T RA I A N D E M E T R E S C U

Traian Demetrescu, pe numele su complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu

pseudonimul literar Tradem (n. 3 noiembrie 1866, Craiova - d. 17 aprilie 1896) a fost
un poet pre-simbolist minor, considerat de critici un epigon al lui Mihai Eminescu.
A scris versuri nc de cnd era elev. n anul 1883, a publicat n revista Literatorul,
editat de Alexandru Macedonski, cteva poezii, printre care Meditaiune, Btrnee,
Plnsul fericirii. Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, aprut sub
pseudonimul, Tradem, a fost prefaat tot de mentorul su, Alexandru Macedonski. A citit
poezii la cenaclul lui Titu Maiorescu i a publicat n revista Convorbiri literare, cu
orientare socialist. Este autorul poemului Corbii, citat de George Bacovia: trec corbii
poetului Tradem. A recunoscut printre primii valoarea lui Mihai Eminescu pe care l
caracteriza ntr-un vers tu dulce-al poeziei Crist.
Dup anul 1890 s-a stabilit la Bucureti unde a avut diverse colaborri cu presa din
capital. Bolnav de tuberculoz, a fost nevoit d de ntoarc la Craiova, unde a murit la
nici 30 de ani.
Poetul a fost un autodidact cu lecturi inaintate pentru acea epoca. El e un precursor al
simbolismului, in acea forma a sentimentalismului lugubru pe care o va dezvolta cu
douazeci de ani mai tarziu Bacovia. Inainte de Bacovia poetul cultiva un patetic
sfasietor, in care elementele tipice sunt simfoniile , aiurarile , spleen-ul, delirurile ,
sarcasmele , dansurile macabre, muzica dureroasa .
Textul ,,Melancolie, apartinand poetului Traian Demetrescu, apartine genului liric
deoarece gandurile, ideile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct, prin
intermediul ipostazei din text a autorului si anume a eului liric. Starea predominanta,
precum si sentimentele pe care ti le trezeste textul poeziei tin de pesimism, de dezolare,
de disperare, de zbatere interioara cauzata de pierderea reperelor existentiale. Toate aceste
stari se subscriu definitiei din DEX a cuvantului melancolie: MELANCOLE,
melancolii, s. f. 1. Stare de tristee, de deprimare, amestecat cu visare i cu dorina de
izolare; p. gener. tristee (uoar), 2. Boal psihic care se manifest printr-o continu
depresiune, prin tristee morbid, prin apatie, delir, halucinaii, anxietate i obsesia
sinuciderii. Din fr. mlancolie, lat. melancolia.

Marcile gramaticale ale eului liric sunt: pronumele la persoana I ( eu, mele, ma, mi ),
verbele la persoana I ( astept, simt ) si repetitiile ( randunele, visurile, si, se duce ).
Acestea din urma sunt simbolurile idealurilor poetului, ele sugereaza acea miscare
ascendenta, zborul, dorinta, inaltarea la care aspira eul liric. Ele accentueaza regretul
eului liric, provocat de trecerea timpului

Majoritatea cuvintelor din text au un sens figurat : visuri, suspine. Cuvantul ,,visuri,
care reprezinta motivul central al textului, apare ca un simbol pentru nostalgia eului liric,
care apare sub forma starii de tristete, de deprimare, amestecata cu visarea si dorinta de
izolare in fata lumii exterioare cu care poetul nu se mai identifica, nu se mai regaseste.
Verbele la indicativ prezent actualizeaza nostalgia eului liric. Sentimentele de asteptare,
de regret sunt redate si prin cele trei puncte de suspensie. Tema textului este reprezentata
de cautarea absolutului, iar mesajul poeziei este de a lupta impotriva timpului.