Plumb – George Bacovia

Simbolismul

George Bacovia constituie un moment de referinta pentru literatura romana de la inceputul

secolului al XX-lea, ilustrand, prin creatia sa, particularitatile simbolismului.

Simbolismul este un current literar care apare initial in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea,
numele fiind dat de numele unui articol publicat in jurnalul “Le Figaro” de Jean Moreas. Initial,
simbolistii s-au numit neoromantici, intrucat au valorificat teme si idei romantice, precum antiteza,
preocuparea pentru boala, atractia pentru vag. Se remarca preferinta simbolistilor pentru simboluri
create prin actul poetic ca rezultat al unei gandiri analogice, intuitive, prin care sunt exprimate
corespondente intre diferitele elemente ale universului. Aceste corespondente sunt redate prin
intermediul sinesteziei, figura de stil prin care se suprapun elemente apartinand unor registre
stilistice diferite. Specifica simbolistilor este inclinatia catre stari sufletesti nedefinite: angoasa,
anxietate, neliniste, spleen. O alta particularitate simbolista este primordialitatea idealului musical,
muzicalitatea fiind inteleasa ca o senzatie interioara, idee evidentiata de poezia “Arta poetica” a lui P.
Verlaine: “Muzica inainte de toate”. Tehnica specifica simbolistilor este sugestia, despre care
Mallarme spunea: “Visul este sa sugerezi obiectul, sa-l invoci incetul cu incetul pentru a crea o stare
sufleteasca”.

Expresia elocventa a simbolismului romanesc este creatia lui G. Bacovia, intitulata “Plumb”,
poezie cu care se deschide volumul cu acelasi nume. Textul este o confesiune lirica, expresia a unei
stari sufletesti de neliniste si deznadejde.

Tema poeziei o constituie instrainarea eului fata de o lume care nu il poate intelege. Fiind o
poezie simbolista, discursul liric se construieste in jurul sentimentului insingurarii, care devine
coplesitor. Numarul mare de cuvinte din campul semantic al mortii este o sugestie a starii de spleen.

Titlul are valoarea unui cuvant cheie ale carui semnificarii orienteaza interpretarea textului si
este un simbol pe care se intemeiaza viziunea poetica bacoviana. Acesta este o metafora a unei
existente apasatoare, iar consonantismul dur creeaza un effect straniu si disonant. Fiind un metal
greu, de culoare cenusie, devine sugestie a unei atmosphere impovaratoare, dar si un indice
autobiografic: “La Bacau, cenusiul e o culoare frecventa. Exista in natura si s-a strecurat si in versurile
mele”. Plasarea in rima a substantivului are rolul de a inchide intr-un cerc fatidic intreaga existent.
Este folosit in mod repetat in contexte diferite, anuland semnificatiile cuvintelor determinate: “amor
de plumb”, “flori de plumb”, “aripi de plumb”.

Poezia are o structura simetrica, cele doua strofe fiind construite pe baza unui paralelism
sintactic, care creeaza muzicalitate.

Prima secventa poetica schiteaza reperele unei realitati exterioare, iar cea de-a doua construieste o
lume launtrica, ambele dominate de un sentiment al insingurarii. Timpul verbal dominant este
imperfectul, indicand permanentizarea starii de spleen. Exceptie face constructia “am inceput sa-l
strig”, care are valoare simbolica, marcand o incercare de a evada din limitele unei trairi. Numarul
mare de puncte de suspensie, linii de pauza si simplitatea mijloacelor artistice semnaleaza
dezarticularea limbajului, dificultatea comunicarii si o perceptive fragmentara aspura lumii. Se
observa, de asemenea, repetitia conjunctiei “si”, sugestie a acumularii unei stari de spirit.

Prima strofa creeaza impresia unui tablou impressionist, universal configurat este unul inchis,
reprezentat prin cuvantul “cavou”, din care orice evadare este provizorie. Se remarca ambiguitatea
formata de acest cuvant-cheie care-si actualizeaza in text doua sensuri, atat unul propriu, poezia fiind
inspirata de o vizita la cavoul familiei Sturza, cat si unul figurat, reprezentand lumea sau un sentiment
pe care eul liric nu il poate eluda. Specifica simbolismului este corespondenta intre trairile eului liric
si cadrul exterior: “Stam singur in cavou si era vant”. Vantul devine obsesiv se si asociaza unei stari de
neliniste, amplificata de imaginea auditiva “Scartaiau coloanele”. Somnul ia in stapanire toate ariile
realului reprezentate in aceasta strofa: “Dormeau adanc sicriele de plumb”. In metafora “Flori de
plumb”, determinantul “de plumb” anuleaza semnificatiile paradisiace ale florilor.

In cea de-a doua strofa, sentimentul insingurarii devine coplesitor, iar iubirea nu mai are
valoare compensatorie ca in creatia romantica: “Dormea intors amorul meu de plumb”. Cuvantul
cheie al strofei, “mort”: “Stam singur langa mort si era frig”, isi actualizeaza si el atat un sens propriu,
cat si un sens figurat, sugestia dedublarii eului liric. Metafora aripilor de plumb, “Si-I atarnau aripile
de plumb”, indica imposibilitateazborului, a evadarii dintr-un spatiu inchis, structura fiind preluata
din opera lui Baudelaire, “Albatrosul”.

Eu consider ca poezia bacoviana dominate de un acut sentiment al crizei existential este

ilustrativa pentru viziunea simbolista asupra lumii. Atmosfera de coplesitoare dezolare si starea de
dezorganizare sufleteasca defines, din perspective lui E. Lovinescu, discursul liric bacovian.

In conluzie, poezia “Plumb” de George Bacovia apartine simbolismului, idee evidentiata prin
utilizarea simbolului, a sugestiei, a fragmentarii limbajului sau prin preferinta pentru elemental
citadin.