 Lucian Blaga este un poet, dramaturg, prozator și filosof încadrat în perioada interbelică și ilustrează

curentul literar modernism, respectiv expresionism. Blaga reprezintă un caz unic în literatură, fiind
poetul filosof, creator al unui sistem filosofic de talie mondială. Criticul literar Vladimir Streinu
utilizează conceptul filosofic în definirea universului blagian tocmai pentru a surprinde cele două
coordonate ale acestuia care se întrepătrund în permanență: poezia și teatrul prezintă un evident
substrat filosofic, iar tratatele filosofice sunt realizate cu ajutorul limbajului poetic, metaforic.
 Lucian blaga este fascinat de misterul lumii (mundan) pe care nu numai că îl contemplă, ci îl și
protejează, respectiv potențează, prin creația sa. Blaga pornește de la premisa că destinul omului este
creația, așadar poetul trebuie să fie un Creator; poetul nu este doar un mânuitor al cuvintelor, ci și un
mântuitor al acestuia, scoțând cuvintele din starea lor naturală și aducându-le într-o stare de grație.
 Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii reprezintă primul text cu valoare de program artistic din
volumul de debut Poemele luminii publicat în anul 1919. (lumina reprezintă o metaforă centrală a
volumului și un simbol al cunoașterii, poetul optând pentru cunoașterea luciferică, intuitivă).
 Tot în acest an, îi apare un volum de aforisme Pietre pentru templul meu, autorul fiind preocupat încă
din această primă etapă, de problematica misterului și a cunoașterii, pe care o prezintă inițial la nivel
aforistic și într-o manieră lirică. Problematica va fi teoretizată tocmai în 1933 în volumul Cunoașterea
luciferică, inclus în Trilogia cunoașterii (1943).
 Simbolismul
 Definiție
Simbolismul este un curent literar apărut în Franța, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție la retorismul
romantic și la pozitivismul parnasianismului și al naturalismului, promovând conceptul modern de poezie. Poezia
simbolistă este exclusiv o poezie a sensibilității pure, care aspiră la exprimarea inefabilului.
Obiectul poeziei simboliste îl constituie stările sufletești nelămurite, vagul, imprecisul, care, neputând fi denumite,
sunt transmise pe calea sugestiei, prin simbol și corespondențe, principalele mijloace de exprimare artistică.
Denumirea curentului a fost impusă de Jean Moreas în articolul-manifest intitulat Le Symbolisme, publicat în 1886, în
suplimentul literar al ziarului Le Figaro. În România, simbolismul a apărut aproape în același timp cu simbolismul
european, în revista Literatorul a lui Alexandru Macedonski. Precursor al simbolismului este considerat Charles
Baudelaire, autorul poeziei Corespondențe, iar în România Mihai Eminescu.

Trăsături
Cultivarea simbolului
simbolurile sunt expresia stărilor sufletești;
sunt prezente motive literare precum anotimpurile, momentele zilei (amurgul), fenomene ale naturii (ploaia,
ninsoarea), florile, parfumurile, culorile, instrumente muzicale (cu valoare simbolică) se asociază unor stări,
sentimente, senzații.
Sugestia
este calea de exprimare a sentimentelor prin asocieri senzoriale diverse, simboluri și corespondențe.
Mallarmé: A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea poemului, care constă în bucuria de a
ghici încetul cu încetul; a sugera iată visul nostru.
Corespondențele
sunt legăturile ascunse dintre lucruri, bazate pe asemănări și afinități, dintre natură și om, dintre planul interior
– exterior (microcosmos – macrocosmos).
Sinestezia
este asocierea între senzații de natură diferită: coloristice, muzicale, olfactive;
Corespondențe (Baudelaire): Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Muzicalitatea interioară
obținută prin tehnica repetițiilor, armonii imitative, stridențe, onomatopee, asonanțe, aliterații
prozodia: versul liber, strofa asimetrică, rima interioară, ritmul variabil.
Atitudini poetice simboliste
stări sufletești: aspirația nostalgică, tristețea metafizică, melancolia sumbră, solitudinea, incomunicarea, urâtul
existențial, dezolare;
stări psihice: nevroza, spleenul, iritarea, disperarea, spaima, dezgustul, morbidul.
Testament