germană , evreu originar din Praga. Kafka s-a nă scut într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Lö wy). Limba lui maternă , în care a și scris mai tâ rziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învă țat de-a lungul În 17 martie 1924 este adus de Max Brod în casa vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. „Kavka” pă rintească de la Praga, în stare gravă . Tratamentul în înseamnă „stăncuţă alpină cu capul mare şi coada sanatoriul de la Kierling, lâ ngă Viena, ră mâ ne fă ră stufoasă”. În decembrie 1920, după ce în vară se rezultate. Moare în 3 iunie 1924. Este înmormâ ntat în 11 îndră gostise de jurnalista cehă Milena Jerenská , Franz iunie, în Cimitirul evreiesc din Praga. Înainte de moarte, Kafka este internat în sanatoriul Matliary din Munţii Kafka i-a lă sat prietenului să u Max Brod o scrisoare în care- Tatra. Boala se agravează . În 1922 lucrează la romanul l ruga să -i ardă toate scrierile, cu urmă toarele excepții: „Castelul”, care va apă rea postum, în 1926, ca şi „Verdictul”, Fochistul”, „Metamorfoza”, „Colonia „Procesul” (1925), scrie „Cercetările unui câine” şi “Un penitenciară”, „Un medic de țară”. Din fericire, Brod n-a artist al foamei”. În 1923 doreşte să se însoare cu Dora ținut cont de dorința lui Kafka, ocupâ ndu-se, mai tâ rziu, de Dymant, pe care o cunoscuse în staţiunea balneară publicarea romanelor „Procesul”, „America” și „Castelul” – Mü ritz. Hermann Kafka se opune că să toriei. asigurâ ndu-i astfel amicului să u un loc în istoria literaturii. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covâ rșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretă ri, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă , grotescă, grotescă , tragicomică asupra realită ții, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică , cosmicul conflictul oedipal și biblic dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai importante creații kafkiene se numă ră romanele „Procesul”, “Castelul”, nuvela „Metamorfoza” sau povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară”, „Un artist al foamei”, „Un medic de țară” și „Marele zid chinezesc”. Conform lui Dieter Hasselblatt, proza lui Kafka este „inițiofugă, nu finală” în sensul că , aflâ ndu-se într-o perpetuă fugă de situația inițială , nu își propune să se încheie cu o concluzie. Într-adevă r, multe din operele kafkiene au ră mas fă ră final sau sunt neterminate. La 16 octombrie 1921, Kafka își deplânge deplâ nge lipsa de angajament literar și conștientizează cu durere „suferința că trebuie mereu să începi, că ti-ai pierdut iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau măcar un început”. Incipitul kafkian poartă de multe ori centrul de greutate al întregii opere. În „Metamorfoza” și Prima ediție a romanului „Procesul” încă din prima frază cititorul este confruntat, fă ră Castelul, Kurt Wolff, 1926 formalită țile unei expozițiuni, cu șocantul conflict central. Albert Camus observa că „la Kafka cele două lumi sunt cea a vieţii cotidiene, pe de o parte, şi cea a neliniştii supranaturale, pe de altă parte. Se pare că asistăm aici la o nesfârșită exploatare a cuvintelor lui Nietzsche: «Marile probleme se întâlnesc în Ce s-ar fi întâ mplat dacă Max Brod ar fi urmat dorința stradă». Există în condiţia umană – e un loc lui Kafka de a-i distruge manuscrisele? Cu dispariția a două comun al tuturor literaturilor – o absurditate dintre cele mai importante scrieri ale sale, romanele „Castelul” și fundamentală şi în acelaşi timp o implacabilă „Procesul”, influența lui Kafka nu ar fi fost, fă ră îndoială , atâ t de măreţie. Amândouă coincid, cum e şi firesc. puternică pentru proza modernă și în general pentru filosofia Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem absurdului și toate derivatele ei, atâ t de cultivate de o dată, în divorţul ridicol care desparte existențialiști. Universul kafkian, cu nota lui specifică de necumpătatele noastre elanuri sufleteşti de presiune psihologică , vină necunoscută , acuzații absurde, bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă birocrație monstruoasă , claustrare, coșmar, a impus o în faptul că sufletul acestui trup îl depăşeşte reconsiderare nu numai a unor teme consacrate, a sondă rii atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte psihologiei abisale și a problemei libertă ții, ci și la nivelul această absurditate va trebui să-i dea viaţă scriiturii. În miezul cotidianului celui mai banal se află printr-un joc de contraste paralele. Astfel, absurdul existențial, în înlănțuirea logică, firească, a vieții Kafka exprimă tragedia prin cotidian şi apare inexplicabilul, care naște monstruosul. absurdul prin logică.” În timpul perioadei comuniste opera lui Kafka a fost aspru contestată ; pe de o parte, existau opinii ca el ar fi Toate Toate lucră lucrările rile sale sale au au fost fost scrise scrise în în satirizat societatea birocratică şi limbă limbă germană germană,, cea germană, cea mai mai cunoscută cunoscută lucrare lucrare aa degradarea instituţiilor din Imperiul sa sa fiind fiind nuvela nuvela „Der„Der Process” Process” publicată publicată după după Austro-Ungar aflat în perioada moartea moartea sasa ((1925 1925),), ce ce narează narează povestea povestea unuiunui destramă rii lui – o tră să tura a ideologiei om om arestat arestat şişi urmă urmăritrit în în justiţie justiţie de de oo socialiste în fază incipientă , pe de altă autoritate autoritate misterioasă misterioasă,, fă fără ră ca ca personajului personajului parte, opinii care susţineau că alienarea principal principal sau sau cititorului cititorului să să le le fie fie adusă adusă la la descrisă de Kafka nu este în acord cu cunoştinţă cunoştinţă crimacrima să săvarşită varşită.. „Procesul” „Procesul” principiile orâ nduirii comuniste care, anticipează anticipează în în mod mod surprinză surprinzător surprinzător tor situaţiile situaţiile dimpotrivă , lupta cu eradicarea alienă rii. absurde absurde tră trăite ite de de oameni oameni în în timpul timpul Kafka ră mâ ne însă unul din cei mai regimurilor regimurilor totalitariste totalitariste naziste naziste şi şi staliniste. staliniste. influenţi scriitori ai secolului XX, numele Cu Cu toate toate acestea, acestea, există există încă încă oo controversă controversă în în lui fiind folosit pentru descrierea dezbatere, dezbatere, criticii criticii nepunâ nepunându-se ndu-se de nepunându-se de acord acord conceptelor şi situaţiilor ce amintesc de dacă dacă Kafka Kafka aa fost fost unun scriitor scriitor politic politic sau sau nu. nu. povestirile lui drept kafkiene - în care omul este copleşit de puterea birocratică şi tră ieşte sentimente de neputinţă , dezorientare şi inutilitate. Metamorfoza este “înainte de toate „Metamorfoza” (Die Verwandlung) este povestea unui om care se vede abandonat de povestea noii vieţi a comerciantului Gregor Samsa, semenii să i. Pentru Gregor, viitorul profesional, care se trezeşte într-o dimineaţă transformat într- viaţa familială şi socială sunt definitiv o insectă , probabil un gâ ndac. Nimeni nu-l compromise. Orice nouă încercare de revenire înţelege, nici mă car şeful care, venit să -l ia la este exclusă . […] Se regă seşte aici o constantă a muncă , pleacă nervos. Această alegorie tematicii lui Kafka: absenţa sensului vieţii. Trebuie coşmarescă , spune Kafka în Convorbirile cu Gustav vă zut exact ceea ce este. Nimeni nu se întreabă Janouch, „nu este o confesiune, ci într-un anume care ar fi motivul ştiinţific al metamorfozei. Ea s-a sens, o indiscreţie autobiografică”. Samsa „sună ca o petrecut, pur şi simplu, ca o fatalitate care poate criptogramă pentru Kafka.” „Gregor Samsa este că dea pe capul oricui, în orice moment. Nu poţi celibatarul sisific, motivaţia lui în existenţă fiind schimba nimic şi este inutil să te întrebi care este una de ordin funcţional. Transformarea lui în motivul. Viaţa, pe cât de absurdă, trebuie trăită miriapod, anulat ca individ ce-şi poate motiva aşa cum e; dacă nu, rămâne întotdeauna dreptul la viaţă, alienat de părinţi, privat de amorul moartea… Iată de ce elementul fantastic inevitabil sororal, Gregor Samsa acceptă moartea ca o în punctul de plecare al „Metamorfozei” este necesitate, într-o lume situată sub zodia utilului.” repede eliminat de un realism absurd.” (Walter Paisley).