GENUL LIRIC

DEFINIȚIE: Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care autorul își exprimă în mod
direct gândurile, ideile și sentimentele prin vocea eului liric și prin marea capacitate de
sugestie a limbajului artistic.

TRĂSĂTURI:

- Sentimentele autorului sunt exprimate în mod direct prin intermediul eului liric
(=vocea care transmite mesajul poetic într-un text aparținând genului liric,
echivalentul naratorului în textele din genul epic)
 Dacă nu sunt redate prin cuvinte explicite, trăirile interioare pot fi intuite din:
•semnificația figurilor de stil (ex. epitetul personificator în inversiune din versul
„Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă trădează uimirea, înfiorarea,
spaima contemplatorului în fața noianului hibernal)
•sugestia interjecțiilor=exclamații (ex. interjecția din versul: „O, tablou măreț,
fantastic...” exprimă încântarea eului liric în fața măreției naturii)
•semnele de punctuație expresivă (ex. punctele de suspensie pot reprezenta o
formă de contemplație, semnul întrebării indică nedumerire, neliniște, semnul
exclamării indică mirare...)
- Prezența eului liric se face simțită prin mărcile subiectivității – forme lexico-
gramaticale de persoana I singular sau plural:
 Pronume personale: eu, mie, îmi, mi, (pe) mine, mă, m-, nouă, ne, ni
 Verbe: am văzut, am auzit, am simțit, privesc, ascultam...
 Pronume/adjective pronominale posesive: (a) mea, (al) meu, (ale) mele, (ai) mei,
(ale) noastre...
- Trăirile eului liric sunt diverse: regret, nostalgie, iubire, melancolie, tristețe...
- Subiectivitatea este trăsătura dominantă, poezia evidențiază perspectiva poetului
asupra existenței și a trecerii timpului
- Expresivitatea limbajului este susținută de:
 Preferința pentru cuvintele cu sens figurat/conotativ
 Prezența și varietatea figurilor de stil (epitet, inversiune, personificare, metaforă,
comparație, enumerație, repetiție, antiteză, asonanță, aliterație), care sugerează
imagini artistice surprinzătoare (vizuale, auditive, olfactive, statice, dinamice)
 Semnele de punctuație expresivă (?), (!), (...)
- Scopul redactării unei poezii este unul estetic, delectând lectorul, producând în
sufletul cititorului emoții estetice profunde
- Muzicalitatea versurilor este dată de prezența elementelor de prozodie, în special
rima și ritmul
- Sunt prezente elementele de prozodie/versificație: vers, strofe, rimă, ritm, măsură
  Tipuri de strofe: - monostih (strofe alcătuite dintr-un singur vers)

- distih (strofe alcătuite din două versuri)

- terțină (strofe alcătuite din trei versuri)

- catren (strofe alcătuite din patru versuri)

- cvintet (strofe alcătuite din cinci versuri)

- polimorfe (strofe alcătuite dintr-un număr mai mare de versuri)

- text bloc (atunci când poezia conține o singură strofă)

• Tipuri de rimă: - monorimă (rimează toate versurile)

- vers alb (nu rimează niciun vers)

- rimă încrucișată (rimează versul 1 cu 3 și 2 cu 4)

- rimă îmbrățișată (rimează versul 1 cu 4 și 2 cu 3)

- rimă împerecheată (rimează versul 1 cu 2 și 3 cu 4)

• Măsura = numărul de silabe dintr-un vers. Dacă trebuie să stabiliți măsura unei
poezii, atunci stabiliți mai întâi măsura fiecărui vers, iar apoi scrieți cel mai scurt și cel mai
lung vers ca număr de silabe (ex. măsura poeziei e de 6-10 silabe, pentru că cel mai scurt vers
are 6 silabe, iar cel mai lung are 10 silabe)