Simbolismul

 este un curent literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca reacție

împotriva romantismului și parnasianismului;
 precursor al simbolismului în Franța este considerat Charles Baudelaire, prin volumele
de versuri Les Corespondences și Les fleurs du mal;
 precursor al simbolismului românesc a fost Mihai Eminescu, prin poeziile Dintre sute
de catarge și Melancolie;
 numele curentului a fost dat de Jean Moréas în articolul ,,Le symbolisme” (1886);
 simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apelând la simbol, aluzie,
sugestie;
 în România, simbolismul a apărut sub auspiciile revistei ,,Literatorul” a lui Alexandru
Macedonski, el evidențiindu-se mai mult ca teoretician al curentului și mai puțin ca
poet simbolist;

Trăsăturile simbolismului:
 raportul dintre simbol și eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia
este o modalitate specifică simbolismului;
 cultivarea simbolului care exprimă corespondențe;
 respingerea prozaismului;
 exprimarea unor anumite stări sufletești sau atitudini poetice: spleen-ul,
angoasa, oboseala psihică, apăsarea sufletească, nevroza, durerea, tristețea,
melancolia, disperarea etc. (acestea nu sunt menționate, ci sugerate);
 tema generală a poeziei simboliste o reprezintă condiția nefericită a
poetului, a omului de geniu aflat într-o lume meschină, superficială, mediocră,
incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să aprecieze nivelul artei adevărate;
 alte teme/ motive: iubirea, târgul provincial ca element al izolării, natura ca
loc al corespondențelor, moartea, evadarea, claustrarea/ singurătatea,
melancolia, spleen-ul, culorile, toamna, ploaia, parcul, cimitirul, muzica,
decorul macabru, odaia, marea etc.;
 muzicalitatea versurilor- prin utilizarea unei arii semantice care conotă
muzica sau prin muzicalitatea interioară a versurilor;
 folosirea versurilor albe sau chiar a celor libere;
 cromatica puternică exprimată direct, prin culori cu putere de simbol, sau
sugerată prin corespondențe, toate simbolizând stări sufletești;
 olfactivul sugerează stări ale eului poetic, fiind, în general, sugerate mirosuri
puternice, prin simboluri foarte sugestive;
 introducerea unor elemente ale cadrului natural care se află în acord cu
stările sufletești ale poetului;
 înclinarea către stări sufletești nedefinite, predispoziția pentru reverie, visare.

 reprezentanți români: Ion Minulescu, George Bacovia, Elena Farago, Traian

Demetrescu etc.