REFERAT

Chetran Andreea 9A
 Arta Medievala
◦ Istoricii artei clasifică arta medievală în: arta paleocreștină, arta popoarelor
migratoare, arta celtică, arta preromanică și arta romanică, arta gotică, arta
bizantină și arta islamică.
◦ Arta medievală se întinde de-a lungul a peste 1000 de ani de istorie a artei în
Europa, Orientul Mijlociu și nordul Africii.
◦ Arta medievală europeană s-a dezvoltat pe baza moștenirii artistice
a Imperiului Roman și a influenței Bisericii creștine timpurii.
 Baroc & Rococo
◦ Barocul e un stil în arhitectură, muzică, dans, pictură, sculptură și alte arte care au înflorit în
Europa de la începutul secolului al XVII-lea până în anii 1740, „stingându-se” în deceniul
următor.
◦ A fost susținut de Biserica Catolică, ca un mijloc de a combate simplitatea și austeritatea
arhitecturii, artei și muzicii protestante, chiar dacă arta barocă de tip luteran s-a dezvoltat și în
anumite părți ale Europei.
◦ Rococo este un stil arhitectural, decorativ, artistic și de design interior care a fost generat în
Franța secolului al XVIII-lea, dar care s-a răspândit ulterior în întreaga Europă și apoi în cele
două Americi, mai ales în ceea ce se numește America latină, adică în țările de limbă spaniolă
și portugheză.
◦ Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai
ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea
caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ
distinctă în evoluția artei occidentale.
Modernism
◦ Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai
ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea
caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ
distinctă în evoluția artei occidentale.
◦ Astfel, el preia „teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, cu precizarea că „formele
trebuie să-și creeze un fond propriu”.
◦ În literatura română, teoreticianul acestui curent este Eugen Lovinescu, care afirmă despre
existența unui „spirit al epocii”, care influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se
raporteze la altele mai evoluate.
Impresionismul
◦ Impresionismul este un curent artistic care își are originile în Franța, unde un grup de pictori
resping temele oficiale (istorice, anecdotice, mitologice), adoptând o viziune originala asupra
lumii sensibile și o tehnica noua ce consta în transpunerea pe suport a senzațiilor vizuale
fugitive pe care le au în fata motivului. Din acest moment, pictând în aer liber fără clarobscur
și fără contururi, imaginea topindu-se în atmosfera în timp ce chiar umbrele sunt redate prin
culoare, artiștii respective aplica o lovitura de gratie artei academiste oficiale.
◦ Stampa japoneza a avut o mare influenta asupra artiștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Japonezii, imitându-i pe chinezi, dar mergând mai departe ca aceștia, s-au arătat incomparabili
într-o arta minora, adică in gravura de lemn în culori. Aceasta era un produs rezervat poporului
de rând, disprețuit de clasele nobile.

Japonezii arătaseră un dar evident și multa noutate în expresie. In Europa, aceasta stampa
apare prin 1860, în ceainăriile chinezești din Londra și Olanda.
Postmodernismul
◦ Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o
etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite
metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumerism și deconstrucție. Jean-
François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984);
în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb
încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple.