Buchet de Flori – Jan Brueghel Cel Batran

Jan Brueghel (1568 – 1625), unul dintre cei mai importanti pictori europeni ai secolului al
XVII-lea, face parte dintr-o foarte talentata familie de artisti flamanzi. Putem spune ca a
existat o dinastie artistica Brueghel. In Tarile de Jos, artistii nu aveau egal in imitarea fidela a
naturii. Chiar si italienii recunosteau superioritatea flamanzilor atunci cand era vorba sa
picteze cu grija si precizie o floare, un copac, o capita de fan etc.

Jan Brueghel a fost supranumit „Brueghel de catifea” datorita faptului ca a ilustrat deseori in

panzele sale peisaje paradisiace sau vase cu flori, datorita culorilor pastelate pe care le
foloseste cu predilectie in tablourile sale, pentru maniera delicata a tuselor sale dar si
pentru stralucirea catifelata a culorilor pe care le folosea.

Fireste ca interesul pictorului pentru flori nu este rupt de contextul cultural al vremii. La
sfarsitul secolului al XVI-lea aparuse un interes special pentru botanica, fusesera
aclimatizate specii exotice, printre care laleaua, o floare delicata si exotica, recent adusa din
Orientul Indepartat. Comercializata cu frenezie de negustori, pretul anumitor soiuri de lalele
crescuse la un moment dat atat de mult incat cativa bulbi ajunsesera sa valoreze cat o casa
in Amsterdam.

Pasiunea pentru aceste ornamente colorate duce la aparitia „limbajului florilor” in Epoca

Victoriana (secolul al XIX-lea in Anglia)”, un cod prin care iti exprimai sentimentele fata de o
persoana din anturajul tau.

Despre primul tablou in care pictase un buchet de flori Jan Brueghel a spus „Nu cred sa se
mai fi pictat vreodata atatea flori rare si variate. La iarna vor fi o priveliste frumoasa: unele
culori vor ajunge aproape ca in natura” (scrisoare catre cardinalul Federico Borromeo).

In tabloul „Buchet de flori” (1624-1625) expus in Muzeul National de Arta al Romaniei,

artistul pare ca juxtapune florile ca intr-un ierbar. Cosmin Ungureanu scria intr-un
articol : „O importanta deosebita o are vasul din teracota in care sunt asezate florile in
pictura. El este decorat cu medalioane care infatiseaza personaje mitologice: Amfitrite si
Ceres. Ele simbolizeaza apa si pamantul. Putem presupune ca li se adauga in alte doua
medalioane Vulcan si Apollo: focul si aerul. Avem astfel reprezentate cele patru elemente ale
fizicii premoderne.”
Tabloul de la Bucureşti reprezintă cel mai amplu şi mai mare Buchet din întreaga creaţie a lui
Jan Brueghel cel Bătrân. El urmează modelul conceput iniţial de pictor în 1606 pentru
buchetul ce-i fusese comandat de cardinalul Federico Borromeo. Acesta a devenit ulterior
prototipul unui nou tip de natură statică în care s-au specializat mai multe generaţii de
pictori activi în atelierul lui Jan Brueghel cel Bătrân (fiul lui Pieter Breughel cel Bătrân şi
fratele mai mic al lui Pieter Brueghel cel Tânăr).
Tabloul este o adevărată enciclopedie vizuală. Printre zecile de specii şi varietăţi de flori,
unele dintre ele studiate luni întregi în grădina din Bruxelles a arhiducelui Albrecht de
Habsburg, se ascund circa 20 de tipuri de insecte. Florile înmugurite, înflorite sau ofilite,
omizile care se metamorfozează în crisalide şi apoi în fluturi, măsoară trecerea timpului şi
sugerează caracterul ciclic al vieţii. Contemplarea tabloului devine astfel prilej de meditaţie
asupra fragilităţii şi caracterului efemer al frumuseţii şi al vieţii dar şi asupra naturii divine a
artei. Doar bâzâitul muştei de pe marginea vasului pare a întrerupe această meditaţie.