Medusa de Caravaggio

Caracteristici ale picturii,tehnicii si etapele de conservare ale operei

Nume student :Dinu Andreea

An de studiu : II
Disciplina :Notiuni de conservare a operei in arta
Despre autor si opera sa
Michelangelo Merisi da Caravaggio (n. 28 septembrie 1571), numit după oraşul său natal
Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc,
indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia
genurilor şi canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniştii care au idealizat corpul
omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul foloseşte un dramatic
contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfăţişează ca imagini de viață cotidiană, dând astfel
tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea
artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se
amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și
despre destinul schimbător al artistului.
Michelangelo, fiul lui Fermo Merisi şi al Luciei Oratoria. La vârsta de opt ani şi-a pierdut tatăl. Îi
plăcea să deseneze cu cărbune şi în 1584 intră în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano.
Se dovedește a fi un elev talentat și sârguincios, studiază anatomia şi principiile perspectivei,
tehnica picturii în ulei şi a frescei. Își încheie ucenicia după patru ani şi părăseşte atelierul
maestrului său, cu dorința de a cunoaşte operele marilor maeştri florentini şi veneţieni. După mai
multe peregrinări, în 1592 soseşte la Roma. Petrece zilele lucrând intens, iar nopțile hoinărind
prin cartierele rău famate, ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Diminețile se
străduieşte să-şi vândă picturile în faţa bisericilor pentru câțiva bani, seara obține o cină pentru
un portret realizat pe loc, sub ochii uimiți ai birtaşului.

În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză (probabil de
malarie) și îşi pierde cunoştinţa. Își revine într-un salon al spitalului Santa Maria della
Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi şi alienati mintal. Tabloul "Bacchus bolnav"
(Bacchino malato) este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate
ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăseşte spitalul, norocul pare să-i
suridă. Lucrează pentru diverşi pictori, printre alţii, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe
Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe şi flori.
Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe.

Despre stilul in care se incadreaza artistul-Barocul

Stilul baroc a fost generat în Roma, Italia, în jurul anilor 1600, dar s-a extins relativ rapid în
celelalte țări şi culturi europene, iar mai apoi şi în alte părți ale lumii. La un moment dat, stilul
baroc în arhitectură, sculptură și pictură a devenit puternic înrădăcinat în diferite țări, în diferite
variante locale, precum ar fi barocul german, cel olandez, cel polonez sau cel francez, care au
devenit, la rândul lor, modele "propagabile" de cultură, artă și stil baroc. Spre exemplu, barocul
în România, mai exact în Transilvania, este o "reverberaţie" putin mai târzie, a barocului austriac,
având și multiple influențe ale barocului italian sau ale barocului ceh. In timp ce în unele țări şi
culturi, barocul ajunsese la apogeu, în altele era în plină floare, iar în altele era într-o fază
incipientă. În timp ce în Franța, începând cu anii 1720, se remarcă o saturare de realizări în stil
baroc, mai ales în arte decorative, pictură şi interioare, în Anglia, Germania, Austria sau Cehia
barocul este puternic prezent, iar în Principatul Transilvaniei, sau în Rusia barocul îşi are primele
manifestări de amploare, marcând un drum artistic de aproape încă 200 de ani. Drumul triumfal
al barocului în timp, spaţiu şi conștiința umană a continuat adânc până în secolul al XX- lea.

Medusa de Caravaggio

Figura 1. Medusa de Caravaggio,pictura in ulei,dimensiune 60/55 cm,creata in secolul

XVI ,preluata din articolul Scient Direct

Caravaggio a pictat două versiuni ale capului meduzei. Primul în 1596 și celălalt probabil în
1597/8. Prima versiune cunoscută și sub numele de Murtula, datorită poetului care a scris despre
ea ,de o dimensiune de (48x55 cm) este semnată Michel A F, (Michel Angelo Fecit) și a fost
găsită în atelierul pictorului abia după moartea sa. In zilele noastre apartine unei colectii private,
in timp ce a doua versiune, ceva mai mare (60 x 55 cm) se afla in Galeria Uffizi, din Florenta.

"Capul Meduzei" executat de Caravaggio, în 1598, a fost comandat ca scut cerimonial de

cardinalul Francesco Maria Del Monte, agentul familiei Medici din Roma, după ce a văzut, în
atelierul pictorului prima versiune . Scopul acestei misiuni a fost de a simboliza curajul Marelui
Duce de Toscana de a-și învinge dușmanii. Pentru subiectul său, Caravaggio s-a inspirat din
mitul grecesc al Meduzei, o femeie cu șerpi in păr care transforma oamenii în piatră doar
uitându-se la ei.
Caravaggio se joacă cu acest concept modelându-se după chipul Meduzei ,făcându-l singurul
care este ferit de privirea mortala a Meduzei și fiind nevoit să se uite la reflexia sa pentru a picta
scutul în același mod în care Medusa și-a prins propria imagine cu câteva momente înainte de a
fi ucisă. Deși Caravaggio descrie capul tăiat al Meduzei, ea rămâne conștientă. El sporește
această combinație de viață și moarte prin expresia intensă a Meduzei. Gura ei larg deschisă
emană un țipăt tăcut, dar dramatic, iar ochii ei șocați și fruntea brazdată sugerează un sentiment
de neîncredere, ca și cum s-ar fi crezut invincibilă până în acel moment. Dar Meduza lui
Caravaggio nu are efectul deplin de a speria privitorul, deoarece ea nu se uită la noi, transferând
astfel puterea privirii privitorului și subliniind dispariția ei.
Despre procesul de restaurare a operei
Pictura în ulei " Medusa" executată de Caravaggio la sfârșitul secolului al XVI-lea pe un scut din
lemn, a fost investigată integral de metodologii fizico-chimice si analitice in vederea obtinerii de
date stiintifice capabile sa elucideze starea de conservare si de tehnica a picturii. Microscopie
optică (OM) și electronică (SEM-EDS), spectroscopie micro-FT-IR, cromatografie în fază
gazoasă–spectrometrie de masă (GC–MS)
și piroliza GC-MS au fost aplicate pe două microfragmente, iar probele organice obținute prin
extracție cu solvent folosind un tampon pentru curatare au dus la rezultate care au indicat că
Caravaggio a refolosit probabil un scut vechi, deoarece a fost detectat un strat anterior de
preparare a gipsului
sub straturile originale de pictură. El a folosit plumb alb, pământuri naturale, verdigris și plumb-
staniu de tip galben amestecat cu uleiuri de uscare pentru a picta.
Cu ajutorul microscopului optic se poate observa ca secțiunile transversale dezvăluie că fondul
de pregătire este realizat cel puțin din patru straturi diferite. Primele două straturi sunt compuse
din gips și lipici animal,amestecate în proporții diferite. Gipsul și lipiciul de origine animala au
fost confirmate prin spectroscopie FT-IR .Mai mult, analizele EDS confirmă că stratul conține
impurități de carbonat de calciu și silicat care sunt aproape lipsă în al doilea strat de preparare .
Conform observației microscopice optice sub ultraviolete stratul de preparare principal prezintă o
emisie de fluorescență foarte intensă, care poate fi legată de învechirea in timp a operei sau de un
conținut mai mare de liant in amestecul de ghips / lipici în comparație cu unul suprapus.
Utilizarea unei cantități mai mari de lipici, amestecată cu un ghips cu granulație groasa este
prezenta în stratul primar pregătitor.
Deoarece straturile de preparare sunt diferite este probabil să presupunem că Caravaggio a pictat
pe un strat mai vechi pregătitor; astfel, el a reutilizat un scut deja existent si tratat.
Al treilea strat este unul organic și ușor fisurat,urmat de un strat subțire de gri, compus în
principal de plumb alb și particule subțiri de negru de carbon cu boabe rare de carbonat de calciu
și puține particule de pământ roșu.

Pictura a fost supusă unor intervenții de întreținere și restaurare de-a lungul secolelor, cel mai
recent în 1951 și 1966, care, din păcate, sunt incomplet documentate. În 1993 a fost retras din
expoziție din cauza necesității
pentru monitorizarea atentă a stării de conservare. În plus, o restaurarea a fost, fără îndoială,
necesară, deoarece unele detașamente incipiente și pierderea culorii au avut loc împreună cu o
îngălbenire largă a lacurilor de suprafață.
Ultima intervenție de conservare, finalizată în 2002, a continuat cu investigații aprofundate
adresate cunoașterii materialelor constitutive până la execuție
tehnica si evaluarea starii de conservare, iar in timpul ultimei anchete s-a dovedit ca structura
scutului este realizata din doua parti suprapuse si incrucisate din lemn de plop intr-o forma
îndoită și acoperită de un material de grosime medie. Pregătirea straturile picturale au fost
aplicate deasupra acesteia.
Un accent deosebit a fost dedicat pigmenților specifici, cum ar fi verdigris și plumb-staniu
galben, pentru a elucida mai bine compoziția lor moleculară
și tehnica de fabricație, au fost aplicate procese pentru compararea compozitiei fizico-chimică .
Microfragmente ale straturilor de pictură, ale căror dimensiuni
au fost mai mici de 1 mm sau 2 mm au fost colectate de pe fond verde în corespondenta cu
crăpăturile superficiale pentru caracterizarea tehnicii picturale. În plus, probele au fost prelevate
de pe suprafața puternic îngălbenită cu solvenți adecvați (adică diclormetan,acetonă, metanol,
alcool alb și izopropanol) pentru a identifica natura lacurilor și pentru a evalua posibila
modificare a acestora.

Figura 2. Medusa de Caravaggio,pictura in ulei,dimensiune 60/55 cm,creata in secolul

XVI ,preluata din articolul Scient Direct
Varianta A este cea originala iar varianta B reprezinta versiunea de dupa restaurare.
Concluzii
In principal a fost mai mult decat captivant sa fac acest referat,nu aveam idee de toata munca
depusa de Caravaggio in prelucrarea,tratarea si obtinerea perfecta a unui asemenea suport,pare
foarte diversificat si complex fata de pictura pe care o vedem in prezent. Prin acest studiu de caz
am aflat cateva din secretele pe care le folosea marele pictor,niciodata nu m-as fi gandit ca
pentru secolul respectiv artistii aveau atat de multe la indemana incepand cu substantele,solventii
dar si materialele necesare.Munca din spate reprezinta cu desavarsire priceperile lui Caravaggio
dar si greutatile perioadei de atunci,pot spune ca pictura era mult mai grea,dar si
avansata,cuprindea mult mai multe aptitudini decat talentul,timpul,imaginatia dar si venitul,era
un intreg proces chimic pot spune dar poate si experimental.

Bibliografie
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S12962074050008
https://www.journals.uchicago.edu/doi/abs/10.1086/sou.32.3.23392422?journalCode=sou
https://www.caravaggio.org/medusa.jsp