D.N.

ZAHARIA, un formator de conțiințe artistice

Întâlnirea cu domnul Profesor D.N.Zaharia s-a petrecut în anii studenției mele, în perioada
1991-1997, pe când studiam Pictura la Academia de Arte ”George Enescu” din Iasi, sub îndrumarea
Profesorilor Liviu Suhar, Ioan Ganju, Valeriu Gonceariuc și Virgil Parghel. Se știe că nu poți studia
și practica pictura, ca un profesionist, fără să cunoști și, mai ales, să înțelegi Istoria artelor.
D.N. Zaharia este un un profesor care știe să stârnească acea curiozitate și abilitate de a sintetiza
fenomene, aparent fără o legătură directă. De multe ori ironic și cu un rafinat simț al umorului, era
pregatit mereu sa ofere o replica plină de sensuri nebănuite, în legatura cu o expozitie, o carte de
Istoria Artelor sau vreun fenomen ciudat al artelor recente.
Chiar dacă face parte dintr-o generație cu aer mai romantic, marcată de preferințele culturale ale
anilor anteriori revoluției și capitalismului nostru original și sălbatic, Profesorul Zaharia a fost cel
care a construit deschiderea mentală a artiștilor locali către marile teme ale gândirii estetice
moderne și contemporane. Prin cărțile și cursurile oferite, în ultimii treizeci de ani, generațiilor de
artiști ieșiți de pe porțile Facultății de Arte Vizuale și Design din Iași, domnia sa a construit un
model de gândire deschis și cosmopolit, atractiv și incitant, învățându-ne despre importanța
exercițiului constant al acceptării și experimentării diversității.
Am avut bucuria să continuăm dialogurile din întâlnirile noastre creative și după absolvirea
din 1997. Chiar dacă mi-a fost dat să plec din România, pentru un număr consistent de ani, l-am
vizitat de fiecare data când reveneam la Iași, așteptând cu bucurie să îi povestim (alături de fratele
meu, artistul Cristian Ungureanu) peripețiile noastre italiene și, mai ales, ceea ce descopeream în
marile evenimente artistice sau în cărțile de teorie a artelor recente, subiecte care îl captivau și îl
entuziasmau mereu. Într-o vara, prin 2002, ne-a vizitat la Verona și reîntâlnirea noastră a fost un
moment de mare încântare, pentru că aveam ce să îi povestim și să îi arătăm, dar miezul
interacțiunilor au fost tot discuțiile despre traseele estetice nou aflate, pe care să le punem în
comparație cu ceea ce experimentasem în anii anteriori, întrebându-ne, cu entuziasm, despre ceea ce
urma să vină după modernitatea consumată de toate nebuniile, excesele și obsesiile ei pentru
originalitate. Întotdeaună am remarcat și apreciat, cu frumoasă reverență, capacitatea domnului
profesor de a judeca și aprecia un aspect artistic de cea mai solidă clasicitate (un peisaj expresionist
cu stânci, de pe Lacul Garda), cu aceeași acuitate prin care deslușea rostul unor gesturi artistice
radicale, a căror miză conceptuală era menită să nu permită o singură și clară modalitate de
interpretare hermeneutică.
Îi doresc profesorului DN Zaharia, formatorul conștiințelor artistice ale celor care s-au
născut ca artiști în Facultatea de Arte Vizuale de la Iași, de la Revoluție încoace, să își păstreze
mereu același spirit erudit, curios și cosmopolit prin care ne-a încântat în cărțile, articolele, cursurile
și discursurile expozițiilor pe care le-a inaugurat în galeriile de artă ale orașului Iași.

Florin Ungureanu,
muzeograf și curator la Muzeul de Artă, Palatul Culturii din Iași