Termenul 

liric vine de la denumirea instrumentului muzical numit lira. Aceasta era insemnul lui

Apollo, zeul luminii, al muzicii si al poeziei la greci.

Genul liric cuprinde operele literare in care predomina exprimarea unor gânduri, stari,
sentimente ale autorului prin intermediul eului liric.

 Trasaturi ale genului liric

 Textul liric dezvaluie complexitatea lumii interioare a autorului si viziunea unica despre

lume a acestuia.

 In opera lirica, ideile, gândurile, sentimentele, atitudinile sunt transmise, in mod direct.

 Modurile de expunere specifice textului liric sunt monologul si descrierea

 Muzicalitatea versurilor se realizeaza prin ritm si rima.

 Limbajul este sugestiv si expresiv, folosindu-se figuri de stil prin care autorul

creeaza imagini vizuale, auditive, olfactive.

 Structura textului liric

 Strofe si versuri prin care se valorifica muzicalitatea limbajului;

 Elemente de versificatie: rima, ritm si masura de vers;

 Figuri de stil: repetitii, aliteratii, epitete, comparatii, personificari, metafore;

 Verbele si pronumele la persoana I – lirism confesiv;

 Verbele si pronumele la persoana a II-a – lirism adresativ.

Elemente de compozitie a textului liric

Tema  – domeniu, idee, atitudine, sentiment in jurul carora se incheaga actiunea operei

(iubirea, natura, conditia umana, timpul).

Motiv – simbol, idee, imagine reluate sau subliniate cu insistenta, care contribuie la definirea

mesajului unei opere:
 motive terestre: codrul, padurea;
 motive astrale: luceafarul, steaua;

 motive cromatice: albul – puritatea, negrul – moartea;

 dorul, comuniunea om–natura, solitudinea;

 cifra doi (cuplul originar, perechea), zero (vidul, perfectiunea increatului);

 motivul labirintului, motivul pacatului originar.

 
Genul liric

Genul liric reunește opere scrise în versuri, în care sunt transmise în mod direct
idei,trăiri și sentimente, într-un limbaj artistic care favorizează sensurile figurate ale
cuvintelor.
Trăsături:
-prezența eului liric
-limbajul artistic
-elemente de versificație
-teme și motive literare
-moduri de expunere

1. Eul liric

 - vocea autorului care împărtășește cititorului viziunea poetului asupra unei teme literare
 - se confesează,își exprimă în mod direct stările sufleteşti, emoţiile

- se identifică în text prin mărci specifice:

- persoana I sau a II-a a pronumelor
- persoana I sau a II-a a a verbelor
- persoana I sau a II-a a a adjectivelor pronominale posesive
- substantive în vocativ
- invocații, interogații și exclamații retorice

-ipostaze ale eului liric: îndrăgostitul, contemplatorul, meditativul, nostalgicul,

observatorul, melancolicul

2. Limbajul artistic

 -viziunea personală, subiectivă a poetului asupra lumii se conturează printr-un limbaj
sugestiv și expresiv, bogat în imagini artistice și în figuri de stil
- imagini artistice:
-vizuale: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin.”
-auditive: „Fluiere murmură-n stână”
-dinamice(motorii, de mișcare): „Peste vârfuri trece lună,/Codru-și bate frunza lin”
-olfactive(de miros): „Miresmele florilor acoperă întreaga grădină liniștită
- figuri de stil 

1.PERSONIFICAREA
- este figura de stil care atribuie însuşiri omeneşti unor fiinţe
necuvântătoare, unor obiecte sau unor fenomene ale naturii.

„ Pomii simt dureri de muguri” (Lucian Blaga)

„Iar  pădurea  lin suspină ...”( Mihai Eminescu)

2.COMPARAŢIA
-  constă în alăturarea a doi termeni, pe baza unei trăsături comune sau a unei asemănări,
pentru a-l evidenţia pe primul prin intermediul celui de-al doilea.

„Toamna prin văzduh adie/ Ca un zbor de libelulă ”(George Topârceanu)

„Zugrăveşte umbre negre/ Pe câmp alb ca de zăpadă.”(Mihai Eminescu)

3.ENUMERAŢIA
- constă în înşiruirea mai multor termeni de acelaşi fel, pentru accentuarea ideii
exprimate sau sublinierea aspectelor descrise

„Nu era azi,  nici mâine ,nici ieri,  nici totdeauna ”(Mihai Eminescu)

„Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare,

/Un gândăcel ,un flutur,un clopoţel  înfloare.”(V. Alecsandri)

4. REPETIŢIA
- constă în reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, pentru evidenţierea
anumitor aspecte ale obiectelor sau ale acţiunilor prezentate

„Anii tăi se par ca clipe,/ Clipe dulci se par ca veacuri”.(Mihai Eminescu)

„Ziua ninge ,noaptea ninge , dimineaţa ninge iară”(Vasile Alecsandri)
5. EPITETUL
- exprimă o însuşire deosebită, nouă a unui obiect sau a unei acţiuni.

„...e un ger amar, cumplit !” (Vasile Alecsandri)

„seninu-I albastru şi limpede ”(Calistrat Hogaş)

6. INVERSIUNEA
- procedeul prin care se schimbă ordinea obişnuită a cuvintelor, cu scopul dea obţine
efecte poetice prin accentuarea aspectului sau caracteristiciiînfăţişate.

„Plutea-ntr-acest imens senin”(George Coşbuc)

„Stă copila lin  plecată” (Mihai Eminescu)

7. METAFORA
- figura de stil care are la bază o comparaţie din care lipseşte termenulcomparat, în felul
acesta înlocuindu-se termenul propriu cu cel figurat,realizându-se un transfer de sens cu
scopul de a evidenţia unul din termeni prin celălalt.

„Soarele , lacrima Domnului /Cade în mările somnului ”(Lucian Blaga)

„Vibrau scântei de vis...noian de negru” (George Bacovia) 

cu scopul de a evidenţia unul din termeni prin celălalt.

„Ea un înger ce se roagă/ El un demon ce visează.”(Mihai Eminescu)

8. ALITERAȚIA
- procedeul artistic care constă în repetarea unor consoane, grupuri de consoane
sau silabe inițiale aflate, de obicei în rădăcina cuvântului pentru obținerea unui efect
muzical sau onomatopeic):

„Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”(Mihai Eminescu)

 
 3. Elemente de versificație

Textul poeziei este structurat în strofe și versuri.

- muzicalitatea limbajului se realizează prin elementele de prozodie :
-strofă
- rimă
- măsură
- ritm
 
Rima este potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri

1. Rimă încrucișată: 1-3; 2-4

”Cât sunt de fragezi încă, mame, învățați-i
Să iubească floarea pură din livezi.
Să iubească-ntinsa mare și Carpații
Ce-și înalță-n ceruri fruntea de zăpezi.”(Nicolae Labiș-Dacă toate acestea fi-vor învățate)

2 . R i m ă î m b r ă ț i ș a t ă : 1- 4 ; 2- 3
”Albeața lor de trandafiri.
Zâmbind prin roua primăverei,
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simțiri. ”(Alexandru Macedonski-Valsul rozelor)

3 . R i m ă î m p e r e c h e a t ă : 1- 2 ; 3 - 4
Două suflete amice de copile pământene
Se-ntâlnesc în steaua lunii, se privesc duios prin gene,
 Apoi stau într-o uimire, una alteia zâmbind,
Și-mpreună își iau zborul, prin senin călătorind.”(Vasile Alecsandri –Două suflete)

4 . M o n o r i m ă   : 1 - 2 - 3- 4
”Din ochi lăcrimând,
 Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând.”(Miorița)

- semirimă - se combină încrucișat versuri cu rimă cu versuri cu versuri fără rimă2-4

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă .

- r i m ă   i m p e r f e c t ă -se potrivesc numai vocalele accentuate de la sfârșit de

vers, consoanelefiind diferite (creștet-veșted)

Măsura: numărul de silabe dintr-un vers

Iar te-ai cu-fun-dat în ste-le 8 silabe

Și în nori și-n ce-ruri nal-te ? 8 silabe
De nu m-ai ui-ta în-cal-te, 8 silabe
Su-fle-tul vi-e-ții me-e.’’ 8 silabe 
( Mihai Eminescu-Floare albastră)

Măsura este de 8 silabe.

”Când a-min-ti-ri-le-n tre-cut 8 silabe
În-cear-că să mă che-me,  7 silabe
Pe dru-mul lung și cu-nos-cut 8 silabe
Mai trec din vre-me-n vre-me.” 7 silabe
(Mihai Eminescu-Când amintirile-n...)

Măsura este de 7-8 silabe.

Ritmul - este succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers

Ritmul trohaic-----două silabe- prima accentuată, a doua neaccentuată

„Doi-nă, doi-nă, cân-tec dul-ce”

Ritmul iambic-----două silabe-prima neaccentuată, a doua accentuată„

Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la” 

Strofa – este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea unități
printr-un rând alb numit blancTipuri de strofă:-distih(două versuri)-terțină(trei versuri)-
catren(patru versuri)

 
Observație:
-versurile moderne pot fi : albe
-păstrează ritmul și măsura, dar nu au rimă libere
-nu au ritm și rimă, iar măsura este variabilă

Moduri de expunere:
- monologul liric

‘’Iar te-ai cufundat în steleȘi în nori și-n ceruri nalte ?De nu m-ai uita încalte,Sufletul
vieții mele.’’ ( Mihai Eminescu-Floare albastră) 

-descrierea
”Cu legănări abia simțite și ritmice, încet-încet,Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și
prunii,Înveșmântați în haine albe se clatină în fața lunii,Stând gata parcă să înceapă un
pas ușor de menuet.”(Dimitrie Anghel-Balul pomilor)

Tema și motivul literar

Tema
-este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. în jurulcărora se
încheagă acțiunea unei opere artistice.

Exemple:
- iubirea- natura-condiția umană (viața, moartea, fericirea, suferința)
- destinul omului superior
- aspirația spre ideal 
- creația și creatorul
- jertfa creatoare
-tema timpului, a vârstelor (copilaria, adolescența etc.),
-raportului dintre om și Dumnezeu,
-istoriei ,eroismul,lupta (pentru libertate,pentru dreptate)
-cunoașterea
-lectura
-familia

Motivul literar

-constă într-un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate cu insistență șicare

contribuie la definirea mesajului unei opere(lirice, epice, dramatice)Exemple:
Obiecte:

-motive acvatice: izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apamoartă
-motive vegetale:iarba, floarea albastră, crinul, trandafirul.; arborelesacru: teiul, salcâmul,
bradul,gorunul.);
-motive terestre: (codrul, grădina, muntele, dealul),
-motive astrale (steaua,luceafarul, luna, soarele, norul);
-motivul obiectelor fermecate (paloșul fermecat,armuratatălui, oglinda, peria, basmaua.)

-obiecte simbolice: -cartea-simbol cultural 

-treapta simbol ascensiv
-oglinda-simbol al reflectării în conștiința
-cheia-accesul, calea, solutia 
-lacătul –interdictia- masca-aparența 
- jocul, rolul 
-plugul –munca 
-ochiul -cunoașterea prin contemplare

Motive cromatice:
-verdele-viata, tinerete;-albul -puritate, ideal;-negrul -simbol al morții.

Cifre:
-zero (nimicul, golul, vidul, perfecțiunea increatului)
-unu(cifra sacră-Divinitatea nepereche),
-doi (pereche, cuplul originar)
-zece(totalitate=ființă + neființă:1+0)
- doisprezece(ciclu temporal/anul cosmic)
-trei, șapte, nouă (cifre fatidice).

 Sentimente:
-dorul,
- suferința
- bucuria
- comuniunea om-natură
- aspirația spre ideal
-nostalgia absolutului
- răul existențial
- solitudinea
- fascinația morții,
- uitarea prin somn/visare;

Acțiuni/situații arhetipale:
-vânătoarea magică
- transhumanța
- călătoria inițiatică
-coborârea în infern
- zborul
-călcarea interdicției
- lumea ca teatru
- viața ca vis