MELANCOLIE – Traian Demetrescu

Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu

pseudonimul literar Tradem (n. 3 noiembrie 1866, Craiova - d. 17 aprilie 1896) a fost un poet
pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu.

A scris versuri încă de când era elev. În anul 1883, a publicat în revista “Literatorul”, editată
de Alexandru Macedonski, câteva poezii, printre care “Meditațiune”, ”Bătrânețe”, ”Plânsul
fericirii”. Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, Tradem, a
fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski. A citit poezii la cenaclul lui Titu
Maiorescu și a publicat în revista Convorbiri literare, cu orientare socialistă. Este autorul
poemului Corbii, citat de George Bacovia: „trec corbii poetului Tradem”. A recunoscut printre
primii valoarea lui Mihai Eminescu pe care îl caracteriza într-un vers tu dulce-al poeziei Crist.

După anul 1890 s-a stabilit la București unde a avut diverse colaborări cu presa din
capitală. Bolnav de tuberculoză, a fost nevoit dă de întoarcă la Craiova, unde a murit la
nici 30 de ani.

Poetul a fost un autodidact cu lecturi inaintate pentru acea epoca. El e un precursor al

simbolismului, in acea forma a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu
douazeci de ani mai tarziu Bacovia. Inainte de Bacovia poetul cultiva un patetic
sfasietor, in care elementele tipice sunt simfoniile , aiurarile , spleen-ul, delirurile ,
sarcasmele , dansurile macabre, muzica dureroasa .

Textul ,,Melancolie’’, apartinand poetului Traian Demetrescu, apartine genului liric

deoarece gandurile, ideile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct, prin
intermediul ipostazei din text a autorului si anume a eului liric. Starea predominanta,
precum si sentimentele pe care ti le trezeste textul poeziei tin de pesimism, de dezolare,
de disperare, de zbatere interioara cauzata de pierderea reperelor existentiale. Toate
aceste stari se subscriu definitiei din DEX a cuvantului melancolie: MELANCOLÍE,
melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de
izolare; p. gener. tristețe (ușoară), 2. Boală psihică care se manifestă printr-o continuă
depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii.
– Din fr. mélancolie, lat. melancolia.

Marcile gramaticale ale eului liric sunt: pronumele la persoana I ( eu, mele, ma, mi ),
verbele la persoana I ( astept, simt ) si repetitiile ( randunele, visurile, si, se duce ).
Acestea din urma sunt simbolurile idealurilor poetului, ele sugereaza acea miscare
ascendenta, zborul, dorinta, inaltarea la care aspira eul liric. Ele accentueaza regretul
eului liric, provocat de trecerea timpului

Majoritatea cuvintelor din text au un sens figurat : visuri, suspine. Cuvantul ,,visuri’’,
care reprezinta motivul central al textului, apare ca un simbol pentru nostalgia eului liric,
care apare sub forma starii de tristete, de deprimare, amestecata cu visarea si dorinta de
izolare in fata lumii exterioare cu care poetul nu se mai identifica, nu se mai regaseste.
Verbele la indicativ prezent actualizeaza nostalgia eului liric. Sentimentele de asteptare,
de regret sunt redate si prin cele trei puncte de suspensie. Tema textului este reprezentata
de cautarea absolutului, iar mesajul poeziei este de a lupta impotriva timpului.