Caracterizarea Vitoriei

1.Introducere generala
Realismul este un curent literar-artistic manifestat, pe plan european,
la mijlocul secolului al XIX-lea (aprox 1830-1880), care pune accentul pe
relatia dintre arta si realitate.
Aparitia realismului este favorizata de contextul social-istoric
(revolutia industriala ; consolidarea burgheziei ; dezvoltarea presei) si de
factori culturali (curentul filozofic pozitivist, avantul deosebit al stiintei,
indeosebi al stiintelor naturii), dar care continua sa se dezvolte in forme
specifice in secolul urmator. Realismul este un curent polemic, aparut ca
reactie la romantism, respingand idealizarea , fantezia si subiectivismul
excesiv al acestuia.
Opera “Baltagul” de Mihail Sadoveanu , publicata in 1930, este un
roman interbelic, obiectiv, realist-mitic si traditional. Considerat o
„ miorita in dimensiuni mari ”(G. Calinescu), romanul impresioneaza prin
mesajul sau despre valorile lumii rurale traditionale : credinta, increderea,
familia, iubirea, pastrarea obiceiurilor si a ritualurilor legate de viata unui
om (botezul, nunta, inmormantarea). Acestea sunt transmise prin
intermediul Vitoriei Lipan, imaginea satului romanesc arhaic. Structura
polimorfa este data de ”amestecul de roman realist si naratiune arhetipala
grefata pe un scenariu politist „(Carmen Musat).
2. Incadrarea personajului in tipologii

3. Evidentierea statutului prin doua secvente semnificative

Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene
se regasesc aici: viata pastorala, natura, calatoria, miturile, iubirea, familia,
arta povestirii, intelepciunea.
Tema rurala a romanului traditional este dublata de tema calatoriei
initiatice si justitiare. Romanul „Baltagul” prezinta monografia satul
moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim plan
cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de
Gheorghita, Vitoria reconstituie drumul parcurs de barbatul sau, pentru
descoperirea adevarului si realizarea dreptatii.
Calatoria, cautarea adevarului constituie axul romanului si se
asociaza cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite
semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea
barbatului ei (intriga poltista), ceea ce devine o dubla avnetura: a
cunoasterii lumii si a cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are
rol educativ, de initiere a tanarului (blidungsroman).
Termenul de personaj provine din franțuzescul „personnage”, care,
la rândul său, își are sorgintea în latinescul „persona”, cu sensul de mască
de teatru, rol, actor.Personajul literar reprezintă o instanță narativă prin
intermediul căreia scriitorul își exprimă în mod indirect ideile, concepțiile
în opera literară (epică sau dramatică).

Vitoria Lipan este personaj principal, singular, feminin, ea reprezinta

tipul femeii voluntare, hotarate, curajoase, lucide.Nicolae Manolescu o
numea „o femeie in tara barbatilor”. Datorita inteligentei native si
stapanirii de sine, Vitoria reuseste sa afle adevarul din spatele mortii
sotului sau si sa demaste vinovatii.
O prima secventa relevanta pentru maturizarea tanarului si pentru
ilustrarea statutului este secventa coborarii in rapa. Ajutati de cainele Lupu,
mama si fiul gasesc locul unde fusese aruncat Nechifor de ucigasi, intre
Suha si Sabasa, in dreptul Crucii Talienilor(toponim simbolic). La ordinul
repetat al mamei: “Coboara-te in rapa iti spun ! ”, Gheorghita gaseste
ramasitele tatalui sau. Vitoria pleaca sa anunte autoritatile si sa pregateasca
toate cele necesare inmormantarii si il las ape fiul ei sa vegheze lumanarea
aprinsa langa trupul neinsufletit a lui Nechifor. Initierea presupune o proba
a curajului barbatesc, iar coborarea in rapa aminteste de mitul coborarii in
Infern : „Flacaul nu intelegea din toata decat o frica strecurata din pamant
in el si incepu sa vorbeasca cu cainele si calul, adresandu-le cuvinte fara
noima”.
O a doua secventa relevanta pentru zugravirea statutului este
parastasul lui Nechifor Lipan, cand Vitoria reconstituie scena mortii sotului
si o povesteste in fata satenilor si ii surprinde pe ucigasi Ilie Cuțui si
Calistrat Bogza. Ii cere baltagul lui Calistrat, dupa ce primul isi recunoaste
vina, si il acuza indirect : „Gheorghita […] mi se pare ca pe baltag e scris
sange si acesta-i omul care a lovit pe tata-tu ”. Bogza isi pierde cumpatul,
se repede la flacau sa-si ia arma si este lovit cu propriul baltag. Astfel
tanarul razbuna moartea tatalui sau si restabileste dreptatea. Initierea
baiatului este desavarsita ; el este acum pregatit sa-si asume rolul de cap al
familiei, in locul lui Nechifor.Scena ce scoate in evidenta si caracterul
puternic si lucid al Vitoriei prin forta sa de a infrunta ucigasilor sotului sau,
pe care i-a cautat neinfricata alaturi de Gheorghita.
4. Elemete de structura
Motivul labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii (cautarea si
diferitele popasuri), dar este semnificativ si la nivelul titlului. Baltagul
(topoul cu doua taisuri) este un obiect simbolic, ambivalent : arma a crimei
si instrumentul actului justitiar, reparator. De remarcat ca in roman, acelasi
baltag (al lui Lipan) indeplineste cele doua functii. Baltagul tanarului
Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor. Criticul Marin
Mincu asociaza baltagul cu labrysul, securea dubla cu care Tezeu a doborat
minotaurul, monstrul mitic, iar actiunea (cautarea si diferitele popasuri) cu
motivul labirintului.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale din
calendarul religios al satului traditional :„aproape de Sf. Andrei”, „in
postul Mare”, „10 Martie”. Perioada istorica poate fi dedusa ca fiind
inceputul secolului al XX-lea, din mentionarea trenului si a telefonului in
zona Moldovei, dar atemporalitatea este o trasatura a atmosferei legendare,
a aspectului mitic. Cadrul actiunii este satul de munte Magura Tarcaului,
zona Dornelor si a Bistritei, dar si satul de campie, Cristesti, in Balta Jijiei.
Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul parcurs de Vitoria
impreuna cu Gheorghita, pe urmele lui Nechifor, este transcris de pe harta.
Dar fiind si o scriere fictionala, romancierul imagineaza satul Lipanilor,
Magura Tarcaului, si utilizeaza toponime simbolice (satul Doi Metri, raul
Negrea).
5.Concluzie
In concluzie, romanul „Baltagul ” de Mihail Sadoveanu apartine
realismului mitic, prin personaje, actiune, perspectiva obiectiva, elementele
simbolice.Personajul principal Vitoria reprezinta tipul femeii voluntare,
care porneste intr-o calatorie justitiara, din dragoste pentru sotul disparut si
din dorinta de a indeplini datina de inmormantare, asemenea personajului
tragic Antigona.