Simbolismul

Simbolismul a fost mișcarea artistică literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care

se opunea altor curente literare precum romantismul, naturalismul și parnasianismul.
Simbolismul este curentul literar potrivit căruia valoarea fiecărui obiect sau fenomen din
lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Prin simbolism
se înțelege un mod de exprimare și de manifestare propriu. Deseori poeți precum Arthur
Rimbaud, Paul Verlaine sau Charles Baudelaire au fost considerați poeții curentului literar,
însă Stephane Mallarme este cel care întruchipează curentul cel mai bine în poeziile sale.Spre
deosebire de romantism, simbolismul este curentul literar care preferă un ton mai confesiv și
mai intim, nu un ton formal. Simbolismul se bazează pe emoție și muzica interioară a
ideii.Curentul are ca scop cultivarea celor 3S: simbolul, sinestezia și sugestia. Prin simbol
cuvintele capătă un alt înțeles, o altă semnificație, deoarece sugestia este construită din stări
sufletești nedefinite.Simbolismul se diferențiază de celelalte curente literare prin cultivarea
versului liber și a corespondenței între senzații diferite: vizuale, olfactive, auditive și motorii.

Caracteristicile esențiale care încadrează o poezie în direcția simbolistă

 Poezia simbolistă pune accent pe stările sufletești vagi, neclare ori nedefinite.

 Se remarcă cultivarea culorilor, a pietrelor prețioase, iar cu ajutorul lor se

realizează corespondența, transferul de sens.

 Sugestia și simbolul sunt două instrumente literare reprezentative

simbolismului și sunt cultivate în special de către poeții simboliști.

 Temele și motivele curentului literar sunt: iubirea, tristețea, singurătatea,

nevroza, golul, sentimentul morții, oralul, ploaia, plictisul, viața târgurilor
provinciale.

 Culoarea și instrumentele folosite în simbolism au rolul de a exprima emoții și

stări sufletești și sunt definite prin alb, negru, galben, violet și prin
instrumente precum flaut, pian sau fluier. 

 Natura simbolismului este dezolant, invită la tristețe, angoase și nevroză.

 Poezia simbolistă se remarcă prin muzicalitatea versurilor. Muzicalitatea, spre

deosebire de sonoritate, se manifestă la interior, în adâncul cuvintelor,
simbolurilor.

Simbolismul în literatura română

Deschizătorul influenței simboliste în poezia autohtonă este Alexandru Macedonski,

iar alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și cel mai reprezentativ poet al
simbolismului George Bacovia.

Principiile poeziei simboliste

  Folosirea simbolurilor, care exprimă corespondente între diferite elemente ale
universului;
 Cultivarea sugestiei;
 Muzicalitatea prin aliterație și asonanță;
 Sinestezia este folosită ca modalitate de a reda imagini artistice diferite în
aceeași structură;
 Întrebuințarea versului liber;
 Prezența estetica urâtului.

Poezii simboliste din literatura română

George Bacovia este cel mai mare poet simbolist român. Creația lui este reprezentată
de volume precum:

 “Plumb”;
 “Amurg violet”;
 “Decor”;
 “Scântei Galbene”;
 “Cu voi”;
 “Comedii în fond”;
 “Stanțe burgheze”.

Ion Minulescu este un poet simbolist mai mult prin mijloace decât prin viziune și
sensibilitate. Printre operele sale simboliste se numără:

 “Romanța celor trei romanțe”;

 “Romanța celor trei corăbii”;
 “Ultima oară”.

Dimitrie Anghel este un poet de structură romantică, dar se apropie de poezia

simbolistă prin rafinamentul senzațiilor olfactive muzicale. Poetul stabilește frecvent
corespondențe între om și elemente ale universului în poezii precum:

 “Fantezie”;
 “Paharul fermecat”;
 “Moartea narcisului”;
 “Reverie”. 

Alexandru Macedonski teoretizează despre o nouă poezie, în mai multe articole, cel

mai important fiind “Poezia viitorului”.