Sebastian Brant se naște în anul 1458 în Strasbourg (Franța) și moare
pe data de 10 mai 1521 în același oraș. A fost un scriitor și autor de poeme satirice. Acest fapt se evidențiază în opera sa intitulată Das Narrenschiff (Corabia Nebunilor), care este o poezie satirică închinată societății din vremea respectivă. Aceasta a apărut în anul 1494 și este cea mai vestită operă literară de origine germană din secolul al-XV-lea. Trebuie menționat faptul că opera apare în plină ascensiune a umanismului european care pornește din Italia de la personalități precum Petrarca, Boccacio etc. Sebastian Brant a mai avut încă doi frați, însă el este cel mai mare. Rămâne orfan de tată de mic copil și este crescut doar de mama sa. Dâdu- și seama că fiul ei este pasionat de literartură și de arta scrisului, mama acestuia face tot posibilul pentru ai oferi o educație aleasă. În 1475, Brant se înscrie la Universitatea din Basel, unde devine adeptul unui umanism conservator sub tutela mentorului său, teologul Johannes Heynlin von Stein și își primește diploma de bacalaureat. Deși era interesat de sfera umanistă, inițial studiază filosofia la Universitatea din Basel, dar la scurt timp renunță pentru a urma cursurile Facultății de Drept. În paralel cu această facultate continuă să studieze autorii latini. Predă dreptul și filosofia între 1484 și 1500 în timp ce profesa deja în domeniul său. O perioadă a fost și editor pentru unele publicații. După absolvirea facultății traduce opera lui Vergiliu și operele complete ale lui Petrarca, punând bazele umanismului în Basel. Se căsătorește cu Elisabeth Bürgis din Basel cu care are șapte copii. Din anul 1492 ocupă funcția de decan al Univesității și atrage atenția în cercurile umaniste cu poeziile sale scrise în limbile greacă și latină. Opera sa de factură umanistă, Corabia Nebunilor este răspândită într- un timp scurt în toată Europa. Prin acțiunile lui Martin Luther, care pune bazele religiei reformante în Germania, opera lui Brant este consierată ultima contribuție de limbă germană la patrimoniul literaturii universale. Deși conservator în ceea ce privește ideile sale religioase, ca majoritatea umaniștilor germani, Brant observă abuzurile bisericii, iar Corabia Nebunilor este un mod bun de a ușura calea Reformării Protestante. Scrisă în vers burlesc această operă a influențat lucrări franceze și engleze. Chiar dacă Brant a folosit un limbaj popular, Corabia Nebunilor a fost prima operă germană ce a fost adoptată de literatura vestică. Având forma unei alegorii, Corabia nebunilor prezintă o corabie plină de idioți ce se pornește spre tărâmul proștilor numit Narragonia. Brant nu continuă în mod sistematic, multe descrieri fiind introduse fără nici o legătură cu ideea principală. Cu toate acestea lipsa de unitate care rezultă are avntajul său, pentru că permite poetului să evidențieze tot felul de probleme politice, sociale și religioase. În această operă Sebastian Brant critică puternic principalele vicii și slăbiciuni ale timpurilor sale. Nu doar slăbiciunile în sensul obișnuit al cuvântului sunt satirizate, ci și infracțiunile și viciile ce sunt percepute ca nebunii, în conformitate cu modul de gândire medieval, de aceea sunt prezenți și cămătarii, dar si cei care preacurvesc. Tot aici sunt incluși și bețivii, preoții care au un comportament neadecvat, călugării libidinoși, cei ce cheltuie fără măsură, judecătorii care iau mită, femeil bârfitoare și cele voluptoase. Tot aici Brant introduce un personaj fictiv, Sfântul Grobian pe care îl descrie drept sfântul protector al oamenilor grosolani și vulgari. Deși considerat părintele satirei de moravuri, Brant are ca scop dezvoltarea morală a semenilor și regenerarea bisericii și a imperiului. Sebastian Brant este o figură îndărătnicită de tranziție în Evului Mediu, dar reflectând deja unele aspecte din noua perspectivă introdusă de Renaștere. Împăratul Maximilian al cărui străduințe feudal-restaurative erau intens susținute de către Brant l-a numit în funcția de consilier imperial, conferindu-i și titlul nobiliar de baron al landului Pfalz. Opera principală a lui Sebastian Brant este Das Narrenchiff – Corabia Nebunilor- redactată în rimă împerecheată în limba germană. Autorul și-a numit opera după haina poetică pe care i-a conferit-o. El își imaginează o societate formată din mai bine de 100 de nebuni care se îmbarchează pe un vas îndreptându-se către Narragonia. Fiecare dintre acești nebuni reprezintă personificarea unui defect uman care este caracterizat de către autor. Defectele umane prezentate în această alegorie stirică sunt: arivismul, divorțul, lenevia, abuzul, puterea auto-dominatoare a banilor, goana după posturi, pofta de a jefui -o adunătură apăsătoare de vicii și defecte este considerat de Brant drept caracteristica vremurilor sale. Prin acest poem Brant a schițat o imagine întunecată a vremurilor sale. El a văzut societatea ca un mecanism dezmembrat, iar trăsătura pesimistă a reprezentării sale arată faptul că avea puține speranțe în ceea ce privește redresarea societății în care trăia. Corabia nebunilor a avut efectul unei amenințări a apocalipsei. Opera a impresionat profund contemporanii lui Sebastian Brant și a întărit aspirația lor către o schimbare a relațiilor socilale. Prin aceste carcateristici opera se numără în rândul unei literaturi bogate cu caracter profetic care a prezis o revoltă a țăranilor și venirea anticristului. În opinia mea, opera lui Sebastian Brant ilustează moravurile societății specifice autorului care tind să se dezvolte într-un mod neplăcut ceea ce ar da o altă față timpului său. Prin opera sa de o mare valoare universală, Brant încearcă să stopeze amploare pe care ar fi putut-o lua latura negativă a vremii. Prin această operă el dorește să arate lumii defectele societății, dar totodată încearcă să remedieze acest lucru.