contribuie la maturarea timpurie a
legumelor.
• Ardeiul nu tolerează vecinătatea cu sfeclă, care, în lupta constantă pentru
resurse, îi ia în mod activ majoritatea nutrienților și a luminii. Apropo, același
lucru este valabil și pentru unele soiuri de varză - și anume, varza de Bruxelles
• Mazărea și fasolea suprimă dezvoltarea plantelor de ardei și au de asemenea,
boli comune, de exemplu, antracnoza. Și mazărea poate încerca să folosească
răsadurile acestuia din urmă ca suport pentru lăstarii lor.

4. Culturi asociate pentru dovleac, dovlecei

• Asociere favorabila: mazare, salata, ridichi, fasole, hrisca, petunia

• Asociere nefavorabila: cartof, varza.
• Dovleacul atrage insecte benefice
• Dovleacul trebuie învecinat în grădina cu roșiile, fasolea, alunul, pătrunjelul,
hrișcă, ridichile, condurasii și busuiocul. Condurasii resping gândacii de dovleci,
castraveți și pepeni, fasolea și alunul îmbogățește solul cu azot, ridichile alungă și
ele diverși gandaci dăunători culturii de dovleac, iar hrișcă atrage insecte benefice.
• Se recomandă evitarea invecinarii dovlecilor cu „dușmanii” cartof și castrevete.
• Dovleceii vor crește și vor rodi bine dacă vor fi plantați în vecinătatea
următoarelor plante companion: gălbenele, floarea soarelui, fasole, porumb,
castraveți, ridichi, pepene galben, mentă, ceapă, dovleac, limba mielului, oregano,
hrișcă și condurasi.
• Pe de altă parte, e bine de reținut că „dușmanul” de grădina al dovleceilor este
cartoful.
• Dovlecei (sau dovleci), fasole și porumb (cele trei surori). Această asociație
este una dintre cele mai vechi, plantele sunt numite cele trei surori. Se creează o
adevărată sinergie între aceste trei legume, unde fiecare legumă contribuie pozitiv.
Fasolea trebuie să urce și poate fi înlocuită cu alte leguminoase. Primul factor
pozitiv de proximitate este utilizarea spațiului: porumbul se dezvoltă pe verticală și
oferă sprijin fasolei, care sunt târâtoare, în timp ce dovleceii păstrează spațiul prin
extinderea orizontală și evită formarea buruienilor. Din punct de vedere al
nutrienților, dovleceii sunt un mare consumator de azot, pe care fasolea îl
eliberează prin rădăcini.
 Cultura de roșii- idei practice

Prezentăm cîteva pastile de practică -adică idei utile și practice la cultura

roșiilor. Idei descoperite în anii de practică organică în care eșecurile au alternat cu
reușitele și ce a rezultat este o experiență importantă de 10 ani de zile. Și dacă tot a
fost cu multă trudă îmi doresc să profite și alții de ele fără să treacă prin încercări
mai mult sau mai puțin reușite în experiența cultivării organice a roșiilor .

În cazul culturii roșiilor , am avut ani când am avut doar 2-3 etaje de roșii la
un fir de roșie și restul le-am pierdut și ani în care am învățat să prevenim și să
obținem producții mai bune. Totuși nu ne putem compara cu producătorii care
folosesc chimicale și care de pe o plantă de roșie scot și 6-7 etaje de roșii. În zona
organică sunt multe pierderi de aceea mulți renunță în fața acestor provocări.

De aceea vă și împărtășesc din experiență, pentru că dacă am pornit să cultivăm

organic trebuie să fim pregătiți și la multe lecții mai neplăcute prin pierderi, dar
important e să învațăm și să nu ne lăsăm dezamăgiți că nu se poate.
Cultura de roșii trebuie să fie din start dintr-o sămânță rezistentă la boli de
aceea se folosesc soiurile de roșii cele tradiționale cu precădere ( heirloom)
și mai puțin hibrizii care sunt adaptați să supraviețuiască cu anumite
chimicale specifice.( vezi postarea cu selecția de semințe

Când vă asumați să cumpărați direct răsad deja vă expuneți la acest risc de a nu

cunoaște exact ce soi este și ce rezistență are planta, de aceea fiind mulți din voi
cultivatori merită să vă fidelizați soiurile cele mai adaptate climei pe care o aveți.
Pentru menţinerea sănătăţii plantelor de tomate este în general important să li
se pună la dispoziţie un sol sănătos, de preferat compost să li se asigură substanţe
nutritive în cantităţi optime şi clima să fie adaptată la cerinţele plantelor. ( vezi
postarea
Bolile şi dăunătorii apar masiv de regulă atunci când planta este lipsită de
vigoare, când unul din factori nu este optim, fie din cauza vremii nefavorabile, a
rotaţiei necorespunzătoare sau din altele. Este importantă rotația culturilor- roșiile
nu se plantează niciodată după solanaceae. ( roșii, vinete, cartofi, ardei, tutun). În
mod normal conform rotației culturilor nu se plantează roșii în același loc decât
după 4 ani, de aceea este foarte important adăugarea de compost de bună calitate,
dacă spațiul nu permite rotația.
Cel mai indicat este modul de plantare este cel orizontal cu defolierea primelor
frunze ( metoda Maslow). Plantarea se realizează folosind un răsad peste 20 de cm
înălțime. Metoda de plantare se realizează astfel încât picurătorul să aibă 2 găuri la
o plantă de roșie. Adică rădăcina plantată orizontal la o gaură și la cealaltă gaură la
20 cm tulpina este culcată pentru a se înrădăcina ( vezi pozele). Pe bucata de
tulpina culcată se rup frunzele. În acest fel se mărește rădăcina și se mărește și
suprafața de absorbție a mineralelor, rădăcina prinde putere și va constitui o bază
solidă pentru a crește imunitatea plantei.( la origini roșia este o plantă târâtoare!)
După resădire nu se aplică macerate decât la minin o săptămână, după ce planta a
început să emită noi rădăcini în solul în care a fost plantat. Îndicat la răsadul de
roșii la rădăcină după 10-14 zile să se pună macerat de urzică pentru a vitaliza
rădăcina și a fortifica sistemul imunitar al plantei, procedeul se repetă peste 7 zile.
Adesea aceste macerate sunt eficiente dacă sunt folosite la momentul optim.
Apoi se aplică un amestec de macerate pe frunze prin aspersie doar în zilele cu
soare difuz și nu în săptămâna cu copilitul și dezfrunzitul. Amestecul vitalizant,
revigorant și de înflorire este format din macerat de urzică, macerat de tătăneasă și
fiertură de coada calului. ( despre aceste aspecte vorbim în postarea viitoare).
Elementele practice utile pentru a ține dăunătorii la distanță, mai ales a manei
care se știe nu prea are leac fără mari pierderi.
Prin controlul temperaturii poate fi stimulată şi dezvoltarea inflorescenţelor şi
deci producţia timpurie. Folosirea maceratului de tătăneasă și separat pentru a ajuta
la înflorirea roșiei.
Umiditatea joasă a aerului reduce riscul de boli.
Umiditatea aerului peste 80% şi formarea de rouă ar trebui evitate.
Pentru scăderea umidităţii în spaţii protejate se folosesc următoarele măsuri:
Evitarea umidităţii de lungă durată a suprafeţei solului se rezolvă prin mulcire
Aerisirea dimineaţa.
Temperatura de noapte se fixează atât de sus încât să nu se formeze rouă pe
frunze.
La vreme umedă de lungă durată şi nopţi cu formare de multă rouă a se încălzi
cu aerisirea uşor deschisă.( primăvara)
În solarii neîncălzite începând din vară a nu se închide aerisirile complet.
Irigarea tomatelor se va face în aşa fel încât frunzele să nu se ude.
Deoarece şi umiditatea mare a aerului aduce pericolul unor dereglări de
fructificare şi boli fungice este indicat a se iriga prin picurare.
Măsuri preventive împotriva bolilor foliare şi a lăstarilor :
A se iriga sub nivelul frunzelor (de ex. cu ajutorul sistemului de irigare prin
picurare).
A se evita umiditatea aerului la peste 80 % şi formarea de rouă.
Dacă este necesar, a se încălzi pentru perioade scurte de timp cu aerisirea
deschisă (încălzirea în uscat).
A se asigura o circulaţie bună a aerului.
 Pentru a se evita transmiterea directă a bolilor (de ex. bacterii), lucrările foliare
se vor face în zile însorite, iar uneltele şi mâinile se vor dezinfecta măcar la
schimbarea sectorului.
Înainte de începerea recoltatului se vor îndepărta frunzele inferioare.
Mai ales la solarii joase trebuiesc menţinute distanţe mari. Dacă apar boli foliare,
aceastea trebuiesc îndepărtate cu consecvenţă.
Pe lângă cârnitul regulat (îndepărtarea lăstarilor laterali) la tomate se
îndepărtează frunzele inferioare până la inflorescenţa fructificată cea mai de jos.
Prin aceasta se îmbunătăţeşte aerisirea plantelor şi se înlătură frunzele bătrâne şi
bolnave.Deoarece prin îndepărtarea frunzelor se măreşte presiunea apei în plantă,
prin desfrunzit se creşte pericolul crăpării fructelor.
De aceea după îndepărtarea frunzelor trebuie redusă cantitatea de apă de irigare
(mai ales în solarii)
Nu se udă plantele în zilele ploiose și reci în luna iunie, iulie când e posibil să
apară mana, și dacă frunzele sunt cu rouă se mănează toate peste noapte.
Nu se udă plantele în ziua de copilit( cîrnit). În ziua de copilit nu se rup și
frunzelele de sub rod. Aceste operațiuni se fac în zile diferite, pe timp de soare dar
nu soare arzător, pentru ca planta peste noapte să își videce rănile fără a contacta
agenți patogeni. În aceste zile nu se udă planta pentru a produce rouă. Copilitul
roșiilor se realizează în ziua în care nu se udă tocmai pentru a evita transpirația
frunzei care atrage mult mai ușor boli fungice sau bacteriene.
Nu se undă seara roșiile decât dimineața cu apă caldă. Roșia nu este o plantă
care să necesite multă apă deci se udă bine 3-4 litri și apoi cîteva zile pauză. De
aceea este important să aveți la dispoziție un bazin de colectare a apei care în
timpul zilei se încălzește de la soare, roșia iubește apa călâie la temperatura de
afară. Mai ales în perioada iunie-iulie când există probabilitatea de a apare mana pe
cât posibil roșiile trebuie udate bine dimineața, doar la bază, eventual prin picurare
și apoi câteva zile să rămâna făra a fi udate. În zilele în care se anunță ploi și
scadere de temperatură nu vor mai fi udate roșiile pentru că traspirând frunza face
ca mana să se împrăștie imediat și vor fi afectate mult mai multe plante.
În acest fel știm cum să ferim solarul cu roșii de umezeală și frig și vom putea
preveni atacurile manei și a altor fungi care în momentul în care frunza este udă
boala se întinde la toate plantele în cateva ore. Roșiile cultivate afară sunt supuse și
la mai mulți factori de aceea îm ultima perioadă cu aceste schimbări de climă
există șanse mici pentru obținerea unor recolte pe multe etaje afară.
Afară se recomandă cultura roșiei la sol, varianta târâtoare, sau sub formă de
tufă, chery sau prunișoare, dar șansele de a avea roșii, pe timp îndelungat scad mult
datorită vremii umede care permite proliferearea rapidă a bolilor. Dacă în solar se
pot avea roșii și în decembrie, afară recolta se oprește în septembrie-octombrie și
în anii foarte ploioși chiar se pot pierde o mare parte din recolte chiar din iunie.
Sunt poze atașate cu etape de plantare și roșiile coapte sunt din producția de anul
trecut.
 Ierburi aromatice și medicinale utile, plante campion
grădini organice partea 6

Toate ierburile aromatice sunt foarte utile pentru grădină, uleiurile lor esențiale
sunt foarte eficiente atât pentru ecosistem, cât și pentru organismul uman (de aici
proprietățile medicinale ale unor plante!).
În general, prezența florilor între culturi are o contribuție benefica și nu ar trebui
să avem grădină organică fără a introduce unele plante florale. Majoritatea florilor
au ca efect atragerea albinelor, care sunt importante pentru polenizarea multor
legume, cum ar fi dovleceii.
Gărgărițele de exemplu adoră, să se afle în medii înflorite, iar aceste insecte sunt
importante pentru stoparea afidelor.
Sfatul celor care cultivă organic este să nu se limiteze la crearea unui pat de flori
separat pentru plante medicinale și aromatice, ci să planteze aromaticele
împrăștiate în jurul grădinii, favorizând asociațiile. Să vedem în special câteva
ierburi ale căror particularități merită subliniate.
1. Pelinul ( Artemisia absinthium L.)
Această plantă medicinală poate fi așezată pe marginile parcelei, cu scopul de a
ține la distanță rozătoarele și alte animale care ar putea strica legumele. Pelinul,
însă, nu este un vecin bun pentru plantele horticole, mai bine să rămână pe
margine.
2. Muşeţel
Ajută la creșterea cepei, a varzei și a mentei.
3. Rozmarin
Respinge multe insecte dăunătoare, în special cele care atacă leguminoasele și
umbeliferele (morcovi, fenicul, țelină).
4. Salvie
Această aromă atrage albinele utile pentru polenizarea și alte insecte pozitive care
pradă dăunători de grădină. Dar nu se asociază cu busuiocul.
5. Cimbru
Această plantă aromată este moderat neplăcută afidelor.
6. Cimbru și coriandru
Aceste plante nu sunt binevenite unor paraziți din genul lepidopterelor și în același
timp iubite de buburuze, o insectă extrem de utilă pentru eliberarea grădinii de
afide.
7. Valeriana stimulează absorbția de fosfor a plantelor învecinate și atrage râme,
sporind fertilitatea grădinii.
8. Gălbenele
Această plantă aduce beneficii nu numai pentru acțiunea florii, ci și pentru
rădăcini: are caracteristica excelentă de a îndepărta nematodele de pe sol. Acest
lucru îl face un bun vecin, în special pentru roșii și usturoi. Este una dintre cele mai
utile flori pentru a respinge dăunătorii din grădină.
9. Busuiocul
Important de precizat că anasonul și mușețelul cresc cantitatea uleiurilor esențiale
produse de busuioc. Busuiocul atrage fluturi, respinge gandacul de asparagus,
țânțari, muște. De asemenea, busuiocul roșu are capacitatea de a respinge viermele
cu corn de roșii.
10. Cârciumarese
Cârciumaresele se pot plantă prin toată grădina, deoarece atrag insecte benefice,
fiind o cultură capcană pentru gandacul japonez. De asemenea, carciumaresele
atrag păsări care se hrănesc cu muște.
11. Crăițe
Craițele sunt o altă plantă sanitară, benefică pentru întreagă grădina. Cele mai bune
combinații sunt cu busuiocul, asparagus, cartofi, castraveți, tomate, salată,
trandafiri, varză, vinete. Se recomandă evitarea asocierii dintre craite și fasole.
Rădăcina crăițelor eliberează o substanță care ucide nematodele și care
îndepărtează musculițele albe, precum și purtătorii de viruși care atacă roșiile,
ardeii iuți, vinetele, varza. De asemenea, crăițele atrag diverse insecte prădătoare
benefici, având un efect de ierbicid asupra fasolei și verzei.
12. Stevia
Pentru cei care cultivă tomate, ștevie este o plantă importantă, prin capacitatea să
de a aduce fierul mai aproape de suprafață solului, în avantajul plantei.
13. Isop
Isopul poate fi cultivat cu succes alături de broccoli, conopidă, gulie, varză, vită
de vie. Se recomandă evitarea cultivării alături de ridichi.
Isopul atrage albinele, fluturii, respinge fluturii de varză, gândacii Alticinae (atacă
varză, broccoli, gulia, conopidă), atrage insecte prădătoare (sirfide, viespi),
stimulează creșterea viței. Isopul este o plantă extrem de rezistență, fiind capabilă
să acopere și să purifice terenuri poluante.
14. Mărar
Mărarul poate fi cultivat alături de asparagus, broccoli, castraveți, ceapă, collard,
coriandru, conopidă, fasole, fenicul, gulie, mazăre, morcovi, tomate, salată, varză.
Se recomandă evitarea cultivării alături de angelica și chimen.
Florile mărarului atrag insecte prădătoare, albine și resping afidele și acarienii
roșiilor. Plantați mărar în mijlocul straturilor de broccoli şi varză; protejează
morcovul; atrage viermele cu corn de roşii (Manduca quinquemaculata).
15. Leuștean
Și leușteanul poate fi cultivat în asociere cu aproape toate plantele, în special cu
asparagus și fasole. Leușteanul e considerat unul din companionii ideali pentru
aproape toate plantele, având capacitatea să îmbunătățească sănătatea tuturor
plantelor învecinate.

Culturi asociate pentru busuioc

• Asociere favorabilă: tomate, sparanghel, pătrunjel, anason, gălbenele, mușețel,
oregano, petunia, pătrunjel, craite, varză, fasole
• Asociere nefavorabilă: salvie

Culturi asociate pentru cimbru

• Asociere favorabilă: fasole, ceapă, castraveți, cartof.
Alungă purecii fasolei.

Culturi asociate pentru leuștean

• Asociere favorabilă: toate plantele, este un asociat excelent
• Asociere nefavorabilă: rubarbă
Leușteanul este cel mai bun asociat, atrage insecte utile.

Culturi asociate pentru mărar

• Asociere favorabilă: broccoli, castraveți, ceapă, coriandru, conopidă, fasole,
gulie, morcov, tomate, varză, salvie.
• Asociere nefavorabilă: chimen

Calendula, muscata, potentilla, papadia, floarea de porumb . Aceste flori sunt

foarte recomandate în grădină, fiind printre cele mai eficiente în atragerea de
buburuze. Calendula și păpădia sunt de două ori interesante, deoarece sunt
comestibile.
În ceea ce priveşte plantele, trandafirii, de pildă, sunt flori speciale care au nevoie
de spaţiu şi nu suportă în apropierea lor plante de calitate inferioară. Cu toate
acestea, parfumul lor devine mai pătrunzător când sunt plantaţi alături de ceapă,
usturoi sau pătrunjel.

Viţa de vie „strâmbă din nas” când e vorba de varză sau dafin, în schimb agreează
prezenţa ulmului şi a macului.
Măslinul şi stejarul au o personalitate mult prea puternică şi sunt prea diferiţi
pentru a se putea simpatiza. Plantaţi unul lângă altul, îşi răsucesc şi îşi îndoaie
crengile în direcţia opusă. Favoriţii măslinului, în schimb, sunt mirtul şi smochinul.
Mesteacănul şi pinul dau impresia că se caută unul pe celălalt, ei formând,
împreună cu iarba-neagră şi cu ciupercile, o adevărată comunitate în care tuturor le
merge bine.
 Menta şi izma creaţă ţin la distanţă – datorită aromei puternice – furnicile,
musculiţele şi alţi musafiri nepoftiti. Menta semănată printre legume le apără de
păduchi, de purici roşii şi de omizi de fluturi.
Un alt motiv pentru a păstra unele plante cultivate separat este din cauza
dăunătorilor comuni, fungici și bacterieni, infecţii şi paraziţi, care se pot răspândi
cu ușurință de la o plantă la alta. Păstrăm porumbul şi roşiile separat, deoarece
acestea sunt predispuse la o infecție fungică comună. Același lucru este valabil
pentru cartofi, tomate, ardei și cartofi. Păstrăm aceste plante în părți opuse ale
grădinii. Mulţi grădinari cu experienţă în domeniu au constatat faptul că anumite
plante care cresc împreună îşi îmbunătățesc, de asemenea, aroma.
Atragerea albinelor este foarte importantă pentru fecundarea pomilor
fructiferi şi a arbuştilor. Pentru apicultori, prezenţa în grădină a plantelor cu
nectar este indispensabilă. Astfel de plante sunt cimbrul, isopul,
măghiranul, busuiocul, menta, iarba-mâţei, pătrunjelul, mărarul, floarea-
soarelui, splinuţa, socul, lemnul-câinesc, trandafirul sălbatic și facelia.
 Asocieri și rotații ale culturilor - gradini organice partea 7

Autorul Hans Wagner prezintă în cartea sa „Le poireau préfère les fraises: les
meilleures associations de plantes” cele mai potrivite asocieri de legume și plante
în grădini.
Editura Terre vivante, Mens, France 2001
Între plante există atracţii şi repulsii naturale. Pentru această ştiinţă a
interrelaţionării plantelor s-a propus numele de alelopatie. Pentru a evita ca
anumite plante să nu-şi dăuneze reciproc, trebuie o bună rotaţie şi vecini
adecvaţi.

Măslinul şi stejarul au o personalitate mult prea puternică şi sunt prea diferiţi

pentru a se putea simpatiza. Plantaţi unul lângă altul, îşi răsucesc şi îşi îndoaie
crengile în direcţia opusă.
Favoriţii măslinului, în schimb, sunt mirtul şi smochinul.

Mesteacănul şi pinul dau impresia că se caută unul pe celălalt, ei formând,

împreună cu iarba-neagră şi cu ciupercile, o adevărată comunitate în care tuturor le
merge bine
Plante aromatice din grădină contribuie la protejarea legumelor împotriva bolilor şi
le permite o creştere sănătoasă.
Anumite plante se iubesc, altele nu!
Salata plantată alături de pătrunjel suferă enorm. Nici plantată după
pătrunjel, salata nu se va descurca prea bine.

Ţelina şi conopida o duc de minune împreună.

Trandafirii şi morcovii nu cresc bine. Tomatele, dimpotrivă, n-au nimic
împotrivă dacă sunt cultivate după alte tomate.
Atunci când limacşii devin o plagă, asmăţuiul (hasmaţuchi) poate ajuta.
Bacteriile şi ciupercile dăunătoare se înmulţesc foarte uşor în monoculturi. În cazul
culturilor asociate, se lovesc de o limită: o altă plantă, pe care n-o pot invada.

Morcovul şi ceapa merg foarte bine împreună. Morcovul alungă musca cepei,
ceapa alungă musca morcovului.
Roşia alungă şi ea musca morcovului. Acesta din urmă menţine umiditatea de la
piciorul roşiei şi-i alungă purecii.
Păstârnacul se împacă foarte bine cu roşia.
Mazărea şi varza, sau mazărea şi conopida merg foarte bine împreună.
Mărarul poate fi semănat împreună cu: mazărea, morcovul, castravetele, salata,
ceapa.
Cimbrul alungă purecii fasolei. Ridichea roşie se dezvoltă foarte bine la rădăcina
fasolei.
Limba mielului protejează foarte bine varza de limacşi. Nu puteți planta mazăre
lângă ceapă și usturoi.

In lumea agriculturii, munca în echipă este mult mai productivă, deoarece suma
capacităților fiecărei persoane oferă un efect sinergic.
În acest fel, rezultatele culturilor sunt mult îmbunătățite.
Ei bine, același lucru se întâmplă cu lumea plantelor. În acest caz, vorbim
despre asocierea culturilor. Este vorba despre creșterea în același spațiu și, în
același timp, două sau mai multe specii de plante obținând forme de
producție mai bune decât cultivarea fiecărei specii separat.

Ce legume nu se cultivă împreună?

Usturoi – varză, fasole.
Sfeclă roşie – spanac.
Morcov – mentă.
Varză – alte varietăţi de varză, usturoi, ceapă.
Conopidă – fenicul.
Castravete – ridiche, hrean.
Spanac – sfeclă roşie.
Fenicul – gulie, tomate, fasole.
Fasolea căţărătoare – usturoi, fasole pitică, ceapă, praz, mazăre.
Fasolea pitică – fenicul, fasole căţărătoare, ceapă.
Salată – ţelină, creson, pătrunjel.
Ceapă – varză, fasole, praz, mazăre.
Praz – fasole, mazăre.
Mazăre – fasole, ceapă, praz, tomate.
Ridiche şi hrean – castraveţi.
Tomate – sfeclă, varză roşie, fenicul, mazăre.
 Grădini organice - partea 5

Reguli de bază în culturile succesive și asociate de legume

5. Culturi asociate pentru fasole urcătoare
• Asociere favorabilă: castravete, salată, spanac, morcov, porumb dulce, varză,
conopidă
• Asociere nefavorabilă: usturoi, ceapă, praz, mazăre, tomate, salvie
6. Culturi asociate pentru fasole pitică
• Asociere favorabilă: castravete, căpșuni, sfeclă, morcov, cimbru, mărar, sfeclă
roşie, limba mielului, ţelină, varză, mazăre, cartof, sfeclă, tomate.
• Asociere nefavorabilă: fenicul, ceapă, usturoi., tomate, salvie
Fasolea respinge gandacul din Colorado din cultură de cartofi și vinete, cimbrul
alungă purecii fasolei. Ridichea se dezvoltă foarte bine la baza fasolei.
7. Culturi asociate pentru morcov
• Asociere favorabilă: usturoi, mărar, varză, arpagic, andive, ceapă, praz, mazăre,
salată, sfeclă, tomate, ardei, castraveți, cartof, rozmarin, salvie, fasole, ridichi, rosii
• Asociere nefavorabilă: anason, mentă, țelină, pastarnac, marar, patrunjel
Morcovi (sau păstârnac, țelină) și ceapă (sau praz, usturoi, șalotă). Una dintre cele
mai faimoase asociații dintre toate este că între morcovi și ceapă, servește la
îndepărtarea paraziților și este deosebit de interesantă, deoarece cele două plante
asociate obțin beneficii reciproce. Musca ceapei este îndepărtată din prezența
morcovului, în timp ce musca morcovului este îndepărtată din plantele de ceapă. În
această asociație putem înlocui și morcovul cu păstârnac sau înlocuim ceapa cu
praz, usturoi sau șalotă. Putem rezuma acest grup de asociații cu o regulă: este bine
să asociezi o plantă din familia liliacelor (deci usturoi, șalotă, praz, ceapă) cu una
din familia umbeliferelor (deci morcov, păstârnac, țelină).
• Morcovul înflorit atrage insecte prădătoare, alungă muscă cepei iar ceapă alungă
muscă morcovului. Combinația morcov+ rozmarin+ salvie ține muștele dăunătoare
la distanță.
8. Culturi asociate pentru păstârnac
• Asociere favorabilă: ardei, cartof, fasole, tomate, usturoi, ridichi, mazăre.
• Asociere nefavorabilă: morcov, țelină, chimen
Florile de păstârnac atrag insecte utile.
9. Culturi asociate pentru pătrunjel
• Asociere favorabilă: ardei, porumb dulce, tomate, sfeclă, varză, mazăre,
sparanghel
• Asociere nefavorabilă: morcov, țelină, chimen, mentă, salată, usturoi
Atrage insecte utile. Salata plantată alături de pătrunjel suferă enorm. Nici plantată
după pătrunjel, salata nu se va descurca prea bine.
10. Culturi asociate pentru salată
• Asociere favorabilă: mărar, sfeclă roșie, limba mielului, castravete, varză,
gulie, spanac, fasole, ridichi, tomate, sparanghel, craite, ceapă, morcov, căpșuni.
• Asociere nefavorabilă: țelină, creson, pătrunjel, broccoli.
11. Culturi asociate pentru țelină
• Asociere favorabilă: varză, spanac, fasole, praz, mazăre, tomate, conopidă,
mărar, castraveți, cartof, usturoi, flori cosmos, margarete
• Asociere nefavorabilă: morcov, pastarnac, pătrunjel, salată, cartofi
Țelină respinge fluturii verzei. Ţelina şi conopida o duc de minune împreună.
12. Culturi asociate pentru vinete
• Asociere favorabilă: anghinare, ardei, cimbrișor, ceapă, arpagic, fasole, mazăre,
mentă, praz, tomate, moțul curcanului, craite, tarhon
Arpagicul îndepărtează afidele iar trifoiul este un excelent îngrășământ verde
pentru vinete. Vinetele pot fi considerate a fi plante cu întreținere destul de
ridicată. Nu numai că necesită mult soare, dar vinetele au nevoie de nutriție
suplimentară dincolo de ceea ce conține solul și de udare consistentă. În plus, sunt
predispuse la atacuri de insecte. Există, totuși, plante însoțitoare pentru vinete care
vor face ca perspectiva creșterii lor să fie puțin mai complicată. Vinetele trebuie să
absoarbă o cantitate semnificativă de azot, de unde și utilizarea îngrășămintelor
suplimentare, dar plantarea însoțitorilor de vinete, cum ar fi leguminoasele anuale (
mazărea și fasolea), vor ajută vinetele, deoarece aceste legume fixează azot
suplimentar în solul din jur. Dacă creșteți fasole sau mazăre, asigurați-vă că situați
vinetele în prim plan, astfel încât acestea nu vor fi umbrite de leguminoase.
Cultivarea fasolei pitice ca plantare însoțitoare pentru vinete are un scop dublu.
Fasolea respinge, de asemenea, gândacul de cartof Colorado, un mare iubitor al
vinetelor. Ierburile sunt, de asemenea, însoțitori de vinete utili pentru respingerea
insectelor. Tarhonul francez, de exemplu, va îndepărta orice număr de insecte în
timp ce cimbrul descurajează moliile de grădină.
Asociere nefavorabilă: nu are.
13. Culturi asociate pentru cartofi
• Asociere favorabilă: fasole, brocoli, varză, porumb, vânătă, usturoi, salată
verde, mazăre, ceapă
Asociere nefavorabilă: castraveți, pepeni galbeni, zucchini, floarea soarelui,
roșii, ridichi
Cartofi și hrean. Hreanul respinge unele insecte care deranjează cartoful.
14. Culturi asociate pentru sparanghel
Asociere favorabilă:busuioc, sfeclă, salată, pătrunjel, spanac, rosii.
Asociere nefavorabilă: Din fericire, nu există plante care să afecteze negativ
creșterea sparanghelului.
15. Culturi asociate pentru sfeclă
• Asociere favorabilă:brocoli, sparanghel, conopidă, salată verde, fasole pitică,
castraveți, usturoi, gulii, salată foi, ceapă
• Asociere nefavorabilă: muştar, fasole urcătoare, cartofi, praz.
16. Culturi asociate pentru broccoli
• Asociere favorabilă:fasole, Sfeclă, țelină, castraveți, cartof, salvie.
• Asociere nefavorabilă: varză, conopidă, salată, fasole verde, rosii.
17. Culturi asociate pentru varza de Bruxelles
• Asociere favorabilă:Mărar, salată, ridiche, salvie, spanac, ridiche.
• Asociere nefavorabilă: brocoli, conopidă, căpșuni, roșii.
18. Culturi asociate pentru varză
• Asociere favorabilă:fasole, țelină, castraveți, Mărar, salată, cartof, salvie,
spanac, cimbru.
• Asociere nefavorabilă: brocoli, conopidă, căpșuni, roșii
Varză și sfeclă. Plantele de varză și plantele de sfeclă roșie sunt apropiate,
deoarece substanțele pe care plantele le eliberează și le consumă sunt compatibile.
Varză și ierburi. De asemenea, pentru a ține departe larvele de varză, plantele
crucifere pot fi protejate prin combinarea lor cu unele plante aromatice. Ierburile
cele mai favorabile pentru varză în acest domeniu sunt cimbru, mărar și mentă.
19. Culturi asociate pentru conopidă
• Asociere favorabilă:fasole, sfeclă, țelină, castraveți, salvie, cimbru.
• Asociere nefavorabilă:brocoli, varză, căpșuni, roșii.
20. Culturi asociate pentru porumb
• Asociere favorabilă: fasole, castraveți, salată, pepeni galbeni, mazăre, cartof,
zucchini, floarea soarelui.
Asociere nefavorabilă: nu poți planta porumb lângă paturi de roșii!
21. Culturi asociate pentru ceapă
• Asociere favorabilă:sfeclă, roșii, brocoli, spanac, varză, cartof, morcov, salată,
ardei
• Asociere nefavorabilă: fasole, mazăre, salvie.
22. Culturi asociate pentru praz
Asociere favorabilă: morcov, ţelină, spanac, căpşuni, tomate.
Asociere nefavorabilă: fasole pitică, mazăre, vărzoase, sfeclă roșie, fasole
urcătoare, varză chinezească.
23. Culturi asociate pentru mazăre
• Asociere favorabilă: fasole, morcovi, porumb, castraveți, vânătă, salată verde,
pepeni galbeni, păstârnac, cartofi, ridiche, spanac, ridiche.
• Asociere nefavorabilă:ceapă și usturoi.
24. Culturi asociate pentru gulii
Asociere favorabilă: sfeclă, spanac, căpşuni, fasole, praz, mazăre, salată,
tomate,cartofi, salată cu căpățână și foi, ridichi, țelină, roșii
Asociere nefavorabilă: vărzoase
25. Culturi asociate pentru spanac
Asociere favorabilă: varză, căpşuni, fasole, mazăre, ridiche, salată, tomate,
cartofi, vărzoase, gulii, țelină, păstârnac, sparanghel
Asociere nefavorabilă:sfeclă.
26. Culturi asociate pentru usturoi
Asociere favorabilă: castravete, morcov, sfeclă, roșii
Asociere nefavorabilă: fasole pitică, mazăre, vărzoase, fasole urcătoare.
27. Culturi asociate pentru ridichi
Asociere favorabilă: fasole, spanac, gulii, mazare, păstârnac, morcov, salată
Asociere nefavorabilă: cartofi.

O sursă excelentă de omega 3 - Iarba-grasă

Iarba-grasă (Portulaca oleracea)

Iarba-grasă este o specie ierboasă anuală, târâtoare, cu frunze cărnoase şi flori

viu colorate, asemănătoare florilor de piatră.
Numită în Occident "portulac", iarbă grasă e asimilată cu salatele verzi și nu
lipsește din farfurie, nici măcar în restaurantele mari. Vogă ei începe însă demult,
în timpurile străvechi, când egiptenii cultivau și mâncau portulac pentru a-și întări
sănătatea. Printre multe alte calități ale plantei, ei au observat una extrem de
necesară în climă toridă a locului în care trăiau: după ce mâncau iarbă grasă, arșița
nu-i mai afecta. Dar mai potolea portulacul ceva: în istorie a rămas și o informație
despre folosirea plantei că sedativ, în alimentația călugărilor de la mănăstirile
rusești, în secolul XIX.
Celebritatea plantei e întinsă pe arii mari. Arabii o numesc "o legumă
binecuvântată", povestind despre vindecarea miraculoasă a rănilor de pe picioarele
profetului Mohamed, în timp ce el umblă pe câmp și calcă iarbă grasă. Tot ei au
preluat de la egipteni metode de folosire a portulacului în terapia frisoanelor, prin
aplicare pe abdomen de plantă tocată mărunt, asociată cu consumul de suc din
iarbă grasă. Amestecată cu sare și vin, se consumă în caz de constipație, iar iarbă
tocată se aplică pe ochii inflamați. Medicii din Grecia antică - Teofrast, Pliniu,
Hipocrate - au descoperit și alte boli ce pot fi tratate cu portulac: migrene,
conjunctivită, hemoroizi, diabet, viermi intestinali, tuberculoză, dureri de stomac,
de rinichi. Avicena ne-a lăsat în manuscrisele sale multe metode de folosire a
plantei. Cu frunzele, el trata înțepăturile de insecte și mușcătura de viperă,
avitaminoză, dereglările de somn, dizenteria, litiază renală și biliară. Câteva
crenguțe puse sub pernă le erau recomandate celor ce aveau coșmaruri. În medicină
populară chineză, portulacul se folosea în cazuri de artrită, blenoragie, paralizii,
dizenterie, hemoragii hemoroidale, că preparat antitoxic. Dacii cunoșteau și ei
calitățile terapeutice ale plantei, pe care o numeau "lax". Sucul ei amestecat cu vin
fiert se folosea contra otrăvirii cu măselariță (mătrăgună), iar semințele pisate,
amestecate cu miere de albine, în vindecarea astmului bronșic. Pe eczeme se
aplicau semințe pisate, amestecate cu suc din frunze.
Bucătăria verde
Portulacul ocupă un loc de cinste în bucătăria multor popoare. Lăstarii tineri, cu
frunze acrișoare, ce potolesc setea și ne răcoresc vara, fac parte din salatele
delicioase, în amestec cu alte legume de sezon, în țările Orientului și în Caucaz.
Salată din lăstari tineri
În Franța, Armenia și Uzbekistan frunzele tocate se adaugă în sosuri și în
maioneză picantă. În Mexic, Turcia și Italia, se gătesc supe, ciorbe și tocănițe de
legume, dar și multe preparate din carne, în care iarbă grasă se utilizează că un
îngrosator. În Australia, semințele portulacului prăjite se mănâncă că și semințele
de floarea-soarelui, iar frunzele cărnoase se pun la murat sau în marinată, în loc de
capere. Gospodinele din China și India pun la murat crenguțe de portulac,
împreună cu multe condimente aromate: anason, tarhon, piper, alte plante
autohtone. În Japonia, este un însoțitor de mare calitate pentru preparatele din peste
și orez. Medicii din țările unde portulacul se cultivă și se consumă permanent îl
consideră un aliment-medicament ce scade nivelul de colesterol rău în sânge,
previne formarea de plăci aterosclerotice și instalarea diabetului.
Cea mai importantă proprietate a plantei este că este o sursă bogată în OMEGA-
3-
Planta este, o sursă excelentă de acizi grași omega-3, care se găsesc de obicei
în uleiul și grăsimea peștilor, dar care nu se găsește în mod normal în plante.
Acizii grași Omega-3 joacă un rol important în îmbunătățirea funcției imunitare,
în prevenirea și tratarea hipertensiunii arteriale, a bolilor coronariene, a cancerului
și a altor afecțiuni inflamatorii și autoimune.
Acesta include acidul α-linolenic și acidul linoleic, care sunt esențiale pentru
creșterea normală, promovarea sănătății și prevenirea bolilor la om.
Polizaharidele găsite în Iarbă grasă (lat. Portulaca oleracea) sunt potențiali agenți
terapeutici pentru tratamentul diabetului zaharat datorită modulației lipidelor din
sânge, a metabolismului și a scăderii glicemiei.
 Conține cel mai mare conținut de vitamina A, un antioxidant natural, care joacă
un rol important pentru sănătatea ochilor, menținerea membranelor mucoase
sănătoase și protejarea împotriva cancerelor pulmonare și ale cavității bucale.
Această plantă conține, de asemenea, acid ascorbic, α-tocoferol și vitamine din
complexul B, de exemplu, niacină, piridoxină și riboflavină.
Mai mult, este bogată în minerale precum fosfor, mangan, seleniu, calciu și
aminoacizii izoleucină, prolină, leucină, lizină, fenilalanină, metionină, cistină,
valină, treonină și tirozină.
Care sunt beneficiile acizilor grași Omega 3?
Omega 3 are un rol important în corpul nostru și astfel poate deveni important
aportul și suplimentarea acestuia în regimul nostru alimentar de zi cu zi. Iată câteva
beneficii:
1. Ajută împotriva afecțiunilor din organism prin reducerea inflamatiilor,
inflamatia articulațiilor, a vaselor de sânge sau alte tipuri de acest gen.
2. Întărește sistemul imunitar
3. Poate preveni condițiile cardiovasculare
4. Poate reduce riscul de infarct
5. Poate proteja împotriva demenței și îmbunătățește funcțiile mentale
6. Ajută la lubrifierea articulațiilor: omega 3 oferă o lubrifiere a articulațiilor,
astfel scăzând nivelul de uzură a acestora în timp
7. Poate proteja împotriva artritei reumatoide: studii au sugerat că omega 3 poate
reduce efectul resimțit de pacienții ce suferă de artrită reumatoidă precum durerea
articulară sau rigiditatea
8. În acest sens, omega 3 ajută și la reducerea hiperactivitatii, oferindu-le
copiilor o capacitate de a-și doză energia și de a se concentra mai bine. Toate
aceste beneficii sunt completate la copii de un esențial somn odihnitor, de o reală
importantă în menținerea unei bune stări de spirit și a unei sănătăți normale.
9. Acizii grași omega 3 ajută și în prevenirea bolilor inflamatorii intestinale, dar
ajută și în ameliorarea simptomelor osteoporozei și ale artritei reumatoide. Datorită
valențelor antioxidante și antiinflamatorii, acestea vor încetini procesul de
îmbătrânire a pielii, ajutând și la vindecarea rapidă a rănilor și eczemelor, păstrând
sănătatea și frumusețea pielii.
10. Un beneficiu important al acizilor grași omega-3 constă în stimularea
activității limfocitelor de tip B, care sunt celule imunitare care se ocupă de
producerea de anticorpi. Astfel, suplimentele care conțîn Omega 3 vor ajută la
fortificarea imunității și la perfectarea luptei împotriva agenților patogeni.
11. S-a demonstrat că persoanele care au un stil de viață sănătos și o alimentație
bogată în acizi grași omega-3, vor prezența un risc foarte scăzut de a dezvoltă boli
grave precum cancer la san, cancer la colon, cancer la prostată.
12. Prin faptul că omega-3 ajută la bună funcționare a sistemului gastro-
intestinal, obezitatea, diabetul și alte inflamații și probleme cardiovasculare
asociate acestora vor fi reduse semnificativ.
13. S-a demonstrat recent că într-un nivel normal în sânge al acizilor grași omega
3 beneficii nenumărate își spun cuvântul în ce privește prevenirea apariției
depresiei, fiind un real ajutor în reducerea intensității simptomelor depresiei în
cazul persoanelor care se confruntă deja cu această. Deși nu se poate explică de ce
acizii grași au această acțiune, omega 3 interacționează direct cu moleculele
sistemului nervos responsabile de stările emoționale, ameliorând depresia și
generând o bună stare de spirit
Care este doză recomandată?
Evident însă, o modalitate mult mai la îndemână de a oferi organismului nostru
aportul necesar de omega 3, este reprezentată de suplimente. Totalitatea caloriilor
ce provin din grăsimi, aflate în alimentația noastră, ar trebui să rămână undeva
între 20%-35%. Cantitatea recomandată este undeva până la 3g pe zi, acestea pot
însă varia în funcție de organismul și necesitățile fiecăruia, însă mereu trebuie
păstrat echilibrul și analizat cu atenție atât suplimentele cât și sursele naturale.
Tratamente interne
* Imunomodulator
* Pulbere: se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2 ori pe zi.
* Decoct: se beau câte 2 căni pe zi.
* Tinctură: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
* Vin: se administrează câte o lingură, de 2 ori pe zi, după masă.
* Emolient în bolile aparatului respirator
* Pulbere: se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2 ori pe zi.
* Decoct: se beau câte 2 căni pe zi.
* Tinctură: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
* Vin: se administrează câte o lingură, de 2 ori pe zi, după masă.
* Boli ale stomacului (gastrite, ulcer gastric, hemoragii gastrice)
* Pulbere: se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2 ori pe zi.
* Decoct: se beau câte 2 căni pe zi.
Constipaţie
* Decoct: se beau câte 2 căni pe zi.
Pentru a uşura laxaţia se poate asocia iarba-grasă cu frunze de pătlagină.
* Hemoroizi şi fisuri anale
* Pulbere: se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2 ori pe zi.
* Decoct: se beau câte 2 căni pe zi.
* Tinctură: se iau câte 30 de picături, de 2 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
* Vin: se administrează câte o lingură, de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul intern al hemoroizilor şi fisurilor anale se completează cu unguente şi
supozitoare. Farmacia Faltis din Brăila are pe stoc şi livrează la cerere asemenea
preparate farmaceutice.
* Vermifug
Pentru combaterea paraziţilor intestinali la copii, se folosesc seminţele de iarbă-
grasă sub formă de ceai: se fierbe câteva minute o linguriţă cu seminţe la o ceaşcă
cu apă. Se bea seara, la culcare, timp de 3 zile.
Tratamente externe
* Gargarisme cu decoct de iarbă grasă pentru boli ale cavităţii bucale, sângerări
ale gingiilor şi ale gâtului (faringite).
Contraindicații
Este contraindicat bolnavilor predispuși la crize diencefalice (hipotalamice) și
convulsii. Persoanele cu hipoglicemie trebuie să știe că portulacul poate stimula, în
unele cazuri, secreția de insulină. Preparatele concentrate din iarbă grasă pot ridică
tensiunea datorită stenozei (îngustarea vaselor sangvine), de aceea persoanele
hipertensive, dar și cu bradicardie, trebuie să micșoreze dozele și să le consume
mai rar, după consultație cu un specialist în domeniu.
din rețetele farmacistului Bombaru -formula AS