FIGURI DE STIL

și
PROCEDEE DE EXPRESIVITATE
 Nivelurile textului poetic
• 1. Nivelul fonetic – figuri de sunet (se construiesc pe baza
sunetelor limbii)
• 2. Nivelul morfo-sintactic – figuri de construcție (o anumită
organizare sintactică a termenilor)
• 3. Nivelul stilistic – figuri semantice (tropi), figuri de gândire,
figuri retorice
• 4. Nivelul imaginilor artistice
• 5. Nivelul prozodic
 1. Nivelul fonetic
• Aliterația – repetiția unor consoane cu efect eufonic,
onomatopeic sau simbolic
Exemplu: Prin vișini vântul în grădină
Cântând culcuș mai bate-abia. (G.Coșbuc)

• Asonanța – repetiția unei vocale accentuate în două sau mai

multe cuvinte
Exemplu: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate.
(Grigore Alexandrescu)
 2. Nivelul morfosintactic
• Inversiunea - schimbare în ordinea constituenților frazei
Exemplu: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate.
(Gr. Alexandrescu)
• Ingambamentul – continuarea unei idei dintr-o propoziție în versul
următor
Exemplu: Porni Luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe. (Mihai Eminescu)
• Repetiția – reluarea unui element cu aceeași valoare
Exemplu: Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare.
(Mihai Eminescu)
 2. Nivelul morfosintactic
• Paralelismul sintactic – procedeu prin care se repetă, în același
vers sau în versuri succesive, același tipar sintactic, de obicei
generat de repetiție
Exemplu: Și dacă… (Mihai Eminescu)

• Elipsa – suprimarea unui constituent dintr-un enunț

Exemplu: Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta
Cum, altădată, boarea pădurilor terestre. (Ion Barbu)
 3. Nivelul stilistic – figuri semantice
• Epitetul – alăturarea unui adjectiv, adverb pe lângă un
substantiv, în scopul de a evidenția o însușire considerată
esențială
Exemple: melc nătâng (Ion Barbu), laptele amar și agurid
(T.Arghezi), sălbatecul vodă (G. Coșbuc), păru-i galben
(M.Eminescu), vorbește-ncet (M. Eminescu)
• Personificarea – atribuirea de însușiri umane ființelor
necuvântătoare, lucrurilor
Exemplu: sufletul tremurând (T. Arghezi)
 3. Nivelul stilistic – figuri semantice
• Comparația – alăturarea a doi termeni, cu scopul de a se releva
trăsături asemănătoare sau de a se evidenția unul dintre termeni
Exemplu: Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri (M.Eminescu)
• Metafora – figură semantică bazată pe transferul de sens între doi
termeni, comparație incompletă sau subînțeleasă
Exemplu: - metafora plasticizantă – rolul de a concretiza abstracțiunile
(cicoarea ochilor = ochi albaștri)
- metafora revelatorie – luminează ceva ascuns,
îmbogățește conținutul ideatic (corola de minuni a lumii)
• Oximoronul – alăturarea a doi termeni contradictorii
Exemplu: Suferință, tu, dureros de dulce (M. Eminescu)
flori de mucegai (T. Arghezi)
 3. Nivelul stilistic – figuri de gâ ndire
• Antiteza – opoziție între două cuvinte, idei, personaje etc.,
termenii reliefându-se reciproc
Exemplu: Toate-s vechi și nouă toate (M. Eminescu)
• Hiperbola – mărire sau micșorare exagerată a trăsăturilor unei
ființe, lucru, fenomen
Exemple: Vodă-i un munte. (G. Coșbuc)
Frumoasă cât eu nici nu pot
O mai frumoasă să-mi socot. (G. Coșbuc)
 3. Nivelul stilistic – figuri de gâ ndire
• Simbolul – imagine prin care sunt sugerate însușiri caracteristice unor fenomene, noțiuni
abstracte
Exemplu: simbolul plumbului – ideea morții
Dormeau adânc sicriele de plumb
Pe flori de plumb și funerar veșmânt. (G. Bacovia)
• Alegoria – este un fel de metaforă lărgită, în cuprinsul căreia se operează un transfer din
planul abstract al unor înțelesuri de adâncime într-unul figurativ, de suprafață
Exemplu: moartea prezentată ca o nuntă
C-am avut nuntași,
Brazi și păltinași,
Preoți- munții mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii
Și stele făclii.
(Miorița)
 3. Nivelul stilistic – figuri retorice
• Invocația retorică – formulă retorică de adresare către o persoană absentă sau
imaginară, de la care nu se așteaptă, de fapt, nicio intervenție
Exemplu: Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.
(M. Eminescu)
• Interogația retorică – adresarea unei întrebări (sau serii de întrebări) al cărui răspuns
este cuprins în ea; un procedeu prin care se urmărește menținerea atenției și
participarea mai intensă a cititorului sau a auditoriului la cele spuse
Exemplu: Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
(M. Eminescu)
• Exclamația retorică – exprimarea unui puternic sentiment prin exclamații sau interjecții
Exemplu: O, rămâi, rămâi la mine… (M. Eminescu)
 4. Nivelul imaginilor artistice
• Imagini vizuale: Priveam fără de țintă-n sus
Într-o sălbatecă splendoare. (G. Coșbuc)
• Imagini auditive: Și scârțâiau coroanele de plumb. (G. Bacovia)
• Imagini tactile: Și parcă dorm pe scânduri ude. (G. Bacovia)
• Imagini olfactive: Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet.
(M. Eminescu)
• Imagini gustative: Cerul la gust i-ajunge ca un blid
Cu laptele amar și agurind. (T. Arghezi)
• Imagini sinestezice: O pictură parfumată cu vibrări de violet.
(G. Bacovia)
• Imagini cromatice: Cu șorțul negru prins în brâu (G. Coșbuc)
• Imagini dinamice: Iar pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum… (V. Alecsandri)
• Imagini dinamice: Cade-n brânci și se ridică. (G. Coșbuc)
 5. Nivelul prozodic
• Rima rezultă din potrivirea ultimelor silabe din două sau mai multe versuri
a) Rime masculine (silabele finale sunt accentuate): dus/ apus
Rime feminine (penultima silabă accentuată): visează/ cutează
b) Monorimă (aaaa)
Împerecheată (aabb)
Încrucișată (abab)
Îmbrățișată (abba)
Rimă amestecată sau variată (versurile rimează fără nicio regulă):
Și cum vine de la munte
Blestemând
Și lăcrimând,
Toți ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceșii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni… (G. Topîrceanu)
Rimă interioară (rimează cuvintele din interiorul versului):
Linele, colinele
strâng de sus luminile. (L. Blaga)
 5. Nivelul prozodic
• Ritmul – reprezintă armonia poetică obținută din succesiunea
simetrică și periodică, într-un vers, a silabelor lungi și scurte sau
a celor accentuate și neaccentuate
Tipuri de ritm:
- Ritm trohaic: Doi-nă,/ doi-nă,/ cân-tic/ dul-ce/
- Ritm iambic: A fost/ o da/-tă ca-n/ po-vești/
- Ritm dactilic:
- Ritm amfibrahic: Pe vo-dă-l/ ză-reș-te/ că-la-re/ tre-când…
 5. Nivelul prozodic
• Măsura – numărul silabelor dintr-un vers
• Versul – este un rând dintr-o poezie marcat de o pauză finală
- versul alb – este lipsit de rimă (păstrează ritmul, măsura,
pauzade la sfârșit de vers)
- versul liber – nu are rimă, are metrică variabilă, este lipsit de
ritm (păstrează doar pauza de la sfârșit de vers)
• Strofa – presupune o grupare de versuri care au înțeles unitar
- monostih, distih, terțină, catren, cvinarie, sextină, septimă,
octava, nona, decima
MULȚUMESC!