www.referat.

ro

www.referat.ro
Orb sărac
Caracterizare

„Hanu Ancuţei”, operă de maturitate, apărută în anul 1928, este un volum de nouă
povestiri şi, poate, cea mai strălucită creaţie lirico-epică a lui Mihail Sadoveanu.
În volumul „Hanu Ancuţei”, Mihail Sadoveanu recurge la tehnica literară numită
povestire în ramă, deoarece în firul epic al volumului, relatat de naratorul omniscient,
intervin istorisiri relatate de câte unul dintre oaspeţii ce poposesc la han pentru odihnă şi
petrecere. Povestitorii sunt ei înşişi participanţi direcţi sau martori ai evenimentelor
narate şi, mai rar, doar mesageri ai întâmplărilor povestite.
„Orb sărac” face parte din volumul „Hanu Ancuţei” de Mihail Sadoveanu şi este o
povestire în ramă, iar întâmplările evocate se petrecuseră demult, tot pe aceste meleaguri,
pe vremea celeilalte Ancuţe. Timpul narativ se situează într-un plan al trecutului, spaţiul
narativ evocă un topos al povestirii, iar relatarea îmbracă forma evocării.
Personajul principal al povestirii este orbul sărac, care totodată este şi narator. El
are o identitate socială şi familială de om singur, sărac, orb şi cerşetor, dar este însoţit de
liţa Salomia, o prietenă mai veche a sa, alături de care se ducea la târgul Ieşolir:”de când
am purces din Rădăuţi, se ţine de mine ca umbra, ca să-l duc şi să-l lepăd la târgu
Ieşilor”.
Orbul apare la începutul operei ca un ins oarecare, trezindu-le mila celor de la
han:”bătrânul e orb, mi-am zis eu privindu-l”. Treptat, el trezeşte interesul celorlalţi,
aceştia fiind curioşi şi admirându-l pe bătrân:” vra sş zică, nemernicule şi orbule, nu ştii
numai să bei şi să mănânci, ştii să şi cânţi”. În final, Ancuţa îl recunoaşte şi îl
îmbrăţişează, adresându-i-se pe nume:”Poate dumneata, uncheşule, vei fi fiind unul
Constandin, despre care am auzit pe maica mea spunând că s-ar fi rătăcit prin lume”.
Astfel, dintr-un anonim, orbil capătă o identitate, devenind Constandin.
Portretul fizic al orbului este făcut de autor:”Orbul era şi el îmbrăcat ca muntenii,
cu pălărioara neagră şi strai alb, iar cojocelul îl ţinea numai pe umeri”. Diminutivele
„pălărioară” şi „cojocel” induc duioşie şi milă, dându-i bătrânului o înfăţişare modestă şi
umilă.
De asemenea, orbul se autocaracterizează ca fiind iubitor de cântec:” am să-ţi cânt
un cântec din acest cimpoi ş-am să-ţi cânt viers”, pasionat de a asculta, dar mai ales de a
spune povestiri:” Foarte-mi place să ascult istorisiri. Şi să spun şi eu câte ştiu din trecute
vremi”, vesel şi deschis:”Mie-mi plac tovărăşiile vesele”.
O altă caracteristică rezultă din ceea ce cred celelalte personaje, orbul fiind pentru
ei cunoscător a multe:” Acest are, după câte văd, destulă înţelepciune”.
Portretul fizic, autocaracterizarea şi caracterizarea făcută de celelalte personaje
alcătuiesc caracterizarea directă a orbului.
Caracterizarea indirectă este realizată prin faptele, gesturile, atitudinile orbului,
prin relaţiile cu alte personaje prin limbajul pe care îl foloseşte şi prin mediul în care
trăieşte.
Călătoria pe care o face de-a lungul vieţii sale denotă gustul aventurii pe care îl
are bătrânul. El este dornic de a cunoaşte lumea.
 Călătoria are valoare iniţiatică, prin ea bătrânul este iniţiat în tainele noilor locuri
pe care le cunoaşte. Mai întâi, orbul pleacă din satul natal din cauza orbirii,
alăturându-se câtorva ciobani care iernau pe lângă Prut. Apoi, plecând de la baci, a
intrat în breasla creşetorilor de la Kiev, alături de tovarăşul lui de drum, Iesofei. După
ce Iesofei moare într-o bătălie, orbul fuge din Kiev si ajunge până la turci. Făcându-i-
se dor de casă, se întoarce în ţara natală, acest lucru denotând patriotismul bătrânului.
Orbul este conştient de statutul său de rapsod, de mesager al trecutului,
începându-şi mereu micul recital cu „Mioriţa” :”Şi acei baci vechi din pustie m-au
învăţat lângă foc acest cântec; dar m-au legat cu blăstăm să nu-l uit niciodată şi, de
câte ori oi suna din cimpoi, să-l zic mai întăi şi mai întăi”.
Prin felul în care povesteşte despre nedreptăţile lui Duca Vodă, putem observa
spiritul justiţiar al bătrânului, respingând nedreptatea şi lăcomia:”sărmani năcăjiţi”,
„A venit vremea, luminate Doamne, să-ţi dai socotelile şi să plăteşti ce-ai iscălit”.
De asemenea, el este un spirit poetic, descriind cu multă imaginaţie şi
înţelepciune ce este mărgăritarul, pe care îl consideră o piatră scumpă ce se găseşte în
scoici la mare. În nopţile de toamnă, când marea e lină, ies anumite scoici la mal şi se
deschid la lumina lunii. Şi aceea în care cade o picătură de rouă se închide şi intră la
adânc. Iar din acea picătură de rouă se naşte mărgăritarul.
El se adresează celorlalţi într-un mod ceremonios, reverenţios, dând astfel
dovadă de atenţie şi modestie:”fraţii şi stşpânii mei”.
Atunci când vorbeşte despre trecut, orbul se dovedeşte a fi un bun povestitor,
având harul vorbirii. Amintindu-şi acestea, el devine nostalgic, dar echilibrat, împăcat
cu soarta:”Dumnezeu a rânduit să mă pedepsesc fără lumină în această viaţă, să-ntind
mâna şi să cerşesc pită de la creştini buni. Fiind aşa voia lui Dumnezeu şi având El
grijă de mine, ca şi de viermii pământului, am cugetat că nu trebuie să plâng, ci să
primesc rânduiala”.
Mediul în care trăieşte bătrânul este cel care îl caracterizează cel mai mult: mai
întâi breasla creşetorilor, acum compania liţei Salomia şi a celor de la han.
Un alt mod de caracterizare a orbului este simbolistica. Cimpoiul sugereaza
menirea bătrânului de rapsod, acesta fiind o parte din orb:”Zice, stăpânilor şi fraţilor,
parc-ar fi din piele omenească”. Bătrânul transmite mesajul generaţiilor trecute prin
cântecul cu care începe, cu „Mioriţa”. Acest cântec este reprezentativ poporului
român, ea sugerând acceptarea morţii, ca o continuare a vieţiişi intregrare în Cosmos.
Cimpoiul este un însemn al talentului, dar mai ales al misiunii cu care a fost
învestit orbul, cea de a transmite mesajul generaţiilor trecute.
De asemenea, cecitatea bătrânului poate fi un simbol, ea sugerând bogăţia
interioară şi înţelepciunea care compensează acest handicap.
In concluzie, orbul sărac, personajul principal al operei cu acelasi nume de
Mihail Sadoveanu, este un personaj complex, înţelept şi care îşi cunoaşte rolul de
mesager cu care a fost binecuvântat.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate