Stilurile funcționale

1. Stilul beletristic/ artistic este folosit în operele literare. Are următoarele caracteristici:
Formă:
 în versuri, proză sau text dramatic
Conținut
 obiectiv: a transmite sau sugera stări afective, emoţii puternice;
 utilizează imagini artistice
 utilizează figuri de stil
 foloseşte un limbaj conotativ (figurat),
 utilizează cuvinte polisemantice
 foloseşte un vocabular variat (din orice registru stilistic)
 permite abateri de la normă (dezacord, anacolut, pleonasm)
 sunt prezente personaje
 se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului
 funcţia principală a comunicării este cea estetică/ poetică
 receptor specializat: alt autor, critic literar, profesor de limba romană
Domeniul de utilizare: literatura.

2. Stilul administrativ (oficial)îndeplineşte funcţia de comunicare în sfera relaţiilor oficiale, administrativ-

juridice. Reprezintă felul de comunicare între autorităţi şi cetăţean sau între două instituţii administrative.
Are caracteristicile următoare:
Formă:
 enunţul este organizat judicios (de exemplu, în lege conţinutul este organizat în articole, puncte, alineate,
paragrafe).
Conținut
 caracteristici ale stilului: respectarea normelor de comunicare, corectitudine şi simplitate, claritate şi
precizie (nu pot exista două interpretări ale mesajului)
 caracter obiectiv, impersonal,
 lipsa figurilor de stil
 terminologie specifică (stil funcţional conservator)
 prezenţa unor clişee/ formule verbale obligatorii pentru un anume tip de redactare oficială;
 cuvintele sunt folosite exclusiv cu sens denotativ (propriu);
 emițător: Guvernul României, Parlamentul;
 receptorul specializat: judecător, avocat;
Domeniul de utilizare: în relaţiile administrative, oficiale. (legi, cereri, procese verbale, etc)

3. Stilul ştiinţific îndeplineşte funcţia de comunicare în domeniul ştiinţific şi tehnic. Caracteristici:

Formă
 structurat pe categorii și subcategorii
 structurat pe paragrafe și alineate
Conținut
 caracteristici ale stilului: respectarea normelor de comunicare, corectitudine şi simplitate; claritate şi
precizie (nu pot exista două interpretări ale mesajului);
 caracter obiectiv, impersonal (nici un fel de nuanţă subiectivă),
 lipsa figurilor de stil şi a oricărei preocupări de a înfrumuseţa mesajul
  terminologie specifică- număr mare de neologisme, specifice domeniului respectiv, cele mai multe
aparţinând zonei unui limbaj internaţionalizat.
 transmite informații științifice
 folosirea cuvintelor monosemantice
Domeniul de utilizare: ştiinţele exacte. (fizica, chimia, biologia, etc)

4. Stilul jurnalistic sau publicistic îndeplineşte funcţia de informare, mai ales în legătură cu evenimentele recente,
contribuind la formarea sau exprimarea opiniei publice. Caracteristici:
Formă
 structură pe paragrafe, specific mass media
Conținut
 obiectivitatea relatării
 accesibilitatea limbajului
 obiectiv: mediatizarea evenimentelor
 apartenența la diferite publicații (ziare, reviste etc.)
 dă informații economice politice sociale
 influențeaza opinia publică
 limbaj cotidian de maximă accesabilitate
 detalii precise
 receptor: publicul larg
 emițător:jurnalist
 calități ale stilului: claritate corectitudine obiectivitate
Domeniul de utilizare: în mass-media şi publicitate

5. Stilul epistolar
Formă
 datare, semnatură
 Formule consacrate de început sau final
Conținut
 propriu corespondenței
 Se foloseste în relații oficiale, neoficiale, particulare, intime, în scris prin scrisori, notițe, jurnale
 Caracterizat prin naturalețe, exprimări literare, regionale, populare, prin încărcătură emoționala
(diminutive, superlative, interjecții, topica afectivă, elemente de jargon, ticuri verbale)
 elementele actului de comunicare: expeditor, destinatar
 mărci ale subiectivității
Domenii de utilizare: biletul, telegrama, cartea poștală ilustrată, invitația, cartea de vizită, scrisoarea amicală, de
mulțumire, familială, de felicitare, de recomandare, de dragoste, de justificare, de afaceri, de negocieri, de
confirmare

Calitati generale ale stilului: claritatea ( formularea limpede, logică a ideilor), corectitudinea ( respectarea regulilor
limbii), proprietatea (selectarea celor mai potriviți termeni pentru exprimarea ideilor), precizia ( exprimarea la
obiect, directă), puritatea (evitarea termenilor nepotriviți).
Calități particulare: demnitatea (folosirea cuvintelor cuviincioase), finețea (întrebuințarea acelor cuvinte ce
exprimă în mod subtil ideea), naturalețea (exprimarea firească, curgătoare, coerentă, logică), concizia (exprimarea
concentrată), simplitatea (capacitatea de a folosi cuvinte accesibile), armonia –muzicalitatea (sonoritatea caldă,
firească, ce încântă auzul și este ilustrată mai ales de poezie), retorismul (folosirea unor cuvinte și structuri care
imprimă comunicarii o notă entuziastă, patetică), umorul (sesizarea și reliefarea aspectelor ridicole ale
vieții), ironia (constă în evidențierea aspectelor negative ale vieții prin persiflare, zeflemea, batjocură, autoironie,
sarcasm), oralitatea (folosirea particularităților de expresie proprii limbii vorbite), sobrietatea (seriozitatea în
exprimare), jovialitatea(bucuria emanată).