MODERNISMUL

CA LITERATURĂ
INOVATOARE
Explică sensul afirmaţiilor:

 ai un aspect modern;
 în discursul tău ai susţinut şi tradiţionalul, şi
modernul;
 am citit un roman modernist;
 accept avangarda.
MODERNISM
 Modernismul desemnează tendinţa inovatoare a unei
literaturi într-o anumită epocă. În sens larg,
denumeşte forme de expresie ale spiritului novator în
planul creaţiei artistice.
 Termen generic care include toate curentele şi
mişcările cultural-literare manifestate în Europa la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a
secolului al XX-lea: simbolism, expresionism,
avangardism, imagism, obiectivism, decadentism etc.
 Modernismul este opusul tradiţionalismului ( orientare excesivă spre
tradiţie, spre folclor şi istorie; respingerea ideii de civilizaţie. În
cultura şi literatura română, s-a manifestat prin :sămănătorism,
poporanism, gindirism)
 .Modernismul românesc cuprinde tendinţe inovatoare apărute
înainte şi după Primul Război Mondial.

 Modernismul, o mişcare cultural-ideologică, care înglobează

curente novatoare precum: simbolismul, expresionismul, imagism,
dadaism, suprarealism, cubismul etc.

 Apariţia modernismului este determinată de evenimentele evoluţiei

epocii, respectiv revoluţia industrială, apariţia şi dezvoltarea căilor
de comunicaţie, ceea ce favorizează accesul la informaţie aproape
concomintent cu spaţiul european, precum şi apariţia unor noi
forme artistice: fotografia şi filmul, efecte ale progresului
tehnologic.
 Dezvoltarea oraşelor produce alienare şi mediocritate,
ceea ce-i provoacă omului modern inadaptabilitate, lumea îl
refuza cu ostilitate, iar el, la rândul său, respinge lumea.
Curentul are ca obiectiv încercarea de a răspunde
sensibilităţii omului modern, de a se sincroniza cu
literaturile europene avansate, presupunîndu-se şi ideea de
progres.

Literatura anilor 1920 - 1930 a fost marcată de câteva

fenomene care vor defini configuraţia noii poezii:
- manifestarea simbolismului ca formă incipientă a
modernismului;
- evoluţia spre modernism a întregii literaturi interbelice.
 PARTICULARITĂȚILE LIRICII
MODERNISTE:
 Refuzul dogmelor, mai ales al celor tradiţionaliste;
 preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii;
 preferinţa pentru universul citadin, pentru
complexitatea acestuia;
 cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică;
 primatul psihologicului, al individualului, al
sincopismului estetic;
 dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu
formule poetice insolite („inscripţie”, „psalm”,
„creion”, „poem într-un vers”, „catren”, „cântec”).
MODERNISMUL ROMÂNESC

• George Bacovia, reprezentantul simbolismului

românesc
• Tudor Arghezi, autorul teoriei „estetica urâtului”
• Lucian Blaga, reprezentantul expresionismului
românesc
• Ion Barbu, reprezentantul ermetismulului
românesc
GRUPĂRI ȘI REVISTE
LITERARE
 Curentul simbolist - revista „Literatorul”: George
Bacovia, Ştefan Petică, Dimitrie Angel, Ion
Minulescu

 Gruparea modernistă de la revista „Sburătorul”:

Ion Barbu, Ilarie Voronca, Victor Eftimiu

 Gruparea tradiţionalistă - Revista „Gândirea”:

Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu, Radu Gyr, Adrian Maniu, Mateiu
Caragiale, Panait Cerna