Sunteți pe pagina 1din 2

Adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire care exprima insusirea unui obiect. El insoteste si determina un substantiv si are forme deosebite dupa genul si numarul substantivului pe care il insoteste. Adjectivul este deci o parte de vorbire flexibila. Adjectivul poate sta alaturi de substantiv sau poate fi legat de acesta prin articolul demonstrativ (adjectival). Ex.: copacul cel inalt; casa cea inalta; Locul obisnuit al adjectivului este dupa substantivul pe care il insoteste. El poate sta insa si inaintea substantivului. Indiferent de locul pe care il are fata de substantiv, adjectivul care arata ce fel de obiect sau care obiect nu se desparte prin virgula de substantivul determinat. Dupa numarul cuvintelor prin care sunt exprimate, adjectivele sunt de doua feluri: simple: bun, rau, istet, etc compuse: cumsecade, chimico-farmaceutica Dupa posibilitatea sau imposibilitatea de a-si schimba forma pentru a se acorda cu substantivul determinat, adjectivele sunt de doua feluri:variabile (care isi schimba forma) care sunt la randul lor de trei feluricu patru forme, cu trei forme, cu doua forme invariabile (care nu isi schimba forma) Cazurile adjectivului Adjectivul se declina impreuna cu substantivul pe care il determina si poate aparea cu sau fara articolul hotarat enclitic. Adjectivul care sta dupa substantivul determinat este totdeauna nearticulat enclitic, indiferent daca substantivul este sau nu articulat. Cand adjectivul se afla inaintea substantivului, el poate fi articulat enclitic sau nearticulat. Adjectivul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat. Intre adjectiv si substantivul determinat este o legatura asa de stransa, incat forma articulata a unuia poate preciza cazul celuilalt. De exemplu: in constructiile prietenului bun sau prietenei bune, adjectivul, desi nu primeste articolul -lui sau -I este la cazul genitiv sau la dativ, ca si substantivul pe care il insoteste, asa cum in constructiile de mai sus substantivul, desi nu primeste articolul -lui sau -I este la cazul genitiv sau la dativ.

Adjectivul are de obicei, uramatoarele functii sintactice: atribut adjectival nume predicativ Adjectivul, singur sau ajutat de alte parti de vorbire inalt, mai inalt, cel mai inalt, foarte inalt, etc., exprima diferite grade ale insusirii sau gradele de comparatie ale adjectivului. Adjectivul are trei grade de comparatie: pozitiv, comparativ si superlativ. Gradpozitiv comparativde superioritate de egalitate de inferioritate superlativrelativde superoritate de inferioritate absolut Insusirea unui obiect poate fi exprimata si printr-o locutiune adjectivala (un grup de doua sau mai multe cuvinte care impreuna au valoarea unui adjectiv) Valoarea stilistica a adjectivului Exprimand insusiri ale obiectelor (culori, forme, dimensiuni, calitati, etc) Adjectivul este unul dintre principalele mijloace de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte. Adjectivul, ca mijloc de exprimare artistica, este folosit de obicei in descrieri, ca atribut al unui substantiv sau ca nume predicativ. Sensul lui poate reda variatele nuante ale culorilor, calitatea si tonalitatea sunetelor, dimensiunea si chiar caracteristica miscarilor, cand substantivul pe care il insoteste denumeste o actiune. Epitetul adjectival este un determinant expresiv al unui substantiv dar realizarea artistica nu se datoreaza numai adjectivului-epitet ci rezulta din asocierea facuta de scriitor intre un adjectiv si un respectiv.