Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a XII-a F
Mișu Popp
Mihail Popp a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc,
care s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești. Popp a făcut parte
din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a
secolului al XIX-lea. Provenit fiind dintr-o familie unde meșteșugul zugrăvelii a fost o
îndeletnicire cu care s-au ocupat toți membrii acesteia, a fost printre primii artiști
români cu educație plastică occidentală. A fost cel mai talentat și prolific pictor
transilvănean român din secolul al XIX-lea, care, între anii 1846 – 1848, a studiat
la Academia de Artă din Viena. Practic, pictura românească de la Mișu Popp – în
Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a
Occidentului.
Prin portretistică, Mișu Popp a lăsat documente prețioase pentru cunoașterea
epocii în care a trăit, fiind unul din creatorii portretului istoric cu rezonanță romantică.
A realizat o vastă operă de acest gen, având ca temă principală personalități politice,
istorice și culturale (a fost puternic atras de portretul istoric), dar și oameni obișnuiți
precum funcționari, preoți sătești, orășeni sau țărani. A stăpânit mijloacele tehnice
necesare picturii și a reușit să evidențieze luciul materialelor și efectele picturale ale
luminii fără ca expresia imaginii în opera sa să fie distrusă. Picturile sale sunt
caracterizate totuși, de un convenționalism de tip academic. A fost fără nicio îndoială
un maestru al portretului de grup sau individual, maestru care a pus mai presus de
orice idealul clasic al echilibrului și al armoniei. Alături de Lecca în perioada imediat
următoare înfrângerii revoluției din anul 1848 și până în 1859 la Unirea Principatelor,
a reușit împotriva opreliștilor și împotriva demoralizării generale a intelectualilor
români, să trezească interesul publicului față de artă.
Mișu Popp
A devenit faimos după ce s-a apucat alături de alți artiști cunoscuți ai vremii, să
zugrăvească biserici din București. Este de remarcat faptul că atât pictura
bisericească a lui Mișu Popp (care a avut printre antecesorii săi preoți), cât și cea a
lui Constantin Lecca au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor
de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic.
Caracteristicile principale privitoare la tehnica și spiritul compozițiilor realizate de
către Mișu Popp aparțin clasicismului în artă, ale cărui elemente sunt: predominanța
valorilor exprimării plastice în comparație cu cele coloristice, evitarea grupărilor
complicate cu reprezentarea cât mai limpede a valorilor energetice și tendința de a
echilibra compoziția prin mișcări și contra-mișcări. Considerațiile referitoare la
picturile murale ale lui Mișu Popp executate majoritar în tempera, cuprind și
modalitățile de expunere prin rame cu motive geometrice sau vegetale, zugrăvite
cu aur. Plasticitatea obținută prin modelarea cu tonuri locale este robustă și figurile
sunt desenate masiv, iar cele care pozează fără rost, sunt cu totul eliminate. Cutele
draperiilor apar groase, molatece, cu rotunjimi uneori exagerate. Cromatica este vie,
opusă caracterului discret al temperei utilizate, iar intensitatea ei este foarte bine
armonizată.
Subiectul lucrarii
Lucrarea prezinta portretul
unei femei intr-o rochie
albastra in persoana Anei
Enescu.
Dimensiuni
100cm
80 cm
Materiale si Tehnica