Graficul de udare a roșiilor: când, cât și cum

irigăm tomatele încât să nu distrugem

recolta!

Udarea roșiilor este un proces care nu trebuie neglijat mai ales că de acesta depinde
succesul viitoarei culturi de tomate. Un detaliu esențial care trebuie luat de la început în
calcul este acela că tulpinii roşiei îi place căldura soarelui dar rădăcinilor le place răcoarea
umezelii.

Pentru o informare cât mai completă vă vom prezenta graficul udărilor pentru roșii încă de la
faza de răsad!

În faza de răsad, tomatele au o nevoie medie de apă! De abia în momentul când le mutăm la
locul definitiv de plantare deja necesarul de umiditate crește. De aceea, vom avea grijă să
plantăm răsadurile în „mocirlă”, adică în lăcaşul în care va sta turnăm atâta apă, încât, practic, se
formează o mică băltoacă. De ce? Pentru că aşa asigurăm pe termen lung necesarul de apă,
deoarece, după transplantare, este bine să nu deranjăm planta 5-7 zile nici cu hrană și nici cu apă.
Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile dar din abundență. Motivul este că prea multă
umiditate duce la doua situaţii neplăcute și nedorite: favorizează apariţia bolilor micotice
(ciupercilor, mai ales a manei) și la o dezvoltare peste măsură a masei verzi în detrimentul
mugurilor florali, adică a rodirii.

Ca totuşi să prevenim uscarea substratului şi formarea crustei, care nu va permite o aerare

normală a rădăcinilor, vom recurge la stratul de mulci. Cu ocazia asta vom renunţa și la prăşit,
pentru că buruienilor le va fi greu să treacă de bariera „păturicii” hrănitoare. Pentru cei ce au
solar sau seră, nu trebuie să uite să aerisească negreşit, deoarece, lucru ştiut, o bună ventilaţie nu
va permite nici formarea unei umidități în exces (maximumul este de 70%, după aceasta valoare
polenul devine lipicios, și, deci, polenizarea este compromisă), respectiv se împiedică formarea
condensului pe pereţii spaţiului închis, iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme.

Un fapt important de reţinut pentru udarea plantelor! Udarea se face folosind doar apă
călduţă, niciodată rece. Se udă, de regulă, seara sau dimineaţa foarte devreme. Totuşi, seara ar fi
cel mai bine, ca peste noapte, apă să aibă suficient timp să ajungă până la ultimul firicel al
rădăcinii. În plus, udând seara, scăpăm de neplăcerea formării crustei de la suprafaţă în urma
evaporării rapide a apei sub acţiunea soarelui de peste zi şi astfel aerul va ajunge la plantă cu
uşurinţa, și, deci, planta va „respira cu uşurinţă”.

Udarea se va face direct la rădăcină sau pe brazde, printre rânduri, lăsând apa să curgă în şuvoi
subţire, fără presiune, până la saturarea substratului. Amintim, încă o dată, apa nu are voia să
băltească! Frunzişul trebuie ferit de udare pentru a nu favoriza înmulţirea ciupercilor! Cu toate
acestea, există și excepţii, când este chiar indicată udarea roşiilor din cap până-n picioare: pe
caniculă, atunci când temperaturile depăşesc pragul de 30 de grade zile de-a rândul. Astfel, vom
ajuta plantele să se răcorească, făcându-le câte un duş bine-venit din vârfuri până la rădăcini.

Fireşte, vom avea grijă ca apa să nu fie rece ci călâie.

Vorbind de grijă, trebuie avut în vedere să nu permitem uscarea excesivă a substratului, mai ales
după ce fructele s-au mărit. De ce? Deoarece, daca ne apucăm să udăm după o lunga perioada de
lipsa a apei riscăm crăparea fructelor. Ca acest lucru să fie evitat vom recurge, din nou, la
stratul de mulci, care nu va permite evaporarea masivă a apei din substrat și, astfel, nu ajungem
în situaţia uscării lui excesive.

O cantitate insuficientă de apă poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate,
formarea unor fructe mici și diforme, la răsucirea frunzelor și, într-un final, la îmbolnăvirea
plantei în întregime.

Iată pe scurt graficul de udare a tomatelor pe care îl puteți printa:

-În perioada de răsad se udă rar și bine: o data la 5-7 zile

-După transplantarea la locul definitiv, cam o săptămână, lăsăm plantele în pace (n-ați
uitat că le-am plantat „în mocirlă”), după care, regimul de udare va fi cam același ca la
răsaduri: o dată la 5-7 zile, din belșug, cam ½ de galeată de plantă și, firește, cu mulcirea
ulterioară a plantei;

-În perioada de legare rod (înmugurire, înflorire, fructificare), udarea se rărește la : o dată
la 9-12 zile;

-În perioada de coacere a fructelor, udarea va fi și mai rară: cam la 2 săptămâni – 20 de

zile. După unii specialiști, udarea ar trebui încetată o dată cu datul în pârg al fructelor.

Desigur, se pune întrebarea ce se va întâmpla cu roşiile  dacă este foarte cald întârziem să le
udăm. Mulcirea este soluția, pentru că stratul de mulci joaca triplu rol: menţine umezeala în
limite normale, împiedică supraîncălzirea substratului şi, prin descompunerea sa lentă, hrăneşte
planta.

Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar fi acele de conifere. Dacă folosim iarba, aşa cum
procedăm de obicei, vom avea grijă s-o lăsăm să se „pălească” (veștejească) un pic înainte de a o
presăra pe lângă tomată. Asta, deoarece, păianjenul roşu, amator de iarbă crudă, se va instala
comod pe frunzele gustoase ale roşiei, înfruptându-se cu mare plăcere din seva lor. Dar dacă
iarba va fi veştedă, ne va lăsa plantele în pace.
CE TREBUIE SĂ PUNEȚI ÎN GROPI, CÂND PLANTAȚI ROȘIILE? SFATURI UTILE!

Roșiile sunt legumele preferate ale multor oameni. Dar, ca să obțineți fructe
rumene și suculente, trebuie să munciți din greu, deoarece roșia este o cultură
destul de pretențioasă. Ea necesită o cantitate mare de îngrășăminte.

Ca să-i asigurați nutrienții necesari, trebuie să știți: Ce să puneți în gropi, când

plantați roșiile? Cum să pregătiți solul și cu ce să-l fertilizați? Doar pământul
pregătit și fertilizat în prealabil reprezintă garanția unei recolte mari și gustoase!

ÎNAINTE DE PLANTAREA ROȘIILOR GROPILE TREBUIE „DRESE” BINE!

Plantarea roșiilor se realizează primăvara, dar pregătirea solului trebuie începută

în timpul toamnei. Acest proces este foarte important, deoarece adăugarea
îngrășămintelor în timpul săpatului contribuie la îmbogățirea solului cu vitaminele
necesare. Drept rezultat, el devine fertil.

SĂPAREA SOLULUI PERMITE OXIGENAREA LUI ȘI DISTRUGEREA MULTOR

DĂUNĂTORI!

Cu ce îngrășăminte trebuie să fie fertilizat solul? Folosirea îngrășămintelor cu

fosfor și potasiu în timpul pregătirii lotului pentru roșii este pur și simplu
obligatorie. Orice sol are nevoie de aceste minerale. Răspândiți îngrășămintele pe
suprafața solului, după care ocupați-vă de săparea lui. Dacă solul este acid,
realizați alcalinizarea cu compuși calcaroși.

De asemenea, solul necesită îngrășăminte organice și azot, care se găsesc în

cantități mari în găinațul păsărilor. Dacă aveți o grămadă de bălegar în curte, care
a fermentat pe parcursul unui an, răspândiți-o pe parcele. Adăugarea
superfosfatului în bălegar intensifică acțiunea substanțelor folositoare, iar
sistemul radicular al roșiilor va obține absolut toate elementele necesare. Cenușa
de lemn și compostul aduc multe beneficii solului și viitoarelor legume.

Pământul nu va fi numai pregătit excelent pentru plantarea roșiilor, ci va fi și ușor,

afânat. Nu uitați că recolta mare de roșii depinde în totalitate de pregătirea lui!
Ce trebuie să puneți în gropile de plantare a roșiilor? După ce a fost realizată
pregătirea tomnatică a solului, el s-a îmbogățit cu toate elementele folositoare.
Dar primăvara, cu 24 ore înainte de plantarea răsadurilor, trebuie să adăugați
soluție slabă de permanganat de potasiu și soluție de drojdie (10 g de drojdie
proaspătă la 10 litri de apă stătută) în sol.

SOLUȚIA DE DROJDIE DIN GROAPĂ AJUTĂ TUFELE SĂ SE ADAPTEZE MAI REPEDE

LA CONDIȚIILE NOI.

Îngrășământul din drojdie trebuie să se infuzeze pe parcursul a 24 ore. În timpul

plantării roșiilor turnați-l în fiecare groapă — doza aproximativă este 220 ml. În
groapa de plantare, în care se va dezvolta tufa de roșii, este necesar să puneți coji
zdrobite de ouă. Ele contribuie la hrănirea plantei.

De asemenea, îngrășămintele cu potasiu sunt folositoare pentru sistemul

radicular al tufelor de roșii. O sursă excelentă de potasiu este cenușa, care poate
fi obținută prin arderea paielor, ierbii uscate sau tulpinilor de floarea-soarelui.
Puneți câte 100 g de cenușă uscată în fiecare groapă de plantare.

CENUȘA DE LEMN — SURSĂ DE SUBSTANȚE MINERALE

După ce răsadurile vor fi plantate, fiecare loc de plantare trebuie presărat cu

cernoziom sau compost (nu mai mult de un praf!).

Trebuie să adăugați îngrășăminte minerale în gropile de plantare a roșiilor? În

timpul sădirii roșiilor atât în seră, cât și în grădină, nu se recomandă folosirea
îngrășămintelor minerale.

Ele vor fi necesare în timpul dezvoltării ulterioare a culturii, dar nu trebuie

adăugate direct în gropile de plantare. Inițial plantele trebuie să se fortifice și să-și
formeze sistemul radicular. De aceea, compușii adăugați în sol în timpul toamnei
și cantitatea mică de substanțe organice, care a fost folosită primăvara, sunt
suficiente pentru primele etape din dezvoltarea lor. Excesul de îngrășăminte din
timpul plantării răsadurilor poate cauza distrugerea sistemului radicular. Dacă
răsadurile au fost crescute în pahare de turbă, atunci puteți să nu adăugați
amestecul de îngrășăminte în groapa de plantare!
HUMUSUL — ELEMENTUL OBLIGATORIU PENTRU ROȘII

Cu ce trebuie să fertilizați solul după plantarea roșiilor? Pentru ca recolta de roșii

să vă bucure, trebuie să realizați cu regularitate atât fertilizarea tufelor, cât și a
solului. Trebuie să știți ce îngrășăminte se folosesc, dozele lor și perioadele de
fertilizare.

Peste 14 zile de la plantare se aplică fertilizarea solului cu un îngrășământ

complex: o linguriță la 900 ml de apă. Peste alte 10 zile turnați soluție de
permanganat de potasiu, în care ați adăugat un îngrășământ cu azot, fosfor și
potasiu, la baza fiecărei tufe. Peste 14 zile după aceasta fertilizați solul cu
superfosfat și potasiu: câte 100 g de amestec la fiecare tufă.

În a 10-a zi de la plantare folosiți găinațul. El trebuie diluat cu apă în proporție de

1:15. În această perioadă este folositor să presărați cenușă în jurul tufelor. După
ce vor mai trece 3 săptămâni fertilizați solul cu azotat de amoniu: 25 g la 8 litri de
apă. Când vor apărea primele flori, fertilizați plantele cu bălegar și un îngrășământ
cu azot, fosfor și potasiu (20 g la 8 litri de apă). Apoi trebuie să realizați încă 3
fertilizări la intervale de 14-20 zile.

COJILE DE CEAPĂ — ȘI ÎNGRĂȘĂMÂNT, ȘI AGENT DE PROTECȚIE ÎMPOTRIVA

BOLILOR

În această perioadă cele mai bune îngrășăminte pentru roșii sunt bălegarul și
găinațul. Ce altceva se poate adăuga în gropile de plantare a roșiilor? O metodă
populară: mulți grădinari recomandă folosirea cojilor de ceapă.

Cum numai încep primele etape de pregătire pentru plantarea răsadurilor, trebuie
să preparați un îngrășământ din bălegar fermentat, humus și coji de ceapă. El
poate fi folosit atât în stare uscată (ca atare), cât și sub formă de infuzie.

Dacă veți adăuga coji de ceapă în gropile de plantare a răsadurilor, veți obține
tufe sănătoase și rezistente la diferite boli, cu creștere rapidă. La temperaturi mici
ele nu vor fi afectate (ele nu se tem de curent). Cojile de ceapă reprezintă un
îngrășământ universal pentru tufele de roșii.
Doar o mână de coji de ceapă, pusă sub fiecare plantă, asigură creșterea și
dezvoltarea normală, rodirea bogată și fertilizarea excelentă cu vitamine
folositoare. Pe lângă acestea, cojile de ceapă conțin multe uleiuri esențiale, care
combat eficient dăunătorii.

Răsadurile nu sunt supuse invaziei gândacilor de Colorado, iar sistemul lor

radicular se adaptează repede și nu putrezește. În perioada de creștere a tufelor
de roșii trebuie să le fertilizați de 2-3 ori. Luați 300 g de coji de ceapă, acoperiți-le
cu apă clocotită și lăsați-le să se infuzeze pe parcursul a 10 ore. Apoi diluați soluția
obținută după schema: 4 litri de îngrășământ la 20 litri de apă.

Doar 2 stropiri în toată perioada de creștere a tufelor de roșii sunt capabile să

prevină contaminarea cu afecțiuni micotice și făinarea. Procedura de stropire se
realizează în timpul dezvoltării ovarelor și în timpul înfloririi. Pregătiți soluția:
turnați 1 litru de apă clocotită peste 100 g de coji de ceapă, după care lăsați-le să
se infuzeze timp de 20 ore. Strecurați și folosiți soluția obținută. Solul trebuie
neapărat udat în prealabil.

ROȘIILE CULTIVATE ÎN GRĂDINA PROPRIE SE DEOSEBESC PRINTR-UN GUST UNIC,

PERFECT.

Ca să obțineți o recoltă bogată, trebuie să îngrijiți foarte bine plantele și solul. Nu

uitați să adăugați îngrășămintele necesare în gropile de plantare, deoarece ele
reprezintă garanția recoltei abundente și delicioase. Dacă veți respecta sfaturile
indicate mai sus, culegerea roșiilor vă va aduce o sumedenie de emoții pozitive.

ALTE SFATURI

După ce ciorchinele de roșii s-au format și așteptați ca ele să se coacă (sfârșitul

lunii iulie — luna august), reduceți semnificativ irigările. Udați-le o dată pe
săptămână, seara, deoarece excesul de apă poate determina crăparea lor.

Pentru ca roșiile să se coacă mai repede (în regiunile friguroase, în care la mijlocul
lunii august vremea se răcește semnificativ și crește riscul de contaminare cu
mana roșiilor), când udați tufele de roșii (o dată pe săptămână), adăugați 2-3 ml
de apă amoniacală la o găleată de apă. Veți fi surprinși de rezultat!
Puteți să folosiți câteva tufe de roșii, ca să experimentați. Roșiile sunt foarte
receptive la drojdie. În timpul irigărilor din lunile iunie și iulie puteți să dizolvați 50
g de drojdie proaspătă într-o găleată de apă și să turnați câte 1 litru de soluție sub
fiecare tufă.

Nu aruncați pâinea uscată! Înmuiați 500-600 g de pesmeți în 15 litri de apă și

lăsați-i să fermenteze afară, într-un loc însorit, pe parcursul a 48 ore. Apoi
mărunțiți pâinea înmuiată cu mâinile și turnați câte 1 litru de soluție la baza
fiecărei tufe. Rezultatul vă va surprinde în mod plăcut: tufele sunt rezistente,
prezintă frunze frumoase și multe fructe!

Probabil ați auzit că roșiile iubesc peștele. În timpul plantării răsadurilor puteți să
puneți șprot congelat sau alt pește în gropi. Iar în timpul sezonului de grădinărit,
dacă aveți oase sau orice pește, puteți să le îngropați în jurul tufelor. Ele au nevoie
de fosfor.
Stropește roșiile cu cenușă, lapte sau drojdie
pentru a le scăpa de boli – 6 îngrășăminte bio
pe care le ai deja acasă

Cu ce stropim rosiile pentru o cultura bio? Este intrebarea sezonului pentru gradinari.
Administrarea de ingrasaminte este esentiala pentru o dezvoltare armonioasa a tomatelor din
gradina si pentru un rod bogat. Pentru o productie buna, rosiile au nevoie in special de azot,
fosfor si potasiu, insa la fel de importante sunt si celelalte elemente precum magneziu, calciu,
fier, bor, cupru si zinc.

Pentru ca multi dintre noi ne dorim recolte bio sau eco, fara chimicale, este important sa stim ca
putem hrani plantele de tomate cu solutii preparate din elemente pe care le avem prin casa. Iar pe
langa hranire, vom alunga si cei mai multi daunatori si cele mai multe boli de pe plante. Va
prezentam solutii pe care le puteti prepara in casa pentru a avea rosii din abundenta in gradina:

Apa de cenusa

Unul dintre cele mai populare ingrasaminte pentru tomate, dar nu numai, este apa de cenusa.
Intr-o galeata, punem 500 de grame de cenusa la care adaugam 5 litri de apa clocotita. Lasam sa
se aseze cenusa la fund si apoi punem apa intr-un alt vas. Adaugam peste ea inca 5 litri de apa,
preferabil de ploaie sau de la put si solutia este gata. Putem stropi cu ea atat tomatele, cat si alte
plante din gradina.
Solutia de urzici

Urzicile le gasim pe toate santurile, iar unii dintre noi fac din ele preparate delicioase. Trebuie sa
stiti insa ca urzicile sunt vedete in cultura ecologica, ajutand atat pe post de ingrasamant cat si de
insecticid si chiar fungicid. Asadar, culegeti o mana buna de urzici, pe care le tocati si le puneti
in pamant in jurul plantei de tomate. Sau, preparati urmatoarea solutie, cu care stropiti rosiile pe
frunze si pe tulpina:

Puneti intr-o galeata de 10 litri de apa urzici (cam jumatate galeata), fara flori si radacini, si
puneti peste ele apa calduta. Apoi, lasati la macerat in soare timp de 7-10 zile, iar dupa puteti
folosi deja solutia. Din aceasta solutie concentrata, diluati 1 litru la 10 litri de apa si stropiti
intreaga planta de tomate. Pentru un efect maxim, puteti adauga si o mana de cenusa. Solutia
concentrata ramasa o puteti folosi la stropiri ulterioare.

Drojdia de bere

Drojdia de bere este folosita pentru stimularea cresterii plantelor, daca urmati aceasta reteta: Intr-
un vas de 3 litri dizolvati un jumatate de pahar de zahar, la care adaugati 100 de grame de drojdie
de bere. Acoperiti vasul si lasati sa dospeasca timp de o saptamana. Din solutia rezultata, puneti
un pahar la 10 litri de apa si stropiti rosiile. Solutia poate fi folosita si la alte culturi precum
vinetele sau ardeii. Si aceasta solutie poate fi folosita la fertilizarea pe frunze, dar si direct la
radacina.

Solutia cu lapte

Laptele, chiar si cel cumparat de la magazin, laptele degresat sau chiar zerul va vor fi de mare
folos in gradina de legume, atat pe post de ingrasamant, cat si pentru combaterea unor boli
micotice. Astfel, puneti un litru de lapte la 9 litri de apa, la care adaugati aproximativ 30 de
picaturi de tinctura de iod. Stropiti in intregime planta cu aceasta solutie o data la 7-10 zile.

Solutia de bicarbonat

Bicarbonatul de sodiu are o multime de intrebuintari mai putin stiute in gospodarie. Una dintre
ele este in gradina de legume. Puneti 1-2 lingurite intr-un litru de apa calduta si stropiti cu
aceasta solutie plantele. Apoi pudrati frunzele cu cenusa.

Cojile de banana

Cojile de banana sunt bogate in potasiu si magneziu, elemente necesare dezvoltarii optime a
plantelor. Cum procedati cu ele? Foarte simplu. Maruntiti bine cojile de banana si le incorporati
in sol in jurul plantelor. Magneziul si potasiul continut de acestea vor hrani tomatele dar si alte
plante din gradina dvs

Cum puteți să obțineți răsaduri puternice și sănătoase de roșii?

FORTIFICAREA RĂSADURILOR DE ROȘII
Ca să li se accelereze creșterea, răsadurile de roșii sunt stropite cu soluție de iod (o picătură de iod la 3
litri de apă). Procedura respectivă se aplică o singură dată.
După folosirea acestei soluții răsadurile vor înflori mai repede, va crește productivitatea lor, iar fructele
vor fi mai mari.
PROTEJAREA ROȘIILOR DE MANĂ

Iodul este capabil să protejeze roșiile și de mană (Phytophthora infestans).

Ca să obțineți rezultatul dorit, trebuie să stropiți tufele cu soluție apoasă de iod și lapte o dată la 2
săptămâni.
Ca să pregătiți soluția necesară, amestecați 10 litri de apă cu un litru de lapte și 15 picături de iod. Apoi
stropiți generos tufele cu ea (astfel încât lichidul să se scurgă de pe tufe).

Șapte rețete cu ce să hrăniți tomatele după plantarea în câmp deschis – totul este natural!

Roșiile, la fel ca alte culturi, au nevoie de fertilizare. Desigur, cel mai bine este să utilizați îngrășăminte
naturale, ecologice. Iată 7 rețete cu ce pot fi hrănite roșiile după transplantarea lor în câmp deschis, la
îndemână oricărui grădinar. Sunt cele mai simple ingrediente, care se găsesc în orice grădină.

Rețetele naturiste de îngrășăminte s-au dovedit a fi eficiente. Datorită lor, atât tomatele, cât și alte
culturi, dau recolte bogate.

Fertilizarea contribuie la creșterea și dezvoltarea corespunzătoare a tufelor de roșii, înflorirea

abundentă, legarea legumelor, maturarea rapidă și creșterea randamentului.

Prima dată roșiile se fertilizează peste 14-16 zile după transplantarea răsadurilor.

Aceasta se aplică atât în cazul plantelor cultivate în câmp deschis, cât și în seră. Apoi adăugarea
îngrășământului se efectuează până la jumătatea lunii iulie cu un interval de 2 săptămâni.

Fertilizarea tomatelor cu iod

Iodul accelerează maturarea legumelor și împiedică dezvoltarea unei boli periculoase – mana sau
fitoftoroza. Dizolvați în 10l de apă 4 picături de soluție de iod pe bază de alcool, pe care o puteți
cumpăra în orice farmacie. Udați tomatele cu lichidul obținut, folosind câte 2l pentru fiecare plantă.

Fertilizarea tomatelor cu cenușă

Pentru fertilizarea tomatelor, mai întâi se pregătește o soluție de cenușă. Dizolvați 1 pahar de cenușă în
10l de apă și udați patul cu roșii, turnând sub fiecare tufă.

Cenușa, ca îngrășământ, poate fi folosită și pentru fertilizarea foliară. Dizolvați 300 gr de cenușă în 3l de
apă și fierbeți amestecul timp de 30 de minute. Îl lăsați la infuzat timp de 5 ore, turnați apă cât să
obțineți un volum de 5l și adăugați puțin săpun de rufe, pentru ca îngrășământul lichid să se țină mai
bine de frunze. Apoi soluția se strecoară și puteți stropi frunzele roșiilor.

Cum udați tomatele cu maia de drojdie

Îngrășământul din drojdie poate fi preparat în felul următor:

1. Amestecați 1 pliculeț de drojdie uscată instant cu 2 linguri de zahăr și adăugați puțină apă caldă, cât să
devină lichidă compoziția. O dizolvați în 10l de apă și folosiți câte 0,5l pentru fiecare plantă.

2. Umpleți 2/3 dintr-un borcan de 3l cu pâine, turnați apă caldă până la margini, în care dizolvați 100 gr
de drojdie proaspătă, și dați vasul la loc cald pentru 3-5 zile. După care, infuzia se strecoară și se diluează
cu apă în proporții de 1:10. Turnați câte 0,5l sub fiecare tufă tânără și câte aproximativ 2l sub fiecare
tufă matură.
Cea mai simplă rețetă de îngrășământ pe bază de drojdie: dizolvați bine 100 gr de drojdie proaspătă în
10l de apă și udați imediat tomatele cu soluția obținută.

Drojdia nu conține elementele de bază pentru nutriția plantelor, deci soluția de drojdie este mai
degrabă un stimulator de creștere pentru roșii decât un îngrășământ.
Fertilizarea tomatelor cu gunoi de pasăre

Gunoiul de pasăre are o acțiune la fel de benefică asupra plantelor ca și îngrășămintele minerale
complexe: el conține mult azot și fosfor.

Este foarte eficient să folosiți gunoi de grajd proaspăt diluat cu apă. Pentru aceasta, umpleți 1/3 de
găleată (10l) cu gunoi, turnați apă până la margini, lăsați amestecul la infuzat în aer liber timp de 7-10
zile, după care, 0,5l de infuzie se diluează cu 10l de apă și cu soluția obținută se udă spațiul dintre
rânduri, folosind 5-6l pentru 1m².

Gunoiul uscat de pasăre, la fel, poate fi folosit în calitate de îngrășământ pentru tomate. Turnați 10l de
apă peste 500 gr de gunoi, acoperiți vasul ermetic cu folie de plastic (să nu se evaporeze azotul) și lăsați
îngrășământul la măcerat timp de 3-5 zile. Amestecați zilnic soluția. Apoi, o diluați cu apă în proporții de
1:20 și se toarnă câte 0,5-1l sub fiecare tufă.

https://retete-usoare.info/fertilizator-pentru-hranirea.../
Fertilizarea tomatelor cu gunoi de grajd

Soluția de gunoi de grajd se recomandă să o alternați cu alte remedii naturiste. Și acest îngrășământ se
face destul de simplu: într-o găleată plină pe jumătate cu gunoi, turnați apă până la margini, o acoperiți
cu un capac și o dați la loc cald pentru 1 săptămână. După care, amestecați foarte bine infuzia și o diluați
cu apă în proporții de 1:10. Turnați câte 0,5-1l sub fiecare tufă.

Infuzie de urzici pentru fertilizarea tomatelor

Îngrășământul de urzici pentru roșii se pregătește din frunze tinere de urzică: în ele se acumulează mult
azot, potasiu și fier. Umpleți 2/3 din vas (volumul căruia depinde de cât îngrășământ aveți nevoie pentru
grădina dumneavoastră) cu urzici, turnați apă, dar nu până la margini, îl acoperiți cu capac și lăsați la
măcerat la loc cald timp de 7-10 zile.

Atunci când urzica va fermenta, diluați 1l de infuzie cu 10l de apă și udați roșiile cu soluția obținută sub
rădăcină, câte 1-2l pentru fiecare plantă.

Însă nu trebuie să exagerați cu acest îngrășământ de urzici. Efectuați cel mult 2 fertilizări pe parcursul
unei luni.
Cu ce să hrăniți răsadurile firave de roșii

Răsadurile de tomate sunt adesea hrănite cu aceleași soluții naturiste, în special, gunoi de pasăre și
cenușă.

Îngrășământul din gunoi de pasăre se pregătește în felul următor: amestecați 2 părți de gunoi cu 1 parte
de apă, acoperiți vasul cu capac și lăsați la infuzat timp de 2-3 zile. Înainte de utilizare, infuzia se diluează
cu apă în proporții de 1:10. Îngrășământul se folosește pentru prima fertilizare a răsadurilor, pentru ca
acestea să înceapă să-și crească activ masa vegetală.

Cenușa de lemn este o sursă excelentă de potasiu și fosfor, ceea ce înseamnă că ajută la stimularea
înfloririi și fructificării tomatelor. 1 lingură de cenușa se dizolvă în 2l de apă caldă și se infuzează timp de
1 zi. Înainte de utilizare, infuzia trebuie filtrată.
De asemenea, este benefic să hrăniți răsadurile de roșii cu coji de banană (sunt bogate în potasiu). Iată
cum se folosește îngrășământul: adăugați cojile de la 2-3 banane într-un borcan de 3l cu apă caldă, le
lăsați la măcerat timp de 3 zile, apoi scurgeți lichidul și udați culturile.

Cojile de ou sunt și ele un îngrășământ foarte bun pentru răsaduri. Mărunțiți cojile de la 3-4 ouă, turnați
3l de apă caldă, acoperiți vasul cu un capac, dar nu ermetic, și îl dați la loc întunecos pentru aproximativ
3 zile. Când infuzia devine tulbure și apare mirosul neplăcut (ca rezultat al descompunerii sulfurii de
hidrogen), puteți uda răsadurile.

Țineți cont de aceste sfaturi simple, cu ce să hrăniți tomatele după plantarea în câmp deschis și culturile
dumneavoastră vor lega mai multe legume decât vă așteptați!

Spor la grădinărit!

Irigarea cu picătura cu sticle de plastic! Irigare gratuită cu picătura!

Grădinărit

Astăzi, vorbim despre irigare. Dar nu de spre irigarea simplă, ci despre irigarea eficientă, economică și
rațională.

Atunci când udăm plantele pur și simplu pe sol, cea mai mare parte a umidității nu ajunge la rădăcini, ea
se evaporează, iar pământul se acoperă cu crustă. Astfel, randamentul este mult mai scăzut.

Există totuși o metodă eficientă de irigare – irigarea cu picătura. Dar, pentru aceasta e nevoie să
cumpărați furtunuri, adaptoare și să cheltuiți bani. Noi vrem să facem ceva economic, dar la fel de
eficient.
Venim cu o idee de irigare cu picătura din ceea ce fiecare are la îndemână, fără nici o cheltuială. Iar
pentru aceasta aveți nevoie de sticle de plastic de 5-6l și de o sulă, burghiu sau șurubelniță subțire cu
diametrul de 2 mm.
Pentru comoditate, marcați pe sticle părțile, unde veți face găuri. Atunci când veți introduce sticlele în
gropi, le veți orienta corect spre plante.
Umpleți sticla cu apă, întoarceți cu susul în jos, vedeți în ce parte trebuie să fie gaura și, aproximativ la
distanța de 1,5 cm de bază, faceți gaură cu șurubelnița. Cu cât mai mari vor fi găurile, cu atât mai repede
se va consuma apa. Diametrul recomandat al găurilor este de 1-2 mm.

Sfat. Vă recomandăm să faceți găurile chiar înainte să puneți sticlele în pământ, pentru că acestea
trebuie să fie pline. Dacă sunt goale, își pot pierde din volum sub greutatea pământului.
Săpați o groapă lângă plantă. Faceți atâtea găuri, câte plante vor fi irigate. Noi am făcut găuri din ambele
părți, deoarece planificăm să irigăm tomatele. Cu cât culturile se află mai aproape una de alta, cu atât
mai multe găuri e nevoie să faceți.
Adăugați pământ.
După ce ați îngropat sticlele, e nevoie să udați foarte bine culturile. Pentru aceasta, scoateți capacul și
apa va curge destul de repede.
Umpleți sticlele din nou cu apă, puneți capacul și va începe să funcționeze principiul irigării cu picătura,
adică apa va curge lent.
O sticlă de 5-6l se consumă timp de 1-2 zile, în funcție de diametrul găurilor. Pe măsură ce plantele cresc
și în funcție de vremea de afară, udați plantele mai rar sau mai des.
Tomatele cresc de două ori mai repede! Metodă nouă! Irigarea prin fitil a
răsadurilor!
Trecerea tomatelor la irigarea prin fitil se realizează în faza când răsadurile sunt pregătite pentru
transplantare, adică când au apărut deja câteva frunze adevărate.

AVEȚI NEVOIE DE:

– răsaduri;

– sticle de plastic;

– fitiluri;

– sol.
PAȘI DE URMAT:

1. Alegeți răsadurile cele mai frumoase și mai viguroase.

2. Luați o sticlă de plastic, tăiați partea superioară, turnați apă în paharul obținut și introduceți gâtul
sticlei în partea inferioară. Realizați mai multe astfel de construcții, în funcție de numărul de răsaduri.
3. Pregătiți câteva fitiluri de 15-18 cm lungime. Puteți folosi orice funie sintetică (nu din bumbac).

4. Înfășurați mijlocul fitilului cu o pungă de plastic și îl introduceți în construcția pregătită, îndesând

punga. Astfel solul nu va curge în rezervorul cu apă.

Sfat. De asemenea, puteți face o gaură în capacul sticlei.

5. Adăugați 2 linguri de sol în ghiveciul improvizat, așezați vertical răsadul și mai adăugați pământ, cât
să-l fixați, apoi udați bine și continuați să adăugați pământ, până la margini. La final, mai udați o dată
bine răsadul.

Sfat. Folosiți sol de grădină sau sol de grădină amestecat cu turbă (găsiți în magazine specializate) în
proporții de 1:1. Nici într-un caz nu folosiți substrat universal pe bază de fibre de cocos.
6. Așezați sticlele cu răsaduri la loc luminos la temperatura camerei (18-25°С).

Sfat. Nu vă recomandăm să treceți plantele la udarea prin fitil dacă temperatura din încăpere este mai
joasă de 18°С, deoarece rădăcinilor le va fi frig, ele se vor îmbolnăvi și vor începe să putrezească.
7. Apa din rezervor ajunge pentru aproximativ 2 săptămâni, iar când se termină, e nevoie să mai
adăugați. Când răsadurile cresc, va fi nevoie să turnați apă în fiecare săptămână.

8. Dacă aveți răsaduri deja bine dezvoltate, la fel le puteți trece la udarea prin fitil. Însă, în acest caz, e
nevoie să scuturați balotul de pământ, astfel încât rădăcinile să se amestece pe jumătate cu solul nou. În
caz contrar, există riscul ca pământul să nu absoarbă apa din fitil.

9. Iată cum arată răsadurile după 10 zile de la transplantare.

10. Dacă e nevoie să fertilizați răsadurile, adăugați îngrășământul lichid direct în rezervorul cu apă.
11. În imaginea de mai jos, puteți vedea răsaduri transplantate în aceeași zi cu cele trecute la udarea
prin fitil. Diferența este vizibilă, răsadurile irigate prin fitil au crescut considerabil în comparație cu cele
transplantate prin metoda obișnuită.
12. Iată rezultatul peste încă 7 zile:
13. De asemenea, chiar și plantele de interior sau cele decorative le puteți trece la irigarea prin fitil.

Încercați această metodă minunată. Transplantați mai întâi doar câteva răsaduri pentru a stăpâni bine
tehnica și a învăța toate aspectele.

Spor la grădinărit!
Cum grăbești coacerea roșiilor, de fapt. Trucul genial al momentului, e fără pic
de chimicale
Cum grăbești coacerea roșiilor, de fapt. Trucul genial al momentului, e fără pic de chimicale

Cum grabesti coacerea rosiilor

Poate nu știai, dar roșiile pot fi ajutate să se coacă în mod natural, iar asta printr-o metodă foarte simplă.

Cum grăbești coacerea roșiilor, de fapt

Tot ce trebuie să știi este când este momentul precis ca să faci operațiunea aceasta, pentru a avea atât o
recoltă bogată, dar și roșii coapte mai devreme. Operațiunea se numește, deci, în termeni populari,
carnitul roșiilor.

Pentru carnitul roșiilor se procedează manual și înseamnă să rupi vârfurile de creștere ale plantelor. De
altfel, această operațiune ajută planta roșiei să își redirecționeze energia către florile și fructele rămase,
grăbindu-se astfel dezvoltarea lor, creșterea roșiilor și deci coacerea lor. De menționat este că carnitul
roșiilor se face la patru inflorescențe pentru ciclul scurt de primăvară-vară, și la maximum opt
inflorescențe pentru ciclul lung, cel de vară-toamnă.

Dacă operațiunea mai sus prezentată se face la timp, roșiile pot fi ajutate să dea rod cu 2-3 săptămâni
mai devreme.

Specialiștii sunt de părere că această operațiune trebuie făcută numai câteva plante, pentru a avea roșii
timpurii, și nu la întreaga cultură de roșii.

Copilitul roșiilor
În ceea ce privește copilitul roșiilor, aceasta este o operațiune prin care lăstarii crescuți la subsoara
frunzelor de tomate se îndepărtează. Lăstarii se rup fie cu mâna, fie cu foarfeca, atunci când ei ating o
lungime de maximum 5 centimetri.

Dacă copilitul roșiilor nu este efectuat, plantele vor crește sub formă de tufe dese, fapt care va duce
chiar până la întârzierea coacerii roșiilor.

Despre defloierea roșiilor

Acesta este un procedeu prin care frunzele de la baza plantei sunt rupte. Operațiunea în sine este foarte
importantă, întrucât ea asigură o mai bună aerisire a plantelor, îndepărtându-se astfel posibilele boli și
bacterii cu care frunzele pot intra în contact, la atingerea solului, ori a buruienilor crescute printre ele.
Beneficiile consumului de roșii
Roșiile concurează cu citricele în ce privește cantitatea de vitamina C conținută, însă ele sunt bogate și în
vitamina A și în antioxidanți. Beta-carotenul, luteina și licopenul reprezintă trei dintre substanțelor care
au un aport semnificativ în detoxifierea organismului.

De asemenea, alți nutrienți pe care roșiile îi mai conțin sunt: biotina, potasiul, vitaminele B6, B3 si B1,
vitamina E, magneziul, fierul și zincul. Licopenul este important, întrucât poate întârzia instalarea
osteporozei în perioada de premenopauză.

Roșiile mai conțin și mult calciu și vitamina K, elemente nutritive esențiale pentru consolidarea
sistemului osos și refacerea oaselor în caz de ruptură. Roșiile conțin și mulți antioxidanți, care curăță
tenul acneic și mixt.
Cum să stimulezi înflorirea tomatelor și să
obții o creștere substanțială a producției
De ce nu înfloresc tomatele mele? Este o întrebare care se află foarte des pe buzele
cultivatorilor de tomate.

Cu toții cunoaștem faptul că un număr mai mare de flori viabile la o plantă, înseamnă un procent
mare de fructe legate și o recoltă însemnată, de aceea, trebuie să știm care sunt cauzele care
determină înflorirea deficitară și ce putem face ca plantele noastre să se dezvolte armonios și să
producă flori suficiente.

Cauze ale înfloririi deficitare la tomate

Pentru a preîntâmpina aparția înfloririi deficitare la cultura de tomate, trebuie să aflăm mai întâi
care sunt principalele cauze care duc la apariția acestei probleme.
–Apa insuficientă sau în exces poate fi o primă cauză.

–Variații mari de temperatură. Variatiile mari de temperatură dintre zi și noapte induc plantei
o dominanță apicală, în dauna proceselor generative, astfel, se intensifică procesele vegetative
ale plantei.

Deși, aparent, planta arată deosebit din punct de vedere vegetativ, toata energia sa vitală este
orientată spre perpetuarea acestei stări, minimizând producția de compuși ce induc înflorirea și
legarea, produșii de sinteză fiind orientați către partea vegetativă.

-Lumina. Un nivel redus de lumină, întâmpinat în special primăvara, în condiții de nebulozitate

(vreme înnorata mult timp), conduce la înflorire slabă.

-Bolile și dăunătorii. Bolile foliare și atacul insectelor slăbesc plantele iar înflorirea este mult
afectată. De asemenea, tratamentele fitosanitare efectuate necorespunzător, stropirea foliară
cu produse de fitoprotectie sanitară la care nu s-au respectat dozele sau compatibilitățile, pot
induce plantei o fitotoxicitate severă care are ca efect secundar inflorirea deficitară sau căderea
imediată a florilor.

–Hrana. O hrănire deficitară a plantei duce la slăbirea generalizată a acesteia, care se va

concentra pe supraviețuire și nu pe înlflorire. Totodată, aprovizionarea cu un nivel ridicat de azot
va determina o creștere vegetativă puternică în paralel cu scăderea capacităților generative ale
plantei (inducerea târzie a înfloririi, flori puține, uscarea florilor).

Condiții necesare pentru înflorirea plantei

Acum, după ce am aflat principalele cauze care determină înflorirea slabă a plantelor trebuie să
vedem care sunt măsurile pe care le putem aplica, astfel încât să preîntâmpinăm apariția acestei
probleme.

Prima măsură este aprovizionarea  constantă și suficientă cu apă a plantelor. Astfel, la udarea
plantelor  se va ține cont de condițiile meteo: mai multă apă în zilele călduroase și mai puțină in
zilele cu temperaturi scăzute.

Temperaturile nu trebuie sa fie mai mici de 10 grade C și nici mai mari de 40 de grade C.
Astfel, în perioadele reci, trebuie utilizate surse suplimentare de căldură și metode și produse
precum foliile profesionale de acoperire, foliile termice de randul doi și folia de mulcire.  În
perioadele caniculare se va  aerisi corespunzător a solarul și se vor folosi metode de umbrire a
solarului: substante speciale aplicate pe folie sau montajul plasei de umbrire.

În ceea ce privește aplicarea tratamentelor acestea se aplica, de preferat, dimineata, dupa ce

plantele nu mai prezinta roua pe frunze. Sub nicio formă nu se aplica tratamente sau fertilizari
foliare când temperatura din spațiul protejat a depăsit 25°C.

În momentul aplicărilor foliare, trebuie să ne asigurăm ca plantele sunt bine irigate, pentru a
reduce riscul apariției fitotoxicității, ce poate conduce cu usurință la căderea florilor.
În privința luminii, pentru a asigura un nivel ridicat al acestui factor, este important să fie
asigurată o densitate de plantare corespunzătoare, și totodată, dacă plantele sunt cultivate în
solar, să fie  utilizate foliile profesionale, care au un grad ridicat de transmisie și de difuzie a
luminii.

În perioada înflorii, un aspect la fel de important este fertilizarea foliară și radiculară a

plantelor. În faza aceasta de dezvoltare, este necesar aportul de calciu, bor si, fosfor și magneziu
și diminuarea dozelor de azot.

Floramec și Floramec Avance – 2 produse eficiente care induc în mod natural înflorirea

Cu scopul de a induce înflorirea, cu formarea de flori mai mari, mai numeroase si cu durata de
viata mai lunga, se aplică radicular, îngrășământul Floramec, în doză de 1 L la 1000 mp (100
ml/100 mp).

Acesta este un stimulator nehormonal de înflorire și se aplică săptămânal, în perioada de înflorire

a culturii, pentru culturile care înfloresc o perioadă definită,  și o dată la două săptămâni pentru
culturile cu înflorire continuă.

Floramec este  produs de ultimă generație și are următoarele beneficii:

 Induce rapid înfloririrea;

 Crește numărul de flori viabile și de fructe legate;
 Mărește durata de viață a florilor;
 Scurtează semnificativ distanța internodală;
 Generarează noi fascicule radiculare puternic absorbante.
Un alt produs eficient pentru inducerea înfloririi este Floramec Avance. Acesta stimulează
înflorirea pe termen lung și contribuie semnificativ la scurtarea intenodiilor și dezvoltarea
echilibrată a plantei.

Deoarece conține substanțe nutritive specifice și esențiale pentru înflorire, aplicarea sa crește
numărul de flori viabile, mărește durata lor de viață și ajută la o legare uniformă a fructelor.
Totodată, Floramec Avance îmbunătățește seminifcativ fiziologia plantei, scade transpirația ți
favorizează procesele de maturitate fiziologică a plantei.

Îngrășămâtul se aplică prin stropire, în doză de 2-3 L/1000 l apă (20 –30 ml/10 l apă).

Pe parcursul perioadei de dezvoltare a plantelor pot aparea diferite probleme, însă, printre cele
mai des întâlnite se numară  înflorirea deficitară si legarea slaba a fructelor, din cauza
condițiilor de stres abiotic, probleme ce pot fi rezolvate cu ajutorul agronutrienților.

Creșterea răsadurilor este un proces anevoios: fie au puțină lumină, fie multă umiditate, fie
semințele nu au încolțit, sau încolțesc bine, dar sunt semănate prea des.

În cazul nerespectării tehnologiei, răsadurile se întind și devin firave, sistemul lor radicular
se dezvoltă slab, iar tulpinile devin subțiri.

Înainte de începerea sezonului, este necesar să planificați clar lucrările pentru a nu comite
greșeli, vorbind în primul rând de temperatură și lumină.

Dacă aveți de gând să creșteți răsaduri acasă până la plantarea în pământ, nu trebuie să vă grăbiți
să semănați.

Ardeii și vinetele sunt semănate cu 60-70 de zile înainte de data estimată a „plantării” în
grădină, roșiile – 50-60 de zile, iar răsadurile de castraveți și dovleci vor crește 25-35 de zile
până la momentul transplantului.

Pentru ca răsadurile să fie puternice și pe deplin dezvoltate, este necesar să alegeți un substrat
hrănito

Alegerea recipientului de semănat depinde de cultură: este mai bine să semănați ardeii,
vinetele și toate semințele de curcubitacee în vase separate, iar roșiile tolerează bine
transplantarea, prin urmare, pot fi semănate în recipiente joase.

În continuare, prezentăm principalele cauze ale alungirii răsadului:

1. Semănatul prea des

Chiar și grădinarii experimentați pregătesc adesea mai multe semințe pentru semănat decât au
nevoie.
Uneori, nu este suficient spațiu pentru semănat, dar semințele sunt deja înmuiate, ceea ce
înseamnă că trebuie să fie semănate.

Și pentru a încăpea totul într-un singur recipient, se seamănă des. Ca urmare, răsadurile se
întind și adesea se îmbolnăvesc.

La semănatul roșiilor, distanța optimă recomandată dintre semințe e de 3-4 cm, semințele de
ardei se seamănă la o distanță de 4-5 cm.

Varza poate fi semănată puțin mai des. De regulă, se seamănă în rânduri, distanța dintre ele
de 3-4 cm, iar semințele pot fi așezate la fiecare 2-3 cm.

Cu toate acestea, aceeași cultură are soiuri/hibrizi care permit să fie semănați mai des.

De exemplu, roșiile cu creștere redusă, nu se întind chiar dacă semințele sunt semănate conform
schemei de 2 × 2 cm.

Cu toate acestea, atunci când se seamănă majoritatea soiurilor viguroase, este necesar să se
mențină o distanță de 4 cm între semințe.

2. Temperatură ridicată

Dacă temperatura optimă pentru germinarea semințelor a majorității plantelor este de 22-24 ° C,
atunci după germinare ar trebui să fie mai scăzută și variază în următoarele două săptămâni.

Containerele cu culturi de varză se pun într-o încăpere în care temperatura de zi este de

12-16°C, iar cea de noapte este de 6-8°C.

La vinete și ardei temperatura necesară e de 20-22°C ziua și la 18-19°C noaptea.

Iar temperatura optimă pentru cultivarea roșiilor este de 18-20°C ziua și 15-17°C noaptea.

Și, din nou, mult depinde de soi/hibrid: dacă vedeți că răsadurile au început să se întindă,
reduceți temperatura cu câteva grade.

Alte recomandări privind creșterea răsadurilor pentru cultura în spații protejate găsiți în
următorul tabel:
3. Iluminare slabă

Din momentul semănării, plantele au nevoie de lumină solară. Pentru roșii e recomandată
semănarea în partea de sud, aproape de lumină.

Dacă nu o vor avea, în decurs de o săptămână, răsadul va fi deja întins, firav, decolorat.

Pentru a rezolva această problemă, este mai bine să eliminați răsadurile slabe din
plantațiile dese, îl puteți transplanta în recipiente separate.

Dacă răsadurile nu au suficientă lumină, încep să se întindă. Acest lucru se întâmplă adesea la
însămânțarea timpurie a semințelor, precum și pe vreme înnorată.

Pentru o dezvoltare completă, răsadurile au nevoie de 12-13 ore de lumină pe zi.

Prin urmare, este de dorit să iluminați răsadurile, mai ales în februarie, când orele de lumină nu
sunt încă suficiente.

Acest lucru se aplică tuturor culturilor și roșiilor într-o măsură mai mare.

4. Udarea excesivă

Răsadurile trebuie udate pe măsură ce solul se usucă. Udate excesiv, răsadurile nu numai că
încep să se întindă, dar se pot îmbolnăvi de piciorușul negru, în special dacă e semănat des.

O dată la două săptămâni, udarea poate fi combinată cu administrarea de îngrășământe organice

lichide care conțin fosfor și potasiu.

Acest lucru va ajuta la dezvoltarea unui sistem radicular puternic.

Răsadurile se udă regulat. Folosiți apă caldă, căci udarea cu apă rece duce la putrezirea
rădăcinilor.

5. Excesul de nutrienți

Dozarea incorectă de îngrășăminte sau solul/substratul selectat în mod necorespunzător, duce la

alungirea rapidă a răsadurilor și subdezvoltarea sistemului radicular.

Răsadurile supra-crescute trebuie transplantate cu mare atenție.

Rădăcinile plantelor ce au depășit perioada optimă de plantat sunt împletite și poate fi dificil să le
îndepărtați cu grijă din recipient.

Rădăcina centrală trebuie scurtată cu o treime. Acest lucru va încuraja dezvoltarea rădăcinilor
laterale.

Este indicat să alegeți recipiente mai mari pentru transplantarea roșiilor și să adânciți
răsadurile, dacă este posibil, până la frunzele de cotiledon, pentru a stimula formarea de noi
rădăcini.
 FOTO:
homesteadandchill.com
Creșterea răsadurilor

Pentru o adaptare mai ușoară a plantelor la noile condiții, este indicat să se adauge la
transplantare și amestecul care a fost folosit pentru însămânțarea semințelor.

După răsădire, roșiile se opresc din creștere, deoarece au nevoie de putere pentru a forma
rădăcini noi.

După 2 săptămâni, răsadurile trebuie hrănite cu un îngrășământ pentru a stimula

creșterea.

Acest îngrășământ se pregătește din coji de ceapă care conțin quercitină – un antioxidant foarte
puternic, care ajută plantele să prindă energie și să crească fără a se întinde. De asemenea, ele
conțin caroten, care crește viabilitatea plantelor și facilitează adaptarea acestora la condițiile
climaterice nefavorabile, conțin acid nicotinic, care favorizează dezvoltarea rapidă a sistemului
radicular și în combinație cu vitamina b1, conținută și ea în cojile de ceapă, contribuie la o mai
bună absorbție a azotului și a fosforului din sol și la formarea clorofilei în frunze.
Astfel, luați doi pumni de coji de ceapă, puneți-le într-o cratiță cu 1 l de apă și aduceți-o în
punctul de fierbere la foc mediu. După ce va da în clocot, să o scoateți de pe foc și să lăsați
infuzia să se răcească până la temperatura camerei.

Acum, strecurați ceaiul obținut de coji de ceapă printr-o sită și turnați soluția într-un borcan de 1
l. Dacă doriți, puteți adăuga câteva grame de îngrășământ microbiologic, procurat din comerț.
Pentru a activa microorganismele conținute în acesta, adăugați 1 linguriță de zahăr, amestecați și
lăsați lichidul să se infuzeze timp de 30 de minute, apoi amestecați-l din nou. Adăugați apă
stagnantă la temperatura camerei și aduceți soluția la 3 l.
Fertilizatorul obținut poate fi pulverizat pe frunze sau administrat plantelor la rădăcini. Se
recomandă administrarea de la 30 la 50 de ml de soluție pentru fiecare plantă, pe solul umed și în
funcție de mărimea curpenului.
Îngrășământ eficient din drojdie!
Grădinărit

Ce este drojdia? Drojdia este un grup de ciuperci unicelulare. Există aproximativ 1.500 de specii. De
regulă, celule de drojdie au diametrul de 3–7 microni. Drojdia este probabil unul dintre cele mai vechi
„organisme domestice”. De mii de ani, oamenii o folosesc pentru fermentare și coacere. Deci, drojdia
secretă multe substanțe utile pentru plante: tiamina, vitaminele grupei B, auxine, citokinine. Plantele
reacționează foarte bine la toate aceste substanțe. Fertilizările cu drojdie sporesc activitatea
microorganismelor din sol, activează prelucrarea substanțelor organice, eliminând fosfor și azot, și
stimulează rădăcinile plantelor. De asemenea, conform experimentelor, se știe că substanțele eliminate
de celulele de drojdie grăbesc înrădăcinarea butașilor, accelerează apariția rădăcinilor cu 10-12 zile și
sporesc numărul acestora de câteva ori.Pentru înrădăcinare, butașul se ține în soluție de drojdie timp de
24 de ore, apoi se pune într-un recipient umplut pe jumătate cu apă caldă. De asemenea, soluția de
drojdie se utilizează înainte de semănarea semințelor. După ce este înmuiată în infuzie, sămânța
germinează mai rapid și crește într-o plantă mult mai puternică. Un efect similar se obține și atunci când
plantele sunt udate cu cvas sau bere vie, dar nu vă recomandăm să ajungeți la astfel de extreme.

Rețeta de îngrășământ de drojdie

1. Într-un litru de apă caldă, adăugați 1 gr de drojdie uscată și 1 linguriță de

zahăr, amestecați și lăsați compoziția la infuzat timp de cel puțin 2 zile. Soluția
obținută trebuie diluată cu apă înainte de utilizare în proporții de 1:5 (5l de apă
și 1l de infuzie) și puteți uda plantele.

2. Într-un litru de apă, adăugați 50 gr de drojdie proaspătă. Înainte de utilizare

diluați soluția cu apă în proporții de 1:5 (5l de apă și 1l de infuzie). Amestecul
este gata de a fi folosit.
Sfat. La fel ca și majoritatea preparatelor eficiente cu microorganisme, drojdia este activă doar la cald.
Răcirea solului, soluției sau a mediului, dacă nu va distruge microorganismele, atunci va stopa
dezvoltarea și hrănirea acestora, deci efectul va fi nul sau nesemnificativ.

Asigurați-vă că drojdia sau soluția de drojdie nu este expirată. Utilizarea unui

produs expirat, în cel mai bun caz, nu va avea niciun efect.
Nu uitați, excesul de îngrășăminte este dăunător, folosiți-le cu moderație. Pe parcursul unui sezon, vor fi
suficiente 2-3 fertilizări. Primăvara – pentru stimularea vegetației și formarea ovarelor, vara – pentru
formarea fructelor și pedunculilor. De asemenea, în timpul transplantării plantelor.
Planteaza rosiile in coji de ceapa ca sa le protejezi de viermii s

Viermele sarma este un daunator periculos care se hraneste aproape cu orice rod. Il intalnim frecvent la
plantatiile de cartofi, dar nici celelalte legume nu sunt ocolite. Deoarece rosiile se regasesc in cele mai
multe gradini, ne-am gandit sa va prezentam o metoda inedita de a va proteja plantele de acest
daunator.

Astfel, pentru a va proteja rrosiile puteti pune foi de ceapa la fiecare rasad in parte, conform canalului
YouTube La Tara.

„Am îmbunătățit solul cu mraniță netratată și am plantat roșiile în șanțuri. Pentru combaterea viermilor
sârmă am pus foi de ceapă la fiecare răsad în parte. Cojile de ceapă conțin foarte multe microelemente
necesare plantelor (calciu, potasiu, mangan, magneziu, fier, cupru, seleniu, crom, bor etc.) reprezintă un
îngrășământ natural, au proprietăți bactericide și fungicide de asemenea, sunt un bun insecticid și
dezinfectant”, spun legumicultorii.

De asemenea, acestia au utilizat si plasa verde cu gradul de umbrire 40%, ce are rolul de a proteja
plantele de arsura solară dar și de grindină.

O alta metoda de combatere pentru viermele sarma este si praful de mustar.

Este bine sa verificati si nivelul de aciditate al solului. Daca acesta este mai mare, se realizeaza astfel un
loc propice de dezvoltare a viermelui sarma.

Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.