Sunteți pe pagina 1din 8

LICEUL TEHNOLOGIC ,, GHEORGHE MIRON-COSTINʺ , CONSTANȚA

REFERAT
Trăsăturile modernismului în
literatura română

Elevă: Toma(Varga) Alexandra Profesor:

Clasa : a XIII a seral

Constanța 2019

1
TRĂSĂTURILE MODERNISMULUI

ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

Modernismul este un curent literar inițiat la noi în 1919 de Eugen Lovinescu, a cărui
doctrină pornește de la ideea că există ,, un spirit al veachului’’ care impune procesul de
sincronizare a literaturii române cu literatura europeană (print imitate nor model occidentale
precum cel balzacian sau proustian) cunoscut ca și principiul sincronismului. Ideea de
la care pornește Eugen Lovinescu este aceea că civilizațiile mai puțin dezvoltate suferă
influența binefăcătoare a celor avansate, mai întâi prin imitația civilizației superioare, ,,Teoria
imitației’’ emisă de francezul Gabriel Tarde, iar după implantare prin stimularea creări unui
fond literar propiu. De aceea , teoria formelor fără font susținută de Titu Maiorescu este
acceptată și de Lovinescu, dar acesta consideră că formele pot să își creeze uneori fondul.
Această mișcare culturală cuprinde mai multe curente literare: simbolismul,
avangardismul, expresionismul, futurismul etc.În literatura română ia o amploare deosebită în
perioada interbelică, având ca reprezentanți pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu.

a). Trăsături:

⁕ Cultivarea simbolurilor, sugestiilor, sinesteziilor


⁕ Lirismul subiectiv – reflexivitate
⁕ Expresivitatea limbajului
⁕ Adoptarea versului liber
⁕ Muzicalitatea versurilor – tehnica ingambamentului
⁕ Împletirea liricii cu filozofia, religia, matematica
⁕ Preferința pentru anumite specii literare: artă poetică, meditație, elegie, pastel psihologic
⁕ Organizarea discursului liric în secvențe inegale

b). Teme și motive specifice:


⁕ Condiția eului liric creator în univers
⁕ Tema mediului citadin decadent
⁕ Tema vieții și a morții
⁕ Tema cunoașterii, atitudinea eului creator în univers
⁕ Tema iubirii
⁕ Tema trecerii ireversibile a timpului
⁕ Tema tristeții metafizice
⁕ Tema desacralizării universului înconjurător

2
Tudor Arghezi se foloseste de un modernism ecletic.Formula modernismului arghezian
presupune existența a trei caracteristici. Estetica urâtului este o idee tipic artei poetice
potrivit căreia lirismul are capacitatea de a transforma urâtul în frumos, grotescul în grațios.
Asocierile de termeni argotici, religioși, arhaisme, neologisme, de expresii banale și
populare dobândesc valente estetice. Jocul cuvintelor redă jocul ideilor, rolul poetului fiind de
a "potrivi" cuvintele. Arghezi însuși declară în prefața volumului "Cuvinte potrivite" : "Eu nu
am făcut nimic, doar m-am jucat"
O altă caracteristică specifică modernismului arghezian o reprezintă
autoreferențialitatea, fiind un concept prin care se evidențiază rolul poeziei, respectiv al
poetului. Poezia "Testament"este o arăa poetică deoarece prezintă viziunea autorului despre
arta lirică, despre menirea literaturii și despre rolul poetului în societate. Poezia este asezată
în fruntea volumului arghezian "Cuvinte potrivite" publicat în anul 1927 având rol de
manifest literar. Titlul poeziei are o dublă accepțiune: una denotativă și altă conotativă.În
sens denotativ cuvântul "testament" desemnează un act juridic prin care se lasă moștenire
urmașilor. Sensul conotativ regăsit în test este unul de artă poetica, referindu-se aici la o
legatură spirituală între generații.
Tema dominantă este arta poetică, mai precis creația lasată ca moștenire, rolul artistului
fiind de a transforma urâtul în frumos. La nivel compoziăional se observa lipsa de
consecvență în ceea ce privește organizarea versurilor, această încălcare a regulilor
prozodice stând sub semnul modernismului.Celelalte elemente de versificație- rima
împerecheată, ritmul iambic și măsura de 11-12 silabe sunt de natura tradiționalistă.
Incipitul conține ideea de moștenire între generații, iar finalul punctează aceeași idee,
dar cu o accepțiune diferită , referindu-se la una dintre trăsăturile de bază ale modernismului
și anume incifrarea sensului (ermetismul specific modernismului).
Structura lirica a textului nu este una unitara: cele trei secvente sunt centrate pe cele trei
idei lirice majore prin care se demonstreaza defapt modernismul arghezian. Ideea lirica din
deschiderea textului promoveaza arta ca o mostenire lasata urmasilor ("Nu-ti voi lasa drept
bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte").Cartea este un element de recurenta,
fiind un obiect sacru,statul ei fiind de "hrisov"-document fundamental asemeni Bibliei.
Din versurile "Din graiul lor cu indemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte potrivite" se
observa o intersectare a esteticii uratului cu autoreferentialitatea:explicand cum a transformat
uratul in frumos,poetul explica defapt procesul creator al volumului.Verbul "iscat-am"
minimalizeaza importanta poetului, iar actul creatiei sta sub semnul ludicului. In viziunea
artistului, efortul creator este comparabil cu cel al plugarilor care muncesc pamantul("Ca sa
schimbam acum intaia oara/Sapa-n condei si brazda-n calimara")
Ludicul este observabil la nivel semantic,textul fiind doar un simplu joc de cuvinte
("Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi"). In viziunea poetului,
poezia este rezultatul inspiratiei("slova de foc) cat si rezultatul trudei poetului("slova faurita")
Poezia "Testament" de Tudor Arghezi este o arta poetica cu elemente traditionaliste si
moderniste unde sunt evidentiate cele trei trasaturi specifice modernismului arghezian si
anume: autoreferentialitatea, estetica uratului si ludicul (precum insusi afirma).

3
Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- încadrare în modernism

O figura reprezentativa a modernismului este Lucian Blaga prin arta sa poetica ,, Eu nu


strives corola de minuni a lumii’’. Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de
trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor , despre menirea lui in
unviers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj literar care il particularizeaza.Poezia se
situeaza in deschiderea volumul de debut a lui Lucian Blaga, ,, Poemele lumini’’,din 1919
deschizand acest volum, cee ce-l uimeste pe cititorul pasionat de poezie este siguranta cu care
Lucian Blaga desfasoara spectacolul de idei intr-un limbaj plastic, guvernat de sobru de
metafora cu reverberatii experesive.

Poezia constitutie ,, ars poetica’’ ceva anticipa sistemul filozofic pe care acesta il va
realiza 15 ani mai tarziu, interpretarea liricii blagiene nu se putand face in afara filozofiei lui.
Modernismul poeziei ,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’’ se sustine si prin structura
compozitionala a textului liric in 3 secvente in care cunoasterea luciferica si cunoasterea
paradisiaca se afla in relatii de opozitie si recurenta.

In spirit modern, tema exprima atitutidinea poetului filozof de protejare a misterelor lumii,
izvorata la el din iubire si prin iubire , conceptie exprimata prin metafore revelatorii care
reliefeaza nu atata diferenta filozofica in rational si irrational , cat mai ales relatiile de
opozitie dintre gandirea logica si gandirea poetica.

Titlul poeziei este o metafora revelatorie despre cunoasterea luciferica agreeata de poetul-
filozof si alcatuita din : marca morfosintactica a eului liric (,,eu’’) , verbul cu tenta de
agresivitate la forma negativa: (,, nu strivesc’’), sugerarea perfectiunii(,,corala’’) , misterelor
Universului (,, de minuni a lumii’’). Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica a
eului liric despre cunoasterea luciferica prin verbele la persoana I si la prezentul gnomic (care
exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp , prezent antemporal care resping ferm
agresivitatea atitudinii de lamurire a misterelor lumii- ,, nu strivesc’’ ,, nu ucid’’: ,, Eu nu
strivesc corala de minuni a lumii / si nu ucid/ cu mintea , tainele ce le intalnesc/in calea
mea/in flori , in ochi, pe buze ori morminte’’.In ultimul vers al secventei se reveleaza prin
enumeratie, simboluri esentializate ale misterelor Universului: natura inconjuratoare, viata ,
existenta insasi(,, flori’’) ;perceperea extazianta , simtirea si emotia umana (,, ochii ‘’ sunt
oglinda sufletului); comunicarea prin cuvant si iubirea prin sarut(,, buze’’), precum si
moartea , care la Blaga nu este sfarsitul dramatic, ci constituie ,, marea trecere’’ intr-o lume
superioara(,, morminte’’).

Urmatoare secventa lirica exprima notiunea filozofica de cunoastre paradisiaca, prin


metafora revelatorie ,, lumina altora’’ de care eul liric se detaseaza cu fermitate. Violenta
verbului ,,sugruma’’ este sugestiva prin consecintele nefase asupra misterelor care ar
distruge ,, vraja nepatrunului ascuns/in adancimi de intuneric’’. ,, Lumina altora /sugruma
vraja nepatransului ascuns/in adancimi de intuneric , /dar eu ,/ eu cu lumina mea sporesc a

4
lumii taina-/si intocmai cum cu razele ei albe luna / nu micsoreaza ci tremuratoare / mareste
si mai tare taina noptii,’’.

In relatie de opozotie cu acest tip de cunoastere paradisiaca este atitudinea eului liric
relevata prin conjuctia adresativa ,, dar’’, prin repetitia pronumelui de persoana I singular (,,
eu , eu’’) si mai ales prin opozitia dintre ,, lumina altora’’ si ,, lumina mea’’ din care reies
conceptele cunoasterii paradisiacea si cunoasterii luciferica.Pentru a fi mai convingator eul
liric apeleaza la comparatia cu astrul noptii , ,, luna’’ , ale carei raze albe plasmuiesc difuz
contururi tainice , misterioase: ,,si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza ci
tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii’’.

Secventa poetica urmatoare revine la definirea cunoasterii luciferice, propie afectivitatii


sinelui poetic , care isi dezvaluie conceptia despre ocrotirea si potentarea misterelor lumii : ,,
asa imbogatesc si eu intuncata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce ii ne-nteles/ se
schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei’’. Marca morfosintactica a
verbului/pronumelui la persoana I singular - ,, imbogatesc’’, ,,eu’’ – accentueaza atitudinea
sensibila , iubitoare a eului liric fata de perfectiunea Universului.

Finalul poeziei se constituie intr-o concluzie filozofica , eul liric argumenteaza din nou
atitudinea de adancire si de afectiune pentru misterele lumii prin reluarea ultimului vers al
primei strofe : ,, caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte’’.De altfel , esenta
filozofica a discursului liric- cunoasterea inseamna iubire- se poate restrange la incipitul si
finalul poeziei : ,, Eu nu strives corola de muni a lumii/[….] caci eu iubesc/ si flori si ochi si
buze si morminte.

Expresivitatea poeziei este realizata la nivel morfosintactic prin opozitia


negativ/afirmativ a verbelor la persoana I singular si la prezentul gnomic , marci care
reveleaza prezenta eului liric , adept al cunoasterii luciferice : ,, nu strives’’ ,, nu ucid’’ ,,
sporesc’’ ,, imbogatesc’’ ,, iubesc’’. Ocrotirea si potentarea afectiva a misterelor lumii se afla
in relatii de opozitie cu demersul ,, altora’’ de a descifra tainele universului reflectare
exprimata prin semantica brutala a verbelor : ,, nu strivesc’’ ,, nu ucid’’ in contradictie
stridenta cu verbul la persoana III : ,, sugruma’’ care atenteaza la desavarsitul echilibru al
lumii. Este de remarcat limbajul metarofic al poeziei din care se detaseaza metafora ,,
corola’’. Mormintele reprezentant metonimia , moartea; florile reprezentand vegetalul, viata
si fragilitatea; ochii evidentiind cunoastrea , initierea; buzele logosul primordial si erosul.
Corola sugerand misterele Universului, masura binelui , a frumosului, sublimul perfectiunii.

Din punct de vedere prozodic, ineditul modern este realizat prin aspectul versificatiei
Blaga cultivand versul liber, cu metrica variabila si ritmul interior determinant de gandirea sa
profund metafizica. Exprimarea ideii intr-o fraza cu aspect sintactic , dar structura in versuri
albe se numeste ingambament. Sugestia moderna a textului liric este sustinuta, in principal,
prin conceptual ,,mister’’, numit printr-o varietate de metafore revelatorii : ,, corola de
minuni’’ ,, tainele’’ , ,, flori’’ , ,,ochi’’ , ,,buze’’ ,, morminte’’, ,, a lumii taina’’, ,, intunecata
zare’’, ,,sfant mister’’, ,, neintelesuri si mai mari’’. Epitelele in inversiune : ,, sfant mister’’, ,,

5
nepatransului ascuns’’, ,, largi fiori’’ au rolul de a potenta incarcatura afectiva si revelatia
poetica in fata misterelor lumii.

Lucian Blaga se marturiseste Marelui Anonim , atotstapanitorului Universului ,slujindu-l


pios prin ocrotirea misterului. Este o profesiune de credinta poetului care iubind ,, corola de
minuni a lumii’’ ii adanceste vraja printr-o ardere interioara de o mare intenstiate. ,,Eu nu
strives corola de minuni a lumii’’ il recomanda pe Lucian Blaga ca pe un poet de o mare
sensibilitate, originar prin modul in care impleteste fiorul liric cu profunzimea gandirii
filozofice, prin semificatiile noi cu care incarca frumoasa limba romaneasca.

Ion Barbu
Riga Crypto si Lapona - Enigel

In literatura romana, modernismul, ca doctrina estetica promovata in perioada


interbelica, se concretizeaza in planul literaturii prin negarea traditiei si prin impunerea unor
noi principii de creatie. Una dintre creatiile reprezentative pentru modernism este “Riga
Crypto si Lapona Enigel”, de Ion Barbu, poem inclus in volumul “Joc Secund” din 1930.
R1. Ca expresie a modernismului interbelic, lirica lui Ion Barbu ilustreaza tendintele
literaturii romane de sincronizare cu literatura europeana prin intelectualizarea poeziei,
interiorizarea si spiritualizarea peisajului si prin promovarea ermetismului ca expresie a
tendintelor de incifrare a sensului in poezie. Creatia lui Ion Barbu este un poem modern prin
constructia textului, prin imbinarea genurilor literare, in sensul ca epicul reprezinta scheletul
narativ, dramaticul reiese din dialogul celor doua personaje, iar liricul se evidentiaza in cele
trei chemari ale lui Crypto si monologul lui Enigel.
O alta trasatura modernista a poemului o reprezinta cultivarea unor simboluri cum ar
fi soarele, nunta dintre trup si spirit, oglinda, fantana si cercul. Ca trasaturi moderniste ar mai
putea fi amintite valorificarea traditiilor folclorice, prozodia care incalca regulile traditionale
si, nu in ultimul rand, intertextualitatea, in sensul ca, dupa propria marturisire a autorului,
creatia sa este un “Luceafar intors”.
R2. O prima secventa poetica relevanta pentru tema si viziunea despre lume il
prezinta pe regele Crypto in mediul sau, stapan al lumii vegetale, dar cu atribute umane.
Buretii barfesc despre existenta unei vrajitoare din tineretea craiului, iar “rai” ghioci si
toporasi il ocarasc si il fac “sterp” si “naravas” din cauza incapacitatii sale de “a inflori”,
adica de a se implini prin atingerea unui ideal, acela al cunoasterii prin iubire, fiind o fire
ciudata, un inadaptat aflat in vesnica disputa cu cei din jurul sau.
O a doua secventa poetica relevanta surprinde portretul Laponiei Enigel, gingasa,
fermecatoare, delicata, venita din nordul inghetat. Ea conduce turmele de reni, ceea ce denota
forta, demnitate, frumusete, iar mersul catre sud sugereaza aspiratia catre soare, deci catre
implinirea unui ideal – spiritualitatea. Ea este personajul tragic prin zbuciumul sau sufletesc,
prin tentatiile care o incearca si prin capcanele intalnite.
R3. Titlul este construit printr-un raport de coordonare intre numele celor doi
protagonisti, dupa modelul noilor povesti de iubire din literatura universala, numai ca ii
situeaza pe eroi de la inceput in lumi diferite. Substantivul “Riga” sugereaza un spatiu

6
oriental exotic, in timp ce “Lapona” trimite la un spatiu nordic. Membrii cuplului, antagonici
prin apartenenta la regnuri diferite, reprezinta personaje exceptionale, “Crypto” fiind “sterp”
si “naravas” iar Enigel “prea cuminte”. In acest fel, titlul sugereaza iubirea imposibila avand
in vedere lumile diferite de care apartin eroii la nivel existential.
Incipitul este reprezentat de primele 4 strofe in care apare o invocatie a menestrelului,
artistul ambulant medieval, “trist si aburit”, solicitat la sfarsitul unei nunti reale sa reia
povestea dragostei esuate dintre Crypto si Enigel, pe care o mai spusese “acum o vara”, la o
alta nunta. Caracterul repetabil al povestii iin accentueaza importanta, deoarece deschide
portile cunoasterii prin intermediul imaginatiei.
Finalul (ultima strofa), realizat printr-un comentariu ironic al autorului la adresa
destinului nefericit al regelui ciupercilor, se concluzioneaza asupra conditiei trecatoare a
regnului vegetal, reprezentat de plantele otravitoare mereu doborate de o aspiratie mult prea
mare fata de puterea lor marginita. Sub actiunea necrutatoare a soarelui, Crypto se transforma
intr-un burete otravitor, pierzandu-si identitatea . va capata totusi o noua infatisare “mai
craiasa”, devenind “nebunul – Riga Crypto”, care va rataci prin lume impreuna cu maselarita
– mireasa.
Motivele poetice, destul de numeroase, contribuie la ilustrarea temei. Motivul
soareleui, care este si simbolul central al poemului, reprezinta idealul Laponiei Enigel, ultima
treapta a initierii, semnificand puritatea absoluta, in contrast cu idealul regelui Crypto care
aspira spre o implinire instinctuala. Motivul nuntii vazuta ca o proba a initierii in tainele lumii
este un alt simbol dominant al baladei. Nunta umana din primele 4 strofe este una implinita,
deoarece membrii cuplului apartin aceleiasi trepte a evolutiei, pe cand nunta povestita
esueaza datorita incompatibilitatii dintre regnuri.
R4. Tema acestei poezii este reprezentata de iubirea vazuta ca o cale de acces spre
intelegerea sensului adanc al lumii. Este vorba despre o poveste de iubire intre doua fiinte
apartinand unor regnuri diferite si, de aici, existenta a doua tipuri de cunoastere : Crypto
aspira la o iubire domestica, in timp ce Enigel aspira la o iubire spiritualizata. Tema iubirii
este completata de cea a creatiei si a creatorului, avand in vedere faptul ca rama povestii
include elemente de arta poetica. Ambele teme sunt sustinute de motive literare ca nunta,
visul, oglinda, somnul.
Viziunea despre lume este ilustrata inca din rama povestii in care cititorul este initiat
intr-o poveste a unei nunti esuate din cauza incalcarii statutului de orice fiinta care aspira spre
unul superior. Poemul exprima conceptia autorului despre relatia dintre iubire si cunoastere.
Deoarece apartin unor regnuri diferite, cele 2 personaje vad iubirea in mod diferit. Daca
pentru Enigel calea catre absolut o reprezinta iubirea pentru Soare, pentru Crypto iubirea este
una comuna.
In concluzie, balada lui Ion Barbu este una dintre cele mai frumoase si generoase
texte pe care le-a ivit modernismul romanesc, deoarece imaginatia creatoare a poetului a
imbinat trasaturile acestui cant in care un loc principal il ocupa conceptia autorului despre
iubire ca o cale spre cunoastere cu trasaturile celor 3 genuri literare, cu folosirea simbolurilor,
valorificarea traditiilor folclorice si, nu in timul rand, prozodia moderna.

7
BIBLIOGRAFIE

www.google.com

Dumitu Micu- Modernismul românesc , vol. II, Ed. Minerva 1985

S-ar putea să vă placă și