Modernismul

Modernismul este o mișcare culturală, artistică ce include artele vizuale, muzica,

literatura progresivă și arhitectura, arte ce s-au conturat în aproximativ trei decenii înainte de
1910 – 1914, atunci când artiștii s-au revoltat tradițiilor academice și istorice. În literatura
română, Eugen Lovinescu este teoreticianul acestui curent literar, care afirmă despre
existența unui spirit al epocii ce influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze
la altele mai evoluate. Astfel, teoreticianul preia “teoria formelor fără fond” a lui Titu
Maiorescu cu precizarea că “formele trebuie să-și creeze un fond propriu”.

Țelurile modernismului

Moderniștii au fost de părere că prin refuzarea tradiției ar fi putut descoperi noi

moduri de a crea un “altfel de artă”. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea
armoniei tonale, sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu
câteva secole, deoarece a descoperit un nou mod de a organiza sunetul, bazat pe
gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece.

Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului, deoarece nu

mai era nevoie de funcția descriptivă a nici unei arte vizuale. Artiștii moderniști au
crezut că odată prin refuzarea reprezentărilor reale și materiale, arta va trece de faza
materialistă și va intra într-una spirituală.

Mișcările artistice din cadrul modernismului

 Bachus – curent artistic influent în arhitectură, artele plastice, fotografia,

designul, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX.

 Brucke, Die – grupare artistică fondată în 1905 la Dresda.

 Constructivism – mișcare artistică ce s-a născut în Uniunea Sovietică după

Revoluția Bolșevică.

 Cubism – mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul

secolului XX. 

 Dadaism – curent literar artistic apărut în Europa în 1916.

 Ermetism – curent mistic ocult apărut în antichitate, al cărui nume provine de

la personajul Hermes Trismegistul.

 Expresionism – curent artistic modernist, care a fost inițial prezent în poezie

și pictură.

 Expresionism abstract – mișcare artistică dezvoltată la mijlocul secolului al

XX-lea și care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul
picturii într-o manieră spontană.
  Fauvism – curent literar formalist în pictura franceză de la începutul secolului
al XX-lea și reprezenta lumea concretă în culori violente. 

 Funcționalism 

 Orfism

 Simbolism – o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea,

care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului.

 Stoeanism

 Suprarealism – este termenul care denumește curentul literar artistic și literar

care proclamă o libertate totală de expresie.

 Suprematism – este denumirea sub care pictorul Kazimir Malevici și-a

prezentat propria pictură în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a
înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă.

 Stijl, De – sau neoplasticism, un stil sau o mișcare de artă din anii 1920,
originar în Țările de Jos.

Poezii moderniste

Modernismul în literatura română face referire la perioada interbelică și este teoretizat

de Eugen Lovinescu, critic literar, conducător al revistei “Sburătorul”, în paginile
căreia au fost promovate operele moderniste.

Gândirea critică a lui Eugen Lovinescu, de factură modernistă, au avut o influență

benefică asupra literaturii românești interbelice, considerată un moment de vârf în
cultura românească, atât în poezie, cât și în proză. 

Lucian Blaga a fost primul poet român care a reușit să sincronizeze formele poetice
românești cu cele europene. Poezia sa, cel puțin primele volume din „Poemele
luminii” și „Pașii profetului”, stă sub semnul expresionismului german, implicit al
modernismului.

Tudor Arghezi reunește prin operele sale modernismul și tradiționalismul interbelic

într-o expresie poetică inconfundabilă. “Versuri de seară”, “Psalmi” sau “Cuvinte
potrivite” sunt doar câteva dintre operele poetului pe linia modernismului. Cel mai
pregnant aspect de modernitate aduse de Arghezi în poezia românească interbelică
este “Estetica urâtului”.

Ion Barbu atinge apogeul modernismului prin poezia ermetică Joc secund, oul
dogmatic sau Ritmuri pentru nunțile necesare. Modernismul poetului se
caracterizează, la nivelul limbajului, prin metafore și simboluri, iar la nivelul
conținutului, pe lângă temele bogate în semnificații, și prin drumul simbolic, spiritual
și inițiatic între apolinic și dionisiac.
Exemple de poezii moderniste
 “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” – Lucian Blaga;
 “Flori de mucigai”/ “Testament” – Tudor Arghezi;
 “Joc secund”, “După melci” – Ion Barbu.