ARTICOLUL

Articolul este o parte de vorbire flexibilă ce

însoțește substantivul, neavând înțeles de sine
stătător. Acesta nu are funcție sintactică, fiind un
instrument gramatical (ajută la declinarea
substantivului) și arată în ce măsură elementul
denumit de substantiv este cunoscut emițătorului
(vorbitorului).
ARTICOLUL POATE FI:
Hotărât – este adăugat la finalul cuvântului, indicând
cu exactitate obiectul denumit. Articolul hotărât poate fi:
Hotârât propriu-zis
Exemple: l, a, e, i (cazul nominativ sau/și acuzativ):
copilul (plural: copiii), mama, muntele
Articolul hotărât propriu-zis poate fi proclitic sau enclitic.
Articolul enclitic se află la sfârșitul substantivului (floarea,
copacul, plantele).
Pentru a recunoaște un articol hotărât proclitic, trebuie sa
ne identificăm situațiile în care un articol hotărât aflat la
finalul cuvântului ajunge în fața acestuia.
Nehotărât – stă înaintea substantivului, indicând
faptul că elementul denumit este necunoscut,
nedeterminat cu exactitate.
Exemple: „un”, „o”, „niște”(caz nominativ, acuzativ)
„unui”, „unei”, „unor” (caz genitiv, dativ)
Posesiv (genitival): al, ai, a, ale, alor
Acest tip de articol se poziționează inaintea
unui substantiv sau a unui pronume în
cazul genitiv. De asemenea, el face parte
din forma finală a pronumelui posesiv,
precum și din cea a numeralului ordinal.
Articolul posesiv plasat înaintea unui
substantiv sau a unui pronume cu funcția
sintactică de atribut se acordă în gen și
număr nu cu substantivul sau pronumele
in genitiv, ci cu substantivul determinat
Demonstrativ (adjectival):
 cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor
Articolul demonstrativ stă lângă un adjectiv sau
numeral și marchează legătura dintre acestea și
substantivul determinat. Se numește și „adjectival”,
întrucât întărește ideea exprimată printr-un adjectiv
(ex. „fata cea frumoasă”).
Acest tip de articol se acordă în gen, număr și caz cu
substantivul determinat de adjectivul (sau de
numeralul) lângă care este poziționat.