Flori de mucigai (Tudor Arghezi)

Modernismul este curentul literar, manifestat, cu predilectie in perioada interbelica, ale carui trasaturi
sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate, in special, prin intermediul cenaclului si al revistei
“Sburatorul”. Orientarea artistica promoveaza o innoire a literaturii, prin desprinderea de trecut si prin
crearea unei modalitati inovatoare de exprimare

Tudor Arghezi este un poet modernist, ca si Lucian Blaga si Ion Barbu, apartinand perioadei interbelice a
literaturii. Desi este revendicat de traditionalism si modernism, opera sa inglobeaza trasaturi ale ambelor
curente literare, autorul se remarca prin capacitatea sa de a fi original

Poetul debuteaza in 1927 cu volumul de versuri “Cuvinte potrivite”, caruia ii urmeaza o bogata activitate
literara, tratand o tematica diversa: arta poetica, poezia cu deschidere filosofica, poezia erotica, tema
sociogonica, poezia sociala, poezia ludica.

Aparitia celui de-al doilea volum, in 1931, intitulat “Flori de mucigai”, inaugureaza o exprimare poetica
originala, avand drept sursa de inspiratieun fapt din biografia autorului, anume perioada detentiei pe
motivele politice, la invhisoarea Vacaresti, intre 1918 si 1919.

Procedeele artistice moderniste, care pot fi identificate in text sunt: ambiguitatea limbajului, adancirea
lirismului in subiectiv, sincronizarea cu modelele din literatura universal, exploatarea esteticii modern a
uratului dar si noutatea prozodiei, prin folosirea versului liber.

Volumul “Flori de mucigai” se deschide cu arta poetica omonima, prin care se sintetizeaza ideile
exprimate de acesta, intr-o maniera originala, ca rezultat al trudei artistului de a zugravi un mediu uitat
de divinitate

Titlul poeziei este oximoronic, obtinut prin alaturarea cuvantului floare, un simbol al frumosului si al
vietii, si al cuvantului mucigai, care exporima uratul, raul, degradarea, moartea.

Poezia este structurata in doua unitati strofice inegale, si patru secvente lirice si exprima conditia
artistului condamnat la singuratate si dornic de a comunica la nivelul artei, propriile trairi, intr-o noua
maniera de exprimare

Confesiunea lirtica debuteaza cu pronimele personal de persoana a treia “le”, care se refera la versurile
create in mediul ostil al inchisorii, accentuandu-le importanta; ele reprezinta un rod al imaginatiei unui
eu liric, insetat de creatie.

A doua secventa lirica ofera o definitie poetica a ineditei maniere de a crea, redata prin metafore-simbol:
“Sun stihuri fara an,/ stihuri de groapa,/ De sete de apa/ Si de foame de scrum, / Stihurile de-acum”.
Acestea prevestesc moartea, singura speranta a celor inchisi de a-si recapata din nou libertatea, desi,
paradoxal, dorinta de viata este mai accentuata ca oricand.
A treia secventa lirica se axeaza pe metafora “unghiei ingeresti”, instrumentul cu care imaginatia poetica
este revarsata in cuvinte, simbol al sacralitatii, manifestat prin capacitatea de a crea sub indrumare
divina

Ultima secventa lirica debuteaza cu o constatare aparent impersonala: “Era intuneric”, care sugereaza
lipsa luminii exterioare, compensate de lumina interioara, care deschide calea aspiratiei catre absolut,
catre eliberarea spirituala.

Poezia are valoare de arta poetica prin noua atitudine poetica privin actul de creatie. Arghezi realizeaza
prin aceasta opera una din cele mai emotionante si mai dureroase confesiuni despre rolul artei si
menirea artistului. Intregul volum va sustine aceasta atitudine, confirmand unicitatea glasului poetic
arghezian.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – De Lucian Blaga

Lucian Blaga a fost filozov, poet, dramaturg si traducator roman. Personalitate impunatoare si
polivalenta a culturii romane interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectiva prin elemente de
originalitate compatibile cu inscrierea sa la universitate

“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice interbelice
alaturi de “Testament” de Tudor Arghezii si “Joc secund” de Ion Barbu. Oprea citata se inscrie in curentul
literar numit modernism

Modernismul este curentul literar, manifestat, cu predilectie in perioada interbelica, ale carui trasaturi
sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate, in special, prin intermediul cenaclului si al revistei
“Sburatorul”.

Opera deschide volumul de debut al autorului si anume “Poemele luminii”, aparut in 1919 si are ca
simbol dominant lumina

Tema poeziei o reprezinta modalitatea de cunoastere a lumii care se poate realiza numai prin iubire

Ideea poetica exprima atitudinea poetului filosof de a proteja misterele lumii prin metafore revelatorii,
prin imagini ce scot in evidenta atat opozitia filosofica intre rational si irational cat si o diferenta intre
gandirea rationala si cea poetica

In poezia lui Blaga intalnim doua tipuri de cunoastere:

- Cea paradisiaca, de tip logic, specifica oamenilor de stiinta, avand ca scop dezlegarea tainelor
universului
- Cea luciferica, de tip poetic, avand ca scop protejarea tainelor universului, potentarea misterului
si transformarea acestuia intr-unul si mai mare

Poetul afirma “Datoria noastra in fata unui mister nu este de a-l dezlega, ci de a-l transforma intr-
unul si mai mare” din care putem deduce ca Blaga este adeptul cunoasterii luciferice

Titlul texului reprezinta o metafora revelatorie, lumea este perceputa cu corola de minuni ( o imensa
floare cu nestemate petale), palpaind de taine

In incipitul poeziei este reluat titlul, iar intentia eului liric este de a nu sugruma vraja, taina lumii

In prima strofa apar enumeratii semnificative precum “in flori, in ochi, pe buze ori morminte”, care
semnifica frumusetea, cunoasterea, sarutul si marea taina a mortii.

A doua strofa aprinde apozitia dintre “lumina mea”si “lumina altora”, aceasta corespunde celor
doua tipuri de cunoastere, si anume luciferica si paradisiaca

A treia strofa are o nuanta cauzala, exprimand atitudinea eului fata de tainele care se realizeaza
numai prin iubire
In text apar elemente de prozodie precum masura versurilor inegala, acest fapt fiind specific poeziei
moderne

In concluzie, datorita elementelor prezentate ma isus, putem afirma ca in opera citata apar influente
mitice si filosofice, creandu-se astfel un caracterr puternic reflexiv al limbajului. Totodata opera se
incadreaza in curentul literar modernism, interbelic.
 Joc secund – Ion barbu

Ion Barbu, pe numele sau adevarat Dan Barbilian, a fost poet si matematician roman de exceptie. Ca
matematician, acest s-a impus prin “Spatiile barbiliene”

Joc secund de Ion Barbu face parte din seria artelor poetice modern-interbelice, alaturi de Testament de
Tudor Arghezii si Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga. Opera citata se inscrie in
curentul literar numit modernism, initiat la noi in anul 1919 de catre Eugen Lovinescu.

Modernismul este curentul literar, manifestat, cu predilectie in perioada interbelica, ale carui trasaturi
sunt teoretizate de Eugen Lovinescu si promovate, in special, prin intermediul cenaclului si al revistei
“Sburatorul”.

Poezia citata a aparut in anul 1930 sub numele “Din ceas dedus”, dar la indicatiile editoriale, titlul a fost
schimbat in “Joc secund” in anul 1964

Opera deschide volumul de debut al autorului, si anume “Joc secund” si dezvalui cateva teme si motive
ale universului Barbian

Tema poeziei, exprima in principal ideea lumii purificate prin reflectarea in oglinda, ideea autocunoasterii
si ideea actului intelectual ca afectivitate lirica

Titlul este sugestiv in ceea ce priveste continutul discursului liric. Acesta este unul metaforic: “Joc
secund” este “jocul poeziei”, care presupune respectarea anumitor reguli

Pentru Barbu, actul poetic este similar cu cel geometric. In acceptiunea acestuia exista trei tipuri de joc si
anume: jocul prim, care apartine demiurgului, jocul secund care apartine mestesugarului soare si jocul
tert care apartine poetului

In poezia sa, Ion Barbu tinde spre jocul secund, spre perfectiune

O prima scena semnificative este insasi prima strofa in care autorul surprinde lumea inca de la inceputul
timpului, acesta fiind prima dimensiune, de unde totul ia nastere, idee dedusa din epitetul “din ceas,
dedus”.

O a doua scena semnificativa este in a doua strofa, in care poetul isi extrage substanta lirica din nadir.
Din ipostaa intelectualizata a lui Hermes, devine o ipostaza lirica a lui Orfeu. Astfel poezia devine un
cantec de Harfe, deziderat comun cu poetul francez Malarmè. Cantecul vizat este insa codat, accesibil
numai celor initiati.

In universul poetic Barbian identificam trei etape ale creatiei: etapa parnasiana, avand ca teme principala
mineralul si vegetalul, etapa baladico-orientala, in care poeziile au mai mult un caracter narativ-
descriptiv si sunt inspirate din poeziile lui Anton Pan, si etapa ermetica, caracterizata printr-un limbaj
criptic, in care metafora este impinsa pana la nuanta de non-sens
Ion Barbu isi proiecteaza poezia pe doua componente si anume zenitul, cel mai inalt punct vertical, si
nadirul, cel mai jos punct vertical

Poezia citata este organizata in doua catrene, masura versurilor fiin inegala, specific modernismului

In concluzie, datorita elementelor prezentate precedent, putem sustine ca poezia “Joc secund” a lui Ion
Barbu este o arta poetica modern-interbelica
O scrisoare pierduta – Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un scriitor, nuvelist, dramaturg, director de teatru si ziarst roman. Acesta a
fost ales post-mortem membru al Academiei Romane, de asemenea este considerat a fi cel mai mare
dramaturg roman.

Reprezentate pe scena in anul 1884, comedia “O scrisoare pierduta”este a treia dintre cele patru
scrise de autor, fiind o capodopera a genului dramatic. Piesa este o comedie de moravuri in care sunt
satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata de farsa electorala din anul
1883

Titlul are o semnificatie explicita desemnand “obiectul buclucas”, generator de conflict. Pretinsa
lupta pentru puterea politica se realizeaza defapt prin lupta de culise, avand ca instrument al
santajului politic “o scrisoare pierduta”. Articolul nehotarat “o”indica banalitatea intamplatii, cat si
repetabilitatea ei.

Tema comediei o constituie reprezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in preajma
alegerilor pentru Camera. Ca si teme secundare putem aminti coruptia vietii politice, lupta pentru
putere, imortabilitatea vietii de familie.

In text apar mai multe tipuri de conflict, comic, care se construieste pe contrastul dintre esenta si
aparenta, principal, care prezinta confruntarea pentru putere a adversarilor politici, si secundar,
prezentand temerea grupului Farfuridi-Branzovenescu de tradarea prefectului

Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar in timpul in care se
petrec intamplarile este plasat la sfarsitul secoului XIX, pe durata a trei zile

Comicul de caracter contureaza personajele ridicole prin trasaturi negative, starnind rasul cu scop
moralizator, deoarece nimic nu indreapta mai bine defectele umane decat rasul. Autorul creeaza
tipologii de personaje, dominate de trasaturi morale negative

Actul intai incepe cu o scena expozativa in care se anunta pierderea unei scrisori de dragoste, in jurul
careia se va petrece intreaga actiune. Punctul culminant al aceste scene il constituie vestea ca Nae
Catavencu nu vrea sa restituie scrisoarea decat in schimbul asigurarii ca va fi numit candidat pentur
un loc de deputat, si aparitia lui Zaharia Trahanache care anunta ca a descoperit o plastografie a lui
Catavencu

Actul al patrulea aduce cu sine infrangerea lui Catavencu si alegerea senilului Agamita Dandanache,
adevarat maestru al santajului, de vreme ce cu scrisoarea bine pastrata isi poate asigura alegerea
continua. Salvat de consecintele unui document falsificat, Catavencu accepta ce i-a ordonat Zoe si
conduce manifestatia in cinstea noului ales

Conflictul principal pune in lumina lupta pentru putere a doua partide politice, una reprezentata de
conducerea locala, alta reprezentata de gruparea independenta. Prin campania electorala
prezentata, autorul demasa conflictele si interesele politice, totul avand la baza interese personale,
de familie

In concluzie, datorita elementelor prezentate ulterior, putem admite faptul ca “O scrisoare pierduta”
de Ion Luca Caragiale este o comedie de moravuri, fiind totodata o capodopera a genului dramatic