Articolul

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un substantiv și

arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor.
Are un rol de instrument gramatical (unealtă gramaticală, morfem sau
cuvânt ajutător) pentru declinarea substantivului. Articolul nu are un înțeles de
sine stătător și nici funcție sintactică.
copilul,  un  copil, copilului, copila, o  copilă, copilei
Articolele nu se folosesc niciodată singure, ci doar împreună cu
substantive, adjective, pronume sau numerale.
 un, o, niște stau înaintea unui substantiv un câine, o pisică, niște animale sau înaintea
unei părți de vorbire cu valoare de substantiv un harnic, un doi.
 -l, -le, -a stau alături de un substantiv băiatul, fratele, fata, adjectiv înaltul, înalta,
pronume altul, alta și numeral primul, prima.
Atunci când însoțesc un substantiv, articolele ajută substantivul să
individualizeze obiectul denumit, să particularizeze sau generalizeze
obiectul comunicării.
‒ Ai mâncat banană? (este vorba de banane în general)
‒ Am mâncat azi o banană. (nu mai e vorba de banane în general, ci de una pe
care a mâncat-o)
‒ Banana este bună. (este vorba de banana din propoziția anterioară, nu una
oarecare)
Clasificarea articolelor
Articolele pot fi împărțite după gradul de individualizare pe care-l exprimă
și după poziția pe care o au față de cuvântul articulat.

Articole după gradul de individualizare

După gradul în care ajută substantivul la individualizarea obiectului
denumit, articolul poate fi hotărât sau nehotărât.

Articolul hotărât
Articolul hotărât arată un obiect cunoscut vorbitorului și poate fi la rândul
lui de 3 feluri:

 articol hotărât propriu-zis -l, -le, -a, -i, -lui, -lor

 posesiv (genitival) al, ai, a, ale, alor
 demonstrativ (adjectival) cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor.
Articolul nehotărât
Atunci când arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru
vorbitori, articolul este nehotărât un, o, unui, unei, niște, unor.
După poziția față de cuvântul pe care-l articulează
În raport cu cuvântul pe care-l articulează, articolul poate sta înaintea
acestuia, după el sau poate avea poziții diverse.

Atunci când stă înaintea cuvântului (antepus), ca un cuvânt

independent, un câine, o pisică, niște animale, articolul se numește proclitic.
Articolele nehotărâte sunt întotdeauna proclitice, precum și cele hotărâte
propriu-zis cu forma lui la G și D .
Când articolul este adăugat la sfârșitul cuvântului (postpus) este
numit enclitic câinele, câinii, pisica, pisicile. Articolele enclitice sunt articolele
propriu-zise, la toate formele cu excepția formei lui.
Atunci când are alte poziții, articolul este posesiv (genitival) sau
demonstrativ (adjectival).