Statuia lui Lenin si Monumentul „Aripi”

Statuia lui Lenin din București a fost realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat în parcul din
fața Casei Scânteii din 21 septembrie 1960 până în 3 martie 1990, când clădirea fusese deja
rebotezată Casa Presei Libere.

În perioada 1952-1957, când se construia Casa Scânteii, conducerea de partid a hotărât că în fața ei

trebuia amplasată o statuie a lui Vladimir Ilici Lenin. Sculptorul Constantin Baraschi, reprezentant de
frunte al proletcultismului, foarte apreciat în epocă, a realizat o asemenea lucrare și, fiind sigur că va
fi acceptată, a și turnat-o în bronz. Spre uimirea lui, lucrarea fost refuzată însă de
conducerea Partidului Muncitoresc Român, care a considerat-o ireverențioasă la adresa marelui
Lenin, care stătea cu un deget băgat între vestă și cămașă și cu o mână în buzunar. Concursul a fost
câștigat, în 1962, de sculptorul Boris Caragea.
Statuia realizată de Constantin Baraschi ar fi devenit în final, după istoricul de artă Pavel
Șușară, statuia lui I. L. Caragiale din București, prin decapitare și înlocuirea capului cu cel al marelui
scriitor, informație infirmată de sculptorul Paul Vasilescu.
Folclorul urban spune că bronzul necesar statuii lui Lenin provine din statuia ecvestră a Regelui Carol
I, care fusese topită de comuniști în 1948.
Monumentul a fost inaugurat joi, 21 aprilie 1960, cu o zi înainte de aniversarea a 90 de ani de la
nașterea lui Lenin, pe platoul din fața Casei Scînteii, cu titulatura completă în epocă Combinatul
Poligrafic „Casa Scînteii I. V. Stalin”.
În ziua de 4 decembrie 1987, într-o vineri, devreme, în zori, statuia lui Lenin a fost incendiată. Autorii
incendierii nu au fost descoperiți, dar se bănuiește că sunt aceiași care, cu câteva luni înainte,
incendiaseră „Arcul de Triumf” din placaj, montat în fața Palatului Expozițional din Piața Scânteii, pe
care era scris cu litere mari: „Epoca de Aur Nicolae Ceaușescu”.
În 4 martie 1990, macaragiul Gheorghe Gavrilescu a venit din proprie inițiativă în Piața Scînteii, cu
automacaraua pe care o avea în primire, și a dat jos de pe soclu statuia de șapte metri din bronz a lui
Vladimir Ilici Lenin, apoi a dat jos și statuia lui Petru Groza, din fața Facultății de Medicină „Carol
Davila”. Ambele statui au fost duse în parcul de lângă Palatul Mogoșoaia, unde au zăcut multă
vreme.  Macaragiul Gheorghe Gavrilescu, care fusese una din victimele represiunilor în urma revoltei
de la Brașov din 1987, s-a sinucis patru ani mai târziu pe 22 februarie 1994, spânzurându-se din
cauza neîncrederii în noile structuri ale statului și dezamăgirii provocate de clasa politică
românească.
Regizorul francez Claude Lelouch a realizat în România filmul Ces amours-là(fr), în care joacă Anouk
Aimée, Dominique Pinon, Zoltan Butuc, Vasile Muraru și Florin Busuioc. Atunci când a descoperit
statuia lui Lenin, abandonată după zidul Palatului Mogoșoaia, s-a hotărât să filmeze o scenă care nu
era inițial prevăzută în scenariu, implicând cow-boy, indieni nuntași și o orchestră completă
împresurând reprezentarea monumentală a liderului comunist într-o imagine mai apropiată de filmul
balcanic decât de cel francez.
Ioana Ciocan, artist vizual și asistent la Universitatea de Artă din București, este autoarea unei replici
a statuii liderului sovietic Vladimir Ilici Lenin. Monumentul, care a fost dezvelit în data de 26
ianuarie 2010 la ora 11, pe soclul unde până în 1990 se afla statuia turnată în bronz realizată de Boris
Caragea, era realizat într-o viziune modernă, neconvențională și nu avea nicio legătură cu statuia
greoaie de 7 m realizată de Boris Caragea. Lenin în viziunea Ioanei Ciocan avea o înălțime de 3 m
fiind creată din boabe de orez, bomboane cip și alte astfel de materiale perisabile, pe un miez din
polistiren, și având chipul artistei. Statuia insolită a stat pe soclu o singură zi.
În 2011, după ce a zăcut la Mogoșoaia 20 de ani, Statuia lui Lenin, a fost mutată, printr-un protocol
inițiat de Ioana Ciocan, într-un spațiu păzit al Poliția Municipiului București.
După demolarea statuii lui Lenin au existat o serie de proiecte pentru acoperirea spațiului gol astfel
creat, dar singurul care s-a materializat este „Proiect 1990” , început de Ioana Ciocan pe 26 ianuarie
2010. Prin „Proiect 1990”  se expun lucrări de artă contemporană cu caracter temporar.

 Monumentul „Aripi” - o sculptură propusă de sculptorul Mihai Buculei, reprezentând trei

aripi stilizate, realizate din oțel inoxidabil, placate cu bronz patinat, se dorește a fi amplasat în
locul soclului. Deși aprobat încă din 2002, proiectul s-a împotmolit în hățișul birocratic. Potrivit
domnului Buculei, finanțarea proiectului său a fost oprită și o parte din bani direcționați
către Memorialul Renașterii, contestatul obelisc ridicat în memoria eroilor revoluției române.
Gigantul monument „Aripi” va fi aproape la fel de mare ca Arcul de Triumf din București.

 O altă variantă luată în calcul după Revoluția Română era amplasarea statuii Elisabetei Rizea,
țărancă din satul Nucșoara, devenită un simbol al opoziției anticomuniste. De asemenea în anii
’90, sindicatul tipografilor a propus amplasarea în zonă a unei statui a lui Mihai Eminescu.

 În 2003, administrația publică a Sectorului 1 a organizat un concurs câștigat de

sculptorul Adrian Ilfoveanu. Proiectul acestuia, o sferă de metal, cu diametrul de zece metri,
sugera bila cu litere și semne grafice a mașinii de scris, reprezentând libertatea de cuvânt a
ziariștilor și scriitorilor, câștigată după 1989.
In exact același loc a fost amplasat, în mod simbolic, monumentul „Aripi”, o statuie închinată eroilor
rezistenței anticomuniste din România .

Inaugurarea monumentului a avut loc la 30 mai 2016, în prezența delegației Asociației Foștilor

Deținuți Politici din România, condusă de dl. Octav Bjoza, a președintelui Klaus Iohannis, a presei și a
publicului
Statuia - simbol al libertății și al avântului neîngrădit spre cer - este constituită din trei mari aripi,
reprezentate stilizat, realizate din oțel inoxidabil și placate cu bronz patinat. Soclul masiv al
monumentului este acoperit cu plăci de marmură roșie (reutilizate din postamentul fostei statui a lui
Lenin). La baza monumentului, separat față de soclul acestuia, se află o placă memorială.
Opera înaltă de 30 de metri reprezintă trei aripi stilizate, realizate din oțel inoxidabil placate cu bronz
patinat, și este un monument dedicat luptei anticomuniste din România. Lucrarea are o greutate de
102 tone și o înălțime de aproximativ 24 de metri, iar soclul acoperit de granit pe care este
amplasată are o înălțime de 6 metri. În comparație, Arcul de Triumf are o înălțime de 27 de metri.
Statuia este amplasată pe axul Casei Presei Libere și a șoselei Regele Mihai I (fostă Șoseaua Kiseleff),
pe direcția nord-vest.