SISTEME DE TRANSPORT

IN ROMANIA

CLASA A XII-A F
RĂDUȚĂ CORINA
 CE SUNT TRANSPORTURILE ȘI CUM SE CLASIFICĂ ELE?

Sistemele de transport pot fi definite ca Transporturile se pot clasifica astfel:

totalitatea mijloacelor şi instalaţiilor întrebuinţate în 1. Din punctul de vedere al obiectului transportului:
vederea înlăturării distanţelor.
• Transport de călători
În compunerea şi organizarea transporturilor
intră elemente de ordin tehnic: • Transport de mărfuri

•drumul 2. După mijloacele întrebuințate transporturilor pot fi:

•mijlocul de transport • Feroviare
•forţa de muncă a mijlocului de transport • Rutiere
• Navale
• Aeriene
• Speciale
• Combinate
 TRANSPORTUL FEROVIAR
Operatorul național al căilor ferate este Căile
Ferate Române, care operează pe rețea împreună
cu alte firme de transport private.
Transportul feroviar de mărfuri și călători a
înregistrat o scădere dramatică de la nivelurile
record din 1989, în special datorită scăderii
produsului intern brut de-a lungul anilor 90 și a
concurenței transportului rutier. În 2004, pe căile
ferate au fost transportați 8,64 miliarde pasageri-km
în 99 de milioane de călătorii și 73 de milioane tone
metrice, sau 17 miliarde tone-km de marfă. Totalul
combinat reprezintă aproximativ 45% din totalul
cantităților transportate în țară.
Hartă cu rețeaua de cale ferată din România
În anul 2007 au fost puse în circulație 1600
trenuri, din care cea mai mare parte erau trenuri
locale (personale).
 TRANSPORTUL RUTIER
La 31.12.2010 drumurile publice totalizau 82.386 km, din care
16.552 km (20,1%) drumuri naționale, 35.221 km (42,8%) drumuri județene
și 30.613 km (37,1%), drumuri comunale. Investițiile realizate nu
garantează însă șoferilor o călătorie fără griji, pentru că jumătate dintre
aceste suprafețe refăcute sunt deficitare și au durata de serviciu
depășită. România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor,
într-un top realizat de Forumul Economic Mondial (FEM). Înainte
României apar țări ca Albania, Bulgaria, statele
asiatice Kârgâzstan și Cambodgia și statele africane Burundi, Tanzania
și Zambia.
Un studiu realizat în anul 2010 arăta că 80% dintre șoferi sunt
agresivi la volan.
Înainte de decembrie 1989, sub conducere comunistă, s-au
construit 113 km de autostradă, iar în perioada decembrie 1989 – 2007,
an în care România a intrat în Uniunea Europeană, fiind o perioadă de
tranziție s-au inaugurat doar 148 km, România ajungând la un total de
261 km. În perioada 2008 - 2017, România accesând fonduri europene a
reușit sa inaugureze 487 km, ajungând la un total de 748 km.
În august 2014, în România existau 500 km de drumuri expres, însă Hartă cu rețeaua rutieră din România
principala problemă a acestora este gâtuirea care se produce în
apropierea orașelor, în lipsa unor centuri ocolitoare cu două benzi[10].
Printre drumurile expres existente se numără rutele București-Giurgiu,
București-Centura Ploiești Vest-Comarnic, Constanța-Mangalia, Brașov-
Codlea, Cluj-Turda, București-Urziceni-Buzău-Focșani-Bacău-Roman-Iași
și Craiova-Filiași
 TRANSPORTUL AERIAN
Transportul aerian din România se desfăşoară
între marile oraşe, traficul de pasageri fiind redus în
comparaţie cu alte ţări din Europa, respectiv
2.110.000 pasageri în anul 2006 în traficul intern. Sunt
deschise traficului de pasageri un număr de 17
aeroporturi, dintre care două în capitală.
În anul 2008, traficul aerian a ajuns, ca valoare,
la aproximativ 600 milioane de euro şi 9,1 milioane de
pasageri, pentru cele 17 aeroporturi din România.
Din cele 9,1 milioane, traficul aerian al operatorilor
low-cost a fost de 2,5 milioane pasageri. În anul 2007,
traficul aerian a fost de 7,8 milioane pasageri.
20 milioane pasageri vor folosi mijloace de
transport aerian în 2018, dintre care 60,7% zboară cu
aeronavele companiilor low-cost.
În 1920 a luat fiinţă Compania de Navigaţie Aeriană
Franco-Română, care oferea servicii de transport
aerian de pasageri, mărfuri şi poştă. În anii următori
au fost înfiinţate companiile LARES (Liniile Aeriene
Române), SARTA (Societatea Română de Transporturi Hartă cu aeroporturile Internaționale din România și
Aeriene), TARS (Transporturile Aeriene Româno- Republica Moldova
Sovietice).
 TRANSPORTUL FLUVIAL

Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un

procent) dar având potenţial de creştere mare datorită râurilor navigabile dar
şi a fluviului Dunărea.
În 2006, în România existau 1.731 km de ape navigabile din care:
• 1.075 km pe Dunăre;
• 524 km pe râuri secundare;
• 132 km pe canale.
Canalele navigabile româneşti sunt folosite mai mult pentru exportul sau
importul de mărfuri, decât pentru transportul mărfurilor în interiorul ţării. În
primul trimestru al anului 2010, traficul extern (2.376.000 tone capacitate) a
depăşit traficul intern (2.207.000 tone capacitate).
 ECONOMIA TRANSPORTURILOR ÎN ROMÂNIA

Sectorul transporturilor a reprezentat, în anul 2005, 9% din Produsul Intern Brut

(PIB), valoarea pieţei transporturilor de mărfuri şi persoane fiind de 4,9 miliarde
euro, în aceeaşi perioadă serviciile conexe generând venituri de 2,5 miliarde
euro.
Peste 3,3 miliarde euro au fost generate de transportul de mărfuri în 2005, iar
transportul de persoane a adus un plus de 1,55 miliarde euro[6].
Piaţa transporturilor de mărfuri este dominată de transportul rutier, ce
acoperea 68,1% în 2005, urmat de transportul feroviar - 21,9%, fluvial - 6,8%, prin
conducte - 2,9%, maritim - 0,2% şi aerian - 0,01%. Transportul rutier de mărfuri este
cea mai animată ramură a acestei pieţe, cu 12.000 de operatori.
Într-o continuă dezvoltare este segmentul serviciilor conexe transportului de
mărfuri - manipulări, depozitări, case de expediţii etc