Curentul Artistic/Baroc

Lupea Andrei Alexandru

• Un curent artistic este o tendință sau un stil în artă, cu o filosofie sau scop
specific comun, urmat de un grup de artiști pe o perioadă determinată de
timp, (de obicei de câteva luni, ani sau decenii) sau, cel puțin, pe perioada de
apogeu a curentului artistic, definită într-un număr de ani. Curentele
artistice au fost în special importante în arta modernă, când orice curent
consecutiv era considerat drept un nouă avangardă.
 Baroc

• Baroc (în italiană și portugheză Barocco, în franceză și engleză Baroque, care

înseamnă o perlă cu formă neregulată) desemnează simultan o perioadă în
istoria europeană dar și un curent artistic care a fost generat în Roma, Italia,
în jurul anilor 1600, migrând și fiind relativ rapid asimilat în celelalte țări și
culturi europene, de unde a migrat apoi și în cele două Americi dar și în alte
părți ale lumii. Stilul baroc se regăsește clar reprezentat în arhitectură, dans
, filozofie, mobilier, muzică, literatură, pictură, sculptură și teatru.
 Barocul Arhitectural

• Barocul arhitectural este forma cea mai grandioasă, clară și "vizibilă" a barocului.
• În arhitectura de tip baroc, accentul cade pe folosirea elementelor arhitectonice ce conferă măreție
și grandoare, așa cum ar fi: coloane masive, bolți înalte, arcade largi, domuri copleșitoare, culori de
intensități puternic contrastante (așa-numita metodă a clar-obscurului, care a fost folosită în
special în pictură), volume și spații goale impresionante.
• Comparate cu clădirile realizate anterior, interiorul unei clădiri executate în stil baroc aduce ca una
din inovațiile sale esențiale folosirea unui imens spațiu interior la intrare urmat de existența unor
scări monumentale ce leagă parterul cu celelalte nivele ale clădirii. Nu întâmplător, modelul scării
interioare monumentale a devenit un laitmotiv ulterior al bunăstării burgheziei, fiind copiat la o
scară proporțional redusă în diferite reședințe aristocratice de pretutindeni.
• Arhitectura barocului a fost îmbrățișată cu entuziasm în centrul Germaniei (a se vedea Palatul
Ludwigsburg din Stuttgart și complexul Zwinger din Dresden), în Austria (imaginea abației
benedictine din Melk este reprodusă mai sus) și Polonia (Palatele Wilanów și Bialystok).
 Barocul vizual
• Pictura baroc a fost în floare în multe culturi europene între sfârșitul secolului al XVI-lea și prima
jumătate a secolului al XVIII-lea, o perioadă din istoria europeană caracterizată de bogăție, strălucire
și fast.
• Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod accentuat
figuri umane surprinse în decursul mișcării, puternice contraste de lumină și întuneric (acea tehnică
cunoscută sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate și un echilibru compozițional
mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compozițional. De
asemenea, folosirea liniilor de compoziție de forme curbate, asemănătoare unor litere S multiple, a
diagonalelor repetate de tip ascendent și descendent comparativ cu liniile drepte, orizontale și/sau
verticale, folosite preponderent anterior, sunt alte elemente tipice ale barocului de tip vizual.
• Tintoretto (pe numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii
venețiene, probabil ultimul mare pictor al Renașterii italiene și fără îndoială unul din primii pictori
folosind o manieră baroc în pictură. În Cina cea de taină, folosirea accentuată a clar-obscurului, a
diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întrega compoziție, a dramatismului momentului
surprins în punctul său critic și redat ne-echivoc cu măiestrie, precum și a culorilor saturate, ce umplu
cadrul picturii, reprezintă tot atâtea elemente baroc.
 Barocul sculptural

• Precum întreaga mișcare artistică a barocului, sculptura realizată în acest stil este în primul rând
destinată unei citiri directe, adresându-se direct simțurilor umane și componentei emoționale a
privitorului.
• De asemenea, sculptura barocă este caracterizată printr-o dorință irezistibilă a artistului de a
sugera mișcarea prin surprinderea unei acțiuni în timpul execuției sale, preferabil în momentul său
cel mai important, relevant și/sau critic.
• Maestrul incontetabil al barocului vizual al anilor 1600 a fost, fără nici o îndoială, italianul
Gian Lorenzo Bernini (1598 – 1680). Acest artist remarcabil, comparabil ca forță și dimensiune a
creației doar cu Michelangelo Buonarroti, a fost la superlativ architect, pictor, sculptor, dramaturg
și regizor.
 Barocul In teatru și dans

• Teatrul a fost adus pe culmile sale manieriste de către mai mulți dramaturgi renumiți
în epocă, dintre care se detașează desigur William Shakespeare. Acțiunea pieselor de
teatru în manierism se baza pe o elaborare sofisticată a povestirii, mișcări complexe
și, de multe ori, imprevizibile ale personajelor, precum și prin existența unor intrigi
multiple întrepătrunse, care în final se îmbină coerent și relativ credibil.
• Două personalități remarcabile, ambii creatori francezi, se află la originea acestui
"viraj" artistic în zona barocului: compozitorul Jean-Baptiste Lully și scriitorul
Jean-Baptiste Poquelin mult mai bine cunoscut sub pseudonimul literar de Molière.
 Barocul în literatură și filozofie

• De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin
utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia barocului, precum
și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artiștii căutau,
inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească, să produca profundă admirație
(precum în marinism), adică căutau maraviglia.
• Un important punct de vedere critic al barocului literar se referă la preferențierea acordată, în
lucrări foarte diferite, formei exterioare în detrimentul conținutului. Lucrarea cu caracter
programatic și "avangardist" Maraviglia a lui Giambattista Marini, spre exemplu, este un
"model" de forme pure și ... cam atât. Fantezia și imaginația trebuiau trezite și activate în
spectator, cititor sau ascultător.
 Barocul în muzică

• Noțiunea de baroc include și un anumit stil muzical, care a apărut puțin mai târziu decât
perioada considerată baroc pentru pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach,
Antonio Vivaldi și Georg Friedrich Handel sunt compozitorii cei mai de seamă ai stilului muzical
baroc.
• Folosirea termenului baroc pentru perioada muzicală și compozitorii care au compus în stil
baroc este de folosință relativ recentă, fiind propus și folosit pentru prima dată de Curt Sachs în
1919 în limba germană. În alte limbi, adjectivului baroc i-au trebuit decenii să se impună. Spre
exemplu, în anii 1960, încă mai existau dispute în cercurile specialiștilor dacă muzica, aparent
atât de diferită, a compozitorilor Johann Sebastian Bach, François Couperin, Jacopo Peri și
Antonio Vivaldi ar trebui etichetată la fel, baroc.
 Va multumest pentru vizionare!!!

• Sursa de inspiratie:https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc