BALTAGUL, Mihail Sadoveanu

 INTRO, APARITIE
“Poem al naturii si al sufletului omului simplu, o <<Miorita>> in dimensiuni mari”, cum afirma George
Calinescu, “Baltagul” este capodopera seriei realiste a lui Mihail Sadoveanu. Opera publicata in 1930, este un roman
interbelic, obiectiv, realist-mitic si traditional. Structura polimorfa este data de “amestecul de roman realist si
naratiune arhetipala grefata pe un scenariu politist” (Carmen Musat).
 SPECIE, CURENT
Opera analizata este un roman, intrucat prezinta o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in
timp si spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic individualizate.
“Baltagul” ilustreaza formula traditionala a romanului realist, de observatie sociala si de problematica
morala, intrucat reflecta veridic si verosimil societatea “locuitorilor de sub brad” de la inceputul secolului al XX-lea.
In maniera realista, relatarea evenimentelor se realizeaza in mod obiectiv, la persoana a III-a, din perspectiva
naratorului omniscient, iar autorul opteaza pentru conturarea unor personaje tipice. De asemenea, fiind o opera
polivalenta, “Baltagul” poate fi interpretat ca roman monografic – intrucat reconstituie viata pastorilor moldoveni
din acea perioada – ca roman al transhumantei – deoarece zugraveste o civilizatie arhaica, ale carei obiceiuri si
randuieli sunt bazate pe legile nescrise ale traditiei – ca bildungsroman, ca roman mitic – are elemente de mitologie
romaneasca (“Miorita”), egipteana (Mitul lui Isis si Osiris) si greaca (motivul coborarii in infern; Mitul lui Orfeu si
Euridice) sau ca roman simbolic – prin gesturile rituale ale Vitoriei, comuniunea om-natura si titlul operei.

 TEMA SI VIZIUNEA
Principalele TEME ale romanului sunt viata satului romanesc, de munte, la inceputul sec. XX si familia. Tema
vietii si tema mortii se intemeiaza epic pe motivul calatoriei explorative si initiatice, ale carei obiective sunt
maturizarea lui Gheorghita (valoare de bildungsroman), restabilirea echilibrului cosmic, tulburat de crima, si
infaptuirea ritualului sacru – inmormantarea. Calatoria, cautarea adevarului constituie axul romanului si se asociaza
cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificatii. Vitoria reconstituie evenimentele care au
condus la moartea batranului ei (intriga politista), ceea ce devine o dubla aventura: a cunoasterii lumii si a cunoasterii
de sine.
VIZIUNEA ASUPRA LUMII este traditionala si realista, insistand asupra ideii implacabilitatii destinului:
“Nimeni nu poate sari peste umbra lui.” In lumea satului functioneaza legi nescrise, iar abaterea de la ele este
sanctionata fie de catre Dumnezeu, fie de oameni.
 TITLU
TITLUL operei asaza universul cartii sub semnul dualitatii. Baltagul este un topor cu doua taisuri, folosit atat
ca unealta a pastorilor, cat si ca arma a crimei si instrument al actului justitiar, reparator. In secventa demascarii
criminalului, baltagul devine simbolul barbatiei si vesteste maturizarea lui Gheorghita. Baltagul acestuia se pastreaza
neatins de sangele ucigasilor. Termenul provine din grecescul “labrys”, ce se traduce ca “labirint” si simbolizeaza atat
drumul parcurs de Vitoria in spatiul geografic real, cat si framantarile interioare ale eroinei, cautarea adevarului in
labirintul interior.
 CONFLICT
Viziunea artistica este structurata pe 3 planuri. Planul narativ principal dezvaluie aspecte ale existentei
individuale si familiale. Privirea naratorului se axeaza pe cautarea lui Nechifor, iar CONFLICTUL CENTRAL este
EXTERIOR, de INTERESE, care a condus la crima. Al doilea plan narativ este dedicat existentei comunitatii de pastori.
Al treilea plan narativ este cel mitic si simbolic, guvernat de semne, superstitii arhaice si mesaje care vin din lumea
viselor.
 SUBIECT
In ceea ce priveste subiectul, Vitoria Lipan, nelinistita din cauza intarzierii sotului sau, lasa gospodaria in grija
unui argat si pleaca in cautarea lui Nechifor, insotita de fiul ei, Gheorghita. Ea pune informatiile aflate cap la cap si
ajunge la concluzia ca sotul ei a fost ucis intr-o prapastie, intre Suha si Sabasa. Vitoria organizeaza un praznic, in
timpul caruia ii demasca pe criminali (Ilie Cutui si Calistrat Bogza), care isi primesc pedeapsa de la Gheorghita.
 CRONOTOP SI ACTIUNE
TIMPUL derularii actiunii este marcat prin repere ale vietii spirituale: “aproape de Sfantul Andrei”, “in Postul
Mare”, “10 martie”, dar atemporalitatea este o trasatura a atmosferei legendare. Indicii spatiali permit plasarea
evenimentelor intr-un spatiu geografic real: satul Magura Tarcaului, Vatra Dornei, Bistrita.
ACTIUNEA romanului este liniara si urmareste reconstituirea faptelor ce au condus la crima. Arhitectura
compozitionala se realizeaza printr-un echilibru. Constructia epica este specifica romanului traditional, autorul
utilizand principii compozitionale si tehnici narative clasice, precum cronologia, inlantuirea si insertia unor episoade
retrospective, ce construiesc portretul lui Nechifor Lipan.
 PERSPECTIVA NARATIVA
Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a, din perspectiva unui narator obiectiv, omniscient si
omniprezent, ce reda lumea satului si actiunile Vitoriei, prin tehnica detaliului si observatiei. Desi naratorul
omniscient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul acestuia. Ea reconstituie crima pe baza propriilor
deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe criminali sa isi recunoasca vina.
 EPISOADE SEMNIFICATIVE
O scena relevanta o reprezinta inceputul calatoriei Vitoriei. Ea oranduieste totul cu o exactitate demna de
invidiat: tine post 12 vineri la rand, se inchina la incoana Sfintei Ana, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde
lucruri din casa negustorului David pentru a face rost de bani, pe Minodora o duce la Manastirea Varatec, iar lui
Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit. Cauta raspunsuri atat la preot, cat si la ghicitoare, luand in calcul semnele
premonitorii care i se arata. Aceste fapte evidentieaza, in mod indirect, perseverenta, firea ei conservatoare,
credincioasa, respectand cu sfintenie datinile si obiceiurile stramosesti, dar si superstitioasa, citind semnele naturii.
<TEMA SI VIZ> [ Toate aceste elemente subliniaza cantonarea in traditii si valori care asigura moldovenilor existenta
in spiritul corectitudinii si al dreptatii. Este ilustrata viziunea circumscrisa traditiei: sufletul unui mort in imprejurari
violente nu isi gaseste linistea pana cand ucigasul nu este pedepsit. ] <CARACT> [ Hotararea ei este ilustrata prin
faptul ca nimic nu o poate opri sa descopere adevarul mortii sotului, nici timpul neprielnic, nici pericolele drumului
sau rautatile oamenilor. Ea descifreaza semnele intalnite in cale si stabileste imprejurarile crimei cu minutiozitatea
unui anchetator de profesie. ] <RELATIE> [ Inmanarea baltagului lui Gheorghita ilustreaza ipostaza de imatur / novice
si indemnul mamei de a infrunta provocarile vietii, aceasta secventa reprezentand primul pas in maturizarea
tanarului, ce culmineaza cu proba coborarii in rapa si a vegherii nocturne la ramasitele tatalui. Desi Gheorghita este
inca inocent, mama adopta o atitudine ferma, prin care sa il faca pe tanar sa constientizeze faptul ca, pentru el,
incepe o noua etapa a vietii. ]
Un alt episod semnificativ este scena demascării ucigașilor din final, asemănătoare cu cea în care Hamlet îl
dă în vileag, în toiul unei petreceri, pe ucigașul tatălui său. Vitoria descrie crima si reda intamplarile intocmai cum s-au
petrecut, bazandu-se pe informatiile stranse de-a lungul calatoriei sale. <CARACT> [ Ea ii uimeste pe cei din jurul sau
prin intuitie. Calistrat Bogza e uluit de exactitatea cu care a reconstituit momentul crimei: “sa se stie ca a fost
intocmai cum a aratat femeia mortului”. ] Astfel, “detectivul in basma si opinci” isi foloseste inteligenta nativa, se
bazeaza pe intuitia feminina si conduce criminalii la autodemascare. Caracterizarea indirecta dezvaluie o fire
precauta, ponderata, un bun psiholog si o vaduva hotarata sa faca dreptate. <TEMA SI VIZ> [ Se contureaza, astfel,
tema razbunarii si a restabilirii demnitatii unui om care a fost ucis miseleste, iar vinovatul trebuie pedepsit dupa
legea veche, nu iertat, dupa morala crestina. ] <RELATIE> [ Scena praznicului reprezinta ultima etapa a drumului de
maturizare al lui Gheorghita. Initierea sa se desavarseste atunci cand acesta razbuna moartea tatalui sau. La
îndemnul Vitoriei, Gheorghiță îi ia baltagul lui Calistrat, afirmând apoi ferm: “pe baltag este scris sânge și acesta-i
omul care a lovit pe tată-tău”. Indirect, este evidentiata relatia dintre cei doi: Vitoria devine un initiator pentru fiul
sau, catalizatorul care declanseaza maturizarea lui. Acum, Gheorghita este suficient de matur pentru a prelua rolul
tatalui sau, de cap al familiei, si pentru a deveni un sprijin pentru mama sa. ]
 CONCLUZIE
Roman tradițional, mitic, social, inițiatic, “Baltagul” transformă intriga “Mioriței” într-o monografie a unei
societăți. Eroul se dovedește a fi omul de la munte, depozitar al unei filozofii și al unei mentalități ancestrale.
“Baltagul” este considerat expresia cea mai inalta a stilului sadovenian si unul dintre cele mai reusite romane din
literatura romana. ~ 1090
 VITORIA LIPAN
 INTRO
 TEMA
 TITLU
 SUBIECT
 PERSPECTIVA NARATIVA

 VITORIA
Personajul principal al romanului este Vitoria Lipan, fiind reprezentativa pentru galeria eroinelor din
literatura romana. Daca Ana, din romanul “Ion”, este o victima in fata celor 2 barbati din viata sa, naiva si
usor de manipulat, Vitoria se afla la polul opus, fiind o femeie curajoasa, hotarata, lucida si increzatoare, “o
femeie in tara barbatilor” (Nicolae Manolescu). Se inscrie in categoria personajelor traditionale si este
observata in relatie cu ceilalti exponenti ai comunitatii “locuitorilor de sub brad”.
NUMELE personajului devine mijloc de caracterizare indirecta, “Vitoria” fiind o forma populara
arhaica a latinescului “victoria” si sugereaza triumful in lupta cu provocarile vietii. Astfel, numele marcheaza
statutul de invingatoare atat in raport cu sine, cat si cu fortele raului.
In ceea ce priveste statutul SOCIAL, Vitoria este sotia oierului Nechifor Lipan, mama Minodorei si a
lui Gheorghita, pe care incearca sa ii educe urmand traditia. Portretul fizic al Vitoriei este conturat in
expozitiunea romanului, naratorul evidentiind frumusetea acesteia: “Obrazul ei parca era un portret
neclintit (…), ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului”. Tot prin caracterizare
directa o prezinta si Gheorghita, care ii admira inteligenta: “Mama asta trebuie sa fie fermecatoare,
cunoaste gandurile omului”.
Din punct de vedere MORAL, acest personaj feminin se remarca prin corectitudine, altrusim si
credinta in Dumnezeu. In plan PSIHOLOGIC, este evidentiata firea sa analitica, introvertita, ascunzand,
totusi, un caracter puternic. Portretul eroinei se compune din insumarea multiplelor ipostaze in care ni se
infatiseaza: cea de sotie, de mama, de mentor al fiului sau, ori de detectiv. Ca sotie, Vitoria este un model
de iubire, devotament, statornicie si sensibilitate, o adevarata Penelopa care isi asteapta sotul. In relatia
cu cei doi copii, ea demonstreaza abilitati pedagogice: impleteste severitatea cu afectiunea si este
intransigenta fata de abaterile de la normele traditionale. Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria
transmite copiilor respectul traditiilor si este refractara la noutatile civilizatiei (“In tren esti olog, mut si
chior”, ii spune lui Gheorghita; “Iti arat eu coc, valt si bluza...!” – Minodorei).
In relatia cu alte personaje, Vitoria se dovedeste a fi o buna cunoscatoare a oamenilor, in ciuda
lipsei unei educatii formale: “Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” - autocaracterizare. Prin precizia
intrebarilor si inteligenta ascutita, deduce cursul evenimentelor asa cum s-au intamplat. Abilitatea Vitoriei
de a scoate la lumina mecanismul crimei este remarcabila. Nu intamplator a fost numita un “Hamlet
feminin” (George Calinescu). Asemenea celebrului personaj shakespearian, care pune in scena momentul
omorarii tatalui de catre mama si unchiul sau, Vitoria releveaza pentru cei din jur detalii la care nu aveau
acces decat cei prezenti. Pentru Gheorghita, care se formeaza ca barbat, Vitoria are rolul unei calauze pe
drumul maturizarii fortate a fiului, trimitand spre mitul in care zeita Isis il conduce pe Horus, invatandu-l
tainele existentei.

 EPISOADE SEMNIFICATIVE
 CONCLUZIE
“Baltagul” ramane in literatura romana, asa cum afirma Nicolae Manolescu, romanul unui suflet de
munteanca, o opera epica realizata, in primul rand, in jurul unui personaj feminin complex, memorabil.
~ 1131
 VITORIA – GHEORGHITA
 INTRO, APARITIE
 TEMA
 TITLU
 SUBIECT
 PERSPECTIVA NARATIVA
 VITORIA

 GHEORGHITA
Gheorghita este personaj secundar al romanului si reprezinta generatia tanara. Dpdv. SOCIAL,
Gheorghita este fiul Vitoriei si al lui Nechifor Lipan. Vitoria intuieste importanta drumului in maturizarea
fiului (“Intelege ca jucariile au stat. De acu trebuie sa te arati barbat.”) si îl călăuzește cu răbdare, dar și cu
asprime, obligându-l să-și stăpânească foamea, oboseala, nesiguranța, frica, învățându-l să descifreze
adevărul din spusele oamenilor și semnele naturii și să fie ferm și hotărât în acțiunile sale. Pe parcursul
romanului, Gheorghita trece prin mai multe etape ale initierii. El se desprinde de varsta copilariei fericite si
fara griji, parcurge un drum epuizant, participa la evenimente existentiale importante (botez, nunta,
inmoramantare), vegheaza mortul ca proba suprema de barbatie, implineste razbunarea, preia
responsabilitatile capului familiei.
In ceea ce priveste statutul PSIHO-MORAL, este conturata, prin mijloace de caracterizare directa,
imaginea unui tanar nesigur, temator si naiv (“Il vazu sfios si nesigur”). Infatisarea lui este redata in mod
direct de catre narator – “Gheorghita era un flacau sprancenat si avea ochii ei” – punand in evidenta
asemanarea cu mama sa. Indirect, prin vorbe, fapte si comportament, se realizeaza portretul unui individ
imatur, neexperimentat, care parcurge o calatorie initiatica, alaturi de mama sa, la finalul careia se
maturizeaza, tranformandu-se dintr-un simplu baiat intr-un adevarat barbat.

 EPISOADE SEMNIFICATIVE
 CONCLUZIE
Raportul initiator-initiat este infatisat in acest roman al familiei prin relatia dintre mama si fiu, cu
prilejul calatoriei in cautarea osemintelor tatalui disparut. Inteligenta Vitoriei si curajul lui Gheorghita
asigura restabilirea adevarului.
~ 1423