Secrete pentru a avea o grădină de legume mai productivă

 
Culturile intensive
Cel mai sigur mod de a creşte cantitatea recoltată este reducerea spaţiului dintre plante.
Idea este plantarea pe benzi late şi astfel reducerea spaţiului acordat fiecărei plante. Ca să
începeţi o grădină cultivată în acest mod, săpaţi aceste benzi pe lungime dorită dar nu depăşiţi 90
– 120 cm lăţime.
Chiar dacă nu este necesară, delimitarea bună a zonelor este de folos mai ales când aveţi
paturi ridicate. Închiderea lor intre scânduri nu numai că va face grădina să arate mai ordonată ci
va împiedica pământul să alunece pe margini. Va fi mai uşor să instalaţi suporturi pentru creştere
verticală. Aveţi nevoie de: sfoara, beţe mici sau araci, o unealtă pentru a face găurile în pământ,
răsadurile şi apa.
 
Pasul 1. Instrucţiuni. Înainte de a planta săpaţi pământul până la adâncimea de 25 – 30
cm, amestecându-l bine să se aerisească. Amestecaţi îngrăşământ organic şi granulat cu o acţiune
mai lentă. Trasaţi rândurile întinzând bucăţile de sfoară. Aceste linii vă vor ajuta să plantaţi
legumele la distanţă corectă una de alta.
 
Pasul 2. Dacă plantaţi răsadurile, folosiţi un băţ sau o unealtă specială ca să faceţi
găurile. Scoateţi cu grijă plantă din recipient. Aşezaţi plantă în gaură la aceeaşi adâncime la care
era aşezată şi în recipient. Presaţi pământul din jurul tulpinii deasupra rădăcinilor. Dacă plantaţi
seminţe, faceţi mici depresiuni în pământ cu degetele. Asiguraţi-vă că urmaţi întocmai
instrucţiunile de pe ambalaj cu privire la adâncimea de plantare.
 
Pasul 3. Udaţi bine. Pentru răsaduri, stropiţi uşor folosind un furtun sau stropitoare.
Pentru seminţe, folosiţi cea mai uşoară setare de la capătul furtunului pentru a nu deranja solul.
Multe structuri variate constituie un suport bun pentru mazăre, fasole agăţătoare, pepeni,
castraveţi şi roşii.
 
Culturi verticale
Plantele agăţătoare se cultivă pe suporturi de sfoară, gard sau alte suporturi de lemn sau
metal. Printr-o creştere verticală, creşte şi cantitatea produsă pe m². Astfel de culturi crescute
deasupra solului, sunt mai sănătoase deoarece şansele să contacteze vreo ciuperca sau bacterie ce
afectează frunzele, aflată la sol sunt mai mici.
 
Legumele potrivite grădinilor verticale
Roşiile. Alegeţi varietăţi cu creştere nedeterminată pentru a creşte şi produce continuu pe
o perioadă mai lungă de timp – până la primul îngheţ. Roşiile pot fi cultivate pe suporturi de
sârmă sau sfoara, sau pot fi sprijinite cu araci de lemn înalţi de 2.1 m şi înfipţi în pământ până la
60 cm. Tomatele crescute pe sârmă sau sfoara, au nevoie de îngrijire mai puţină dar sunt mai
vulnerabile la boli de tip ciupercă. Cele crescute pe araci, vor fi avantajate dacă au doar o tulpină.
Ca să păstraţi aceasta tulpină singulară, rupeţi crenguţele nou apărute pe tulpina principală.
 
Mazărea agăţătoare. Chiar dacă perioada necesară creşterii este mai lungă decât la
mazărea tufiş, mazărea agăţătoare produce mai mult şi pe o perioadă mai mare. Încercaţi să le
faceţi să urce pe un arac înalt de lemn sau alt suport de preferat din bambus.
 Castraveţii. Soiurile agăţătoare se descurcă bine lângă un gard sau suport de sârmă să
sfoară. Cei crescuţi vertical tind să fie mai drepţi şi mai uniformi decât cei întinşi la nivelul
solului.
 
Mazărea de păstaie. Acest soi cu păstaia dulce şi comestibila este printre cele mai
productive legume de primăvară. Alegând varietăţi înalte, puteţi să le creşteţi pe suporturi de 1,5
-1,8 m înălţime. Culegeţi păstăile cu grijă ca să nu rupeţi planta fragilă.
 
Pepenii şi dovleceii de iarnă. Aceste culturi cu sezon prelungit au nevoie de un suport
foarte rezistent dacă alegeţi să le creşteţi vertical. Varietăţile mari au nevoie de suporturi din
pânză pentru sprijinirea fructelor. Este nevoie şi să legaţi planta de suport cu bucăţi de pânză
moale. Evitaţi sfoara sau sarma deoarece pot să taie tulpină.
 
Plantarea succesivă şi amestecată
Aceste două tehnici vor creşte producţia grădinii dumneavoastră şi pot să prelungească
sezonul de recoltare a anumitor legume. Plantarea succesivă înseamnă înlocuirea recoltei ajunsă
la final cu o recoltă nouă, sau plantarea unei singure recolte pe bucăţi mici pe o perioadă mai
lungă de timp.
Plantarea amestecată înseamnă plantarea unui soi de legume cu dezvoltare rapidă în
spaţiile rămase între legumele cu dezvoltare lentă, sau a unui soi înalt intre legumele mai scunde.
 
Plantarea succesivă
Această tehnică are două forme. Prima, înseamnă înlocuirea la sfârşitul sezonului a unei
recolte de primăvară cu o recoltă de vară. De exemplu, după ce mazărea a fost recoltata în
întregime, scoateţi plantele şi plantaţi castraveţi în locul lor. Cheia succesului în acest sistem este
să aveţi pregătită o rezervă de răsaduri gata să fie plantate după ce prima recoltă s-a terminat.
Acest sistem are efect mai mare dacă începeţi cu legumele amatoare de vreme rece, dar care nu
se descurca prea bine pe căldura. Pe lângă mazăre, puteţi aplica acest sistem la salata, spanac şi
ridichi.
A doua formă de plantare succesivă are în vedere faptul că unele legume au o producţie
limitată în timp. De exemplu, fasolea tufiş – trebuie plantata o nouă recoltă la fiecare săptămâni
dacă doriţi să aveţi o recoltă continuă. Dacă doriţi 3 recolte, plantaţi o treime din suprafaţă la
două săptămâni. Alte recolte care sunt avantajate de acest sistem includ porumbul, morcovii,
ridichile şi salată.
O variantă a acestei tehnici este plantarea unor soiuri cu perioade de creştere diferită. De
exemplu puteţi planta un soi de tomate cu dezvoltare rapidă, în acelaşi timp cu un soi cu
dezvoltare normală şi unul cu dezvoltare târzie. Porumbul este o alta leguma ce are soiuri de
început de sezon, mijloc de sezon şi sfârşit de sezon.
 
Plantarea amestecată
Această tehnică se bazează pe faptul că unele legume cresc repede în timp ce altele nu se
grăbesc. De exemplu dacă plantaţi ridichile printre morcovi, puteţi să le culegeţi după 30 zile,
când morcovii sunt încă mici. O altă opţiune este alternarea legumelor cu creştere verticală cu
cele întinse la nivelul solului. (exemplu roşiile şi pepenii)
 
Exemple de legume care pot fi combinate cu succes:
 ·        creşteţi pepenii şi dovleceii sub roşiile întinse pe araci.
·        înconjuraţi porumbul cu salata sau mazărea cu ridichi.
·        combinaţi legumele rapide şi lente cum sunt salată şi roşiile, spanacul şi dovleceii
de iarnă, prazul şi cartofii dulci şi ridichiile cu porumbul dulce.
 
 
Planificarea – Culturi succesive de legume
 
Culturi succesive de legume
Am împărţit cei aproximativ 1100 m2 de teren în 11 parcele şi le-am stabilit fiecăreia
destinaţia: 6 parcele pentru legume, o parcelă livadă, una pentru construcţii şi acareturi casă,
magazie, depozit, atelier, o parcele pentru animale, solarul şi panta reprezintă o alta parcela şi
una pentru grădina de flori plantelor aromatice şi medicinale - fiecare parcele are aproximativ
100m2.
Ca să pot folosi la maxim terenul a trebuit să caut soluţii iar una dintre acestea a fost
folosirea culturilor succesive.
Culturile succesive reprezintă un sistem de cultura prin care pe aceeaşi suprafaţă de teren
se succed doua sau mai multe culturi într-un an.
            Pentru a întocmi o schemă a culturilor succesive trebuie ţinut cont de:
- Familia botanică din care fac parte plantele;
- Perioada de vegetaţie;
- Caracteristicile sistemului radicular al plantelor;
- Cerinţele faţă de lumină, temperatură, apă şi nutriţie.
 
Cum am procedat
În primul rând am citit despre clasificarea speciilor legumicole şi particularităţile
biologice ale acestora - vezi tabelul de la final.
Succesiunea am realizat-o cu plante ce provin din familii botanice diferite, pentru a evita
problemele legate de sol, nutriţie, boli şi dăunători.
După plante cu rădăcini superficiale (salată, spanac, ridichi, usturoi, ceapă) am plantat
specii cu rădăcini profunde (varza, vinete,) şi invers pentru valorificarea eficientă a apei şi
substanţelor nutritive din sol.
Prima succesiune am realizat-o acum 2 ani când am plantat din toamnă salata, spanac,
ceapa pentru stufat, usturoi iar la începutul lunii februarie (timpul) am semănat mazăre, morcov
şi am plantat, ceapă, varza de vară şi gulioarele.
De la sfârşitul lunii aprilie şi până pe 15 iunie am cules prima recoltă şi am înlocuit-o cu
vinete, roşii, ardei capia şi gogoşar, castraveţi cornişon, fasole şi conopida şi varza de toamna,
Culturile succesive consuma mult mai multă apă şi substanţe nutritive din sol deci a
trebuit să fac câteva fertilizări suplimentare cu găinaţ de pasăre şi plămădeala de urzica.
Când mi-am planificat succesiunea culturilor am ţinut cont şi de ciclul azotului în sol aşa
că după plante care consumă mult azot (spanac, salată, ceapă pentru stufat, gulie) am cultivat
fasole, castraveţi, morcovi, tomate, plante cu cerinţe mai reduse faţă de acest element.
De fiecare dată trebuie să ţinem cont, în planificare, să avem o cultură de bază sau
principală ce ne va ocupa terenul o perioadă mai lungă dar ne va asigura necesarul de legume
proaspete şi pentru conserve şi una sau mai multe culturi secundare care vor ocupa terenul o
perioadă mai scurtă de timp şi ne asigura necesarul de verdeţuri şi legume proaspete în
perioadele de extrasezon - primăvara timpuriu şi târziu în toamnă.
 
Răsaduri în solar
Exista mai multe posibilităţi şi combinaţii pe care le puteţi aplica în gospodărie în funcţie
de specificul fiecărei zone şi caracteristicile climatice:
O schemă cu trei culturi când în toamna până pe 10 Octombrie se seamănă spanac, salată
sau ceapă verde care se recoltează în primăvara până la data de 20 aprilie. Urmate de tomate
timpurii ce se recoltează până la 15-20 iulie, şi o cultură de conopidă sau varza de toamnă pe
care o recoltaţi la sfârşitul lunii Octombrie.
De regulă folosesc schema de cultură cu 2 culturi pe parcelele descoperite şi cu 3 culturi
în solar. Câteva exemple:
- Mazăre (10 III-25 VI) urmată de varză de toamnă (1 VII - 15 XI);
- Gulioare sau conopidă timpurie (15 III - 15 VI) urmată de castraveţi de toamnă (20 VI-
30 IX);
- Cartof timpuriu (20 III – 20 VI) urmat de gulii sau varză de toamnă (25 VI – 15 XI);
- Varza timpurie (15 III – 15 VI) urmată de fasole păstăi (20 VI – 10 X);
- Tomate timpurii (20 IV – 10 VIII) urmate de spanac (15 VIII – 30 IX);
- Ceapă verde plantată din toamnă (20 IX – 1 V) urmată de vinete sau ardei gras (10 V –
10 X) etc.
În solar, în funcţie de condiţiile climatice, pot să am atât culturile prelungite, cât şi
succesiuni de mai multe culturi.
În ciclul prelungit voi cultiva: tomatele, ardeiul gras, vinetele, castraveţii, pepenii galbeni.
Ca şi culturi succesive, de bază am tomate timpurii, castraveţi, varza timpurie, conopida,
fasole pentru păstăi, iar secundare: salata, spanac, ceapa verde, usturoi verde, ridichi de lună,
gulioare etc.
 
 
Au şi legumele simpatiile lor
 
După observaţii atente, unii specialişti în ale plantelor au ajuns la concluzia că plante se
dezvoltă mai bine în compania unor anumite specii, în timp ce plantarea unor specii
incompatibile duce la diminuarea producţiei lor. O astfel de teorie poate avea efecte majore în
mica noastră grădină, acolo unde spaţiul ne impune să avem mai multe specii unele lângă altele.
Cunoscând afinităţile şi incompatibilităţile dintre ele, putem evita diminuarea recoltei şi probabil
putem creşte producţia prin planificarea atentă a locului fiecărei legume.
 
Iată câteva recomandări despre unele legume mai des întâlnite:
 
Roşiile – roşiile proaspete nu trebuie să lipsească din nici o grădină de legume. Tomatele
cresc cel mai bine atunci când plantate de-a împreună cu ţelină, sparanghel, broccoli, varză de
Bruxelles, arpagic, pătrunjel şi morcovi. Roşiile nu ar trebui să fie plantate împreună cu varză
creaţă, cartofi, fenicul şi varză.
 
Castravetele – O salată de castraveţi este întotdeauna răcoritoare. Castraveţii proaspeţi
sunt foarte gustoşi (şi pot fi folosiţi şi la măşti cosmetice). Castraveţii pot fi plantaţi împreună cu
fasole, porumb, mazăre şi chiar ridichi. Castraveţii nu ar trebui să fie plantaţi împreună cu cartofi
şi orice fel de ierburi aromatice.
 
Salată verde – proaspătă şi crocantă nu poate lipsi dintr-o salată de vară sau un
sandwich. Deşi salată verde creşte bine cu aproape orice legumă, acesta dă rezultate mai bune
atunci este cultivată împreună cu morcovi, castraveţi, ceapă, ridichi şi căpşuni.
 
Ceapă şi usturoiul – două dintre cele mai populare ingrediente de gătit. În grădina
dumneavoastră de legume le puteţi planta cu sfeclă, morcovi, salată şi pătrunjel, dar puneţi-le
departe de fasole şi mazăre.
 
Mazărea – poate fi un mare plus la orice reţetă. Mazărea poate fi cultivată în grădina de
legume cu morcovi, napi, castraveţi, porumb şi fasole. Cu toate acestea mazărea trebuie să fie
plantată departe de ceapă, arpagic, usturoi şi cartofi.
 
Ţelina - este o plantă foarte adaptabilă şi creşte bine împreună cu aproape orice legume,
există unele care pot să conducă la dezvoltarea acestuia. Însoţitorii săi sunt de ceapă, roşiile,
toate cele din familia verzei şi fasolea.
 
Sparanghelul – cunoscut şi ca asparagus, este o plantă foarte tolerantă, care creşte de
asemenea, împreună cu toate celelalte legume. Cu toate acestea, rezultate extrem de bune se
obţin când este cultivat împreună cu roşii, busuioc şi pătrunjel.
 
Varza (şi toată familia de varietăţi) – Această familie cuprinde varza, conopida, varza,

AICI gulia broccoli

gulia şi broccoli. Aceste plante cresc bine atunci când sunt plantate împreună cu ţelină, sfeclă,
castraveţi, salată, rozmarin, ceapă, salvie şi roşii. Cu toate acestea, re recomandă a se evita
cultivarea împreună cu plante antagoniste de cum ar fi căpşunile.
 
Fasolea – este bine să o plantaţi împreună cu castraveţi, porumb, cartofi, căpşuni şi de
ţelină dar să evitaţi cât mai mult asocierea cu ceapă.
 
Cartoful – în scopul de a avea randament bun, este bine să fie plantaţi împreună cu
fasole, porumb, vinete şi membrii ai familiei verzei. Cartofii nu ar trebui să fie plantaţi cu roşii,
castraveţi, dovleac sau dovlecei.
 
În încheiere aş vrea să vă spun că nu am testat aceste recomandări, dar intenţionez să o
fac anul acesta şi vă voi informa cu privire la rezultate.
Culturile mixte în grădina de legume
Culturile intercalate
Nu putem neglija faptul că diferitele legumele se afectează reciproc existând combinaţii
mai mult sau mai puţin avantajoase. Numai câteva dintre exemplele clasice de combinaţii
avantajoase ar fi următoarele:
 ·         morcovi + ceapă
·         salată timpurie + ridichi + gulii
·         roşii + pătrunjel/ţelină
·         varză + spanac
·         mazăre + castraveţi
·         sfeclă + fasole verde
·         usturoi + căpşuni
Tabelul de mai jos conţine informaţiile despre efectele reciproce a legumelor marcajele
având următoarele semnificaţii: 0=nu afectează, + = avantajează, - =efecte negative.
 
Culturile succesive
Pe lângă efectele directe mai trebuie să ţinem cont şi de utilizarea efectivă a terenului
disponibil. Un exemplu concret ar fi completarea locurilor goale (~75cm) dintre răsadurile de
varză de bruxelles cu legume care se maturizează rapid, cum ar fi salata sau ridichile, care pot fi
recoltate înainte de a fi acoperite de frunzele verzei.
Mulţi dintre noi avem tendinţa de a semăna tot timpul rânduri complete (cu ideea de
folosi întregul conţinut al ambalajului), ceea ce este cât se poate de greşit. Trebuie să ţinem cont
de nevoile şi consumul familiei şi să nu punem mai mult decât consumăm în timp util! La noi
până acum în fiecare an, o mare parte din salată şi ridichi au ajuns în compost, pentru că pur şi
simplu nu mai aveam ce face cu ele. O idee mult mai bună este să semănăm legumele care se
consumă proaspete cu pauze de 2-3 săptămâni şi astfel vom avea o succesiune de culturi. O altă
posibilitate pentru a obţine acelaşi rezultat este semănarea combinată a soiurilor timpurii, semi-
timpurii şi târzii.
 
 
Agricultura sustenabilă
 
Hans Wagner, Asocierile de plante în grădina de zarzavat (note de lectură)
 Editura Terre vivante, Mens, France 2001
 
 Între plante există atracţii şi repulsii naturale. Pentru această ştiinţă a inter relaţionării
plantelor s-a propus numele de alelopatie. Pentru a evita ca anumite plante să nu-şi dăuneze
reciproc, trebuie o bună rotaţie şi vecini adecvaţi.
 Plante aromatice din grădină contribuie la protejarea legumelor împotriva bolilor şi le
permite o creştere sănătoasă.
Anumite plante se iubesc, altele nu.
 Salata plantată alături de pătrunjel suferă enorm. Nici plantată după pătrunjel, salata nu
se va descurca prea bine.
 Ţelina şi conopida o duc de minune împreună.
 Trandafirii şi morcovii nu cresc bine după ei înşişi. Tomatele, dimpotrivă, n-au nimic
împotrivă dacă sunt cultivate după alte tomate.
 Atunci când limacşii devin o plagă, asmăţuiul (hasmaţuchi) poate ajuta.
 Bacteriile şi ciupercile dăunătoare se înmulţesc foarte uşor în monoculturi. În cazul
culturilor asociate, se lovesc de o limită: o altă plantă, pe care n-o pot invada.
 Morcovul şi ceapă merg foarte bine împreună. Morcovul alungă musca cepei, ceapa
alungă musca morcovului.
 Roşia alungă şi ea musca morcovului. Acesta din urmă menţine umiditatea de la piciorul
roşiei şi-i alungă purecii.
 Păstârnacul se împacă foarte bine cu roşia.
 Mazărea şi varza, sau mazărea şi conopida merg foarte bine împreună.
 Mărarul poate fi semănat împreună cu: mazărea, morcovul, castravetele, salata, ceapă.
 Cimbrul alungă purecii fasolei. Ridichea roşie se dezvoltă foarte bine la rădăcina fasolei.
 Limba mielului protejează foarte bine varza de limacşi.
 ---------------------
 Lista asocierilor favorabile
 Usturoi + morcov, castravete, căpşun, ceapă, praz, tomată, trandafiri, arbori fructiferi.
 Sfeclă + mărar, fasole, ceapă, cimbru.
 Morcov + usturoi, mărar, varză, arpagic, andive, ceapă, praz, mazăre, ridiche, salată,
tomate.
 Ţelină + varză, spanac, fasole, praz, mazăre, tomate.
 Varză + sfeclă, limba mielului, ţelină, castravete, spanac, fasole pitică, mazăre, salată,
tomate.
 Conopidă + ţelină, fasole pitică, phacelia, tomate.
 Gulie + sfeclă, spanac, căpşun, fasole, praz, mazăre, salată, tomate.
 Castravete + mărar, busuioc, ţelină, varză, spanac, fenicul, fasole căţărătoare, salată,
ceapă.
 Spanac + varză, căpşun, fasole, mazăre, ridiche, salată, tomate.
 Fenicul + castravete, andive, salată.
 Fasole căţărătoare + sfeclă, castravete, salată, spanac.
 Fasole pitică + mărar, sfeclă roşie, limba mielului, ţelină, varză, castravete, căpşun,
mazăre, cartof, sfeclă, tomate.
 Ceapă + usturoi, mărar, morcov, castravete, păstârnac, salată, tomate, trandafiri şi arbori
fructiferi.
 Praz + morcov, ţelină, spanac, căpşun, tomate.
 Mazăre + morcov, ţelină, varză, spanac, ridiche.
 Ridiche de lună şi ridică de iarnă + morcov, creson, căpşun, fasole, salată, tomate.
 Salată + mărar, sfeclă, limba mielului, castravete, varză, gulie, spanac, fasole, mazăre,
ridiche, tomate.
 Tomate + limba mielului, morcov, ţelină, varză, spanac, ceapă, păstârnac, pătrunjel, praz,
salată.
 
 Fasolea şi mazărea nu apreciază ceapă.
 Nucii şi absintul au un efect inhibitor asupra vecinilor, oricare ar fi aceştia.
 
Lista asocierilor negative
 Usturoi - varză, fasole.
 Sfeclă roşie - spanac.
 Morcov – mentă.
 Varză – alte varietăţi de varză, usturoi, ceapă.
 Conopidă – fenicul.
 Castravete – ridiche, hrean.
 Spanac – sfeclă roşie.
 Fenicul – gulie, tomate, fasole.
 Fasolea căţărătoare – usturoi, fasole pitică, ceapă, praz, mazăre.
 Fasolea pitică – fenicul, fasole căţărătoare, ceapă.
 Salată – ţelină, creson, pătrunjel.
 Ceapă – varză, fasole, praz, mazăre.
 Praz – fasole, mazăre.
 Mazăre – fasole, ceapă, praz, tomate.
  Ridiche şi hrean – castraveţi.
 Tomate – sfeclă, varză roşie, fenicul, mazăre.
 
Cum să porneşti o grădină cu culturi asociate
 Planificarea cu grijă este cheia. Cărările pot fi semănate cu trifoi.
 După ce s-au cules ultimele legume, se recomanda folosirea unui îngrăşământ verde:
muştarul. Acesta dispare aproape de la sine în timpul iernii, fără nici un efort din partea
grădinarului.
 Important este ca terenul să fie tot timpul acoperit, fie cu legume, fie cu îngrăşăminte
verzi.
 
 Este bine de făcut un plan pe hârtie al grădinii de zarzavat, cu fiecare strat în parte. De
răspuns la întrebările următoare:
 A) Care va fi talia legumelor?
 B) Câte plante vor fi necesare?
 C) În funcţie de dimensiunile legumelor, trebuie prevăzut un singur rând sau mai multe?
 D) Ce se va semăna în stratul din stânga şi în cel din dreapta?
 E) Noile culturi le vor suporta pe cele precedente?
 F) Vor fi ele într-o vecinătate bună?
 
 Grădina culturilor asociate se sprijină pe principiile de bază următoare:
 A) grădina este întotdeauna verde;
 B) lucrul solului nu presupune niciodată săparea lui în profunzime, ci doar o greblare;
 C) îngrăşăminte verzi şi compost.
 
Câteva trucuri pentru a avea o grădină reuşită
 Semănarea directă, adesea dispreţuită de grădinari, prezintă câteva avantaje importante:
 A) avem o mai mare alegere de varietăţi şi seminţele costă mai puţin decât plantele;
 B) seminţele pot fi reînnoite după plac;
 C) plantele se dezvoltă fără să fie perturbate de transplantare;
 D) plantele semănate direct sunt mai puţin sensibile la boli şi sunt mai rar atacate de
limacşi şi alţi dăunători;
 E) adesea legumele semănate direct sunt mai avansate decât cele repicate.
 
 Principiul care stă la baza preparatelor din plante este acelaşi cu cel care e la baza
mulciului: dăm solului ceea ce el ne-a dat. Purinul din aromate (de exemplu: purinul de urzici)
fortifică plantele şi îndepărtează dăunătorii. Numai că trebuie să ştim exact cum să lucrăm cu ele,
purinul de urzici fiind foarte concentrat, deci prea puternic atunci când este în contact direct cu
plantele.
 
 Un purin se prepară întotdeauna foarte uşor:
 A) se umple un recipient din lemn, lut sau plastic, pe jumătate cu plante, apoi se
completează cu apă rece (de preferinţă apă de ploaie);
 B) este recomandabil să adăugăm câţiva pumni de argilă pentru a atenua mirosul care se
degajă în cursul fermentării;
 C) procesul de fermentare începe, în funcţie de temperatură, după câteva zile sau o
săptămână; se amestecă la fiecare câteva zile;
 D) după trei sau patru săptămâni, fermentarea este terminată şi purinul poate fi utilizat.
 
 Se face purin din următoarele plante:
 A) brânca ursului (Heracleum sphondylium);
 B) frunzele de varză;
 C) frunzele, florile şi fructele de şoc;
 D) tătăneasă;
 E) urzică;
 F) păpădie;
 G) pătlagină.
 
 
Insecticide bio
 
Toţi pasionaţii de grădinărit sau pomicultură s-au lovit de problema dăunătorilor. Cum
temerile faţă de pesticide devin tot mai pregnante, iată câteva reţete pentru insecticide bio, cu
care să stropişi plantele atacate:
 
Extractul de urzică se obţine din 1 kg de tulpini cu frunze de urzică în 10 l apă. Se lasă
12 ore, după care se foloseşte la combaterea păduchilor de frunze.
 
Infuzia de Condurii doamnei conţine sulf şi antibiotice şi poate limita densitatea
coloniilor de păduchi lânoşi.
 
Infuzia de Tanacetum vulgare. Plantă cu flori galbene dispuse în calatidii spre vârful
plantelor; este înrudită cu piretrul de pe coasta Dalmaţiei şi combate păduchii de frunze,
furnicile, albiliţa, musca morcovului, a cepei, viermelui mărului şi prunului ş.a.
 
Extract de frunze de tomate şi cartofi se recomandă pentru varză, conopidă şi alte
crucifere, în combaterea albiliţei, fiind eficace datorită solaninei.
 
Plămădeala de pelin se foloseşte în combaterea păduchilor şi omizilor.
 
Zeamă de tutun. O ţigară (sau tutunul corespunzător) „dizolvată” în 5 litri de apă timp
de 24 ore este un bun remediu contra larvelor, omizilor, gândacului de Colorado şi a păduchilor
ţestoşi.
 
 
Se poate folosi cenuşa ca îngrăşământ?
 
Cenuşa conţine toate elementele nutritive necesare dezvoltării plantelor, mai puţin azotul.
Cenuşa produsă iarna într-o gospodărie, prin arderea lemnelor pentru încălzire, poate
acoperi aproape în totalitate necesarul de fosfor şi potasiu al unei grădini de legume mici spre
mijlocii.
Poate fi utilizată ca fertilizant cenuşa care provine din arderea lemnelor, paielor,
gunoiului, cocenilor, tulpinilor de floarea soarelui, hârtiei şi a celei rezultate din arderea scoarţei
copacilor. Nu poate fi utilizată ca îngrăşământ cenuşa provenită din arderea cărbunilor de mină.
 
Atenţionări
Fertilizarea cu cenuşă produce efecte maxime atunci când este încorporată în sol în stare
uscată. Întrucât este higroscopică, cenuşa lăsată în aer liber, se umezeşte şi îşi pierde din calităţi.
Astfel, aceasta trebuie adunată pe timpul iernii în saci de plastic, legaţi la gură. Din acelaşi motiv,
este greşită aruncarea cenuşii în grădină iarna, pe zăpadă.
 
Momentul cel mai potrivit pentru administrarea cenuşii este toamna, când se încorporează
în sol prin arătură ori săpare. Administrată primăvara, cenuşa poate inhiba germinaţia seminţelor.
 
Limitele utilizării cenuşii
Cenuşa are o reacţie alcalină, având efect de corecţie asupra solurilor acide. Nu este
indicată a fi administrată pe solurile alcaline. Cenuşa nu este recomandată a fi folosită pentru
fertilizarea solurilor unde se cultivă plante iubitoare de mediu acid (de pildă afinul). Nu este
indicat a se administra cenuşă pe solurile grele, umede. Este bună pentru solurile uşoare, cu
drenaj bun.
 
 
Gunoiul de pasăre. Ce şi cum.
 
Se spune că gunoiul de pasăre (găinaţul) este cel mai bun îngrăşământ pentru grădină, în
special pentru grădina de legume. De fapt, lucrurile stau aşa:
 
 Gunoiul de grajd, gunoiul de pasăre şi alte tipuri de gunoi de fermă sunt excelente surse
organice de nutrienţi pentru plante.
 Gunoiul de grajd, gunoiul de pasăre etc., sunt îngrăşăminte complexe, însă balanţa
chimică depinde foarte mult de tipul hranei consumate de animale.
 Gunoiul de pasăre (găini, porumbei etc.) au conţinuturi ridicate de azot care, uneori, în
contact direct, pot arde plantele.
 Conţinutul ridicat de azot face, într-adevăr, ca gunoiul de pasăre să fie foarte eficient în
cultura multor legume, în special a legumelor de primăvară.
 Totuşi, gunoiul de pasăre trebuie să fie bine putrezit înainte de a fi încorporat în sol, ceea
ce înseamnă că trebuie să aibă o vechime de minim 1 an.
 Dacă ţineţi să aveţi o grădină bio, asiguraţi-vă că gunoiul de pasăre provine de la păsări
care au fost hrănite cu hrană naturală.
 
Reţineţi:
 Gunoiul organic (de fermă) ce se pretează a fi împrăştiat pe grădină provine doar de la
animale vegetariene.
 Un dezavantaj al gunoiului de grajd este acela că poate conţine seminţe de buruieni, care
vor germina în contact cu solul.
 Gunoiul de pasăre este un excelent catalizator de compost.
 
Ponturi
 Şi eu folosesc gunoi de păsări şi gunoiul de oaie, eu am un butoi de 60 de litri în care pun
o găleată de gunoi şi un braţ de urzici, şi apoi pun apa pane se umple de tot şi las la înmuiat 2
zile, frunzele de urzica putrezesc în apă, arunc fibrele rămase şi amestec bine înainte de a stropi
răsadurile, roşii, ardei, varza gulii castraveţi, toate legumele, urzica întăreşte planta şi le fereşte
de dăunătoare!!
 
Gunoiul de pasăre merge bine la roşii şi ardei, foarte bine la vinete. Atenţie! Gunoiul de
pasăre trebuie folosit după fermentare altfel poate arde plantele. 1 găleata găinat la 5 găleţi cu
apă se lasă la fermentat 3-5 zile apoi se pune între plante, eficienţa maximă în special la vinete!
Merge bine la castraveţi şi pepeni. Pentru bolii zeama de urzică, în special la mână!