Plumb

de George Bacovia

Poezia simbolista “Plumb” de George Bacovia deschide volumul cu

acelasi titlu, aparut in 1916. Asezarea sa in fruntea primului volum publicat
de Bacovia ii confera calitatea de text programatic.
Universul poetic bacovian are la baza cateva motive specifice liricii
simboliste: motivul singuratatii apasatoare, sentimentul inadaptarii, al
izolarii, al instrainarii si dorintei de evadare.
Textul poetic se inscrie in estetica simbolista prin tema si motive, prin
cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondente, decor, cromatica,
tehnica repetitiilor, ce confera poeziei muzicalitate. Dramatismul sugerat
prin corespondenta ce se stabileste intre microcosmos si macrocosm
(materie si spirit). Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei,
starea politica simbolista fiind transmisa pe calea sugestiei, prin decor si
simboluri.
In primul rand, o trasatura a simbolismului este cultivarea
simbolurilor pentru ca poezia devine o arta a sugestiei, iar simbolurile sunt
elementele poetice care exprima sentimente, stari afective, trairi sufletesti.
Astfel, instrumentele muzicale, culorile, fenomenele naturii devin simboluri
poetice. Motivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al
mortii: cimitirul, sicriele, cavoul, somnul, vantul, frigul si configureaza
decorul funerar. Ele se asociaza cu stari sufletesti sau existentiale,
nelamurite, confuze, care cnstituie obiectul poeziei simboliste: singuratatea,
izolarea, spaima de moarte, angoasa, spleenul, tragicul existential,
disperarea, inadaptarea, privirea in sine ca un strain. Laitmotivul „Stam
singur…” subliniaza senzatia de pustiire sufleteasca.
In al doilea rand, criteriul muzicalitatii este fundamenal pentru toti
poetii simbolisti, iar sonoritatile incantatoare au fost evidentiate prin
simbolul instrumentelor muzicale, prin refren, prin repetitii, prin figuri de
stil, de repetare, numeroasele imaginiartistice vizual-auditiv, relatii de
simetrie. Uneori, simbolistic renunta la elementele clasice de versificatie
cultivand versul liber. Semnificatiile cuvantului „plumb” se construiesc pe
baza corespondentelor dintre planul subiectiv si cel obiectiv.simbolul se
asociaza cu diferite senzatii: tactile (raceala, duritate, greutate),
cromatice( gri sau galben, potrivit marturisirilor poetului „Plumbul ars este
galben. Sufletul ars este galben. Galben este culoarea sufletului meu.”) si
auditive (alcatuirea cuvantului din patreu consoane grele si o vocala inchisa
ce sugereaza caderea grea fara ecou).
Poezia este o elegie, deoarece exprima sentimentul de tristete si
spaima de moarte, sub forma monologului liric al unui eu „fantomatic”
(Nicolae Manolescu). Conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de
aspiratii, singuratatea, iposibilitatea comunicarii si a evadarii, moartea
iubirii constituie temele poeziei.
Viziunea despre lume este sumbra, nemetafazica (fara speranta de
salvare) si de un tragism asumat cu luciditate. Poezia bacoviana este a unui
solitar si a unui prozonieri a unei constiinte inspaimantate de sine, de neant,
si de lumea in care traieste. Imaginarul poetic din „Plumb” infatiseazalumea
ca pe un imens cimitir, tot ce e viu („flori”, „amor”) este impietrit sub
efectul metalului toxic. Eul fantomatic rataceste fara sens printr-o lume-
inchisoare ce se degradeaza.
Lirismul subiectiv este redat prin marcile lexico-gramaticale ale eului
liric: persoana intai a verbelor „stam”, „a inceput”, „sa strig”, persoana intai
singular dedusa din adjectivul posesiv „meu”. Verbul la imperfect insotit de
epitet „stam singur” exprima ideea de continuitate a starii de singuratate, in
timp ce verbul la perfect compus „am inceput” urmat de conjunctivul „sa
strig” exprima incapacitatea de a comunica sensibil cu iubirea, de unde
spaima de moarte.
Tema poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de
aspiratii, conditie marcata de singuratate, imposibilitatea comunicarii si a
evadarii. Otivele lirice cu valoare de simbol apartin campului semantic al
mortii: sicriul, cimitirul, vantul, figrul, cavoul si configureaza decorul
funerar. Ele se asociaza, prin corespondenta cu stari sufletesti confuze, ce
constituie obiectul poeziei simboliste: izolarea, spaima de moarte, angoasa,
spleenul, tragicul existential, disperarea. Laitmotivul „Stam singur”
subliniaza senzatia de pustiire sufleteasca.
O prima secventa relevanta pentru evidentierea temei se regaseste in
strofa intai, unde eul apare in ipostaza insinguratului, intr-o lume pustie si
moarta : „Stam singur in cavou…si era vant”. Conditia poetului damnat din
cauza imposibilitatii comunicarii cu lumea exterioara se amplifica in strofa
a doua. In prima parte a poeziei este descrisa lumea exterioara prin termeni
ce apartin campului lexico-semantic al mortii, precum: sicrie, cavou, flori,
coroane.
O alta secventa este in strofa ce debuteaza sub semnul tragicului
existential generat de moartea iubirii fapt ce acurizeaza angoasa si
sentimentul de singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de
implinire, la Bacovia moartea amorului sugereaza pierderea ultimei
sperante de salvare. Acesta este si motivul pentru care exteriorizarea
spaimei de neant se caracterizeaza prin strigat: „Si-am inceput sa-l strig”
Un element de structura semnificativ se realizeaza prin focalizarea
simbolulului „plumb” din titlu ce sugereaza apasarea, angoasa, greutatea,
cenusiul vietii, universul monoton, inchiderea definitiva a spatiului
existential, fara solutii de iesire.
Prin repetare, cuvantul-titlu devine motiv literar central, din cauza
sugestiei mortii: lumea exterioara si moartea sufleteasca sunt supuse
mineralizarii sub efectul metalului toxic.
Un alt element de structura semnificativ este compozitia, unde
esential este principiul simetriei. Textul este structurat in doua catrene intre
care cuvantul „plumb” face legatura, fiind repetat de sase ori si plasat in
simetrie la rima exterioara si interioara a poeziei. Alte surse ale simetriei
compozitionale sunt: paralelismul sintactic (procedeu artistic prin care
strofele urmaresc acelasi tipar sintactic) si tehnica simbolista a repetiriilor
(verbul „dormea”, „dormeau” si laitmotivul „stam singur”)
 Un element de structura semnificativ il reprezinta expresivitatea ce are
surse multiple in plan morfosintactic, fonetic, prozodic si lexical. De
exemplu, in plan morfologic, verbele la imperfect, dispuse simetric in
paralelism („dormeau” – strofa intai si „dormea” – strofa a doua,
„scartaiau” – strofa intai, „atarnau” – strofa a doua) sau repetate in versul
refren („stam singur”, „era vant” – strofa intai si „era frig” – strofa a doua)
plaseaza confesiunea poetica intr-un trecut nedefinit, ca intr-un cosmar din
care eul liric nu poate evada. In poezia simbolista, sugestia estefolosita
drept cale de exprimare a corespondentelor prin prezenta senzatilor diverse
(auditive, vizuale, tactile).
In concluzie, prin muzicalitate, atmosfera, folosirea sugestiei, a
simbolului si a corespondentelor, prin prezentarea starilor sufletesti de
angoasa, de singuratate, de vid sufletesc, poezia „Plumb” se incadreaza in
estetica simbolista.