GAVRIL MIHAELA-MADALINA

ANUL II ( LICENTA), PICTURA

Jan van Eyck

Renașterea din Țările de Jos s-a manifestat printr-o combinație de elemente gotice cu
cele renascentiste provenite din zona Italiei, transpuse în configurația locală. In
Franța,Germania,Anglia si Țările de Jos , renașterea a pătruns mai târziu,la sfârșitul sec. al
XV-lea.

Țările de Jos preiau spiritul renascentist pe filiera italiană, prin intermediul călătoriilor
efectuate de artiștii flamanzi la Roma și Veneția. De acolo, se răspândesc spre țările nordice o
serie de desene, schițe și compoziții oferite drept model artiștilor. Aceștia le imită, își lărgesc
domeniile din care se inspiră și își îmbunătățesc propriile tehnici. Până la sfârșitul secolului al
XV-lea se formează adevărate categorii de artiști flamanzi: portretiști, peisagiști, subiecte
religioase, interpreți ai moravurilor sau ai naturii moarte.

Arta flamandă , arta secolelor XV-XVI și începutul secolului al XVII-lea în Flandra și în

regiunile înconjurătoare, inclusiv Brabant , Hainaut, Picardia și Artois , cunoscută pentru
materialismul său vibrant și abilitatea tehnică de neegalat. „De la Hubert și Jan van Eyck,
până la Pieter Bruegel cel Bătrân, până la Peter Paul Rubens , pictorii flamandi au fost
maeștrii mediu petrolier și l-au folosit în primul rând pentru a descrie o viziune robustă și
realistă detaliată a lumii din jurul lor.”1Jan2 van Eyck,Bruengel,Rubens,Ensor,Permeke,printre
alții, care au construit fostele Tarii de Jos meridionale, de a fi Belgia, ei conturează trăsăturile
geniului acestui pământ cuprins intre Escaut si Meuse, astfel încât arta Belgiei este pictura.
Artiștii care au contribuit la crearea artei flamande pentru ei pictura înseamnă , in primul rând
,culoare. ”Calmi sau înflăcărați, ei o aleg densa , bogata, strălucitoarelor pregatec,o așază cu
pasiune.” 3 Pictorii au realizat opere frumoase, fără influente flamande. Nu exista stil flamand
in pictura inaite de Van Eyck. Dinr-un obiect le plăcea sa redea consistenta, materia, în
aceeași măsura ca si forma si culoarea. In aceea vreme cu care a contribuit artistul Jan van
Eyck a fost un motto de pictare, studiile stilistice, examenele iconografice,impinse uneori
pana la extrema subtilitate , au dezvăluit in același timp si alte izvoare ale renașteri picturale.

1 Robert Genaille, Arta flamanda,Editura Meridiane,1981 , pag.5 .

2 Jan: prescurtarea uzuală familiară a prenumelui masculin olandez Johan (= Ioan).

3 Ibidem pag.22.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

Trăsătura pe care îl caracterizează pe artist , o constituie însușirea de a surprinde orice

obiect, detaliu in lumina,de a-i capta eclerajele si reflexele, exersarea profunzimii sau
moliciunea umbrelor prin redarea prezenta, a volumului, a spațiului fiind foarte specific.
Artiștii italieni, in secolul al XIV-lea, aventura se născuse din descoperirea perspectivei
precum: axa imaginii, liniile de fuga. Natura era considerata, ca un exterior al omului ceea ce
observa, privește, cunoscuta printr-un act al gândiri sale mintale. Trăsătura a doua este a noii
artei, care o reprezintă expresia uimitoare a pământului, a vieții pătrunse de spirit. De-a lungul
întregului secol, subiectul ales ,prin excelenta religioasa, care variază sensibilitățile pictorului,
mediul sau, epeciile sale, conform scopului căruia ii este destinat tabloul:intodeauna,la cei mai
mari, este transpunere simbolica a dogmei, a istoriei lui Hristos, a vieții sfinților, a liturghiei,a
inspirațiilor mistice. Artistul încearcă sa unească supranaturalul forte logic al oamenilor si
obiectele lumii vizibile. ”Pictorii trăiesc in doua universuri: in universul sensibil, izvor al
realismului,si in lumea magica pe care religia o propune drept cauza si explicației a celui
dintâi. Dar cele doua universuri sunt pentru ei atât de indisolubil legate incit, in mod foarte
natural”4

Arta, aşa cum spune, însumează schimbările de conştiinţă care au avut loc de-a lungul
secolului precedent. Este clar că doar treptat au apărut observațiile, gândurile şi sentimentele
şi au apărut acele trăsături ale viziunii asupra lumii care i-au permis lui van Eyck så
redescopere lumea în opera sa. De asemenea, nu există nicio îndoială că această lucrare
marchează o revoluție în artă şi reflectă (şi în multe feluri precede) o revoluţie în viziunea
asupra lumii a epoci. Prin urmare, nu numai că se întoarce la perioada anterioară, dar ii şi
rezistă.

În literatura de critică de artă modernă, există adesea o dorinţă remarcabilă, a pune în

contrast „naturalismul”5 lui van Eyck cu „idealismul”6 stilului internaţional”7, de a sublinia
valoarea artistică deosebită a acestuia din urmă sau cel puțin de a le pune pe acelaşi, nivel.
Ceea ce se reflectă aici nu este atât originalitatea” gândirii, cât tendinţa lui de-a dreptul.

4 Robert Genaille, Arta flamanda,Editura Meridiane,1981, pag35.

5
NATURALISM s. N. 1. Curent sau tendință în artă și literatură, care se caracterizează prin observarea
riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferința pentru aspectele urâte, vulgare
ale naturii omenești etc.
6
IDEALISM s. N. 1. Atitudine exprimată prin urmărirea dezinteresată a unui ideal social, moral, estetic.
7
STIL, stiluri, s. N. I. 1. Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu al activității omenești, pentru
anumite scopuri ale comunicării; fel propriu de a se exprima al unei persoane; spec. Totalitatea mijloacelor
lingvistice pe care le folosește un scriitor pentru a obține anumite efecte de ordin artistic.INTERNAȚIONAL, -
Ă, internaționali, -e, adj. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește mai multe țări, privitor
la raporturile dintre națiuni, la care participă reprezentanții mai multor state; care are o importanță ce depășește
granițele unei singure .
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

Există, de asemenea, o dorinţă tendențioasă de a include în cadrul stilului internațional” toate

fenomenele artistice diverse, cu caracteristici diferite ale acestei epoci de tranziţie şi
încercările frecvente de a idealiza.

VIAŢA FRAȚILOR JAN ȘI HUBERT 8 VAN EYCK, PICTORI DIN MAESEYCK9Acesti

frați, anume Jan şi Hubert van Eyck, au făcut multe lucrări cu culori frecate cu clei și cu albuş
de ou, căci nu se cunoştea alt fel de a picta, în afară de faptul că in Italia se picta şi pe
tencuială proaspătă.10Şi întrucit oraşul Brugge 17, din Flandra, era pe vremuri plin de mari
bogății, datorită intensului negot pe care îl făceau acolo diferite țări, mai mult decit în orice alt
oraş din toată Olanda, şi întrucit artei îi place să stea pe lîngă bogăţie, pentru ca să fie
întreţinută acolo cu plată îmbelșug gată, Iohannes a venit să locuiască în sus- numitul oraş
Brugge, care era plin de tot felul de neguţători.Aici a făcut multe lucrări, pe lemn, cu clei şi cu
albuş de ou, iar pentru marea sa iscusinţă, a ajuns foarte renumit în diferite țări, unde au fost
duse lucrările lui. „Era totodată (după cum susţin unii) şi un om înţelept şi învăţat, foarte
priceput și ingenios in diferite lucruri privitoare la arte, cercetind tot felul de vopsele şi
îndeletnicindu-se în acest scop cu alchimia și cu distilația. A mers atit de departe, încît a
izbutit să-şi amestece culorile de albus de ou sau de clei, cu un anume verniu făcut cu nişte
uleiuri, care a plăcut foarte mult poporului, căci dădea lu- crării un luciu frumos și
sclipitor”11Secretul acesta îl căutaseră mulți în Italia, dar în zadar, căci metoda nimerită n-au
găsit-o in aceea vreme.

Contribuția artiștilor din aceea perioada care au contribuit la principalele caracteristici ale
artei flamande sunt:utilizarea vopselelor cu ulei,spațialitate unificată prin lumină,vedere
detaliată a realității,gust pentru miniaturism,portrete cu poză de trei sferturi. „În această
calitate, printre atribuțiunile lor se număra producerea multor obiecte, unele efemere – så
picteze scuturi sondarde on să creeze decoratiuni pentru banchete si nunti. Van Eyck de
exemplu, a trebuit să aurească şi să picteze statui, iar van der Goes a fost angajat să creeze
decoratiuni stradale pentru căsătoria lui Carol Temerarul, dar şi prapuri pentru înmormântarea

8
Huberth- Acest prenume admite două forme: Hubert şi Hubrecht (precum Albert şi Albrecht, Robert şi Ro
brecht etc.)
9
MAESEYCK-Cuvint compus din Maes și Eyck. Eyck (orto- grafia actuală: Eik) înseamnă stejar. Maes
(ortogra- fia actuala Maas) este numele olandez al riului Meusa, (Grupul aa [= a lung] se scria pe vremuri ne.)
Aşadar: Maeseyck inseamnă Stejarul de pe Meusa, In loc de nume de familie, aceşti doi frați au folosit numele
comunei natale, in forma prescurtată (fară Maes). Procedeul a fost foarte răspîndit, nu numai în Târile de Jos, dar
si în Italia (ex.: Leo nardo da din] Vinci etc.) și în alte ţări.
10
In italieneşte pintura a fresco sau affresco, - de unde denumirea internațională frescă.
11
Max J.Friedlander, De la Van Eyck la Bruegel, Editura Meridiane, 1975,pag 60.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

lui Filip cel Bun si pentru un jubileu papal. Spre sfârşitul secolului, artiştii flamanzi
deveniseră mult mai Independenti. Memling si van der Weyden conduceau ateliere mari,
având clienti din alte tări”12Spre deosebire de artiştii italieni, cei olandezi îşi organizau
compozițiile intuitiv, fără a folosi un sistem metodic pentru calcularea perspectivei sau a
proporție,au fost primii care au recurs la pictura în ulei, la care van Eyck s-a adus o
contributie specială.” A folosit straturi suprapuse de vernis transparent, pentru a amesteca în
mod imperceptibil nuanțele si a reda cu succes obiectele de foarte mici dimensiuni. Prin
această inventie, van Eyck si adepti säi au putut să înfăţişeze lumea înconjurătoare într-un
grad al detaliilor nemaiîntâlnit până atunci, astfel au ajuns la un nivel de de rafinament.”13

Artiştii flamanzi au profitat din plin de posibilitățile oferite de pictura în ulei pe pânză. Au
înfatisat lumea în care trăiau cu veritabilă prospețime, ca şi cum ar fi privit-o pentru prima
oară, plina de culoare, strălucitoare, totul era roz.Au continuat să facă acest lucru chiar si când
au tratat teme biblice.”Acest anacronism deliberat nu era considerat un sacrilegiu Sentimentul
religios din Flandra era puternic influențat de mişcările spirituale contemporane, care îl
îndemnau pe credincios să aibă o relație personală apropiată cu Dumnezeu. Cucernicia simplă
se reflectă în lucrările multora Ontre primi pictori flamanzi de la intensitatea emoțională a lui
van der Weyden, care întelegea prea bine suferința lui Hristos, la misticismul lui van der Goes
si ta aerul contemplativ tăcut al lui David şi al lui Memling” 14

Jan van Eyck- a fost un pictor flamand din perioada târzie a Evului Mediu, născut în 1395. El
a jucat un rol decisiv în istoria picturii europene, în același timp și un remarcabil
inovator. Considerat cel mai mare artist nord-european al secolului al XIV-lea, multe copii
făcându-se dupa lucrarile sale, van Eyck decedat la 9 iulie 1441.Tablourile care-i sunt
atribuite cu certitudine datează din ultima decadă a carierei sale :zece sunt semnate și datate,
reprezentând un număr destul de mare pentru perioada respectivă. A creat portrete și tablouri
cu subiecte religioase, ale căror tehnică, complexitate intelectuală și bogăție ale simbolurilor
sunt de neegalat. A reusit sa ridice tehnica uleiului la un nivel nou de rafinament ,a
demonstrat o capacitate extraordinara de a descrie culorile si texturile lumii naturale intr-o
gama cromatica bogata de o fidelitate uimitoare .”Van Eyck a pictat atât subiecte laice, cât și
religioase, inclusiv altare, figuri religioase pe un singur panou și portrete comandate. Lucrările
sale includ panouri simple, diptice, triptice și poliptice. A fost bine plătit de Philip, care a

12
Stephen Farthing, Istoria artei de la pictura rupestra la arta urbana , Editura Rao, 2020, pag143.
13
Idem, pag143.
14
Idem, pag143.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

urmărit ca pictorul să fie sigur din punct de vedere financiar și să aibă libertate artistică, astfel
încât să poată picta „oricând dorește”. 15Picturile sale prezintă personaje grave și serioase care
întruchipează idealul etic și valorile morale. În spiritul umanismului renascentist, omul este
pus în relație cu mediul înconjurător și societatea în care trăiește fiind prezentat drept un
cetățean deschis colectivității sociale și responsabil din punct de vedere civil. El este singurul
pictor flamand al secolului XV care și-a semnat lucrările printr-un motto ALS ICH KAN (Așa
cum pot (Eyck)), un joc de cuvinte cu numele său, pe care l-a pictat de obicei cu caractere
grecești. „Despre familia artistului ştim doar ca Jan a avut doi fraţi (mult mai vârstnicul
Hubert şi mai tânărul Lambert) si o sora – pe nume Margarethe-care a pictat și ea, nelăsând
însă în urma ei vreo lucrare. Hubert, care s-a nascut, prob- abil, în anul 1366, a fost un pictor
mult apreciat”, dupa cum glasuieşte epitaful său. El a început execuţia marii lucrări din Gand,
Altarul Mielului Mistic. După moartea acestuia, în 1426, Jan se dedica terminării acestei
opere.”16

Van Eyck nu este de fapt primul care utilizează tehnica picturii în ulei, în acea vreme încă
necunoscută în Italia, dar este cel care o duce la perfecțiune; nici un artist al epocii nu-l poate
întrece în acest domeniu. Culorile devin transparente, deoarece uleiul se usucă încet, artistul
își poate permite să finiseze mai minuțios detaliile. Compozițiile lui sunt saturate de o lumină
fină, și acest mod de a picta îl preia de la el artistul italian Piero della Francesca.„Incercarea
de a obține o imagine generală a artei lui Jan van Eyck, de a trasa o linie de dezvoltare cu un
anumit grad de probabilitate incluzind miniaturile în opera sa, duce la rezultate relativ
mulţumitoare.”17 [...] „In ceea ce priveşte efectul coloristic, lucră- rile lui Jan au unele
trăsături care amintesc izbitor de tablourile lui Rembradt: sînt închise fără a fi negre. Sint
brune, calde, aurii, de o întunecime in care arde culoarea. Au străluci rea lăuntrică a unei
nestemate. Anumite materiale piatra friabilă, solzoasă, penele pufoase, părul, blănurile,
mătasea plisată sau armurile scinteietoare sint scoase în relief cu incintarea unui descoperitor.
Desenul atent. Care investighează detaliul, nu devine niciodată greoi. O armonie blindă a
culorilor învăluie şi unifică trăsăturile tăioase ale schiţei formale. Cadrul liniar al carnaţiei
este imbogăţit cu cute, brazde şi incizii pline de o obscuritate meditativă. Desenul interior este
bogat în amănunte”18

15
Gheorghe Szekely, Van Eyck,Editura Meridiane, 1975,pag 60.
16 Mari Pictori, Nr 51Jan Van Eyck, Editura Publishing Services, 2001,pag 20.
17
Max J.Friedlander, De la Van Eyck la Bruegel, Editura Meridiane, 1975 pag 26 .
18
Ibidem ,pag 27.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

Lucrările lui Jan van Eyck cele mai importante, cele care au ieșit în evidență și au redat stilul
lui de pictare minuțios au fost: Soții Arnolfini și Madona a cancelarului Rolin.

Sotii Arnolfini este, poate, cel mai cunoscut tablou al lui van Eyck şi totodată, pentru mulţi,
cea mai importantă creație a sa. Este îndeobște acceptat fap- tul ca pictorul îl înfăţişează pe
negustorul din Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami.
Acesta este primul portret dublu al artei moderne Aşa cum reiese din textul scris deasupra
oglinzii: Johannes de eyck fuit hic”19 (Johannes de Eyck a fost aici), artistul a fost unul din cei
doi martori ai ceremoniei (care se pot vedea în oglinda).

Acest tablou exemplifică, fără îndoială, verosimilitatea (realismul concis) artei flamande
timpurii, dar conține și elemente adânc enigmatice care au nedumerit generații succesive de
istorici de artă. El reprezintă una din cele mai importante picturi medievale, o lucrare plină de
virtuozitate artistică, de simboluri enigmatice și de referințe ce încă fascinează istoricii de
artă. Portretul este un exemplu celebru de pictură flamandă timpurie .Cuplul din tablou a fost
identificat după mai multe documente al secol XVI ca fiind Giovanni Arnolfini(d. 1472), un
negustor din Italia, stabilit în 1420 la Belgia și pe soția lui Cenami. Este o pictură în ulei
realizată pe lemn, ce măsoară 82x60 cm, fiind expusă la National Gallery din Londra din
1842. Artistul nu pictează doar capul, cum se obișnuia în acele vremuri, ci le face portret
complet – îmbracați în haine elegante, cu margini îmblănite și într-o încăpere scump mobilată.

Artistul pare să fii fost extrem de încântat să picteze diferitele materiale. Van Eyck a pictat
toate detaliile din tablou cu aceeași atenție pentru claritate și detaliu – de la dușumele, saboți
și câinele din prim-plan – până la candelabrul cu brațe, covorul persan, oglinda și mobilierul
din lemn. Autorul a creat senzația de spațiu prin două moduri:a făcut ca dușumelele și cadrul
geamurilor să pară estompate și sugerând nu doar una, ci două surse de lumină – fereastra și
ușa situate în fața celor doi, care pot fi văzute în oglindă.

La mijlocul secolului al XVI-lea, pictura era considerată un portret de căsătorie datorită

abdomenului doamnei Cenami care părea să sugereze că e gravidă, unirea mâinilor celor doi,
mâna dreaptă ridicată a lui Arnolfini pare să sugereze legământul de căsătorie. „Soții
Arnolfini constituie o exce- lentă ilustrare a ceea ce Panofsky a numit, simbolismul mascat,
ascuns” al lui van Eyck. Într-adevăr, artistul fla- mand pictează cu atâta naturaleţe per-

19
Ibidem, pag. 30.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

sonajele şi obiectele legate de sfera sacrului, încât ele nu prezintă nici o deosebire faţă de
oamenii şi obiectele obişnuite.”20

Atunci când van Eyck a pictat acest tablou, percepția privind frumusețea femeii era diferită
de cea actuală:– sugerează ca erau apreciate femeile cu forme zvelte, cu un abdomen rotofei.

Cercurile care decoreaza rama oglinzii contine zece scene din patimile lui Hristos. In oglinda
se vede siluetele a doi barbati, unul putand fi pictorul,ceea ce confera un plus de semnificatie
semnaturii si inscriptiei in lantina de deasupra oglinzii ,, Jan van Eyck a fost aici , 1434’’.

Obiecte din încăpere, pictate meticulos, pot sugera o căsătorie:unica lumânare aprinsă ar
simboliza prezența lui Dumnezeu, iar câinele ar fi simbolul fidelității – element protector care
asigură liniștea și pacea universului prezentat.

Introducerea patului în pictură nu înseamnă că artistul a vrut să ilustreze o cameră maritală,

pentru că în acele vremuri paturile erau piese scumpe de mobilier, care erau etalate în camera
de zi. Gesturile și privirile enigmatice ale celor două personaje sunt greu de explicat,
sugerându-se că Arnolfini are mâna ridicată pentru a întâmpina cele două personaje ale căror
reflexii se văd în oglindă.

Tema oglinzii pentru renaștere, este o temă foarte atrăgătoare pentru pictori, pentru că în felul
acesta, pictorul realizează ideea de completitudine a unui univers. Prin oglindă se recuperează
și spațiul din fața celor două personaje – univers familial complet, nu înjumătățit. Fereastra
deschisă arată contactul cu lumea exterioară, dar și eventuale călătorii în zone exotice.

Femeia- pare insarcinata,desi felul in care isi tine faldurile rochiei e in ton cu moda vremii.Cu
toate acestea , multe dintre detaliile din partea ei de portret au legatura cu rolul de mama al
femeii. In spatele ei , un dragon sculptat, o reprezinta pe Sf.Margareta, sfanta ocrotitoare a
nasterilor.21
Pantofii-din lemn ai barbatului sunt mai mult decat un detaliu.Ei reprezinta o referinta
simbolica la Exodul: „”Scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care il calci este
pamant sfant.”22 Pantofii sunt prezentati intr-un loc vizibil,pentru a sublinia natura sacra a
evenimentului.

20
Ibidem, pag.32.

21
Stephen Farthing, Istoria artei de la pictura rupestra la arta urbana , Editura Rao, 2020,pag 145.
22
Ibidem.pag145.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

În partea de jos este un cățelus ciufulit, în partea dreaptă sunt niște saboți de casă – o natură
moartă care, împreuna cu celelalte obiecte de încălțăminte din apropierea băncii sugerează că
locul era sacru prin oficierea unei căsătorii. În stânga avem un detaliu de masă pe care se afla
niste portocală, sugestie a ocupației capului familiei. În spate avem o oglindă convexă ce are
semnele zodiacale reprezentate, arătând ideea de temporalitate, de mișcare.

Se arată și ideea de familie prosperă ,in acea vreme, nașterea era foarte periculoasă pentru
femei, fiind multe tablouri ce reprezintă femeile însarcinate în ultimele luni de sarcină. Aceste
tablouri erau făcute în perioada dinaintea nașterii, pentru că nu exista nici o certitudine că
femeia va supraviețui nașterii, fiind un portret pentru păstrarea memoriei, și se spera că
viitorul copil va aiba o imagine a mamei. Lumânarea din dreptul soțului sugerează faptul că
tabloul s-a facut după naștere și automat dupa moartea soției.

Din punct de vedere pictural, trebuie să evidenţiem efectul deosebit produs de imaginea din
oglinda şi care, aşa cum arata André Chastel (1912-1990), stârneşte senzaţia de miracol” şi,
totodata, sparge rânduiala lucrurilor prin zugrăvirea figurilor miniaturale”. 23

Tehnica lui Van Eyck şi concentrarea sa asupra detaliului fac din tablou o minunată piesă de
artă ; artistul a redat în mod specific texturile şi a descris cu rigurozitate lumina de la fereastra
din stânga, reflectându-se în diverse suprafeţe, totuşi ceea ce transformă pictura într-o
capodoperă este această capacitate a pictorului de a injecta în detalii simbolismul religios şi
filosofic.

Madona cancerului Rolin -este o pictură în ulei, cu dimensiunea 66 × 62 cm , lucrare realizata

de maestrului olandez timpuriu Jan van Eyck , datând din jurul anului 1435. Este păstrată în
Musée du Louvre , Paris. Una dintre operele cele mai reușite și mai precise lucrate din punct
de vedere pictural al lui van Eyck.”Lucrarea il înfățișează pe Nicolas Rolin, nobilul cancelar
al lui Filip cel Bun, îngenuncheat în fața Copilului pe care îl ține în brațe Madona așezată pe
tron.”24 Zugravirea unei întâlniri atât de directă a cancerului, despre care se spunea că nu era
întocmai un om cu frica lui Dumnezeu, cu ființele sfinte, fără prezența trimișilor cerului sau
ai lui Dumnezeu, este un fapt extrem de rar în iconografia religioasă a epocii care trebuie
neapărat remarcata. Madona , plină de căldură și bunătate umană, nu face deloc impresia
inabordabilitatii, astfel încât rezultă o atmosferă intimă care este neobișnuită in prezența unor
figuri divine de asemenea rang.

23
Ibidem,pag.21.
24
Ibidem,pag .22.
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

Scena o înfățișează pe Fecioara Maria încoronată de un înger plutitor în timp ce ea îl prezintă

lui Rolin pe pruncul Isus. Scena este amplasată într-o logie aerisită; îmbogățit cu decorațiuni
precum coloane, basoreliefuri și deschis printr-un arc triplu (referire la Trinitate ) pe o terasă
de pe care vă puteți bucura de o vedere foarte largă a unui oraș fluvial, tipic zonei , unde
palatele, bisericile, câmpurile și dealurile sunt scăldate într-o lumină unitară. Peisajul este
estompat în depărtare, conform regulilor perspectivei aeriene pe care van Eyck le dovedește
că le cunoaște bine. Terasa găzduiește o grădină împrejmuită , simbol al virginității Mariei,
unde cresc diferite flori fiecare cu semnificația sa simbolică:crinul puritatea Mariei, trandafirii
roșii prevestirea Patimii lui Iisus. Chiar și păunii care se văd sunt un simbol străvechi al
nemuririi, întrucât carnea lor se credea a fi nemuritoare.Dincolo, două figuri masculine
purtând însoțitori se uită prin crenelurile a ceea ce pare a fi un balcon sau un pod fortificat. Au
existat speculații că ar putea reprezenta pe van Eyck și un asistent, după modelul portretului
său Arnolfini . Figura din dreapta poartă un însoțitor roșu similar cu probabilul autoportret al
lui van Eyck din Galeria Națională, Londra . Aproape de ei se află două coji și doi păuni,
aceștia din urmă fiind simboluri atât ale imorității, cât și ale mândriei, la care ar putea ceda
până și un om puternic precum Rolin.

Cu toate acestea, Martí Domínguez afirmă : „Păunii erau simbolul lui Isus Hristos, iar magiile
erau considerate rele. Artiștilor le place să se opună păsărilor simbolice, dihotomiei dintre
bine și rău: Van Eyck, în panoul cancelarului Rolin, va folosi și păunul și carpa.”25

Rolin Cancelarul, în stânga, are o poziție de rugăciune devotată, dar eleganta rochiei sale și
privirea îndreptată spre Madona surprind securitatea personală și socială a personajului.
Halatul său este alcătuit din brocarturi aurii scumpe, cu margini de blană. Pictorul a reușit să
descrie cele mai minuscule detalii ale epidermei, de la detaliile templului, decoratiunii până la
puful ras care apare sub bărbie. Mâinile sale, la fel de detaliate, sunt ușor micșorate. El se
sprijină pe un scaun acoperit cu catifea verde, unde este așezată o carte de rugăciuni
iluminată, un alt obiect care îi certifică statutul.

Chipul cancelarului este cumpătat, serios și sobru; fruntea înaltă fiind dovada unei minți
strălucitoare, voința puternică care-l animă fiind sugerată de o bărbie ascuțită. Prin alăturarea
Madonei, chipul ei pare mai curând idealizat. Un înger ține o coroană bogată deasupra ei.

Fecioara este înfășurată într-o mantie roșie grea care, ca și în alte lucrări ale lui van Eyck, se

25 Mihaela Vlasceanu, Istoria si teoria artei,EdituraUniversitatii de vet,2017

GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

ondulează profund creând un joc sofisticat de linii și clarobscur. Mărimea sa este proeminentă
și ascunde corpul Fecioarei, continuând pe podea până când aproape se profilează asupra
privitorului. Marginea este bogat împodobită cu o bandă de bijuterii, cu perle și pietre
prețioase, precum și cu inserții aurii, care în lumina face să strălucească la fel ca metalul
prețios.

Copilul are trăsăturile unui sugar real, el ține o cruce care este reprezentată ca o bijuterie
prețioasă, care simbolizează puterea sa pe Pământ.Naturalismul lui van Eyck și atenția
acordată celor mai mici detalii se reflectă, aparent paradoxal, și în picturile pe teme religioase.
Figurilor lui, le este caracteristică liniștea desăvârșită dată de lipsa conflictelor interne.Pictorul
și scriitorul francez Eugène Fromentin (1820-1876) subliniaza ca în întreg spaţiul pictural se
evidențiază aceeași manieră; apoi vorbeşte despre clarobscurul fin al micii compoziții aflate la
Louvre, autenticitatea absoluta şi idealizarea fiecărui lucru creat de mâna artistului, munca
matastră, transpa- rența irepetabila a materialului; coexistenţa observaţiei obiective cu
fantezia, exprimată în semitonuri (...)”. 26

Elementele cele mai originale ale Madonei cancelarului Rolin este priveliștea orașului și
peisajului pe care îl vedem desfășorându-se în fundal ,printre ,cele două coloane splinite.Arta
peisagistica este însușită in lucrare la perfecțiune, cu o precizie asemănătoare cu cea din
tabloul intitulat Soții Arnolfini. 27

Artistul zugrăvește realitățile orașului cu minuțiozitate incredibila: trecători pe străzi figuri

mici vizibile,pe pod , fragment de cladiri, detalii ale pliurilor rochiei, vena de pe frunte,
obiecte strălucitoarea, broderia etc.

Motivul pentru care am ales această lucrare că fiindu-mi lucrarea de referat, ea fiind
rezultatul căutărilor mele, mi-a atras atenția artistul Jan van Eyck prin modul în care a
contribuit în arta flamandă, importanța lui. Fiind atrasă de compoziție, am excelat în pictura
de gen inspirată din viața oamenilor simpli, din tematicile religioase, modului lui de lucrare și
de transpunere a culorilor, pe efectele cromatice specifice, tehnica de îmbinare şi de
armonizare a culorilor în tuşele atent calibrate și puternice, reproduc cu fidelitate și mare
precizie tiparul femeii din aceea vreme cu forme mai zvelte. Ceea ce și-a pus aprenta a fost
modul prin care utiliza tehnica picturii in ulei, in aceea vreme care a dus-o la perfecțiune, a

26 Ibidem
27
Ibidem
GAVRIL MIHAELA-MADALINA
ANUL II ( LICENTA), PICTURA

experimentat și timpul de uscare, modul prin care culorile devin transparente, finisarea
detaliilor minuțioase.

În concluzie, maestrul van Eyck își demonstrează priceperea și tehnica inegalabilă în pictură,
dar și inteligența prin conceperea unei compoziții plăcute estetic și totodată cu multe
semnificații ce au stârnit interesul criticilor dintotdeauna.Astfe, cât priveşte stilul său, van
Eyck a ajuns la o perfecţiune incredibilă în desenul formelor, în redarea materialelor, precum
şi reprezentarea chipurilor omeneşti. Jan van Eyck este unul din fondatorii Școlii de artă
Renaşterea Nordică.Artistul a exploatat și timpul de uscare lung al culorilor pentru a-și
amesteca culorile și tonurile. Van Eyck folosea pensule fine, petice de cârpe și chiar buricele
degetelor pentru a picta moliciunea ornamentelor de pe rochie și pentru realizarea gradațiilor
subtile.

BIBLIOGRAFIE:

1. Alexandru Marcu, Valoarea artei in renastere,Editura Meridiane,Bucuresti,1984.

2. George Oprescu,Manualul de istoria artei-Evulmediu,Editura
Meridianr,Bucuresti,1984.
3. Gheorghe Szekely, Van Eyck,Editura Meridiane,1975.
4. https://koaha.org/wiki/Madonna_del_cancelliere_Rolin#
5. https://sinaxa.wordpress.com/2015/02/15/jan-van-eyck-sotii-arnolfini-ganduri-despre-
un-tablou/
6. https://vondigto.wordpress.com/tag/portretul-sotilor-arnolfini/
7. https://www.scrigroup.com/diverse/arta-cultura/Jan-Van-
Eyck63891.php#google_vignette
8. Mari Pictori, Nr.51 :Jan Van Eyck, Editura Publishing Services, 2001.
9. Max J.Friedlander, De la Van Eyck la Bruegel, Editura Meridiane, 1975.
10. Mihaela Vlasceanu, Istoria si teoria artei,EdituraUniversitatii de vet,2017.
11. Robert Genaille, Arta flamanda,Editura Meridiane,1981.
12. Stephen Farthing, Istoria artei de la pictura rupestra la arta urbana , Editura Rao, 2020.