MODERNISMUL EUROPEAN

Etimologia termenului :

 etimol.> derivat de la „modern”; lat. modernus = recent, nou.

Modern

recent

nou

Modernismul este o amplă mișcare culturală manifestată în întreg spațiu european

din a doua jumătate a secolului 19 și până în perioada postbelică. Reperul inițial al
modernismului este volumul ”Florile răului”, aparținând lui Charles Baudelaire,
care anunță o schimbare radicală la nivelul sensibilității și al expresiei poetice.

Modernismul cuprinde toate acele forme noi de exprimare artistică ce resping

tradiția negând, uneori în forme extreme, epoca ori curentul care le-a precedat.

Modernismul înglobează următoarele curente literare: simbolismul,

expresionismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul, cubismul, imagismul,
integralismul, letrismul etc.

MODERNISMUL ROMÂNESC

Promotorul modernismului românesc care s-a manifestat la noi în perioada

interbelică este Eugen Lovinescu, cel mai important critic de direcție după Titu
Maiorescu, a cărui activitate este legată de revista și cenaclul Sburătorul.

 Contextul istoric
În perioada domniei regelui Carol I, înainte de Primul Război Mondial, a avut loc o
transformare radicală a societății românești, transformare ce a continuat în perioada
interbelică.

Literatura română interbelică se caracterizează prin două tendințe majore:

modernismul și tradiționalismul. Cel care introduce acești termeni în vocabularul
istoriei literare este Lovinescu.

Modernismul=”totalitatea mișcărilor ideologice, artistice și literare care tind, în

forme spontane sau programate, spre ruperea legăturii de tradinție, prin atitudini
anticlasice, antiacademice, antitraditionale, anticonservatoare, de orice speță,
repulsie împinsă uneori până la negativism radical.” ( Adrian Marino-Modern.
Modernism.Modernitate)

 Durata de activitate

1919-1920

1926-1927, paralel cu cenaclul omonim care va dura până în 1947 și ale cărui
ședințe se țineau în casa lui Lovinescu din strada Ion Câmpineanu, nr.40

 Obiective

a. Promovarea tinerilor scriitori

Acest obiectiv se va concretiza prin lansarea unor tineri scriitori precum Ion Barbu,
G. Călinescu, C. Petrescu, Anton Holban, Vladimir Streinu. ”O revistă are datoria
să caute elemente tinere. Descoperind un singur talent si-a îndeplinit datoria cu
prisosință.” (Lovinescu)

b. Imprimarea unor tendințe moderniste în evoluția literaturii române

Acest obiectiv vizează un proces îndelungat.

Inițial, Sburătorul își propunea să atragă tinerele talente și să le dea posibilitatea de

afirmare. În volumul ”Memorii” (II), Lovinescu afirma că ”țelul Sburătorului era să
umble cu nuielușa de alun ca să descopere apele subterane.”

Revista încuraja toți scriitorii, indiferent de apartenența lor.

Ulterior, Sburătorul își schițează o linie proprie ce se observă în scrierile
lovinesciene ”Istoria literaturii române contemporane” (5 volume) și ”Istoria
civilizației române moderne” (3 volume).

 Idei promovate
a. Principiul sincronismului și teoria imitației=presupune racordarea literaturii
române cu spiritul veacului, adică acceptarea schimbului de valori.

La baza concepției lovinesciene stă teoria imitației preluată de la sociologul francez

Gabriel Tarde, care explica evoluția unui individ prin tendința de imitare a unei
personalități mai puternice. Acest fenomen se aplică și la nivelul societăților: cele
dezvoltate le influențează pe cele mai puțin dezvoltate. Această influență se
realizează în doi timpi:

1. Simularea=imitarea formelor civilizațiilor superioare; este vorba despre o

imitație selectivă a unor elemente ce conferă noutate și modernitate
fenomenului literar, nu o imitație servilă, fără discernământ. ”A imita e felul
cel mai obișnuit de a fi original.” (Lovinescu)
2. Stimularea=etapa adaptării modelelor la fondul autohton/crearea unui fond
autohton potrivit cu formele de început.

Lovinescu aplică această teorie la fenomenul românesc. În secolul 19 au pătruns în

lumea românească elemente ale civilizației occidentale: burghezia, orașul,
liberalismul ca ideologie. Junimiștii, sămănătoriștii și poporaniștii s-au împotrivit
evoluției, considerând periculos fenomenul ”formelor fără fond”. Dimpotrivă,
Lovinescu susține că acest proces de imitare este necesar și benefic, ”un fenomen
inevitabil și creator”, iar ”formele pot să-și creeze uneori fondul”.

b. Teoria mutației valorilor estetice

Sincronismul este însoțit de teoria diferențierii față de ”stilul trecutului”

considerându-se că, odată cu trecerea timpului, operele își pierd din importanță,
deoarece se produce un salt valoric, o ”mutație a valorilor”. Adică dintr-o opera
scrisă demult, dispare partea vie și rămâne doar tiparul ei ideologic de care nu ne
putem apropia decât pe calea studiului.. Odată ce au depășit granițele epocii,
operele pălesc și dispar ca valori estetice. De exemplu, Iliada sau Odiseea scrise cu
mii de ani in urmă, pot fi înțelese, dar nu și simțite, deoarece azi oamenii nu mai
cred în zei.

 Reviste care promovează modernismul

Mișcarea literară, România literară (conduse de Rebreanu), Tiparnița literară

(Camil Baltazar), Jurnalul literar (G. Călinescu), Cetatea literară ( Camil Petrescu),
Vremea ( Zaharia Stancu), Sburătorul (19 apr.1919-8 mai 1921; reapare în 1926-
1927)
  Trăsături ale modernismului

Scriitorul modernist este preocupat de marile probleme ale cunoașterii implicând

conexiuni cu filosofia, psihanaliza, religia, mitologia.

Opera în proză:

 reflectă aspecte ale civilizației citadine (tematică citadină)

 are în centru un intelectual care trăiește crizele și dilemele societății moderne
(psihologii mai complicate)
 prezența tipologiei intelectualului
 tehnici narative moderne: pluriperspectivismul
 dezvoltarea romanului psihologic, analitic

Poezia:

 devine ”sărbătoare a intelectului”, înlocuind sensibilitatea inimii romantice

cu intelectualizarea emoției.
 aduce o viziune nouă asupra unor teme deja consacrate
 aduce inovații la nivelul limbajului caracterizat prin asocieri neobișnuite de
cuvinte, imagini artistice inedite,
 cultivarea versului liber, a ingambamentului, dispariția rigorilor prozodice
 amestecul registrelor stilistice (arhaic, popular, regional, neologic)
concretizate într-un vocabular insolit
 Încurajarea poeziei noi, ermetice
 Apariția unor categorii estetice noi, în mod special urâtul, dar și straniul,
tenebrosul etc.
 Dispariția speciilor consacrate (meditația, idila, pastelul) și apariția unor
formule poetice novatoare: psalmul, creionul, inscripția
 Volum prefațat de cele mai multe ori de o artă poetică
 Metaforismul (predomină metaforele surprinzâtoare, inedite)
 Ambiguitatea limbajului
 Abstractizarea limbajului ( sunt utilizați termeni abstracți, în mod special cei
care denotă stări, emoții)
 Preferință pentru lirismul obiectiv ( pentru eul liric impersonal)
 Sintaxă eliptică
APLICAȚII

Prezintă, în miminum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind

două trăsături ale modernismului poetic interbelic:

Suflete, prund de păcate, fum și vatră, vremi trecute

Ești nimic și ești de toate. și pământuri viitoare.

Roata stelelor e-n tine Drumul tău nu e-n afară,

și o lume de jivine. căile-s în tine însuți.

Ești nimic și ești de toate: Iară cerul tău se naște

Aer, păsări călătoare, ca o lacrimă din plânsu-ți.

(Lucian Blaga, Suflete, prund de păcate)

Ființă tu- găsi-voi cândva cuvenitul

sunet de-argint, de foc, și ritul

unei rostiri egale

în veci arderii tale?

Al seminției mele cel din urmă sunt.

Pumn de lumină- tu, pumn de pământ.

Tu rodie,
Tu floare mie, cu puteri de zodie,

unde și când găsi-voi singurul cuvânt

în cercul nopții să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre

dar înțeles de zei și pietre,

cuvântul unde-i – ca un nimb

să te ridice peste timp-?

Cuvântul unde-i care leagă

de nimicire pas și când?

Mă-ncredințez acestui an, tu floare mie,

ca să sfârșesc arzând.

(Ardere- Lucian Blaga)