12E,Bruma George Sebastian (Brumarul)

Plumb
“Poezia este muzica sufletului si mai presus de toate a sufletelor mari si
sensibile.”, afirma Voltaire.
George Bacovia a fost incadrat in istoria literaturii in perioada interbelica,
alaturi de Tudor Argezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, George Calinescu, Mihail Sadoveanu si Mircea Eliade. El este cel mai
mare poet simbolist roman; poet singular in literatura noastra, apreciat e spiritele
mai deosebite pentru atmosfera de disolutie. Opera sa cuprinde volumele de
versuri: “Plumb”,”Scantei Galbene”, “Cu voi”, “Comedii in fond”.
Perioada interbelica este una dintre cele mai stralucite perioade deoarece ,
in sfarsit , literatura romana se sincronizeaza cu cea occidentala si se
modernizeaza. Mentorul si indrumatorul acestei perioade este Eugen Lovinescu.
El a infiintat revista si cenaclul cu acelasi nume "Sburatorul" (1919) . Caracteristica
perioadei consta in coexistenta traditionalismului (teoretizat de N. Crainic in
revista „Gandirea”, 1921) si a modernismului (intemeiat de Eugen Lovinescu in
1919).Elemente din ambele curente se regasesc in operele scriitorilor interbelici.
Poezia “Plumb” de George Bacovia deschide volumul cu acelasi titlu in 1916
si este o arta poetica modernista. Ea prezinta, metaforic, conceptia autorului
despre creatie si creator. A fost scrisa dupa o vizita pe care Bacovia a facut-o la
mormantul domnitorului Dimitrie Sturza in 1900 la cimitirul din Bacau.Asezarea sa
in fruntea primului volum publicat de Bacovia ii confera calitatea de text
programatic.
Simbolismul este un curent literar aparut in a doua jumatate a secolului al
XIX in Franta, ca o reactie impotriva romantismului. Teoreticianul este Jean
Moreas, care a scris articolul-manifest “Simbolismul”, dand astfel si numele
curentului. In literatura romana teoreticianul este Alexandru Macendoski, care si-
a expus ideile in articolele “Poezia Viitorului” si “Despre logica poeziei” in revista
“Literatorul”. In acest articol-manifest Macedonski afirma ca simbolismul este
muzica si culoare si trebubie sa implice sugestia.
 Un prim element de analiza relevant este titlul. Cuvantul “plumb” este un
simbol intalnit in toata lirica bacoviana si sugereaza: apasarea, angoasa, spleenul,
greutatea sufocanta si cenusiul vietii. Simbolul se asociaza cu diferite senzatii
tactile (raceala, greutate, duritate) si cromatice ( gri, culoare ce transmite o stare
de plictiseala si monotonie). Prin repetare devine motiv central in text.Din cauza
sugestiei mortii natura este expusa mineralizarii, exteriorul transformandu-se in
metal toxic.
Versul-incipit “Dormeau adanc sicriele de plumb”, infatiseaza lumea ca pe
un imens cimitir. Cuprinde doua simboluri obsedante: “sicrie” si “plumb”.
Personificarea “dormeau..sicriele...” si epitetul “adanc” sugereaza ideea mortii ca
un somn profund, iar metafora-simbol “sicriele de plumb” sugereaza un spatiu
inchis, in care poetul nu poate comunica (se simte prizonier) . Motivul somnului,
redat de verbul “dormeau”, cu sens continuu, prin repetitie exprima impietrirea
sau moartea sufleteasca. Asezarea la sfarsit a simbolului “plumb” exrpima
imposibilitatea evadarii.
Un alt element important de analiza este strucura. In compozitia poeziei
simboliste este esential principiul simetriei. Textul este format din doua catrene
perfect simetrice, la toate nivelele textului: nivelul morfologic, prozodic, stilistic si
al semnelor de punctuatie. Este prezent paralelismul sintatic (procedeu prin care
strofele succesive pastreaza acelasi tipar sintatic) si tehnica simbolista a
repetitilor(verbul: “dormeau” si laitmotivul “stam singur”). Rima este imbratisata,
masura de 10 silabe, ritmul iambic iar actiuea prezentata pe doua planuri,
interior(al sentimentelor poetului) si exsterior(al naturii).
O prima trasatura a simbolista o reprezinta prezenta motivelor lirice
specifice. Motivele: plumbul,cimitirul,sicriul , cavoul,somnul,vantul si frigul apartin
campului semantic al mortii si configureaza un decor specific funerar. Ele se
asociaza cu diferite stari sufletesti sau existentiale, precum :singuratatea , spaima
de moarte,angoasa,spleenul,inadaptarea,privirea in sine ca intr-un strain.
Motivele ajuta la cultivarea temei, tema principala fiind moartea.
O alta trasatura importanta a simbolismului este utilizarea sugestiei.
Simbolistii folosesc aceasta tehnica pentru a reda vagul, imprecizia si obscurul.
Acest procedeu se realizeaza prin faptul ca poetul induce un anume “concept”,
spre exemplu “singuratatea”, redata de simboluri sau verbe, precum: “cavoul”,
simbol ce sugereaza incapabilitatea evadarii, “Intors” epitet ce sugereaza moartea
sau refuzul de a incerca sa comunice cu sociatatea lipsita de principii si aspiratii.
Astfel, nu se afirma cuvantul propiu-zis, ci poetul doar induce starea pe care
doreste sa o transmita, lasandu-l pe cititor sa o contureze. De asemenea, poetul
Mallarme afirma ca: “a numi un obiect inseamna a suprima doua treimi din
frumusetea sa”.Acest citat ilustreaza faptul ca este mult mai frumos sa
interpretezi si sa modelezi singur, starea pe care doreste sa ti-o transmita un
anumit concept, obiect sau vers.
Lirismul subiectiv este redat prim marcile lexico-gramaticale ale eului liric,
cum ar fi verbe la persoana intai singular: “stam”,”strig”, ”am”, adjectivul
pronominal posesiv de persoana intai “meu”. Verbul la imperfect “stam singur”
arata o actiune contiunua , nedeterminata a starii de singuratate, iar verbul “am
inceput” urmat de conjunctivul “sa strig” arata incapacitatea de a comunica
sensibil cu iubirea.
Poezia este o arta poetica simbolista, prezinta,metaforic, conceptia
autorului depre poezie (creatie) si poet (destinul creatorului).Este, de obicei,
prima poezie care deshide primul volum de versuri si anunta creatia viitoare.
Poetul este geniul nefericit, neinteles,respins de contemporani, iar destinul sau
este acela de a crea poezia. Scopul sau nu este acela de a-si impartasi
sentimentele si gandurile, ci pentru a-i schimba pe oameni, pentru a-i impresiona
si pentru a le produce revelatii de cunoastere.
O secventa relevanta pentru tema mortii , o reprezinta prima strofa. Eul liric
apare sub impostaza insinguratului, intr-o lume pustie si moarta, “Stam singur in
cavou...si era vint”. Cavoul este un simbol ce poate sugera lumea intreaga in care
poetul nu gaseste niciun suflet cu care sa poata comunica sau chiar trupul
poetului in care sufletul se simte prizonier.Conditia poetului chinuit din cauza
incapabilitatii de a comunica “autentic” se transforma in strofa a doua intr-un
monolog interior,sufletesc. Tema mortii este sustinuta de verbul “dormeau” si
metafora “Florile de plumb”.
Tema mortii este sustinuta si de o alta imagine importanta pe care o
regasim in strofa a doua. Poetul isi contempla propia sensibilitate si constata cu
disperare ca iubirea a disparut. Moartea iubitei intareste sentimentele de
instrainare si de singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de scapare
sau de implinire, la Bacovia moartea amorului inseamna pierderea ultimei
sperante de salvare. Asezarea simbolului “plumb” la finalul poeziei exprima
inchiderea in orizontul pecetluit de plumb si imposibilitatea evadarii.
''Plumb'' de George Bacovia este o capodopera a simbolismului ce
transmite un mesaj profund si original despre singuratare si scopul de a da sens
vietii.Acest mesaj are menirea de a ajunge la sufletul cititorului, de a-l sensibiliza
si a-i deschide calea spre ''adevarata cunoastere'',caci asa cum spunea Andre
Malraux: ''Abia cartile ne dezvaluie cu adevarat intelesul lucrurilor pe care le
traim".