ONISIFOR GHIBU

PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ

MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

V \

DICTATURA SI ANARHIE
,

, .

PRIVIRI CRITICE ASUPRA EVOLUTIEI I DIRECTIVELOR

-
JNVTMNTUL UI I EDUCAT.I EI SUB REGIMUL..,.
ANTONES CU (1940-1944)

SIS IU, 1944

\
TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE .DACIA TRAIANA-, SOC. AN.

www.dacoromanica.ro
 ONISIFOR GHIBU
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANE

DICTATGRA S1ANARHIE
PRIVIRI CRITICE ASUPRA EVOLUTIEI SI DIRECTIVELOR
INVATAMANTULUI SI EDUCATIEI SUB REGIMUL
ANTONESCU (1940-1944)

SIBIU, 1944
TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE DACIA TRAIANA", SOC. AN.

www.dacoromanica.ro
 RAspAndirea acestei cArti a fost opritA de
regimul Antonescu, la 5 Octotnvrie 1943,
cu toate a Censura presei din Sibiu apro-
base, coalA de coalA, tipArirea ei.
Cartea, tipAritA la 1943, se publicA abia
astAzi, subt un titlu nou i cu o prefatii
scrisA acum.

www.dacoromanica.ro
 CUP RINSUL :
Pagina

Prefal VII
Preliminarii : Privire critia asupra evolutiei si directi-
velor invtmntului i educatiei romnesti dela 1940 si
pu ast5zi 1
I. Anul de Incercare 1940 J anteeedentele lui . . . 3
II. Biserica l Scoala In primele dou decenii ale Romaniel Mari 4
III. La rliscruce de drumuri . . . . . . . . 6
Conducgtorul Statului - despre scoalg i educatie . . . 6
IV. Un sociolog la conducerea Bisericii si a coalei . . a
V. Un militar In fruntea Bisericii si a coalei . . . . 10.
1. In spiritul ConducAtorului Statului, pg. 10. - 2. Directivele mi-
nistrului militar, pg. 11. 3. Un buletin al Ministerului, pg. 12. -
4. PAreri din rgndurile inspectorilor secundari, pg. 12. -
5. Greseli
fundamentale de legiferare, pg. 12. - 6. Greseli fundamentale de orga-
nizare, pg. 14. - 7. Erezii educative si betie de cuvinte, pg. 14. -
8. Intre spiritualism si marxism, pg. 17. -
9. Cum se concepe nationa-
lismul, pg. 17. - 10. Lipsg de consecventg, pg. 19. - 11. Pledoarie
pentru un Institut de educatie a natiunii si pentru o Constituantg filo-
sofica-pedagogica, pg. 19. - 12. Un alt aspect al educatiei natiunii,
pg. 23, - 13. Se pune problema pregatirii viitorilor profesori secundari,
pg. 25. 14. Cum s'a pus aceastg problema in Ardeal, la 1919, pg. 25. -
15. Problema pregatirii viitorilor profesori secundari, pg. 26. - 16. 0
noug formulA pentru preggtirea profesorilor, pg. 30.
VI. Un dialectician la arms eulturii najionale . . . . 49
1. Crize i iarAsi crize, pg. 40. - 2. 0 crizA salvatoare ? pg. 41. -
3. Dupg ce criterii se desemneazii ? pg. 41. 4. Incercare de
a schita personalitatea noului titular al culturii nationale, pg 42. -
5. Pozitia mea fatA de d.1 ministru I. Petrovici, pg. 43. - 6. Cum il
privesc pe I. Petrovici filosofii romni, pg. 44. - 7. I. Petrovici i pro-
blema culturii si a tipurilor de culturg, la Academia Romgng, pg. 47. -
8. Locul lui I. Petrovici in istoria filosofiei, pg. 50. - 9. Ce fel de
filosof este I. Petrovici, pg. 53.- 10. Sour% biografie a lui I. Petrovici,
pg. 54. - 11. Originalitatea lui L Petrovici, pg. 57. - 12. I. Petrovici,
oratorul, pg. 58. - 13. I. Petrovici, scriitor, pg. 61. 14. I. Petrovici
popularitatea, pg. 62 15. I. Petrovici i consecventa, pg. 63. -

www.dacoromanica.ro
iv
Pagina

16. I. Petrovici i filosofia compromisului, pg, 64.

i filosofia, pg.
-
65.
17. I. Petrovici si
- 19. Intre meta-
artele, pg. 64. - 18. I. Petrovici
fizic pi religie, pg. 71. - 20. I. Petrovici si ideea de Dumnezeu,
pg. 73. - 21. I. Petrovici si religia crestinA, pg. 74. - 22. I. Petrovici
nu este crestin, - el este adept al lui Ade, pg. 76. - 23. I. Petrovici
24. Nationalismul i umanitarismul in con-
pi problema culturii, pg. 77.
ceptia lui I. Petrovici, pg. 80. - 25. I. Petrovici i specificul national,
pg. 82. - 26. I. Petrovici, - spiritualitatea europeanA si abseng Ro-
miniei, pg. 85. 27 I. Petrovici i destinul neamului romnesc,
pg. 90. - 28. I. Petrovici, orn politic, pg. 94. - 29. I. Petrovici -
ultranationalist, pg. 95 - 30. Nationalistul I. Petrovici - patronul
babiloniei minoritare a Frontului renasterii nationale", pg. 96 - 31. Spa-
tiul vital romanesc in conceptia lui I. Petrovici, pg. 101. 32. I. Petrovici,
organizator al culturii si al educatiei, pg. 103. - 33. Manualul de psiho-
logie al lui I. Petrovici, pg. 103.
pg. 108 - 34. I. Petrovici si T. Maiorescu,
35 Atitudinea filosofului T. Maiorescu fag de lirnba si
istoria romaneascA, pg. 111. - 36. Atitudinea lui T. Maiorescu fag de
cultura clasicA, pg. 113. 37. M. Eminescu despre valoarea nationalis-
mului, pg. 115. 38. M. Eminescu si filosofia, pg. 116. - 39. Leacul
preconizat de Eminescu in contra pesimismului si a scepticismului,
pg. 116. 90. I. Petrovici si M. Eminescu, pg. 117. - 41. I. Petrovici
nu poate fi socotit filosof adevArat, ci dialectician, pg. 118. 42. 0 ex-
perienta din care neamul romAnesc ar fi trebuit sA invete ceva, pg. 120.
VII. Ide Ile directive si inifiativele Ministerului Culturii nafionale
-
ai al Cultelor sub I. Petrovici (1941-1943) . . . . 122
1. Programul noului ministru, pg. 123. - 2. Din activitatea subsecreta-
riatului cultelor i artelor, pg. 127. - 3. Programul subsecretarului de
stat al ministerului culturii nationale, pg. 128. - 4. Piograrnul subsecte-
tarului de stat al educatiei extrascolare i premilitare, pg. 129. -
5. Programul secretarului general al ministerului, pg. 130. - 6. Programul
directorului general al invAtamantului secundar, pg. 131.
unui inspector general al invagmantului, pg. 132.
- 7. Atitudinea
8. Babilonie cultu-
rald i pedagogicA, pg. 132.
-
I. Petrovici, pg. 133.
- 9. 0 nouA luare de pozitie a ministrului
10. Intre educatia romaneasca si cea german,
pg. 135. - 11. 0 noul scoalA romneascA", pg. 135. - 12. Tineretul
extrascolar si premilitar, pg. 136. - 13. Contra falsei intelegeri a culturii
pg. 137. - 14. In loc de Gh. Lazar - Corneille si Pascal, pg. 138. -
15. Teologia mai presus de filosofie I pg. 139. - 16. Cel mai funda-
mental ideal educativ desinteresarea, pg. 140 17. Schopenhauer,
- orgoliul i vanitatea, pg 140. 18 In loc de armonie cu stiintele
naturale, subordonarea lor fag de filosofie, pg. 141. 19. Separarea
instructiei de educatie, pg. 142
inculturii.
- 20. Dupa elogiul vanitAtii - elogiul
Dela Schopenhauer, la Lascr Catargiu, pg. 142. - 21. Legi
noi de adaptare, pg. 142
23. In loc de progres
22. Legea invAgmantului superior, pg. 143.
regres, pg. 146. - 24. Noua lege a Seminariilor
-

www.dacoromanica.ro
 r
Pagina

pedagogice universitare, pg. 148. - 25. In ce priveste invittAmantul

secundar, in loc de Iegi organice" - carpeli i mereu carpeli,
pg. 151. - 26. Eludarea decretului-lege din 4 Octomvrie 1941, la 15
Ianuarie 1942, pg. 151. 27. Instructiuni, parainstructiuni si contra-
instructiuni, pg. 152. 28. Duplicitatea fata de factorul religios in
educatie, pg. 155. -
29. Separarea instructiei de educatie, pg. 156.
30. Noi Programe analitice provizorii, pg. 156. 31. Noua programa
-
este o monstruozitate didactica, pg. 157. - 32. Un florilegiu de teme
educative", pg. 164. - 33. Dupit mutilarea programelor - mutilarea,
pia. la totala lipsit de demnitate, a istoriei nationale, pg. 167. -
34. 0 reformA de o originalitate unica in istoria invatamantului secundar
din intreaga lume, pg. 170. - 35. Eliminarea limbii engleze din noua
program analitica, pg. 173 - 36. Atitudinea lipsit de orice demnitate
feta de limba, cultura si politica italiana, pg. 173. 37. Recut, broasca
5i stiuca, pg. 176. 38, Crearea unui nou tip de profesor intermediar,
pg. 179. 39. Antologia filosofica a ministerului, pg. 181. - 40. Cum
se intelegea odinioara rostul invatamantului filosofic la Romani,
pg. 183. - 41. Antologia filosofica n'are nimic ortodox si romanesc
in ea, pg. 186. - 42. Nicio legatura cu evolutia noastra culturala
pg. 188. - 43. Antologia filosofica va aduce numai sporirea haosului
-44. $i acum, sa ne intoarcem la scoala primara,
pg. 191. -
cultural, pg. 190.
45 Monopolul cartilor didactice, pg. 191. 46. Abece dare
de odinioara, pg. 193 - 47. Patriotismul i eroismul in Abecedarul
ministerului, pg. 194. 48. Educatie religioasa factice, pg. 195.
49. Atmosfera moral& i sociala a Abecedarului, pg. 196. - 50. Ce fel
-
de Aritmetica invatal copiii din cl. I., pg. 197.
scoala de astazi, pg. 198. - - 51. Patriotismul din
52. Cum faceau patriotism cartile de scoala
din Ardealul de acum un veac si mai bine, pg. 205.
urmarite de scoala primara. de astazi, pg. 206.
vitrinA I pg. 208..-56.55.Cartea --
53. Obiective
54. Tractor de
Lipsa oricarui sistem in alcatuirea cartilor de
citire, pg. 210.- de citire pentru cl. II, pg. 211. - 57. Ce
istorie se invata in cl. II, pg. 211. - 58. Cartea de cetire penttu cl. III,
pg, 213. 59. Cartea de cetire pentru cl, 1V, pg. 214. 60. Cum ii
este infatisat copilului de zece ani, prezentul si trecutul romanesc ?
pg. 215. -
61. Ce rezultate poate produce un astfel de invatarnant
istoric ? pg. 222.
odinioarl ? pg. 223. -
62. Cum era invatamantul istoric in scolile de
63. Actualism, nationalism, patriotism, pg. 224. -
64. Parodia invatamantului religios, pg. 226. - 65. Un invatamant
stiintific care condamna poporul roman la inferioritate i la o veritabila
robie culturala i economica, pg. 231. 66. Cateva cuvinte despre
limba i stil, pg. 238 - 67. Executia tehnica a manualelor, pg. 239. -
68. Literatura didactica actuall pentru scolile primare este intr'o mare
decadere, pg. 240. - 69. Cum se poate remedia aceasta situatie ?
pg. 241. 70. GrAdinile de copii, pg. 242. 71. Ce-ar face astazi
T. Maiorescu ? pg. 242.
VIII. Concluzii , . 243

www.dacoromanica.ro
 PREF'ATA
I.
Nu alegem vorbele dup cum
indulcesc sau inAspresc, ci dupA cum
acopAr mai exact ideea noastrA
and suntem aspri, nu vorbele,
ci adevArul ce vroim a-I spune e aspru.
De aceea nu prea lntrebuintam eufe-
mismele.
Ne pare rAu cA in tara aceasta
nu s'au aflat pururea destui oameni
can s alba curajul de-a numi lucrurile
cu numele lor propriu, nu cel figuratTM.
Cu aceste cuvinte ale lui M. Eminescu') dau drumul in
largul lumii romeinefii, paginilor ce urmeazd.
Cdt de fericit Cif fi fost clacd n'ar fi trebuit se': le a$tern pe
hdrtie, dacd in local lor a$ fi putut scrie un imn de preamd-
rire a silintelor qi a sfor(drilor generafiei chemate sei intdreascd,
dupd implinirea sfintelor noastre visuri, minunata injghebare dela
1918-1919, care a fost Romania Mare, dar care, vai, la 1940
s'a ndruit ca o jucdrie de carton.
Am scris cu sdngele sufletului meu aceste pagini dureroase,
in ni$te vremuri grele $i apdsdtoare, nu atdt din pricina eveni-
mentelor externe, cdt din pricina propriei noastre nemernicii in-
terne.
Am luptat mult cu mine insumi pand cdnd m'am putut
hotdri sd iau condeiul in mind. Dupd frdmdntdri tantalice am
') A se vedea articolul Felonie i credinl, din Opere complete, editia
I. Cretu, vol, IV, pg. 428.

www.dacoromanica.ro
VIII

ajuns la convingerea ca a fi un la$ $i un treideitor, dacii Cif teicea,.

dacd n'ci$ avea curajul sd spun tuturora adeviirul pe care-I"
cunosc ci dacti n'a$ cduta sd le deschid ochii asupra prdpastiei
pe care noi infine ni-o sdpdm.
Cdci, trebue s ne dam seama, c nenorocitile cari au venit
peste capul nostru, ca popor i ca stat, nu ne-au fost aduse de
altii, ci de noi iffine i cd mind ce nu ne vom indrepta noi, in
zadar vom a$tepta vreun bine dela

De sigur c paginile cari urmeazd nu sunt senine, nu sunt

obiective", nu sunt academice", ele sunt pline de subiecti-
vism, de tumult, de revoltd. Ele au pe kingd aceste mari cusururi,
o singurd calitate : stint sincere, seilbatec de sincere. .5'i sunt por-
nite din unicul gtind de a folosi altora, indiferent de ceit razz mi-ar
putea aduce mie.
Poate cd savantii, meqteri in imbhitirea de teorii Matte i in
intoarcerea lor pe toate fetele, le vor socoti drept un pamflet,
vrednic de dispretul kr suveran, qi vor trece la ordinea zilei peste ele.
De aceeffi pdrere vor fi $i multi profitori $i intreaga ceatd
de adulatori ai putenzicilor zilei.
Nu, stimat cetitor, paginile acestea nu sunt ditu$ de putin
ceea ce se intelege de obiceiu supt numele de pamflet" 9. Nici
dimensiunile, nici tonal, nici metoda lor nu le poate infira in
rdndul unor asemenea scrieri. Ele sunt ceea ce se exprimd, in mod
riguros, in subtitlul kr : priviri critice asupra unor domenii de
viald dintre cele mai importante pentru viitorul neamului. Pot sei
afirm, in acelaqi timp, cd ele sunt ci contributii la istoria contem-
poranA.
Ceea ce ne lipse$te intr'un mod de- a-dreptul ingrijordtor in
vieata noastrd publicd este critica diferitelor ramuri ale yield noastre
nationale, critica competentd, obiectivd, de bund credingt $i de
bundvointii, critica menitd a distruge ce e fals $i rau i a-
intdri ce e bun $i necesar. In local ei, avem lauda ieftind i su-
Dupei Dictionarul enciclopedic de Candrea si Adarnescu, pamfletul este
o brosurd satiricd i defdimdtoare", iar dupd Larousse mica scriere satiric
violente.

www.dacoromanica.ro
 IL
perficiald,l) adulatia $i perierea, sau apoi bdrfirea $i tigdnia.
In cazul cel mai inofensiv inteilnim in locul kr, tdcerea Wei sau
complice.
Istoria contemporand, care ki popoarele inaintate se cultivii
pe o scard larget, la noi nu se intalneTte aproape de kc. Istorio-
grafia noastrd Ii limiteazd cercetdrile sale aproape numai la
epoci mai indepdrtate. Chiar din manualele $colare, in cari eveni-
mentele contemporane ar trebui sd-si gaseascd un reflex cat mai
fidel qi mai obiectiv, istoria contemporand sau lipsute cu desd-
varqire, sau se intalneqte in formele cele mai vinovate, de ditirambi-
desgustatori la adresa unor personagii cari azi sunt mari", pentru
ca mane Sd cadd, apoi, in plind uitare.
IlL
Cartea aceasta a fost scrisd qi tipdritd in toamna anului
1943. Planul ei initial a fost insd altul, deceit cel pe care
imprejurdrile neprevdzute m'au obligat sei-1 urmez. Gandul meu
era de a relua editarea Anuarului pedagogic, pe care incepusem
sd-Vpublic in anul 1913, la Sibiu, qi pe care mai int& guvernul
unguresc, apoi alte cauze m'au irnpiedecat sd-1 continuu2).
Intreg materialul pentru vol. II. al Anuarului pedagogic era
gata de tipar in vara anului 1943. Partea I. a lui cuprindea, pe o
intindere de 248 pagini, o serie de Preliminarii, pe cari, indiferent
de regimul timpului, le socoteam necesare problemei pe care
voiam s'o servesc prin publica(ia mea.
Ca $i la 1913, pe timpul dominatiei maghiare a Ardealului,
pentru mine pedagogia nu era un oarecare mdnunchiu de teorii
savante, stabilite de cutare mare" pedagog clasic", modern"
sau de specialitate", ca dogme sacrosancte pentru toate vremu-
rile qi pentru kate locurile, ci ea mi se prezinta ca marea evan-
9 In ultimul limp a apdrut la Sibiu, un mare volum de istorie culturald
care este un veritabil monument de confuzie, de analfabetism i de semidoctie.
Doi gazetari de bund i onorabild reputatie s'au griibit s scrie despre el re-
censii foarte elogioase prin diferite gazete. Exprimeindu-mi in fata br mirarea
pentru asemenea aprecieri cu total gratuHe i intrebemdu-i dacii in adevcir au
cetit cartea inainte de a fi scris despre ea, amlindoi recensentii" mi-au martu-
risit, cd au cetit numai tabla de materii.
Aga se face la noi de celg mai multe ori critica.
2) Vezi cu privire la aceasta : 0. Ghibu: Prolegomena la o educatie ro-
mneasca, Bucurefli, 1941, pag. 96-109.

www.dacoromanica.ro
X

,ghelie a vremii in vederea regenerdrii trupesti si suflete$ti a nea-

mului si a inarmdrii lui cu tot ceea ce-1 poate pane in situafia de
a fi un neam vrednic, luminat, harnic, moral, stlipan pe soarta
sa $t in stare de a define o situafie orzorabild in cadrul istoriei
al umanitcifii. Pentru a putea face din el un astfel de neam,
.7i
nu-i deajuns, insd, set- tii cum sd lucrezi, ci mai intdi trebue s $tii :
ce a crezut el in trecut fi ce crede el astdzi despre sine fi : 'care
au fost in trecut $i care sunt astdzi ideile directive si rnetodele
de lucru ale .conduccitorilor destinelor lui?
Oricine zideste ceva, inainte de a se apuca s clddeascd,
cerceteazd mai intai terenul, pentru a vedea clacd el este solid,
sndtos, uscat, ferit de vanturi si mai cu searnd in vremuri cum-
plite ca cele de acum, dacd el nu este minat. Numai duper'
aceea zice Doamne-ajutd!" fi se apucci de lucru.
Dandu-mi seama de marea importanfii a factorului edu-
cafie" pentru regenerarea neamului, factor pe care-1 socotesc
mai important deceit ori care altul, am crezut, prin urmare,
cd cel dintdi lucru care trebue hicut este de a cerceta in mod
atent si cu intreaga sinceritate : care sunt directivele actuale ale
educafiei in concepfia si in practica conduccitorilar, pentru ca,
clacei ele sunt cele mai bune, sd ne inheimdm cu tofii la carul lor
fi sci le ducem la biruinfd, iar dacci nu sunt bune, s le inki-
turdm $i s punem in loc ceea ce este in adevcir bun.
De sigur cd o asemenea cercetare este un lucru foarte greu,
delicat si periculos, dici el te poate pane in contrast acut cu cei,
pentru moment, mari i puternici, cari nu-fi vor ierta nicidecum
o asemenea indrdsneald. Totus, dupd cum la 1913 nu m'arn sfiit
sd intreprind o asemenea investigafie, care avea s ma expand la
rigorile unei stdpdniri strdine i dusmane, nu m'am temut nici
acum, sub un guvern de dictaturei romaneascii, sd caut adevdrul,
care este mai puternic deceit guvernele treciitoare si sci-1 spun
kith nicio reticenfd, de dragul qi pentru binele neamului rneu.
Asa s'au ndscut Prelirninariile celui de-al doilea Anuar pe-
dagogic, pe care voiam sd-1 public $i care, ca pi cel dintdi,
n'avea sd fie un volum masiv de esseuri" savante si preten-
fioase, ci un catehism de credinfe aspre, menit a strange pe toll
educatorii intr'un singur gaud mantuitor, asa cum prima mea
incercare dela 1913 reu$ise sei fie, pentru acea vreme, in
mare mcisurd.

www.dacoromanica.ro
 XI

La 1913, dup apari(ia primului Anuar pedagogic, guvernul

unguresc a initiat anumite meisuri in sensul ca eu sd nu-mi mai
pot continua opera inceputd, socotitei foarte primejdioasez pentru
ideea de stat maghiar a epocii, la 1943 guvernul romem a luat
mcisuri ca Anuarul meu nici meicar sei nu poatei fi tipdrit, iar
partea care a reuqit totuf sei vadd lumina tiparului, sei nu poczki
fi pusii in circulatie.1)
Ceizemd, la 23 August a. c., guvernul de dictaturei care a
luat asemenea meisuri, m'am veizut indemnat sci scot din pivni-
tele tipografiei materialul tipeirit qi sei-1 dau publicittii, evident,
fdret niciun fel de schimbare, addugeindu-i numai Prefata
prezentei, cu explicatiile qi intregirile pe cari mi-le impune mo-
mental de fatez.
Iv.
Se vor gsi, de sigur, destui de aceia cari vor explica ge-
neza acestor pagini prin supeireirile pe care mi le-a pricinuit re-
gimul dictatorial Antonescu si in special fostul ministru al culturii
nationale, d-1 I. Petrovici.
Tin sd liniftesc pe cei ce ar fi ispititi sec creadei cei eu, in
scrisul meu, ma conduc de resentimente personale, cei faptul de
a ma fi oprit cu atezta insistentei asupra exponentului cultural al
regimului trecut nu se datoreqte ceituq de putin unui asemenea
moth,. De fapt eu totdeauna am avut despre d-1 I. Petrovici peirerile
pe cari le am acum. Nu peste mult se vor implini trei decenii
de ceind eu m'am oprit pentru intezia oath asupra ideilor $i ail-
tidinilor d-sale gi ceea ce am scris atunci despre d-sa MI este deceit
o prefatare a ceea ce am scris cu treizeci de ani mai tezrziu.
Mkt in adeveir, ce scriam eu in revista Tribuna, pe care o
editam in anii 1915-1916 la Bucureqti, dimpreand cu prietenii
mei Constantin Buc?an $i Ghitei Popp, despre d-I L Petrovici,
rare pe atunci era profesor la Universitatea din Iasi.
Analizeind cuprinsul Numeirului I al revistei Cuvnt din
Iasi, in care a apeirut i un articol al d-sale, intitulat : Evolutia
miqcdrii iredentiste", articol in care ajungea la n4te concluziuni
cu totul curioase, ziceam : Meirturisim cei dela profesorul de logicei
Ordinul Nr. 12951 din 5 Octornorie 1943 al Prefecturii judetului Sibiu,
confirmat la 9 Octomorie 1943 prin dispozitia Prezidentiei Consiliului de Min4tri,
comunicald mie, oral, prin secretarul general 0. Vlddescu.

www.dacoromanica.ro
XII

al Universiteitii din Iasi, ne asteptam la alM logicei, deceit aceastar

care in kc sei contribue la inlturarea zdpeicelii generale din taro,
o face s creascei si mai mare. Cine crede cei prin astfel de re-
viste in doi peri ajutti cauza nationaki, e sau un naiv, sau un
om de rea credinter (Tribuna, Bucuresti, 1916, Nr. 6, pg. 108).
V.
Faptul di I. Petrovici, pe thud scriam paginile cari urmeazeir
era ministru al culturii nationale, nu mat putea refinea cdtus de
putin de a spune pe fate': adeveirul despre el.
Ce-ar fi, Doamne, dacd ne-am potrivi pcirerile despre oameni,
tinemd seama de situatia oficiald a acestora i nu de calitatea qi
de continutul ideilor kr ?
Niciodatel in vieata mea, eu nu m'am sfiit sei-mi spun pa-
rerile deschis si feud nicio teamei in fata oricui. dacei din
cauza aceasta am avut adeseori de suferit, aceste suferinte au
fost infinit mai mici deceit suferinfele morale pe care as fi avut
sd le indur dacei as fi tdcut cuminte", ca atettia alfii, leiseind
reiul sei deiinueascei mai departe.
De altfel si in chestiuni de ordin public, nu este acum in-
tdia oard ceind ma ridic fatez de ministrul I. Petrovici. Am hicut-a
in repetate reinduri, incei inainte de aceasta cu 17 ani, pe ctind
d-sa era pentru intia oath ministru de instructie, iar eu eram
membru al Senatului Pull, in calitate de reprezentant al judetului
Orheiu. Cu kate cei eram, oare cum, din acelasi partid, care era
la cdrmei, i-am adresat atunci o serie de interpeldri, cari i au
pricinuit nu putine enervdri si strdmtoreiri. Voiu aminti numai
interpeleirile mete in chestia statisticei inveildmemtului, a profeso-
rilor cursisti din Ardeal9 si a Fondului de studii ardelean". Mai
cu seamei aceasta din urmei interpelare, pe care am adresat-o in
sedinta dela 15 Februarie 1927 a Senatului, ated ministrului in-
strucfiei I. Petrovici, cat qi ministrului cultelor V. Goldis, I-a pus
pe cel dinteti intr'o situatie foarte grea. Dupei anun(area ei, I.
Petrovici a venit la mine i m'a rugat sei nu steiruesc ca sei-mi
rdspundd i el, deoarece tin cunoaste de kc chestiunea, de$i ea
face parte din resortul mi. Sa ma multumesc cu reispunsul mi-
nistrului cultelor, care, fiind ardelean, va putea rdspunde mai
1) Vezi ale mele Prolegomena la o educatie romneasa, pg. 370 382 p
388-395.

www.dacoromanica.ro
 XIII

lemeinic intr'o chestiune ardekneascd. Urmarea a fost cd de cate

ori era pusd la ordinea zilei desvoltarea interpelarii $i reispunsul
guvernului, de atatea ori ministrul cultelor se imbolneivea" sau
uita" sei vie la sedintei. Rind ce a ceizut guvernul. In chipul
acesta au sceipat amandoi mini$trii de reispunsul pe care aveau
sei-1 dea intr'o chestiune palpitantei, care a fost apoi timp de
peste un deceniu obiect de discufie in opinia publicei romemet si
strainer, in diferite organe ale ministerelor, in Universitatea din
Cluj, in congrese, etc. qi care a adus enorme prejuditii intregei
noastre cauze nationale, prin proportiile ingrijordtoare pe cari
le-a luat.
Ceea ce .nu 1-a impiedecat pe I. Petrovici, ca in aceeafi
chestiune in care se declara complet incompetent, dupei treispre-
zece ani, in cursul ceirora nu s'a mai ocupat catu$ de putin de
ea, sei paqeascei, in Parlamentul Frontului renaqterii nationale",
in calitatea sa de deputat, ca specialist, eland certificat cu laudd
supreme! guvernului , care a solutionat acea problemei in modal
cel mai vinovat cu putinfei 9
Imprejurarea cei, la un moment dat omul care comitea
gre$elile analizate in paginile ceirtii prezente era ministru, nu
putea fi, deci, nici decum o piedecer pentru a ma ocupa de el, ci tocmai
dimpotrivei. Ministrii sunt aceia, a caror activitate trebue supus
mai atent criticii, pentrucei de ideile $i de faptele kr atarnei fe-
ricirea sau nefericirea teirii. Miniqtrii infelepti, minitrii cu adevdrat
filosofi nu se pot supeira pe criticile sanaloase, dimpotriva, ei
trebue sei se bucure de ele, s le caute, sei le stimuleze.

In calitatea mea de director al Seminarului pedagogic uni-

versitar Gheorghe Lazar", eu mi-am luat adeseori indrersneala
de a critica" anumite meisuri de ale Ministerului culturii natio-
nate, in convingerea c asemenea critici sunt deosebit de bine
venite cauzei $i c ele nu pot jigni &Ras de putin persoana cuiva.
Criticile mek, pentru cari aq fi meritat sei mi se aducei mulfumiri,
cum, de altfel, mi s'au qi adus intr'un anumit caz, de ceitre
fostul ministru, general R. Rosetti, pe d-1 I. Petrovici au avut
darul doar ser-1 irite fi sa-1 determine la reizbundri, cu de cari
eu nu m'am mai intalnit niciodatei in vieata mea de pand aci.
9 Vezi cartea prezentii, pag 96-101.

www.dacoromanica.ro
XIV

VL
Se citeazd adeseori o vorbei a beitranului Platon, c statele
atunci vor fi fericite, cnd vor fi conduse de filosofi.
Anumifi insi, pentru a se complace filoso falai roman ajuns
rninistru al culturii nafionale, qi au fdcut obiceiul de a referi
aceastil vorbd si la cazul lui I. P., fericind Romania pentrucd
a patut sd vadd realizat postulatul marelui ganditor al antichi-
kifii elene.
Dar, vai, filosoful nostru nu are prea multe din insuqirile
pe cari Platon le cerea adevdratului iubitor de infelepciune. Girt
filosoful" roman este mai mull iubitor de forme $i de fraze ci-
zelate, de fairnd si de glorie, de laude $i de situafii, el este
mai mult iubitor de sine, decal iubitor de infelepciune adevdratd
si indrumiitor spre o asemenea intelepciune. Dintre tofi filosofii
rornani, cari in anumite momente ale viefii lor au ajuns sei fie
conduceitori ai spiritualitfii romane$ti, un T. Maiorescu, un
V. Conta, un P. P. Negulescu, niciunul n' a fost preocupat
in a$a de mare miisurci de sine insus i n'a fdcut din speciali-
tatea" sa o trambulind personald, ca I. Petrovici. Iar in ce pri-
veqte influenfa hzi, ca ministru, asupra inviifermantului romanesc,
ca unul care cunosc de aproape evolulia istoricd a acestuia, cu
privire la care am tipdrit o serie de cercetdri, dintre care urzele
au fost publicate, Inca la 1916, in Analele Academiei Romarze,
afirm c niciodaki in tot trecutul nostru, n'a stdpanit in domeniul
viefii qcolare o asemenea anarhie, ca cea patronatii de ministrul
filosof" I. Petrovici.
Bietul Platon dacii ar vedea opera prefiosului san urmas,
cred c s'ar intoarce mahnit in mormant si poate c ar blestema
ceasul in care a spus vorbele citate mai inainte, de care posteri-
tatea a faicut atata abuz.
VII.
Am analizat in paginile preliminare ale Anuarului pedagogic,
sortit s remand poate c pentru totdeauna neterminat, anarhia
introdusd de 1. Petrovici in $coald $i in vieafa noastrd culturaki,
in genere, nu e nevoie sei mai insist $i aici asupra ei. Tottrfi,
fin sd subliniez din rzou vinovtia de-a-dreptul criminal de care
el s'a fdcut culpabil prin literatura didacticd cu care a inzestrat
$coala primard mai ales. Hrana sufleteascd de toate zilele a mi-

www.dacoromanica.ro
 XV

lioanelor de copii a fost sistematic infectatd sub ministeriatul lui

I. Petrovici de otrava unei inveifdturi viciate pernii'n rdrunchi,
ea a fost invelit in haina mincinoasd a frazei goale, lipsite de
infeles $i de probitate. Intreaga literaturd didacticd a fost ticluil
pentru a exalta cu vorbe mari $i prekicute cultul unui om treccitor,
de dragul cdruia au fost jertfite toate adevdrurile mari qi eterne
ale neamului i ale umanitcifii. Aceastii literaturd nesincerd, fa-
bricatd de scribi anonimi, lipsifi de orke talent, de orice serio-
zitate qi bun simf, oameni gala sei laude pentru bani, in orke
moment, pe oricine, fie pe Armand Ctilinescu, fie pe exregele
Carol II, fie pe Maregalul desrobitor" sau pe grandilocventut
sciu omonim, aceaski literaturd didacticd constituie nu numai
culmea decciderii acestui important gen literar, ci gi o veritabild
primejdie pentru sufletul neamului.
Acum, la inceputul unui nou an qcolar ne gasim intr'a
situafie frei precedent : n'avem, pentru copiii de $coald primard
niciun singur manual care sd poatd fi pus in meina lot; Cdci,
toate abecedarele, cdrfile de citire, cdrfile de aritmeticii etc.,
intrebuinfate in ultimii ani, au fast Ricute exclusiv in spiritul
Itiareqalului", sau mai bine zis, in spiritul lingu$itorilor mare-
qalului Antonescu, cu vorbe umflate, cu retorism rdsuflat, cu
patriotism de fraze mari, goale de credinfd, goale de con finut,
goale de invd Ward. Niciodatd qcoala primard romdneascd nu s'a
gasit intr'o situafie atilt de grea ca acum. Catastrofa politicd i
militard pe care am lost oscindifi s'o inregistram la acest inceput
de toamnd, nu este nici pe departe ateit de ingrijoratoare, ca aceea
pe care trebue s'o inregistreze cultura qi educafia romeineascd.
VIII.
ce-a fcicut I. Petrovici din Universitcifi! Dezastrul pro-
vocat de el in acest domeniu nu e mai mic decdt cel pe care I-a
provocat in inveildmcintul primar i in cel secundar. In local
qtiin(ii de calitate, sub ministeriatul lui I. Petrovici a fost ridicald
pe primul plan cultura de cantitate, in local primatului carac-
terului, lichelismul, in locul pregdtirii pentru sforfarea mica-
i pentru suferinfa creatoare, s'au introdus fraza sonord, exhibi-
pile 1:pare, dorul de confort facil i comod Ca dovadd elocventd
a acestei politici culturale, amintesc faptul c atunci, cdnd intr'o
e dirge/ a Senatului Universitdfii din Cluj, finutd la Sibiu in cursul

www.dacoromanica.ro
XVI

anului Folar 1943144, prorectorul acestei Universiteiti, I. LupaF,

a atras, in cuvinte lapidare, atentia ministrului asupra marei
primejdii in care se geisefte spiritul acesteia, dirijat in mod greet
de insufi rectorul ei, Dr. I. Hatieganu, rninistrul in loc sei caute
meisurile reclamate de o asemenea stare de lucruri, s'a multumit
sd primeascet demisia prorectorului fi, sd nurneascd in locul lui
pe an acolit de al rectorului, acuzat de vinoveitii dintre cele mai
grave, pe S. Dragomir.
Nu este local aici sei ma opresc, afa cum ar trebui, asupra
epocei Petrovici" din istoria Universiteitii clujene. 0 s'o fac
aceasta poate cei in alte cadre fi cu alt prilej. Dar rzu pot trece
cu totul peste ea, kith s dau expresiune tristului adeveir, cd
aceasta a fost epoca celei mai mari anarhii din intreaga ei istorie,
anarhie introdusd, patronatd i sustinutci cu milioane grele de
ale tdrii, intr'o vreme de reizboiu, ceind soldatii n'aveau ceimafe
pe ei fi n'aveau armament suficient. Sd iea oricine in memo- si
sd ceteascd az atentia cuvenitd Anuarul Universittii din Cluj
Sibiu pe anul 1941/42, un volum de 864 pagini!, monu-
ment de vorbeirie goald, de exhibitii retorice $i oratorice, de Mudd .
rogenie de beilciu si de neadevdruri penibile, toate menite de a
sustinea un regim de dictaturd al unor oameni plini de sine qi
lacomi de situatii fi de glorie. De asemenea, sd rdsfoiascd oricine
revista Vieata universitar si sd descifreze din ea uqurinta cu
care marii frazeologi. lipsiti de sinceritate, imbatd studentimea cu
apd rece, abeitdnd-o dela munca serioasd qi dela idealurile ode-
vdrate. $i, in sfelrfit, acela pe care-1 doare inima pentru neam,
sd se osteneascd i sei ceteascd publicatia francezd a Centrului
de studii i cerceari privitoare la Transilvania, intitulatd Revue
de Transylvanie, redactatd de S. Dragomir, pentru a vedecz pdnd
la ce grad s'a coborit la Universitatea Daciei Superioare, conftiinta
noastrd de neam cu drepturi de autohtoni fi alcdtuitori de slat
pe pdmdntul nostru strdmo?esc, qi la ce decddere a ajuns simtul
pentru adevdrul istoric qi pliintific.
lx.
Imi clocotqte sufletul de indignare, thud pun pe hdrtie
aceste rdnduri qi blestem ceasul in care soarta m'a fdcut sd fiu
coleg de universitate cu omul care a fost in stare sd scrie si sei
rosteascd cuvintele de mai jos: Suntem (noi, Rcrnemii fi Ungurii)

www.dacoromanica.ro
srlota popoare izolate care s'au acluit In vatra larg a Du-
mOrii, la adapostul Carpatilor, despArtind imensele mase de Slavi
si Germani. Taina persistentii noastre milenare trebue cAutatA in
faptul cA ambele popoare constituiau un unic bloc, ale
dirui liziere, orientall i apuseanA, se apOrA si se Intregesc
reciproc".1)
Rog pe ce(itor sd nu creadd cd acestea ar fi cuvintele de-
putatului roman trdddtor loan Drago's dela 1848, omul de
incredere al lui L. Kossuth, ale renegatului Moldovn Gergely,
fost rector al Universitdjii maghiare din Cluj, inainte de 1916
sau ale celuilalt tradator, Vasile Mangra dela 1910 1918,
omul de incredere al lui Stefan Tisza. Nu, acestea sunt cuvintele
profesorului S. Dragomir, rostite, in calitatea sa de istoric $i de
ministru, chiar in fa(a skintului altar al catedralei din Arad, la
5 Noemvrie 1939.2)
Pentru acest profesor si ministru, noi Romeinii ne-am
aciuit"8) pe aceste meleaguri acum o mie de ani, deodatd cu
Ungurii, cu cari am constituit un singur bloc qi cu cari trebue
sd impcir(im acum fora dela egal hi egal
Oricat de extraordinard ar pdrea o astfel de teorie, susjinutd
de anumi(i renegaji qi trckitori de pe timpul Ungurilor, dar care
dela 1918 rzci mai inregistrat nici un singur reprezentant roman,
exorimarea ei in forma de mai sus din partea lui S. Dragomir
nu este intampldtoare, de ocazie, ea nu este o simpld frazd
convenjionald sau o scci pare din vedere, ci este o mrturisire
conqtientd organica a autorului ei. Acesta i-a dat expresie qi in
parlamentul Frontului renasterii nalionale", in rdspunsul la inter-
pelarea deputatului I. Petrovici, ministrul de mai tarziu, cu pri-
vire la noua politica minoritard, pe care a inaugurat-o, in cali-
Vezi ziarul Romania, Bucuresti, Nr. 519 din 8 Noemvrie 1939.
2) De altfel, V. Mangra n'a mers asa de departe ca S. Dragomir in con-
sideratiile side asupra raportului dintre poporul roman fi cel maghiar. latil cum
prezinta acesta, raporturile din chestiune : Cele doud natiuni cari stau izolate
in mijlocul oceanului slay, care amenintd din toate pdrtile : natiunea maghiard
si neamul romeinesc, sunt strans legate una de alta cu toate fir ele intereselor lor.
Aceaski convingere a cdlduzit politica inteleaptd i atat de clarvdzcitoare a
contelui $te fan Tisza, atunci &Ind a voit s infdptueascd armonia friiteascd intre
Maghiari i Romdni". (Vezi : Telegraful roman din 22 Octomvrie 1916, Nr 87).
9 A se aciuia insemneazd : a se addposti, a se refugia, a se pripdsi, a
Ase oploi. (Vezi: Dictionarul limbii romdne al Academiei Romdne).
It

www.dacoromanica.ro
XVIII

tatea sa de ministru al minoritatilor: Nu facem transactii pentru

a ne descurca de greutatile momentului, ci pazim destinele acestui
neam prin intocmiri durabile qi printr'o impartire a rnotenirii
ce administrilm". Asadarei mostenirea" noastrei dela inaintafii
daco-romani, nu este un bun propriu, de care putern dispune,
ea ne este data numai intr'o administrate, pe care trebue s'o
impeirtim cu minoritatile !
Iatei o formula originalei, a ceirei paternitate tevine in in-
tregime istoricului S. Dragomir si pe care a aplaudat-o, lard nici
o rezervei, interpelatorul I. Petrovici.

Te intrebi cu tot dreptul: cum este cu putingi ca in fata

altarelor bisericilor noastre si dela tribuna parlamentului romdnesc
sei se poatei debita astfel de teorii, prin care se face tabula rasa
din teoria originii noastre daco-romane, din aceea a continuitcifii
noastre in Dacia traiand qi din aceea a autohtoniei noastre pe
acest pamant ?
Cum se poate ca intreg fundamental istoriei si polzticii
noastre nationale, incepdnd dela Grigorie Ureche qi Inocentiu
Micu-Klein, sd fie pur i simplu sacrificat pe altarul teoriei mol-
dovanghergheliste-mangriste, reluatei si brevetatii, tam nesam, de
un istoric roman modern, cu pretentii de indrumeitor al destinelor
nationale ?

Apelez la toti istoricii romni, la Academia romn, la Uni-

versitatea din Cluj, la toate celelalte Universitati romneti din
tarA si la toate celelalte institutiuni culturale nationale, s declare.
daca imprtsesc in vreo mAsur orict de mica teoriile de mai
sus ale lui S. Dragomir, pentru ca, in caz afirmativ, eu sd pot
face mea culpa in fata tdrii qi a istoriei si sd pot trage ultimele
concluzii ale atitudinii mele at& kid de S. Dragomir, cat si fata
de I. Petrovici.

Caci teoriile lui S. Dragomir nu au numai o importantd

istoricd tiintificd, ele n'au fost pur qi simplu rostite cu graiu
viu si tipdrite in gazete, reviste si ceirti, ci din ele s'au tras con-
cluziuni pentru politica statului roman Fi acele concluziuni au con-
tribuit la dezastrul Romaniei MaH dela 1940.

www.dacoromanica.ro
 XI X

Nu vreau sti insist aici mai pe larg asupra acestui aspect

al problemei. Aceasta am facut-o intr'o lucrare vasta, tiparita in
anul 1940, la Cluj, sub titlul Politica re1igioas6. i minoritara a
Romniei, in care i-am adus lui S. Dragomir o lungd serie de-
invinuiri nespus de grave, la care dansul n'a putut rdspunde pana
in clipa de fate!' nici un singur cuvant, in publicitate. Aceasta-
tacere echivaleazd cu o osemda inapelabild.
X.
Marea gravitate a cazului nu rezidd insd nici in faptul cd-
autorul lor a proferat i a pus in practicd teoriile de mai sus in
anii 1939-1940, cand, in calitatea sa de ministru al minorita-
filor putea, eventual, crede, cd aprinzand $i Necuratului o luma-
nare, va putea trece mai u$or puntea, ci in faptul cd el le sus-
fine si la 1944, duper ce Ungurii i Nemfii, pe cari i-a protejat
mai presus de orice logica i pe cari i-a organizat in grupuri
etnice" cu o situafie de drept public, ni-au facut ceea ce stie toatd
lumea, la 1940 i dupa aceea.
Enigma aceasta psihologica este mai cu anevoie de deslegat.

Dar, sa urmarim aceastd fazd a probleinei, pe baza publicafid

periodice Revue de Transylvanie, al cdrei director este S. Dra-
gomir. Iatd ce scrie acesta in studiul sau intitulat : La politique
minoritaire de la Roumanie entre 1918 et 1940, publicat in ul-
timul torn (VII IX, pg. 279-290) al amintitei reviste, apdrut in
anul curent, studiu care, de fapt, este conferinfa pe care a finut-o
S. D., in anul 1942, cu concursul guvernului Antonescu, la
Universitd file germane din Viena i Breslau.
Pentru a nu se strica Cli Nemlii, cari 1-au invitat sa find
conferinfe la universitdfile br, i cu Ungurii, protejafii ace-
stora, S. Dragomir s'a menfinut fi de astadatd in cadrele
noilor sale teorii. In lac set fi finut conferinfe despre Originea
Romnilor, despre Situatia actual a Romnilor sau despre Mi-
siunea istorica a Romnilor, conferenfiarul i-a ales un subject
menit a-i justifica pe de o parte propria activitate politica din
anii precedenfi, pe de alta de a-1 prezenta pe autor ca
pe un om politic roman de viitor intr'o Europa noud".
EviThnd si cea mai mica aluzie la originea noastrd daco-
rornand $i la autohtonia noastrd, pe care istoriografii unguri

www.dacoromanica.ro
XX

le combat, i cu cari istoriografi nu voia sci se angajeze la luptet,

conferentiarul a finut set declare : De altfel, eu nu vreau set
susfin cii teigaduirea vechimii sau chiar a autohtoniei unuipopor asezat
de secole intr'o anumitd regiune, ar putea avea corzsecinte practice
.asupra drepturilor rzationale imprescriptibile. Chiar dac istoria ar
reusi s dovedeasca c Romnii n'au aprut in Transilvania decat
in grupe izolate, in yeacul al X-lea, c numrul lor a sporit in
secolul XIII-lea, pentru a nu deveni considerabil cleat in sec.
XVIII, ceea ce corzstituie dupci toatd evidenfa o negafiune a
adevezrului istoric, sirzgur faptul c zdrobitoarea majoritate a acestei
provincii este formatii in zilele noastre, de elemental romemesc
mai viguros si mai carat decal ori uncle altundeva, trebue sei
cadet in cumpcind mai greu deceit oricare altd considerafiune".
Iata sacrificat acum i argtimentul istoric, pe care toate ge-
nerafiile de luptdtori, de cloud sate de ani incoace, I-au invocat
cu o credintd neclintit i cu o mandrie impundtoare.

XL

In materie de politica' minoritard, de altfel, conform pcirerilor

autorului, nici drepturile istorice si nici experienfa nu valoreazd
nimic, factorul dominant al politicii de stat in aceasta materie
nu este altul, deca.t principiul care a prezidat la nasterea si la
formarea acestui stat", adecd, in cazul din spetd, a Statului roman.

Sd vedem, care a fost, dupd autorul nostru, principiul care

a prezidat la nasterea si la for marea noului stat roman, irz 1918,
Iatd-1: In adunarea in !care ei au proclamat unirea lor cu Re-
gatul Romaniei, Romnii din Transilvania au avut meritul de a for-
mula si principiile cari trebuiau s conduc politica noului Stat, fata
de grupurile (I) etnice alogene ale provinciei deplinti i intreag4 (!)1)
libertate national pentru toate popoarele conlocuitoare". In acest
chip se Incepe istorica declaratie dela Alba-Iulia, care
ctsigurd grupurilor (!) etnice alogene, deodatd cu libera intrebuintare
limbii kr in invdtdmant, administratie si justitie, o reprezen-
tare propor(ionald in Corpurile legiulloare si o largd autonomie
yeligioasei".

1) In textul autentic al declaratiei dela Alba-lulia cuvintele si intreagS"

nu se gasesc (0. G.)

www.dacoromanica.ro
 . XXV

Inainte de a incerca sd analithrn problema pusd in aceste-

reinduri, de autor, trebue s observdm cei acesta cornite un gray
anahronism : el introduce in discutie o notiune de drept inexi-
stentd la 1918 si anume notiunea grupurilor etnice". Afa ceva,
dupd cunostinta noastrd, nu existd in terminologia juridicd $i.
politicd a timpului, ci ea este o inventie a Frontului rena$terii
nationale", respectiv a fostului secretar general al acestuia (S.
Dragomir).
In ce priveste afirmatiunea c principiul citat de autor este
principiul de bath al hotdririlor dela Alba-Iulia qi cd cu el se
incepe chiar istorica declaratie dela I Decemyrie 1918, aceasta
constituie un veritabil fals istoric. Cazul acesta este cu atat mai
gray, cu cat autorul acestei falsificdri este chiar fostul secretar
al Adundrii dela Alba-Iulia. Cum se poate ca insusi secretarul
acestei istorice adundri sd vind si, dupd 25 de ani, s rdstoarne
ierarhia hotdririlor ei, dupd interesul personal pe care-1 are rno-
mentan i sd prezinte lucrurile intr'un sens direct catastrofal i
din punctul de vedere al adevdrului istoric, si din acela al inte-
resului national superior ?
Dar, oricine deschide o carte de istorie poate afla, fdrd nicio
greutate, cd primul punct al lzotdririlor dela I Decemvrie 1918, a
fost acesta : Adunarea nationald a tuturor Romnilor din Tran-
silvania, Banat si Tara ungureasca, adunati prin reprezentantii lor
indrepttiti la Alba-Iulia, in ziva de 1 Decemvrie 1918, decre-
teazd unirea acelor Romni si a tuturor teritoriilor locuite de
dansii, cu Romnia. Adunarea nationald proclamd indeosebi dreptul
inalienabil al natiunii romne la intreg Banatul cuprins intre
rfiurile Mures, Tisa si Dundre".
Mci prin grand nu i-a trecut vreunui Roman, care a avut
vreun rol in istorica adunare din cetatea lui Mihai $i a lui Horia,
sd declare cd pdmantul Romaniei Mari este mostenirea tuturor
adusilor de vant pe aceste plaiuri. Ca dovadd citeim numai aceste-
cuvinte ale insusi raportorului hotdririlor dela Alba-Inlia, V.
Goldi$ : Teritoriile locuite de Romni, dela descalecarea lui
Traian i pand astzi au fest teritorii romdnesti. Nu exist putere
de a suci logica ping acolo, cd invactliri1e elementelor straine
dirijate pe aceste teritorii in chip artificial si prin abuzul de pu-
tere al statului, cu scopul desfiintrii noastre nationale, sd poatd,
clatina dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. .Aa.
ceva ar fi sanctionarea dreptului de brutalitate",

www.dacoromanica.ro
XXII

XII.
Este adeveirat cei supt pct. III, adunarea dela Alba Iulia a
proclamat ca principii fundamentale la alceituirea noului stat
roman" $i o serie de idei, printre care este f i cea citatei de S.
Dragomir, dar acele principii nu sunt nicidecum crfa cum incearca sd
le prezinte S. D aleituri de unii minoritari interesati. Ca do-
vadd citarn qi aici insafi interpretarea lui V. Goldi$: Ungurii si
Safii zice acesta, la 1928, intr'o vreme &Ind nu putea prevedea
cei nepotul sau S. Dragomir va ajunge sa cante irz cor la unison
cu aceia, du$i in reitacire prin aparente, au crezut ca. cele 6
puncte din art. III, ar fi constituit programul politic al partidului
national f i in consecintei se cerea cu insistentei partidului national
realizarea lor in vieata statului roman . .. Dar ipoteza minorita-
rilor e fal$e . . . Nu s'a dat prin hoteirirea dela Alba-Iulia un
program politic de partid, ci s'a talcuit rzoua evanghelie a civili-
zatiei umane . Nu este niciun program, ci este o doctrine:, o
conceptie de stat, un ideal . . . Reispunderea istorica qi politica
pentru hotdrirea dela Alba Iulia n'o are vreun partid politic, ci
o are inaintea tuturor, autorul care s'a simtit aleituri de suftetul
poporului roman, cu adeveirat iubitor de dreptate $i libertate.
Punctul I din art. III, acel cu libertatea nationald pentru toate
popoarele, este transcris aproape textual din brosura subsemna-
tului, tiparitel la Arad in anul 1912, in Umbel maghiara despre
Problema nationalitatii" . . Punerea in aplicare a acestor cre-
.

dinte in vieata Statului roman, e o alta poveste. E problema cea

mai grea a acestui slat . . Solutionarea fericitei a problemei nu
.

depinde insei numai de Romani, ci poate mai malt de inse$i pa-

poarele minoritare ale tarii, care vor trebui s geiseasca formulele
$i atitudinile de adaptare la noile conditii ale vie(ii lor in situa-
tiunea cu deseivar$ire schimbata" ')

Interpretarea mi V. Goldi$, este cu total concludente : prin-

cipiile proclamate in art. III, sant un deziderat ideal, a cdrui
implinire viitoare 1111 atdrnd in prima linie de Romani, ci de mi-
noritari, atunci cand ei vor fi in stare sa inteleagei ca Romania
este un stat national, in care ele trebue sei se incadreze conform
'1 V. Go1dis : Discursuri rostite in preajma Unirii si la Asociatiunea cul-
tturalA Astra", Bucuresti 1928, pg. 23-25.

www.dacoromanica.ro
 XXIII

acestei structuri fundamentale a ci. De altfel, reispunderea pentru

.hotaririle dela Alba lulia, Ii priveste, cunz spune insusi autorul,
inainte de oricine, pe el, adecei pe V. Goldis, si pe nimenea altul
Este si acesta un punct de vedere .
Am dovedit in cele de pana aci, mai presus de orice in-
doialei, c profesorul S. Dragomir, fostul secretar al Adundrii
dela Alba-lulia i fostul ministru al minoritafilor etnice, a adoptat
cu privire la originea Romanilor, la autohtonia lor i la continui-
tatea lor in Dacia, teoria renegatilor din era ungureasca i c5 el
prezinta in mod intentionat fals i hotaririle dela Alba-Iulia,
intervertind ierarhia lor, interpretand in mod cu totul fals sensul
lor i inventand notiuni de drept periculoase pentru Statul roman.
XIII.

Am putea incheia, cu acestea, reifuiala noastra cu S. Dra-

gomir. Dat fund insd, cd efectele practice ale ereziilor acestuia,
atat in vieafa nafionald, cat qi in vieata Universitdfii din Cluj,
-erezii sustinute cu inclaratnicie si de fostul ministru I. Petrovici,
i de rectorul I. Hatieganu, cari se solidarizeath pe toatei
linia cu autorul kr, prezinta o nespus de mare gravitate,
suntem nevoifi a urmari mczi departe problema, luand ca bath
acelasi studiu din Revue de Transylvanie,
Analizdnd buclucasele declaratii dela Alba-Iulia, S. Dra-
gomir, continua : Aceste declaratii constituie o dovadei grditoare
despre liberalisinul acestei generatii ardelene, liberalism al clrui
echivalent inzadar 1-ar cduta cineva la vreun alt Stat modern".
In consecinfa, autorii Constitufiilor din 1923 i 1938, au
adoptat principiul egalitdfii drepturilor, ca bath a tratamentului
grupurilor etnice".

Cetitorul atent va fi observat tendinfa permazzentd a auto-

rului studiului din chestiune de a sublinia grupurile etnice-, cari,
,precum am amintit si mai sus, sunt o notiune inexistentd la 1918,
ca i la 1919, la 1923 si la 1938. Nici in declarafia dela Alba-
Iulia, nici in Tratatul minoritatilor .dela 1919, nici in cele cloud
Constitufii ale Romdniei, acest termen, sau un echivalent al lui,
nu se intalneste. El este o invenfie a lui S. Dragomir, care a
..inaugurat in vieata Statului roman o politica minoritarei cu totul

www.dacoromanica.ro
XXIV

in afarti de prevederile cuprinse in tratatele pi constitutiile amintite, .

depiisind tot ceea ce s'a inregistrat nu numai in traditia noastra
politica, ci fi in tot restul lumii. S. Dragomir i$i face an titlu de
mandrie din aceea cci, sub ministeriatul sau li s'a acordat gru-
purilor etnice hbertatea aproape nelimitat de 0-fi cultiva carac-
terele kr nationale $i de a intemeia dupa placul lor, asociatiuni
de natura sociald, cultural& economica pi chiar qi politica". Dis-
pozitiile din Statutul minoritatilor, stabilit de guvernul Frontului
rena$terii nationale depafesc cu mult cadrul principiilor stabilite
prin Tratatul privitor la protectiunea grupurilor etnice (I) alogene".

Problema grupurilor etnice", care a contribuit la slabirea,

la compromiterea i la dismembrarea Romaniei, este o problema
de drept international public malt prea important& decal s putem
trece peste ea.
Am sustinut $i sustinem di in niciun act politic valabil sau
obligator pentru statul roman, notiunea de grup etnic" MI se
intalneqte.
Este adevarat ca anumiti comentatori ai Tratatului minori-
tatilor sustin ca acesta ar proteja nu numai pe indivizii consi-
derati izolati, ci ca in oarecare forma" el ar proteja minorita-
tile" (ceea ce inset nu este egal cu grupurile etnice", aqa cum
ele au fost organizate de F. R. N ), luate Ca entita(i colective. ')
Dar majoritatea absoluta a autorilor de specialitate cari s'au
ocupat de aceasta problema este de parerea, cii clauzele trata-
tului nu preconizeaza drepturi pentru minoritati, ca atare, ci numai
pentru indivizii singuratici apartinatori acestora. Insu$i profesorul
ungur Arthur Balogh, recunoafte : Une des lacunes trs facheuse
des traits, est qu' ils ne contiennent pas des dispositions claires
a regard de la reconnaissance de la personalit civile des minorites"
(apud G. Sofronie, o. c. pg. 154). Studiind diferitele argumente
pro qi contra aduse in discutie, d-1 G. Sofronie, profesor de drept
international public la Universitatea din Cluj qi director cti Cen-
trului de studii ardelene de supt conducerea lui S. Dragomir,
ajunge la concluzia ca nu trebue dedus ca tratatele minoritatilor
au creat o noud persoand juridicii, grupul minoritar, un nou
Vezi cu privire la aceasta G. Sofronie, Principiul nationalittitilor in
tratafele de pace din 1919-1920, Bucureqti 1936, pg. 152 . u.

www.dacoromanica.ro
 XXV

subiect de drept international". Sofronie citeazd in sprijinul tezei

sale qi scrisoarea lui Clemenceau, adresatd $efului statului polon,
Paderewsky, in legeiturd cu situatia Evreilor din Po Ionia i a
Rutenilor din Cehoslovacia : Elles (clauze'e tratatului) ne con-
stituent pas une reconnaissance de Juifs en tant une communaut
politique distinct dans l'Etat polonaise" (pg. 155).
A recunoaqte personalitatea juridic?' a grupurilor minoritare
ar insemna zice acela$i G. Sofronie crearea unui anta-
gonism intre stat qi minoritti" (160). Ceea ce Societatea Natiu-
nilor n'a urindrit ctitu$ de putin. Ci, tocmai dimpotrivd. In punctul
III al Rezolutiei Adundrii acestd Societii(i, din 21 Septemvrie
1922, se precizeazd in mod clar c minorittile sunt Orli con-
stitutive ale natiunii alatuitoare de stat '), cu care ele trebue
sci se identifice : L'Assemblee, tout en reconnaissant le droit
fondamental des minorits a tre protges par la Societe des
Nations contre toute opression, insiste sur le dvoits qui incombent
aux personnes appartenant aux minorits de race, de religions' ou
de laugue, de cooperr en citoyens loyaux, avec la nation a.
laquelle ils appartiennent maintenant" (id. ib. 161, nota). Mai
putem invoca, in aceea$i ordine de idei, declaratia Malt in
qedinta consiliului Societtilii Natiunilor dela 6 Martie 1929, de
Aristide Briand : In materie de protectie a minoritatilor, Socie-
tatea Natiunilor n'a incercat niciodatd sci se sustragd obligatiilor
sale, dar ea trebue inainte de toate s se preocupe de respectul
suveranilltii nationale" (o. c. pg. 168).
Din aceastd cercetare samara- rezultd in mod neindoios c
grupurile etnice" infiintate de S. Dragomir, nu au nicio justifi-
care in Tratatul pentru protectia minorittilor, dupd cum nu au
nici in Constitutia tdrii sau in vreo lege a acesteia. Dimpotrivd,
ele sunt direct contrare intregului spirit al acelui tratat.

Cdt de arbitrard este aceastd no(iune, se poate vedea si din

faptul cd ea nu este prevdzutd nici in Statutul minoritdtitor elaborat
de guvernul roman la 1938, $i nici in vreo altd lege ulterioard.
Ea este o creatiune cu destwar$ire ilegald, din punct de
vedere de drept, qi inoportund i periculoasd din punct de vedere
1) Asa dar, nu pArti constitutive ale natiunii-mame, sau ale patriei
marne, ceea ce constituie o deosebire fundamentald.

www.dacoromanica.ro
politic national. Ea a fost ticluitA in secret, pentru motive pe cari
S. D., niciodat nu le-a mArturisit i cred CA nici nu le va putea
mArturisi vreodatA.
Intreg eqafodajul juridic $i nafional al politicii rninoritare
dragomiresciene, cu aceasta cade in mod iremediabil. Toate con-
cesiunile pe cari S. D , le-a Mart minoritarilor unguri $i germani,
privite si teoretic i practic, se prezinta ca acte de veritabilA
ft/Ware.

Termin consideratiile relative la acest punct cu cuvintele pe

cari d-I G. Sofronie, actualul subaltern al lui S. D , le spunea
drept incheere a cercetdrilor d-sale privitoare la problema gru-
purilor minoritare : Pawl la o eventuald dar rzecesard reformd
.a regimului de protectiune, trebuesc condamnate repetatele incer-
sari de ponegrire a Statelor obligate, asupra felului cum ele i$i
indeplinesc indatoririle kr, ceea ce in cele mai dese cazuri, con-
.stitue o armd revizionistd ci o actiune de provocate incorddii in
relatiile dintre Statele obligate qi minoritatile kr. Duper cum trebue
deopotrivd piirdsitd politica extinderii obligatiilor de protectiune,
pentruca orke ldrgire a drepturilor actuale, generos acordate $i
generos respectate, rzu poate fi de nature!' deceit s contribue la
,skibirea consoliddrii acestor state" (pg. 168).
S. Dragomir, in kc sd fi tinut minoritdtile in frau! impus
de tratatele internationale i sd IL lucrat la intdrirea suveranitatii
nafionak, a procedat invers. Ca ministru, ieri, fi astdzi ca profesor,
ca director al Centrului de studii ardelene si ca prorector al
Universiteitii alungate din centrul Ardealului, cu concursul lui
I. Petrovici si al acolitilor acestuia, prin politica lui grefitd, pe
care continua s'o apere, el n'a fdcut qi nu face altceva deceit sa
contribue la shibirea consoliddrii Statului roman.
XIV.
Pentru lamurirea definitivd a chestiunii grupurilor etnice
suntem nevoiti sa facem un nou excurs in analiza tratatului dela
9 Decemvrie 1919.
Conducdtorii politici romani s'au obimuit a crede $i a sus-
tinea, cii acest tratat impune Romaniei obligatiuni extrem de
.grele, pe cart aceasta nu le poate cdka deceit expunindu-se sd-si
.vadd suueranitatea serios amenintata Pirerea aceasta o debitau

www.dacoromanica.ro
 XXVII

mai ales diplomatii" romani cari au trait timp indelungat de

parte de tard qi de pulsul ei. Printre aceqtia, cel mai preipeistios
a fost d-1 N. Petrescu, care-$i zirea de predilectie Coalmen, f i
care a fost, din nefericire pentru tard, ministru plenipotentiar pe
leingei Liga Natiunilor, apoi la Berlin $i l Roma, pe urmei mi-
nistru de externe, apoi ambasador (1) pe langei Sf. Scaun.
Trebue set recurzoa$tem cei situatia pe care i-a creat-o Ro-
meiniei tratatul amintit, numai prin ignoranta forurilor noastre
conducatoare a ajuns sa fie socotit ca un tratat pentru pro-
tectia minoriteitilor din Romania". Nu, acesta este un tratat
general intre principalele Puteri aliate i asociate qi intre Ro-
mania. In acest tratat se prevcid, printre altele, qi clauze in le-
gaturei cu protecfia minOrittilor etnice, clauze cari, en pufthe
excepfiuni, sunt identice cu cele din tratatele incheiate cu Jugo-
slavia, Polonia Cehoslovacia, etc. Exceptiile sunt aproape toate
in favorul nostru. Citez, astfel, art. 11, care prevede cci Romania
consimte sa acorde, sub controlul Statului roman, comunitatilor
Secuilor i Sa$ilor din Transilvania, autonomia locald in ce pri-
ve.Fte chestiunile religioase i qcolare". Am subliniat cuvintele :
sub controlul Statului roman", deoarece ele au un sens cu total
favorabil Statului nostru, facand din el arbitrul intregei chestiuni.
Este adevdrat c articolul imediat urrncitor (12) prevede eel Romania
consimte" ca toate stipulatiunile privitoare la problema minori-
tdtilor sci constituie obligatiuni de interes international i sei fie
puse sub garanfia Societeitii Natiunilor". Dar, in fata ambelor,
acestor articole numai ignorantii sau vandutii pot afirma cei ele
inseamna restrictiuni grave pentru Romania $i c ar fi favori-
zeind minoritatile. Dimpotrivd, qi aceste articole, ca i celelalte
cautei sei rezolve problema minoritatilor in favorul natiunii alc-
tuitoare de stat $i, in cazul nostru, in favorul Statului roman,
care este declarat suverarz in chestiunea Secuilor $i a Saqilor.
Dacei ar fi altfel, tratatul n'ar fi vorbit de autonomia locald a
Secuilor i a Sasilor, pusd sub controlul Statului roman, ci ar
fi vorbit de autonomia nationala a Ungurilor i a Germanilor
din Romania, sub controlul SocietZifii Naliunilor.
Nu tratatul este de vind ca in kc de autonomia biseri-
ceascei i $colard a Sasilor, pe care ei o p aveau completd,
Inca de sub regimul maghiar, in Romania s'a ajuns la auto-
nomia nationalei a grupului etnic german" cuprinzeind, in afard

www.dacoromanica.ro
de Safi, fi pe $vabii din Banat qi Satumare, fi pe Germanii
din Bucovina, Vechiul Regat, Dobrogea i Basarabia, gi nu-f
de vind tratatul, cd in loc de o autonomie bisericeascd i fcolarti
secueascd, aserneindloare cu a Safi lor, dar mai anevoioasd de
construit (din punct de vedere secuesc), din cauza divizdrii Se-
cuilor in catolici, reformati $i unitarieni, s'a ajuns la autonomia
nationald a grupului etnic maghiar", care, contrar obligatiunilor
internationale, contopeste pe Secui in massa Maghiarilor qi-i
adund pe toti aceqtia intr'un singur bloc puternic qi primejdios,
De vind sunt oamenii politici romani, cari din meschine
motive electorale sau personale au consimtit sd stea de vorbd,
dela egal la egal, cu Maghiani fi cu Germanii din Romania, pe
cari i-au ajutat sd se organizeze dupd placul qi dupd interesele
kr, ajungand sa-$i constituie situatiuni cari au dus la nenoroci-
rile din 1940 fi din anii urmiitori.
De vind e, in mai mare mdsurii deceit oricine, S. Dragomir,
sub ministeriatul cdruia s'au organizat in mod concret qi oficial,
cu aprobarea qi cu concursul pe cat de devotat, pe atilt de sus-
pect al Statului roman, grupurile etnice maghiar $i german, de-
venite, in momentele critice ale acestuia, instrumente de disolutie.

XV.
Nu vreau s fac aici o analizei completd a politicii minori-
tare catastrofale a lui S. D., aceaSta am kicut-o, in parte, in
cartea mea amintit la alt kc, totusi, trebue s mei mai
opresc la cateva pasagii din conferinta tinutd de numitul la Viena
qi la Breslau $i tipiiritd in publicatia oficiald a Universitdtii,
la 1944.
Vorbind despre concesiunile pe cari guvernul dela 1938-1940
le-a kicut minoritcitilor qi in special Ungurilor $i Nerntilor, S.
D., zire : in ce prive $te domeniul vietii economice grupurile etnice (!)
alogene au avut latitudinea necesard pentru a se organiza dupd
placul lor" . Garantiile cari Ii s'au acordat de Stat au sustras
drepturile fi patrimonial kr dela orice atingere" (din parka
Statului). Mai mult chiar : Regimul roman a permis Bisericilor
minoritare sd se organizeze in scopul de a implini mai bine noua
functie pe care $i-au asumat-o, aceea de protectoare a nationa-
littii respective".

www.dacoromanica.ro
 XXIX

I* darer-, dupei ce s'a inventat organizatia grupurilor etnice",

.ca rzofiune de drept public, prin care acestea au devenit pur $i
simplu stat in stat" sau chiar stat mai presus de star, s'a
inventat o situatie noud de drept i pe seama Bisericilor mino-
ritare". Doctoral in teologie dela Universitatea din Cerneiuti, pare
a fi uitat cu deseivarsire : ce este $i ce trebue sei fie Biserica. In
kc ca el, in calitate de creFtin, de teolog, de ceteifean roman si
de ministru, chemat sir contribue la consolidarea statului national,
sei caute a readuce divina institufie a lui Christos la misiunea
sa genuind de cetate a lui Dumnezeu", respectiu de impeireitie
a lui Dumnezeu", menitei sei indulceascd $i sei strange"! relatiunile
dintre creaturile de diferite limbi ale Acestuia, prin iubire fret-
Nasal $i printr'o viziune superioard despre lume, in kc ca el
sal incerce a elimina intr'o cat mai mare metsurel contrastele ivite
in cursul vremurilor, intre diferitele rainuri ale Bisericii cre$tine,
neizuind spre armonizarea qi chiar spre unirea acestora, cel putin
inleiuntrul Statului roman, el legitimeazei existenfa bisericilor mi-
noritare", asigurandu-le chiar rolul de protectoare a nationalitdfii
grupurilor etnice qi fciceind, astfel, din ek parghii de antagonism
$i mai pronuntate Mire acestea i Statul roman.
Mergand inainte pe aceastei linie, S. Dr. ii face un Ulla
de glorie din aceea, cd Statutul din 1938, tirdind seamei de re-
vendicarile Bisericilor ungure$ti (!), le acordei cdteva liberterti noi
qi suprimd textele (de legi) cari au feicut obiectul discufiilor".
A fost destul deci, ca Bisericile unguresti sei ceard ceva
dela ministrul S. Dragomir, pentru ca acesta sei le acorde imediat
noi liberteiti" qi sei suprime legile cari nu erau pe placul
Ungurilor !
Tot astfel s'a intdmplat cu grupurile etnice" $i pe teren
$colar. Sistemul $colar minotitar din Romania, ne asigurei S.
Dr., este incontestabil cel mai liberal din toate regimurile co-
lure instaurate in cursul celor 20 de ani (in intreaga lume). In
teirile vecine, grupurile etnice romanefti sunt departe de a se fi
bucurat de un tratament atat de favorabil, cu toate c existd o
conventie speciald cu Jugoslavia".
Se pune intrebarea : oare de ce a trebuit sei inventeze Ro-
mania cel mai liberal regim Folar din toatei lurnea, regim care
ne- a dus, apoi la dezastrul dela 1940 ? oare de ce a trebuit
..ca Romania sd asigure tuturor grupurilor etnice liberta file cele

www.dacoromanica.ro
XXX

mai neteirmurite, cand Romanilor din Wile vecine nu le asigura

nimeni nimic, cu kate cd, dupd cum aratei S Dr. noi avem a
conventie specialei cu Jugoslovacia, conventie care s'a incheiat
de catre o comisiune romano-jugoslava din care a %cut parte
insui autorul constatarilor de mai sus ?
Cum a ajuns un ministru roman sei largeascei in mod cu
total nelimitat drepturile Ungurilor, ale Sasilor, ale .5vabilor, etc.
din Romania, cand in statele vecine Romanii erau redusi aproape
la nefiintel ?
XVI.

Dar inconstienta lui S. Dr., isi atinge apogeul adeveirat in

randurile in cari, duper' ce subliniazei din nou liberalismul kith
margini al Romariilor, ajunge la concluzia finald cd aceasta
trasatura a poporului roman a contribuit intr'o larga masura la
aplanarea conflictelor dintre nationalitti", adecei dintre minori-
tilde etnice si dintre Romani
Dacei aceste cuvinte ar fi fost spuse in 1939, sau in pri-
mdvara anului 1940, ele ar fi putut fi socotite ca expresiuni de
circumstantei mai mull sau mai putin acceptabile. Dar, rostite la
1942 si tipeirite, apoi, la 1944, dupd ce patru mari buceiti au fost
rupte, dimpreund cu 611, milioane de locuitori, din trupul Romaniei,
rostirea kr constitue sau o totalei inconstientd, sau o trdare
odioasd. Debitate dela indltimea catedrelor unor universiteiti
germane, cari se pare cci au vrut sd-1 onoreze pe intemeietorul
.grupului etnic german" qi al grupului etnic maghiar" din
Romania, aceste declaratii insemnez d o impacare cu arbitrajul
dela Viena din 30 August 1940. Attfel, cum s'ar putea explica
concluzia lipsitei de cea mai elernentard logicei a conferintei tinute
la cele cloud universitdti germane ?
Dupd cele petrecute la 1940, logic ar fi fost ca conferen-
tiarul sel-si fi incheiat conferinta sa astfel : Cu toate conce-
siunile ultrageneroase pe cari Statul roman le-a fdcut timp de
22 de ani minorildtilor etnice, rezultatul n'a fost cel asteptat, ci
tocmai contrarul. In momentul in care un nou reizboirz mondial
s'a desldrquit, minoritatile, ateit de ,bine tratate de Statul roman,
au cdutat sd se desprindd din angrenajul acestuia si sei se ali-
peascd sau sd intre in serviciul tdrilor kr marne. Dovadd cd
politica minoritard, oricat ar fi de liberalei, nu poate rezolvi pro-

www.dacoromanica.ro
 XXXI

blema minoritdtilor etnice si cd singurul remediu pentru pacea

dintre popoare este arondarea viitoarelor state pe baze strict
nationale. Inc& priveqte Romdnia, aceasta va trebui sd lupte
pentru repatriarea in fdrile kr de origind a tuturor elementelor
minoritare din cuprinsul ei i pentru readucerea in cadrele sale
a celor cdteva rnilioane de conationali din Rusia, Bulgaria,
Serbia, Albania, Grecia, Ungaria si Cehoslovacia".
XVII.
Revue de Transylvanie", in care s'a tipdrit conferinta ana-
lizatd mai sus este organul Centrului de studii i cercetari privi-
toare la Transilvania i al Asociatiunii pentru literatura romanA
si cultura poporului roman (Astra").
Central de studii", la rdndul sdu, este o creafiune univer-
sitard nou infiintatei de I. Petrovici anume pentru S. D., care
este directorul general (in afard de el mai sunt ince, al(i doi di-
rectori, un subdirector si doi asistenti). Infiinfarea acestui Centru
nu rdspunde nici unei necesiteiti reale, dat fiind cd pentru proble-
mele pe cari el avea sd le serveascd, exista la Sibiu, inafard de
Sectia istonca a Astrei", pi un Institut de istorie nationala, pe
leingd Universitate. Ated Sectia istoricd a Astrei", ceit i Insti-
fatal de Istorie erau absolut suficiente pentru implinirea progra-
mului ce si-a propus noul Centru de studii.
Dacd era vorba sd se creeze $i pentru S. D. un institut in
cadrul Universitdtii, acesta trebuia sd fie lnstitutul de studii
slave, care cadra i cu catedra sa de istoria sud- est europeand,
respectiv de istoria statelor slave. Dar pentru un astfel de institut
S. D. n'avea nicio competenfd. In adevdr, limp de 25 de ani, el
n'a scris nimic in domeniul istoriei slave, ceea ce constitue, de
sigur, un mare neajuns pentru o lard inconjuratd pe 516 din cir-
cumferinta hotarelor sale, de fdri slave .
Se pane intrebarea : ce could S. D., cu ateita asiduitate, in
domeniul istoriei Transilvaniei, neglijdndu-qi cu desdvdrqire spe-
cialitatea ? Vrea sd facd ftiintd, sau vrea sd apere Transilvania
fafd de loviturile cari i-au fost aplicate la 1940 ?
Dar, istoria Transilvaniei are cine-o face, la Universitatea
noastrd, cdci avem pentru ea, afard de o catedrd de istoria Ro-
manilor, (definutd de I. Lupaq), i o catedrd speciald de istoria_

www.dacoromanica.ro
XXXII

Transilvaniei, reprezintatei cu tofu! satisfeiceitor, printr'un om de

$tiintel, care este in acelai timp i un militant (I. Moga).
Sau, vrea sei apere Transilvania? Dar, am veizut ce fel de
Transilvanie apard el. 0 Transilvanie cand romano-maghiarei,
cad romano-germand, dupd cum ii cere interesul qi dupd
cum bate vantul.
Orke Roman conftient s'ar fi aqteptat cu drept cuveint ca
Revue de Tranyslvanie sci se ocupe de problemele arzeitoare ale
Ardealului sfa$iat in cloud prin dictatul dela Viena. In realitate,
revista MI face nici macar amintire despre el. Nici un singur ar-
ticol, nicio singurei notita despre lovitura cea mai brutalei care
ni s'a dat de catre adversari. Un singur articol face o oarecare
exceptie dela aceasta regulei generalei, $i anume articolul d-lui P.
Porutiu, intitulat : La Transylvanie et les consEquences cono-
mique de l'acte (!) de Vienne du 30 Aout 1940. Toaleta pentru
publicitate a acestui articol a fost feicutei de redactia revistei. De
aceea arbitrajul" sau dictatul" dela Viena este numit in mod
consecvent numai actul dela Viena", despre care se vorbege cu
tot respectul i cu toatei politefa, feird a se manifesta in .nici un
chip vre-un sentiment de revoltei impotriva lui. Ca mostra a per-
fectului bonton pe care redactia i I-a impus acestui unic studiu,
pur quintific qi nici de cum politic, in legatura cu arbitrajul dela
Viena, retin urmeitoarele randuri: Panel la 28 Iunie 1940, data
cedarii Basarabiei, ceireia aveau sii-i urmeze alte cedri de
teritorii 01 impuse prin forta imprejureirilor, Romania poseda
295.049 km2 $i 20.095.178 locuitori. La 6 Septemurie a aceluia#
an ea nu mai poseda deceit 195.259 kne (6610), cu 13.492 983
locuitori".
Aceasta este tinuta unicului articol care face notei diver-
genta fate-1 de tinuta civilizater qi europeanei" a publicatiei .lui
S. Dr., patronatei de Universitatea pribeagei a Ardealului i sus-
finutei cu bani grei de Statul roman, redus la 6610 din teri-
toriul seiu, gratie politicii binecuvantate a conduceitorilor seii din
1938 1940.
XVIII.
totufi, nu putem incheia intreaga discutie cu privire la
.atitudinea istoricului i politicianului S. Dr. Thiel de problerna
nationala.

www.dacoromanica.ro
 XXXIII

Apeirdtor intrepid al Ungurilor, dupei cum l-am veizut in

capitolele precedente, el s'a gandit ca n ar Ii reiu sd-si astgure si
simpatia Germanilor, aliatii nostri din anii 1941-1944,
potrivind adeveirul istoric asa ca set le -fie fi kr pe plac si pre-
conizand solutii politice cari set se poatei incadra in conceptille
lor Iatei-1, astfel, publicdnd in colecfia Die Dacia-Biicher" a mi-
nisterului propagandei nationale, care a hrdnit din belsug ape,
faunae ateitor propagandisti" mai malt sau mai pufin de spe-
cialitate, o brosurei in limba germane!' despre Problema Tran-
silvaniei" (Die siebenburgische Frage, Bucuresti, 1941, 25 Og.).
Brosura aceasta se prezintd ca Nr. 1 dintr'un grup special
al colectiei Dacia", care poartd ca &mu, respectiv ca lozincei,
cuvintele : Dreptate pentru Transilvania" (Gerechtigkeit far Sie-
benburgen). '
Dupei informatiunile pe cari le am, aceastei lozinca
a fost stabilitd de ministerul propagandei in urma propunerii
lui S. D.
Dar lozinca : Dreptate pentru Transilvania" constituie un
moment cel putin bizar, dacei nu direct suspect. Ceici, dacd se
pune problema dreptatii pentru Transilvania ca atare, atunci kirel
doar si poate, punctul de vedere romeinesc integral nu se poate
sustinea$ Cdci dacei am lua ca punct de plecare in rezolvirea
problemei, factorul local sau provincial actual, si nu pe cel general
romdnesc, national si istoric, Transilvania ar urma ca sau sd
fie impeirtitei in doud, asa cum s'a feicut prin arbitrajul dela
Viena, sau set fie o farei aparte, un fel de Elvetie, stdpa-
nitei de cele trei popoare cari o locuesc, dupei o anumitei ordine ierar-
hice i : Romani, Unguri i Germani, respectiv Unguri, Romani qi Ger-
mani, sau Germani, Romani qi Unguri, respectiv Germani, Un-
guri $i Romani. Ba, consecvent conceptiei .,Fiihrerului" german, se
deseneazd clar pe orizont fi o a treia solutie : Transilvania, ca parte
integranta a spatiului vital german.4Aceasta solutie s'a reliefat tot
mai clar in cursul anilor 1940 1944, in constiinfa, Germanilor
de pretutindeni, inclusiv a celor din Romania. Acestia, organizati
incei din anul 1939, de S. D., in grup etnic", au ajuns sd se
declare cetdteni ai Reichului, intrand chiar in oastea acestuia qi
introducand prin Foal& prin educatie qi prin activitdte economic&
conceptia de mai sus in sandal intregului grup etnic".
III

www.dacoromanica.ro
XXXIV

Nu este pentru nimeni un secret, cei panel la 23 August a.

c., acest grup etnic ajunsese factor politic hoteiritor in treburile'
politice ale Transilvaniei, proiectandu-si perspectivele in mod
sombru asupra viitorului romdnesc.
Lozinca : Dreptate pentru Transilvania" echivaleazei cu
renuntarea la Transilvania romemeascei ci cu rezolvirea problemei
in unul din cele trei intelesuri de mai sus. (Adeveirata lozincd
supt care ar fi trebuit pusei problema Transilvaniei, &mei se
cduta .neapeirat o lozincei, %nu putea fi alta, deceit : Dreptate
pentru Romnia").
Pusei problema pe o astfel de bazei, pe cot de gresitd, pe
cited de periculoasd, desfeisurarea ei era fatal set fie prOpeistioasd.
Ca qi in conferinta dela Viena i Breslau, despre care am
vorbit mai inainte, nici in aceastd brosurei a sa S. D. nu face nicio
amintire despre originea noastrd daco-romand, nici despre con-
tinuitatea noastrd istoricei pe acest peimOnt, dupei cum nu
spune niciun singur cuvemt despre arbitrajul dela Viena. Punctul
de plecare al ei este enuntat prin subtithil urmeitor : Chestiunea
Transilvaniei nu mai poate fi tratatd feud legeiturd internei cu fac-
torul etnic" (respectiv national). (Die siebenbrgische Frage
darf nicht labger ohne inneren Zusammenhang mit dem Faktor
des Volkstums behandelt werden).
Cu alte cuvinte problema nu mai poate fi tratald din punct
de vedere national romemesc, respectiv al drepturilor istorice, pe
cari le invocei chiar i Ungurii, ci din acela al situatiei de fapt
momentane, createi, mai malt sau mai putin, supt influenta unor
factori dusmani nouti.

kSei urmdrim, in continuare, mersul ideilor lui S. D. din

aceastei brosurei.
Ideea incorpordrii Ardealului la Regatul ungar a pornit din
Ungaria insdi si a fost realizatd din afard, cu mijloace violente,
cu alte cuvinte, ea a fost impusei, in timp ce ideea unirii lui
cu Romania s'a neiscut la insisi Romemii din Transilvania, cari,
.1) In sclumb, vorbind despre Romdnii din judefele Arad, Bihor, saw,
Satu-mare oi Maramuref, sus fine cd in baza documentelor cart nu pot fi rd-
sturnute, vechimea elementului romeinesc din aceastd zond merge inddrdt pad
in secolul 13 fi 14" (pg. 9-10). Va s zia, nu pana la epoca daco-roman,
ci numai panA la punctul pe care ni-1 opune mereu istoriografia ungureasa t

www.dacoromanica.ro
din parte-le, in band infelegere freifeascd cu concettifenii lor ger-
mani, i-au fdcut-o cu putin(d (nahelegten) Statului, roman. Abia
analogia dintre Anschluss-u/ Austriei la Reich-ul german qi dintre
acela al Transilvaniei la Romdnia face cu putinfd deplina infe-
legere a rolului pe care Romania I-a luat asupra sa in rdzboiut
mondial $i anurne ca un proces sufletesc, care se manifestd prin
impulsul spre libertate $i unitate nafionaki al celor mai bunt fit
ai ei. Astfel problema Transilvaniei nu mai poate fi tratatd fdrd
legdturd internd cu factorul etnic (respectiv nafional). Voinfa
exprimatd clar $i liber, a poporului roman, care formeazd marea
majoritate a populafiei acestui finut, gi consimfdmantul grupului
etnic german (I) din Transilvania. in sensul de a se incadra in
Statul roman, justified pretenfiunea de drept, a caret valabilitate
trebue sd rdmand nediscutatd atilt in lumina istoriei, cat qi in
lumina noii concepfii despre lume, cdreia Conducdtorii Ger-
maniei $i ai Italiei i-au pus ca bath ideea indreptdfirii poporulut
la existenfa sa (begriinden den Rechtsanspruch, dessen Geltung
sowohl geschichtlich als auch im Lichte der neuen Weltanschauung,
der die Fiihrer Deutschlands und Italiens den Begriff der Berech-
tigung des Volksturns auf sein Dasein zugrunde gelegt haben,
unbestritten bleiben muss").
De altfel, autorul fine sci-fi confirme teza de mai sus qi
prin evocarea unui episod istoric, pe cat de inedit, pe atat de
senzafional, pe care documentele cunoscute si publicate mind acum
nu I-au rekvat niciodatd. Vorbind despre marea adunare dela
I Decemvrie 1918, S. D , care cum am mai spus, a fost chiar
secretarul ei, scrie : Intamplarea a mit cd Romanii ardeleni au
privit atunci, la Alba-Iulia, pe gloriosul conducdtor de ()fit, Feld-
mare$alul von Mackensen, ca martor al mdrturisirii supremei br
dorinfe de libertate definitive.
Cu alte cuuinte, Feldmare$alul von Mackensen a fost prezent
la adunarea dela Alba-Iulia, contribuind, probabil, in freiteascd
band .infelegere" cu Romanii ardeleni, la proclamarea unirit
Transilvaniei.
In expunerea problemei insdi, autorul bro$urit face uz
de tot felul de echilibristici gi sinuozitdfi, pentru a se strecura, in
mod onorabil", printre punctul de vedere general romanesc pi
cel local ardelenesc, respectiv printre cel romanesc fi cel german,
izbutind panel la urmd set realizeze in chip minunat ceea ce Mo-
nt

www.dacoromanica.ro
XXXVI

sofia populard romdneascei exprimd atdt de plastic prin vorba : na-

fi-o freintd cd fi-arn dres-of Brosura n'are nicio concluzie cate-
goricd, ea lasd sd se desprindd, mai ales pentru cetitorul
german, cdruia i se adreseazd, solufia pe care acesta o urea. Mai
ales cd chiar ultimul pasaj al broszkrii pane accentul pe elementul
german al Transilvaniei, in cuvinte cari se preteazd la interpretdri
din cele mai favorabile punctului de vedere german, in raport cu
Transilvania. Dupd ce din cele patru puncte, cari cuprind datele
principale ale problemei care ii asteaptd rezolvirea", nu te alegi
decdt cu o imensd zdpdceald, favorabild tezei unguresti ajungi
la alineatul final, care sustine cd grupurile etnice al Sasilor din
Transilvania gi. al Svabilor din Banat, nu se cuprind in zonele
analizate mai sus", adecei ele sunt extrateritoriale. In ce-i priveste
pe cei 11.909 Svabi din Satu-mare si Sdlaj, acestia, dar numai
acestia, vor avea sei impartei soarta popula(iei in mijlocul
cdreia trefesc- '). Ceilalti, grupurile etnice al Svabilor din Banat
i al Sasilor din Transilvania, apartin spariului vital german.
Elocuent capitol final, capodoperd de macchiavelism

Asa e cdnd omul n'are .o credintd si e gata sa impart&

seascd, pentru interes personal, orke credintd care poate salva
momentan.
Cetind insei asemenea insanititi, intr'o carte scrisd de un fost
rninistru si tiparitd de cdtre miAisterul propagandei, reirndi de-a-
dreptul uluit. Cum se poate ca cineva sei falsifice in asa hal unirea
Transilvaniei, prezirzteind-o ca Meta& supt ochii lui Mackensen,
de Romelnii ardeleni in .bund intelegere freiteasca cu Nemtii din
Ardeal ? Si, cum se poate ca un istoric ardelean sei sacrifice
intreg esafodajul istoriei romeine, imbrifisdnd teza pe cure s'au
intemeiat autorii arbitrajului dela Viena si cdreia ii dei acum
o intorsiturei de ocazie dintre cele mai bizare ? Va sit zicd,
unirea Transilvaniei nu este unul din cele mai meire(e capitole
ale sbuciumului istoric al tuturor Romdnilor de a se uni irztr'un
singur trup, sbucium mai vechiu deed! Mihai Viteazul, ci este o
expresiune a noii conceptii despre lume a Fhrerului Germaniei
1) Dar care e acea populafie ? Ceici in Seilaj, dupei recensdmdniul din
1930, sunt 192.821 Romdrzi qi 107 661 Unguri ? lar uabii 1rdesc in regiunile
..locuite de aceVia din urrnei.

www.dacoromanica.ro
 XXXVII

si a ducelui Italiei, ceirora li se datoreste inventarea ideei, c

statele trebuesc construite dupei principiul etnic-national, re-
spectiv dupei acela al spafiului vital, asa cum il concep
A fost nevoie ca pentru o asemenea pervertire i prostituire
a istoriei roinne A. se intemeeze chiar un institut special ?
XIX
Pentru a ilustra anarhia patronatei de regimul Antonescu
la Universitatea din Cluj-Sibiu, m' am restreins mai mutt la fe-
nomenul Dragornir, atilt de elocvent.
Dupei ce am analizat unele OW ale activitatii stiintifice ale
acestuia, fin sit ma opresc pufin si la unele ecouri mai nouei ale
activiteitii lui politice, asa cum le pune in lumina' mai ales dosarul
relativ la cloud procese penale conexate, dintre mine si el, aflei-
toare in fata Tribunalului Sibiu (Nr. 709 si 1509/941, S. II).
Retin dintr'un rnemoriu inaintat de S. D. Tribunalului, La
1942, diteva momente caracteristice.
In acest memoriu, - S D. incearcei sei falsifice insasi baza
de drept pe care a fost asezatei politica rninoritard a guvernelor
din care a fificut parte. Astfel, el afirmei cei Regulamentul din
4 August 1938 al Decretului-lege Nr. 1668 din 3 Mai 1938, prin
care s'a infiintat Comisariatul minoritfilor, a fost redactat de
un Consiliu de Coroanei, dupei o prealabilei consultare cu repre-
zintanfii celor mai de seamei tninor'itdfi" . Afirmatiunea confire
un neadeveir patent Nu un consiliu de coroan a infiin(at Co-
misariatul de mai sus, ci un simplu consiliu de ministri, ceea
ce este cu totul altceva.
In acelasi memoriu S. D. tifigadueste in mod categoric cei
rdspunderea pentru politica minoritard a guvernului Frontului"
1 ar privi pe el (pg. 2).1) Dar, chiar in pagina urmdtoare el se
vede nevoit sd recunoasce : este adeveirat cd subsemnatul am
condus politica fatd de minorita(i a guvernului roman dela 4
August 1938, peinei la 4 Iulie 1940, dar nu eu am inifiat acea
politica".
Ca si cdnd important ar fi : cine a initiat politica minoritarei
nenorocitd, iar nu cine a condus-o.

1) 0. Ghibu, zice S. D. incearcii a pune in dirca mea o reispun-

dere politica pe care nu o am".

www.dacoromanica.ro
XXXvin

lard mai de. aproape explicatiile lui S. D. in legatura cu

rolul lui in conducerea acestei politici.
In Mai 1938 am fost invitat sit primesc eu inseircinarea
de comisar general pentru minoritati. Am cerut limp de chibzuire
dela primul ministru de atunci, patriarhul Miron Cristea. In Iulie
am fost din nou solicitat. Am plecat la Bucuresti qi dupei ce mi
s'au primit conditiile pe cari le formulam (??), am fost numit, la
4 'August, comisar general pentru minoritei(i".
In afarei de indatoririle impuse prin lege si regulament,
dintru inceput mi s'a dat o indoil (!) misiune : 1) sei ingrijesc
pentru creiarea unei atmosfere de intelegere cu minorita(ile in
tara ; 2) sa caut a indruma pe, o cale normalei raporturile po-
Nice qintre aceste minoritti si organele de conducere ale Statului
romah si 3) sei lichidez multiplele procese qi plangerile adresate
Societatii Natiunilor. Am primit, prin urmare, deodatei cu insar-
cinarea de comisar general, i programul politic stabilit de factorii
reispunzatori pentru destinul statului roman in acel moment. Era
gresit acel program ? i seivarseam eu oare o inconsecventa sau
o crimei nationale, pretandu-ma la acel rol de impliciuitor 7
(pg. 3, 4) . . . Rezultatele pe cari am, izbutit a le obtine, nu cad
in judecata pasionatei a contemporanilor, incapabile sa aprecieze
la justa" sa valoare o actiune care este departe de a se fi inchis
fi al carei efect salutar nu va intarzia a se areita, ceind Ii va fi
sosit ceasul" (pg. 4).
Sei refinem marturisirea categorica a lui S. D., ca el s' a
pretat la rolul de impeiciuitor", in cazul concret, intre Romani
si Unguri, luandu-si asupra sa rolul pe care nu I-au putut duce
la cap& nici I. Dragos, nici C. Boliac, nici N. Beilcescu, la 1848,
nici Moldovan Gergely, nici I. Mihu, nici I. Siegescu qi nici L.
Kossuth, St. Tisza sau altii ca acestia.
Cum isi inclzipuea S. D. ca va reusi intr'un asemenea rol,
desmintit de intreaga experienta istoricd ? Cu ce mijloace qf cu
ce metode ? .51 cu ajutorul cui ? Caci, in tot timpul celor doi ani
cat a fost ministru, el nu s'a consultat absolut cu nicio singurd
persoana dintre acelea, cari aveau o experienfti gi o competentei
mai deosebitei in materie de politica minoritarci. Dimpotriva, pe
cat numai i-a fost cu putirzta, a evitat pe toti aceia cari ar fi

www.dacoromanica.ro
 XXXIX

avut un cuvant de spus in materie. Uile ministerului minori-

teifilor, ca $i ale locuinfei sale, erau larg deschise nurnai pentru
confii qi barorzii unguri i pentru somittifile viefil politice rnaghiare,
germane" etc.
XX.
Astfel s'a inteunplat c in Comisiunea rnixtei romano-ma-
ghiard pentru lichidarea diferendelor dintre Statul roman ;i
Biserica romano-catolicd ungureascei, S D. a numit ca membru
pe cel mai de seamd specialist maghiar, dar niciun singur spe-
cialist roman. Intr'o cornisiune juridicd, chernatei sei stabileascd
solufii in cele mai Incurcate probleme de politica religioasti qi
$colarei minoritara, probleme dintre cari cele mai multe fuseserd
leimurite pi hotarite fie de comisiuni anterioare, consteadtoare
din cei mai de seamd juriqti ai (aril (printre cari prefedintele Curfil
de Casa(ie, preqedintele Consiliului legislativ, profesori universitari
cu reputafie bine stabilitti etc.), fie de Justifie, sau de Societatea
Nafiunilor, intr'o cornisiune ca aceasta, zic, S. D. a nurnit
din partea Statului doar doi rnodesti advocafi de provincie, cari,
de$i decani de barou, erau complet neorientali in problemele din
chestiune. Ace$ti advocafi au recunoscut din capul locului cti na
cunosc 'problemele in litigiu $i, in consecinfei, au cerut ca comisia
sei fie completatai cu jurifti delegafi de ministerele interesate :
Instrucfie, Culte, Agriculturei, Munca i Ocrotiri sociale.
Am avut prilejul sti cercetez, ulterior, actele privitoare la ac-
tivitatea comisiunii i am ramas consternat de cele ce am con-
statat. Delegatul ungur, E. Gyrfas, a operat in aceast comisie
cum a vrut el. Concluziile stabilite de cornisiune, inclusiv dek-
gafii celor patru ministere, au fost pur pi simplu inlaturate. de E.
Gycirfds, care $i- a irnpus concluziile sale. Lucru pare de necrezut,
dar el ne este atestat de insufi presedintele cornisiunii, Dr. L.
Borcia.
laid ce rneirturise$te acesta in raportul inaintat Consisto-
rului mitropolitan din Sibiu, la 12 Martie 1940, i inregistrat sub
Nr. 4211940 : Discufiunile au urrnat intr'o atrnosferei liniptita,
panel la sfeirqit, ceind secretarul comisiunii, d-1 Rudescu,- a pre-
zintat proiectul de incheiere. Acest proiect, de altcum complet,
pentrucei preciza pdrerile tuturora cart au participat la discufii,
deci qi ale advocafilor ministerelor $i acele ale d-lui secretar,

www.dacoromanica.ro
XL

reclarnand numai patine cornpleteiri, a avut darul sA-1 kite peste

mAsurA pe d-1 Gyrf As. Anume, redacOunea d-lui secretar se-
putea interpreta de asa, ca si advocatii ministerelor au facut parte-
din comisiune si in cateva locuri intrebuinta cuvintele parere-
majoritarei". D-1 Gycirfcis a cerut ca parerile acestora sei formeze
o anexei a incheierii, pentruca d-sa nu se poate prezinta in fata
mandantilor seri lasand impresia cif a fost majorat. Avocatii mi-
nisterelor au replicat c nu' se lag aFzgi dupA ue si au de-
clarat cd in asemenea imprejurari nu semneazei incheierea.
Din explicatiile d-lui Rudescu s'a vazut cer se trateaza de
.simple lapsuri calami.. D- sa a luat asupra sa sa facet rectificarde
necesare. D 1 Gydrfcis a prezintat o altei redactie. C'omisiunea le-a
reveizut pe ameindouei dimpreuna cu avocatii ministerelor si le-a
adus unele completeiri p1 rectificeiri.
In ziva de 18 Februarie ni s'a trimis prin curier noua re-
dactiune, din care lipseau pArerile advocatilor statului si ale d-lui
Rudescu.
Astfel, ultima redactiune nu e completer- i nu reoglindeste
discutiile (Ise, cum au urmat in realitate".
Asa raporteazei, oficial, fostul presedinte al cornisiei insti-
tuite de ministerul minoriteitilor. Din raportul lui rezultei ca repre-
zintantii ministerelor, advocatii specialisti in materie, au fost pusi,
in adeveir, dupd use de ceitre E. Gycirfcis, cu insas aprobarea celor
doi membri romeini ai comisiunii, cari au semnat feira nicio opo-
zitie, concluziile impuse de acesta. Faptul ii confirmei fostul pre-
sedinte qi prin urmeitoarea notitd, scrisei cu creion albastru pe
raportul rernis Mitropoliei la 29 Noemvrie 1940 (inreg. Nr. 6611940) :
Redactarea definitiva fortatii de Gyrfs s'a trimis spre
semnare prin d-1 Pintea In ziva de DuminecA 18 Februarie
1940. (ss) Borcea".
Asadare : redactarea celui mai important act de politica mi-
rzoritarei din cei 22 de ani de vieata a Romaniei Mari a fost for-
tatei, adeca impusei, de E. Gyarfcis, cel mai machiavelic dintre
uneltitorii in contra Romaniei.
Redactarea aceasta, despre care S. D. a avut deplina cu-
nostinta, insemneazei capitularea Statului roman fata de Unguri
intr'o nesfarsita serie de probleme vitale ale romanismului.1)
1) Vezi cundnuntele in : 0. Ghibu, Politica religioasci i minoritarei a Ro-
inciniei, pg. 756-822.

www.dacoromanica.ro
 XLI

XXI.

Faptdl acesta este cu atat mai gray cu cat autorul fatalei

redactiuni era un instrument al.guvernului dela Badapesta, lucru
despre care S. D. fusese, a timp informat. In cartea mea amin-
tita, am publicat vastul reclzizitoriu al procurorului militar al Cor-
pului VI de armata din Cluj, prin care GyarfaS era dat in jude-
card pentru agitare din care ar putea rezulta pericol pentru si-
guranta Statului", pentru ofensa natiunii", pentru gestiune
frauduloas" i pentru iatrebuintarea de tale (o. c., pg. 547 565).
De asemenea am publicat, in facsimil, o scrisoare a lui Gy., in care
punea. in vedere unei organizatii calugarefti maghiare din Arad'
serviciile sale pe langd guvernul maghiar (pg. 562). S. Dragomir
cunoqtea aceste fapte grave, imputate ml Gyarfas, caci i le co-
municasem, la limp, printr'o scrisoare, care se gaseste publicata
in cartea mea amintita mai sus (pg. 545). Dar, in loc s fi pus
insistentele cuvenite pentru ca judecata urnita de catre autorita-
file militare set-0 urmeze cursul, el a intervenit pentru scoaterea
de pe rol a procesului, &Ind inculpatului in schimb, nu numai
putinta de a scapa de urmdrile previizute de Codul penal, ci pu-
nandu-1 in situatia de a fi arbitrul situatiei in chestia impacarii"
dintre Statul roman qi Unguri, prin formula pe care au forfat-o
cum a vrut el qi pe care ministerul minoritatilor $i, apoi, Con-
siliul de mini$tri, au acceptat-o lard nicio opozifie.
Prin formula Gyarfcis-Dragomir Statul roman $i Univer-
sitatea din Cluj au perdut o serie intreaga de averi, in pret de
cateva miliarde, precum ci o serie de poziiii si situatii nalionale
foarte importante in lupta noastra pe vieafd qi pe moarte cu Un-
gurii.
Prin aceasta formula Statul roman i-a vddit, mai mult
decal oricdnd, slabiciunea sa organica, in fafa Ungurilor, sld-
biciune care ne-a dus, apoi cu pa$i repezi, la rastignirea dela
30 August 1940.

.A$a ne-a impacat" S. Dragomir cu Ungurii. Exact chip&

formula fixatd de el in Parlament qi aprobata de I. Petrovici : im--
partirea mo$tenirii ce administrdm", jumatate Ardealul, e
jumatate noi!

www.dacoromanica.ro
 XLII

Xxil .

Dar istoricul si omul politic care in toate lucreirile lui analizate

mai sus n'a avut nici un cuveint in contra dictatului dela Viena $i a
Ungurilor, cari ne-au schingiuit timp de o miie de ani, nu se
multumefte numai cu o atitudine pasiv fafd de aceqtia, ci le ia
chiar apdrarea. Astfel, in memoriul citat, el ma prezintei pe mine
ca pe unul care am aplicat in contra Ungurilor metode salbatece
ale unui sovinism, care n'are nirnic comun cu sufletul romAnesc".
Mai mult, chiar, el mil invinueqte c aq fi luat asupra mea,
fafei de Unguri, rolul de inclyzitor gen Torquemada".
.57 pentru ce aceastd cascadd de imprecafiuni impotriva
mea ? Pentrudi timp de 20 de ani, cu ajutorul justitiei i admi-
nistrafiei fdrii, precum i cu ajutorul opiniei publice a Ardealului
i chiar a fdrii intregi, am dus o luptei neintreruptii in contra
uneltirilor revizioniste $i iredentiste ale Ungurilor, reu$ind sd re-
cuperez pe seama Statului o intreagei serie de pozifii importante,
definute in mod ilegal de Unguri, pozifii pe cari S. D., prin for-
mula Gydrfcis, k-a dat, apoi, din nou acestora, fdrei altei contra-
-valoare, decdt colaborarea devotatei pi sincerd a lor la opera
Frontului renaqterii nationale", colaborare ale ceirei efecte au
culminat in actul dela 30 August 1940.
XXIII:
In memoriul seiu ceitre Tribunal, S D. se opre$te asuprd
unui program de lupta stabilit de mine, din inseircinarea Ligii
Antirevizioniste Romne qi rdspdndit de aceasta '), program
in care ziceam, printre altele : Noi trebue s ne peitrundem, in
fine, de imperativul national, cd (lath vrem sei trdim cu demni-
tate in aceastd lume, suntem datori sd ne folosim de toate mij-
loacele pentru a skibi elementele etnice vrasmase din cuprinsul
feirii noastre, cdci, ceitd ureme n'o vorn face aceasta, nu vom
putea stpai Ardealul, nici fara intregitd. Noi trebue sd pornim
in toate acfiunile noastre politice dela punctul de vedere cei in-
filtratiunile artificiale unguresti din Trarzsilvania trebuesc anhilate,
pentru a putea crea romdnismului conditiuni normale de vieafti
i de desvoltare. La oraqe f i la tard, pretutindenea unde vechiul
9 Amintesc in legeiturd cu acest lap!, cd S. D. era de altfel, ca i
-mine, vicepreedinte al Sectiei pentru Transilvania a L. A. R.

www.dacoromanica.ro
 XLIII

regim a favorizat elemental unguresc in defavorul elementului bd-

stinas romnesc, acele elemente trebuesc eliminate sau reduse la
cat mai pufin Si in local kr sprijiniti Romanii, prin orisice mij-
loace" ).
Ce atitudine ia S. D. fatd de acest program, la 1942,
adecd dupd ce politica lui de proteguire nesabuita a Ungurilor
ne-a dus la scadenta dela Viena ?
late ce rdspunde el in memorial siiu : De sigur, aceste
metode pot da rezultate, cum se poate vedea in Pile balcanke
sau in barbaria politicii de asimilare a Rusiei. Desfiintarea institu-
fiilor de orke naturd a grupurilor etnice alogene, 2) distrugerea
patrimoniului ce si-au agonisit in diferite domenii ale vie(ii9) si
anihilarea kr cu orke mtjloace, constitue o formuld, care nu
poate fi zamislitei in capul unui Roman seindtos".. . Niciun om
cu rdspundere in politica Statului roman de duper rdzboiu nu i-a
aprobat (lui 0. Ghibu) furia maladivd de reducere qi desfiin(are
a minoritdfilor, nici nu s'ar fi angajat a-i pune in aplicare ideile".4)
Cum, adedi, Ungurii Invinsi 7 0 minoritate de un milion
et jumAtate de suflete, cu o foarte vie constiinfA etnicA
et o tradifie culturalli foarte desvoltatA, poate fi redusA
sau anihilatA In doi sau trei ani Sau poate ilustrul
meu detractor crede cA i contele Paul Teleki ar fi
renunfat sA revendice finutul Secuilor (I), dacA 0. Ohibu
ar fi izbutit sA-i tnghitA intr'o lingurA de apA 7.. . Evident
logica preopinentului rneu nu este tocmai normald".
Dacd n'as avea supt ochii mei iscdlitura cu mana proprie
a lui S. D,, dedesubtul acestor cuvinte, af putea jura c ele au
fost scrise de cel mai qovinist Ungur dela Budapesta, sau chiar
de ilustrul conte Paul Teleki, cel care, in momentul in ,care s'a
convins ca politica lui nationala a fost gresitd, a avut taria su-
fleteascd de a se pedepsi singur, sburandu-si creerul cu un glonf.
9 Vezi brogura mea : Revizionismul romeinesc, ca rdspuns la revizionismul
unguresc. Bucuregti 1937.
9 Niciodatei n'am dat o astfel de refetd. Ea a fost ticluitei adhoc de S. D,,
pentru a putea ajunge la concluzia cd surd un nou Torquemada.
3) Aceeagi observalie.
4) Afirmaliune cu totul lipsitd de temeiu. Ir realitate, o serie lungd de
oameni de slat au lucrat meind in mind cu mine in acest sens. A se vedea :
0. Ghibu, La o ra'scruce a vietii mele, Cluj, 1938.

www.dacoromanica.ro
XLIV

XXIV.
Animat de astfel de sentimente, nu poate fi de mirare ati-
tudinea pe care S. D. a luat-o, la 13 Martie 1944, in pedinfa
Marelui Colegim al Universitdtii din Cluj, (intik-2' la Sibiu, fatd de
propunerea pe care am prezintat-o in legaturd cu protestul ce
aceastd Universitate urma sd-1 adreseze lumii intregi in contra
Arbitrajului dela Viena. Iatd propunerea mea, care fusese pus
prealabil, la ordinea zilei :
Universitatea romneascA Regele Ferdinand I" a fost
nevoitA s se refugieze, pe urma Arbitrajului dela Viena
din 30 August 1940, dela Cluj la SIbiu. In pedinta Marelui
Colegiu care a avut loc la 1 Septemvrie 1940, la Cluj, corpul
ei profesoral in unanimitate a protestat, in mod categoric,
impotriva nedreptei sentinte, prin care jumAtate din pamntul
Transilvaniei, dimpreunl cu 11/ milion de RomAni, a fost
atribuit pur pi simplu Ungariei, de cAtre o comisiune lipsitA
de obiectivitatea necesarA in chestiuni de o astfel de im-
portanta.1) Protestul ridicat la 1 Septemvrie 1940 a fost mereu
repetat de Universitate, cu toate ocaziunile posibile, in forma
in care o asemenea manifestare putea sA aibA loc,\ AstAzi,.
dupa aproape patru ani, in cursul cArora istoria a avut po-
sibilitatea sal verifice pe deplin inoportunitatea pi nedrep-
tatea sAvrpit prin sentinta dela Viena, Universitatea Regele
Ferdinand I, ca supremA expresiune a vointei intregei Tran-
silvanii romnepti, se simte datoare sA declare pe aceasta,
cale in fata lumii intregi pi in fata istoriei, in interesul drep-
tAtii care trebue sA fie la baza existentii statelor pi a bunei
intelegeri ce trebue sl determine relatiile dintre,Topoarele
vecine, cl socotepte Arbitrajul dela Viena, fortat in mod
nedrept mai cu seamil de o putere europAatl, care, astAzi
nu mai reprezintA nimic in politica generalA, ca nul
neavenit.
DeodatA cu aceasta, Universitatea Regele Ferdinand I
cere ca 0i ceealaltA putere care a participat la impunerea
arbitrajului dela Viena i cu care RomAnia a luptat i luptA
') Propunerea a fost fcutt de mine, Iv. Romdnia Noud, Sibiu, 9 Sep
temvrie 1944). Tot eu am trimis ex-regelui Carol II, la 30 si 31 August 1940,
din Cluj, in numele Romanilor din Ardeal, cele doll& telegrame de protest
in contra arbitrajului dela Viena, caH at fost publicate si in ziarele din Cluj si,.
mai tarziu, in ale mele : Prolegomena la o educafie romdneascd, pag. 892-893.

www.dacoromanica.ro
 XLV

,de aproape trei ani incoace, in mod eroic, urnr la umar, pe

cele mai infricogate campuri de razboiu, sa accepte in intregime
punctul de vedere exprimat de ea ad, ca singurul menit s
faca cu putinta o 1inite i o dreptate in aceste pArti atat,
de primejduite ale Europei.
In convingerea ca o asemenea atitudine corespunde gi
intereselor superioare ale Ungariei, Universitatea pune in
vedere poporului maghiar sA-i retraga In timpul cel mai
scurt autoritatile civile i armata, pe hula dinainte de 30
August 1940, spre a nu obliga poporul roman sa-gi facd
singur dreptate, aga cum gi:a fAcut la 1918, cand, pentru a
sili pe vecinii sai dela Apus sa-gi inteleaga propriile inte-
rese, s'a vazut nevoit s ocupe aproape intreaga Ungaria,
salvand-o din ghiarele anarhiei, care voia s'o inghita d pe
atunci.
Poporul roman din Transilvania, prin Universitatea sa
pribeaga intinde poporului maghiar in acest chip cavaleresc
o manag prieteneascA in aceste vremuri istorice nespus de
grele, asigurandu-1 cl, dupa completa irestitutio in integrum
a situatiei de drept gi de fapt dinainte de 30 August 1940,
din parte-i va cauta mijloacele pentru a asigura posibili-
tatea unei paci cat mai drepte i a unei colaborari cat mai
stranse cu poporul pe care soarta i 1-a dat la vecin.
, De intelegerea poporului maghiar, pe baza fixata aci,

atarna atitudinea de mane a Universitatii noastre gi a po-

porului roman din Ardealul unul gi nedespartit".
Oricine ceteqte cu atentia cuvenitei aceastd propunere, situdnd o
in momentul istoric in care ea a fost fdcutei, ( frontal germano-
roman era Inca intre Nipru $i Bug, iar Nernfir continnau sd
ne exploateze forfele na(ionale, ameigindu-ne in schimb mereu cu
promisiunea in doi peri a restituirii Ardealului de Nord), li va
putea prinde fdrei prea mare greutate, sensul Intentiunea mea era
ca Universitatea pribeagei a Ardealului saz se facd simlitd in veil-
mer$agul fortelor istorice din acele momente, obligeind nu numai
pe conduccitorii (drii, ci si pe conducdtorii Gerrnaniei $i ai Unga-
riei, sei ia act de punctul ei de vedere, indiferent dacd ii vor
.onora sau nu. 0 asemenea hotdrire adusd de Universitate
rzu numai col ar fi fost, pentru toate vremurile, un titlu de

www.dacoromanica.ro
XLV I

rneuzdrie pentruea, ci ar fi contribuit intr'o oarecare mdsurd $i

la accderarea solutiei situatiei politice care se agrava dela o zt
la alta.
Cal e a fost soarta propunerii mele ?
Inainte ca rectorul s'o fi pus in discutia Marelui Colegiu,
care urma, .sau s'o primeascd in forma prezintard de mine,
sau modificatd in conformitate cu discatiile cari ar fi avut loc,
sau s'o respingd, s'a ridicat de pe scaun, cu fata enorrn de
injectatd de stinge, S. Dragomir, declarcind propunerea mea drept
elucrubratii, cari frizeazd paranoia". Acesta era unicul argument"
cu care adversarul meu putea inldtvra propunerea, care lui ii
crea o situatie cu total incomodd fatii de protectorii ca $i fat
de protejatii qi prietenii si nemti ci unguri.
De teama izbucnirii unui scandal, pe care S. D. ar fi fost
bucuros sd-1 provoace, pentru a putea pescui, astfel, mai departe
in tulbure, rectorul a lunecat, abil, peste incident, lard sci mai panel
la vot propunerea mea.
Despre acest interesant incident s'a vorbit, mai tdrziu, malt
in diferite cercuri. $i s'a Si scris destul. Este chiar, la juslifie, in
curs un proces de calomnie, care va trebui sd sonctioneze dupd
cuviintd pe cei vinovati. Poate-cd o sei vie vremea, ca cele scrise
sei se i tipdreascd, servind ca material pentru ilustrarea epocei
HatiegarzuDragomir Petrovici din istoria Universittii clujene,
in refugia la Sibiu.
Deocamdatd tin sci inregistrez numai cloud momente, cari
s'au petrecut sCurtd vreme duper' incidental de mai sus, probabil
fdrd nicio legaturd cu el : S. Dragomir a fost numit adlat al
rectorului Hatieganu, in calitatea de prorector al Universildtii,
acordemdu-i-se qi o gradatie de merit", iar rectorul Hatieganu a
fost decorat de cdtre Fiihrerul Adolf Hitler, cu Vulturul german".
XXV.

Sunt foarte nememgdiat, di a trebuit set insist attit de malt,

asupra cazului Dragomir", dar voind sei demonstrez anarhia
introdusd $i patronatd de regimul Antonescu $i de reprezentantul
cultural al acestuia, I. Petrovici, in qcoald qi, in special, in Uni-
versitatea clujand, mie deosebit de scumpd, eram dator s fac
acest lucru.

www.dacoromanica.ro
 XLVII

Este o nespusei tragedie pentru mine, care am fost sortit,.

la 1919, sei preiau dela Unguri, pe seama Statului roman, Uni-
versitatea din Cluj, $i sei initiez intreaga operei de reorganizare
a ei pe baze romelne$ti, s trebuiascd s constat, dupe( un sfert
de veac, cei ea a ajuns, prin anurnifiexponenti ai ei, in aceastei
tristel $i revolteitoare stare de veritabiki prostitufie, i tiinific, qi
nationald.
Singura mea consolare este cel impotriva acestor fel de ma-
nifestafii morbide, eu am luptat tot timpul, cu intreaga mea
energie de care am dispus. Astfel, am adus la cunostinta opiniei
publice a fdrii, ca si la aceea a guvernului, a Conduceitorului de
ieri al Statului, a Universitdfii $i a Justifiei, situatia gravei pe
care am analizat-o in paginile precedente Dar opinia publicei, in-
catu.satii de dictaturei, n'a putut reaCtiona, asa cum a reactionat
panel la 1938. La randul seiu, guvernul avea tot interesul nu numai
sei nu supere pe un om, care prin lucrdrile sale savante" ii feicea
afa de prefioase servicii, menajand pe Nemfi fi pe protejatii kr,
dar chiar sii-1 susfinei in contra mea. Pe de altd parte, Univer-
sitatea, condusei de oameni instituiti de guvern, dornici sei se Men-
find panel la infinit in posturile kr, a evitat sei se amestece, cum
ar fi trebuit, intr'un litigiu atilt de incornod, in care, era ame-
stecat un fost ministru, care ar mai putea ajunge din nou la
putere". Iar justitia, la discrefia guvernului si ea, s'a mulfumit din
parte-i sei se spele pe mani, ca Pilat din Pont.

XXVI.

Va reimeinea ca unul din cele mai caracteristice capitole

ale epocei Antonescu, faptul c omul care s'a .pretat la atitudini
mull mai condamnabile decat Ioan Dragos, Moldovan Gergely pi
Vasile Mangra, in kr sei fie sanctionat in mod exemplar de dare
toate forurile cornpetente, a avut sei inregistreze o serie intreagei
de ascensiuni dintre cele mai variate fi mai rentabile. Gratie so-
licitudinii lui I. Petrovici, in adeveir S. Dragomir
I. A fost decorat cu Meritul cultural" clasa I;
2. A fost instituit preqedinte al Extensiunii universitare ;
3. A fost numit director general al Centrului de studii pi
cercetAri privitoare la Transilvania, creat anume pentru el ;

www.dacoromanica.ro
XLVIII

4. A fost insiircinat cu redactarea monografiei istorice a

Universiterfii noastre (lucrare cu care fusesem insdrcinat eu) ;11
5. A fost blagoslovit, din senin, cu o gradufie de merit, (in
suma de vreo sapte mii lei lunar);
6. A fost numit profesor titular la Institutul regal roman de
politica internationala i de tiinte politice, creat, la inceputul
lunei August 1944, de Mihai Antonescu, pentru sine qi pentru o
searnei de tovareisi de princiPii ai seri ;
7. A fost instituit prorector al Universitiifii.
In schinib, eu, care mi-am premis sei lupt impotriva celor
ce, sub rnasca dictaturii, isi ocroteau propriile interese qi ambifii
pe socoteala intereselor superioare ale teirii qi ale Universiteitii,
am fost reispleitit de I Petrovici si de oamenii lui dela Univer-
sitate, cu urmeitoarele distincfiurzi
I. Am fost implicat qi apoi kisat descoperit de cdtre minister,
intr'un grap conflict cu grupul etnic german din Sibiu, conflict in
care eu am apefrat cu dernnitate t cu energie interesele Statului
si suveranitatea acestuia, pe cari ministerul le-a treidat intr'un
mod revolteltor 9 ;
2. Mi s'a luat dela catedra mea de pedagogie, Laboratorul
de pedagogie, care face parte integrantd din aceasid catedrd ;
3. Am fost inlocuit, cu ceilcarea brutald a legii, din dem-
nitatea de presedinte al comisiunii pentru complekirea conferinfei
9 Foirei a mez opri aici mai de aproape asupra acestei chestiuni, tin sd -

precizez ca inledurarea mea dela publicarea acestei lucrdri, care, in parte,

este, de ani de zile redactatei pentru tipar, din incredintarea Senatului univer-
sitar din 1930131, pe &Ind era rector tot .1. Hatieganu, qi din care uncle parti
s'au i publicat chiar in Buletinul ministerului culturii nationale, lcr 1941, s'a
fdcut cu dozier scopuri. Si anume: mai intdiu, pentru a putea prezinta intreaga
istorie a Universiteitii prin prisma ambijiilor ci intereselor Anionescu-Petrovici-
Hatieganu-Dragomir, in sensul cd ace aster Universitate, dupei mutarea ei dela
Cluj la Sibiu, a devenit o opera extraordinara, un miracol roman fAra pa-
reche in istoria popoarelor", dupd cunz declarei insusi rectorul I. Hatieganu
in ziarul Romania Nola din Sibiu, Nr. 20, din 29 Septemorie 1944. In remdul
al doilea, lucrarea trebue sd treacd sub teicere intreaga tuna de peste cloud
decenii, pe care a dat-o Universitatea, profesori i studenti, in contra unor
organizatii ireclentiste unguresti, camuflate sub mantia catolicismului, cari uzur-
paserd importante bunuri i poziiii de ale ei, pe can insasi Justilia Mali i le-a
recunoscut, prin sentinte magistral formulate, dar pe cari S. Dragomir, prin for-
mula Gydrfcis, le-a dal pur i simplu Ungurilor revizionisti.
Documentele privitoare la acest conflict le voiu publica indatii ce impre-
jurdrile imi vor permite.

www.dacoromanica.ro
 XLIX

de pedagogie de pe kingd propria mea catedrei, conferinfd

cerutei de mine. In locul meu a lost numit un coleg dela Bu-
cure fti, mai nou deceit mine ca titular, in scopul de a favoriza,
hi numire, un anume candidat ;
4. Conferinfa luatd dela catedra mea a fost declaratei in-
.

dependentd fi completatei cu Ufl candidat lipsit de pregdtirea

necesard, candidat pe care din aceastei cauzei eu refuiasem,
abia cu cliteva luni inainte de aceea, sd-1 accept chiar in postul
de asistent al meu la Seminarul pedagogic universitar ;
5. De$i titular al catedrei de pedagogie $i istoria pedago-
giei qi autor al urzei intregi serii de lucrori privitoare la Univer-
sitatea din Cluj, am fost inlocuit in insdrcinarea de autor al noii
monografii istorice a Universitdfii, prin titularul catedrei de istoria
statelor slave, respectiv de istoria sud-est europeand, S. Dragomir;
6. Am fost inlocuit in postul de director al Seminarului peda-
gogic universitar, care face parte integrantd din catedra mea,
cu conferenfiarul incompetent qi ilegal care n'avea pregdtirea nici
meicar pentru postul de asistent de pedagogie;1)
7. Mi s'a fdcut cu neputinfd infiinfarea legald a Institutului
de pedagogie i de educatia naiunhi, pentru care eu oferisem intreaga
mea bibliotecd, foarte bogatd, dimpreund cu alte ofrande deosebit
de prefioase, intr'un timp in care ministerul infiin(a institute cu
cafe 11 (unsprezece) directori, ca acela de geografie, sau cu 78 de
profesori, ca acela de politicd internafionald, la care I. Petrovici
a avut grija sd se numeascd qi pe sine, aldturi de rectorul I.
Hafieganu fi de S. Dragomir ;
8. Mi s'a fdcut cu neputinfd publicarea ANUARULUI PE-
DAGOGIC, confiscdndu-mi-se partea interia a lui, a cdrui tipdrire
fusese aprobatd de Censurd, coalei de coald.
1) Gurile rele spun cd inldturarea 'mea din directia Seminarului pedagogic
ministrul I. P. ar fi Izoteirit. o in deplind infelegere cu rectorul I Hafieganu.
Acesta s'a gcin dit, an moment, sd iea clziar el, din nou, sarcina din chestiune,
afa cum a luat-o la 1938-1940. In adevdr, in anii amintifi I. Hafieganu a de-
finut, din inseircinarea guvernului Frontului renafterii nafionale", in afard de
catedra sa de rnedicind internd, de postal de senator numit de regele Carol II
0 de acela de director al Serviciului Social al Tinutului Somef, i pe cel de
director al Scoalei norrnale superioare, chematd sd pregdteascd profesori de licee,
coli normale i fedi comerciale.
Cred di este unicul caz in istoria Invfmntulai, ca un pro fesor de me-
dicind set fi fost insdrcinat de cineva i sd fi primit s conducd o goald pentru
pregdtirea de profesori.
IV

www.dacoromanica.ro
 Ap putea sei inqir incei o serie tot ateit de Ian& de fapte-
reprobabile sdveirOte fatei de mine, de d-1 I. Petrbvici qi de
oamenii lui dela conducerea Universiteitii, dar nu vreau ca aceste
pagini s fie un rechizitoriu, ci numai o oglindd, destul de palidd
de altfel, a mentalitdtii care a prezidat sub regimul Antonescu,
la destinele culturii i educatiei romeine$ti.
XXVII.
Nu pot, totuqi, s 1111 mai adaog aci si ceiteva informatiuni
despre fetid in care m'am simlif dator sei reactionez fagi de ile-
galitiitile ministrului L P., prin cari a introdus cea mai mare
anarhie i demoralizare in Universitatea noastrd.
Mai intdiu, tin s amintesc cci pentru inlocuirea mea din
postal de director al Seminarului pedagogic universitar am uctionat
in contencios ministeruL Acesta as n'a aflat de bine sel trimitd
Cut-fa de Apel din Sibiu, dosarul chestiunii, aqa di la termenzd
fixat pentru judecatei, procesul a fost luat de pe roL Abict acum,
dupd plecarea lui I. Petrovici dela putere am retzfit sei-1 repun
pe rol.

In cele urmeitoare redau cdteva fragmente din adresele ofi-

dale trimise de mine, in calitatea de director al Seminarului
pedagogic universitar, ministerului culturii nationale, respectiv
fostuhzi Conduceitor al Statului.

1. In adresa Nr. 426 din 28 August 1943, trimisd mini-

sterului, dupe!' ce ardtam c acesta n'a rdspuns niciun singur
cuaint la patru adrese de protest, prin cari ceream anchetei im-
potriva mea, ziceam :
Si, fiinda D-voasta n'ati ridicat phn acum niciun
cap de acuzatie impotriva mea, fiindcA n'ati putut ridica,
in cele urmAtoare VA voiu acuza eu i VA voiu chema eu
in fata judeatii, pentru urmAtoarele fapte ;
1. Pentru dosirea dosarului privitor la infiintarea legala
a Institutului de pedagogie si de educatia natiunii, dosar pe
care I-am prezentat Ministerului in Februarie 1941 si pe
care vi 1- am inmanat, apoi, D-voastra personal, la 5 Martie
1942. Din motive cari urmeazA sit se stabileascA, D-voastr

www.dacoromanica.ro
 LI

ati impiedecat patiA in ziva de astAzi infiintarea legalA a

acelui Institut de o nespus de mare importantA, clruia eu
Ii afectuasem intreaga mea biblioteca, de circa 6000 volume,
precum i o sumA de mai multe milioane lei,
2. Pentru cAlcared de lege sAvarlitA fatA de mine prin
inlAturarea mea din calitatea de preedinte al Comisiunii
pentru completarea conferintei de pedagogie dela Univer-
sitatea din Cluj-Sibiu, conferintA cerutA de mine, ca com-
pletare a catedrei mele,
3. Pentru anarhia pe care ati introdus-o in Facultatea
noastrA de Litere, prin- numirea ilegala a conferentiarului
de pedagogie, numire care, prin modul in care s'a facut,
a provocat in mersul studiului pedagogiei o crizA fArA pre-
cedent in analele UniversitAtii romanegi,
4. Pentru ilegalitatea cu care ati cAutat sa ma inlo-
cuiti in postul de director al Seminarului padagogic univer-
sitar Gheorghe Lazar".
Osebit de acestea, VA mai acuz pentru anumite lucrAri
literare, cari aduc cu sine conruperea tineretului tarii (a
se vedea schita : In ziva de cumineceiturei", din volumur
Amintirile unui bald de farnilie").
De asemenea, Va acuz de erezie fata de religia cre-
tinA ortodoxA, ca unul care ati declarat dogma fundamental&
a acesteia de conceptie abracadabranteit` i V-ati declarat
pe fatA pentru conceptia ereticului Arie (a se vedea schita .t
La memeistirea Voronetului", din volumul Raite prin tard").
La Seminarul pedagogic universitar din Sibiu, eu sunt
la locul meu, pe linia marelui Gh. Lazar,
In postul de ministru al culturii nationale i al cultelor
nu poate fi la locul sAu omul care, printre multe altele, merge
pe linia ereticului Arie,
Acesta este cuvntul meu, indiferent de orice urmAri
ar avea el".

2. In adresa Nr. 427 din 29 August 1943, trimisei Con-

duceitorului Statului, adresei la care anexam $i protestul de-
sub numeirul anterior, trimis thinisterului, qi inteimpinarea trimisei
Patriarhului Romimiei, ceiruia Ii ceream sei ia meisurile preveizute-
Iv*

www.dacoromanica.ro
LII

de canoanele Bisericii impotriva rninistrului culturii nationale,

acuzat de erezie, ziceam : ,,In fata acestei situatiuni, m'am
vAzut indemnat sa transform protestul meu in act de acuzare
impotriva d-lui ministru L Petrovici, VA rog sA binevoiti a lua
act de aceasta si a dispune deschiderea anchetei impotriva d-sale".
In confinuare ziceam : Cred cA oricate calitati ar avea d-1 I. P.,
care s'a %cut vinovat fata de doctrina Bisericii de asa grave
abateri, nu se poate admite ca d-sa O. mai poata. raminea in
fruntea devartamentului culturii nationale si al cultelor. D-sa
trebue s se retraga de acolo, inainte de ce situatia grea in care
s'a pus, cu bunA stiint, ar ajunge la cunostinta tarii si a popo-
rului credincios".
In orice tare: din lame, aceste douei adrese ar fi trebuit sei
aibei ca urmare imediata sau : I, demisia de buna voie a mini-
strului, at& de aspru atacat, sau 2, demiterea ministrului din
partea Conduceitorului Statului, sau 3, suspendarea, respectiv
scoaterea mea imediatei din invateimdnt.
Dar, in cazul din spetei nu s'a inteimplat nimic. i d-1 I.
P. a continuat sa remand ministru al culturii nationale", si eu
sei-mi peistrez netulburat catedra, la care functionez dela inceputul
Universitatii noastre.
Nici dela minister, nici dela presidentia Consiliului de mi-
-nistri n'am primit niciun fel de reispuns la aceste cloud adrese.
Ce e drept, ministrul I. P., afirmativ cu aprobarea Mare-
salului", se hoteirise sei ma scoatet din inveitamdnt. In acest scop
el si preconizase instituirea unei comisiuni de anchetei, fixdnd si
persoanele cari aveau sd-mi constate vinovatia i sei propuna
sanctiunile dorite de el. Despre aceasta i-a vorbit si rectorului I
Hatieganu, care ca devotat frontist" din anii 1939140, n'a
facut nicio opozitie si prorectorului I. Lupas, care insei a tinut
sa i spunei franc : DacA vei indrAsni sA-1 dai afarA pe Ghibu din
Universitate, poti fi sigur cati vor ridica Ungurii statuie la Buda-
pesta. Acesta ar fi cel mai mare serviciu pe care 1-ar putea face
tineva dusmanilor nostri milienari".
Aceasta interventie a prorectorului a avut darul de a tem-
pora zelul ministrului, care in cele din urma s'a veizut indemnat
sa" renunfe la vreo meisurei in contra mea.

www.dacoromanica.ro
 Lilt
XXVIIL
Intre timp se tipilrea lucrarea prezentd. Oameni credincio$f
ai ministrului, inzestrati cu un Marie fin simt al mirosului. au
aflat de acest fapt ateit de gray, pe care s'au grabit sd-I aducd
la cunostinta patronului br, area de generos cu ei. Urmarea a
fost cd ministrul a insdrcinat telegrafic pe omul sau de incredere-
sd ia mdsurile de rigoare pentru confiscarea lucrdrii mele, a cdrei
tipdrire fusese, dupd cum am mai spas, aprobatd could de coald,
de Censura judetului Sibiu. Prefectura judefului, prin ordinal'
Nr. 12.351 din 5 Octomvrie 1943, a dispus cd lucrarea mea
rdmeine la dispozifia Censurii presei Sibiu, ptirld kz primirea
avizului din partea Censurii centrale a presei Bucuresti". In
acelasi timp, mi se cerea sd depun la Prefecturd cele zece exemplare
din lucrare, ridicate de mine. Para lel cu aceasta, Presidentia
Consiliului de ministri a cerut, telegrafic, tipografiei cloud exemplare
din lucrare. Tot astfel a cerut cloud exemplare qi Cabinetul Con-
ducdtorului Statului.
0 clipd am fost amenintat chiar cu lagdrul, dar, apoi, aceastd
perspectivd s'a indepdrtat . ,
In asemenea imprejurdri m'am dus in persoand la Bucuresti,
la Presidentie, unde am inmemat secretarului general 0, Vlddescu,
urmaloarea adresd, cu rugdmintea stdruitoare de a o prezenta,
de urgentd, Conducdtorului Statului :

Nr. 4011943. Sibiu, 5 Octomvrie 1943.

Domnule Mareal,
La 29 August a. c. mi-am permis s VA remit adresa
Nr. 428 a Seminarului pedagogic universitar Gh. Lazr"
din Sibiu, prin care VA rugam s binevoiti a dispune sa se
deschid anchetA in legatura cu o serie de acuzatii pe cari
i le aduceam d-lui I. Petrovici, tninistrul Culturii nationale
i al cultelor,
Data fiind gravitatea cazului, am ateptat cu toat
increderea luarea msurilor cari se impuneau in mod imperios.
Prin prezentele rnduri tin s repet rugamintea pe
care am &cut- o in adresa amintit i, in acelakii timp, s VA
inaintez memoriul meu tipArit, deocamdat in manuscris,

www.dacoromanica.ro
LIV

sub titlul : Priviri critice asupra evolufiei i directivelor Mod-

feindintului qi educafiei rorraineqti, dela 1940 si pcind asteizi.
Sunt pe deplin incredintat ca prin acest memoriu am
facut tarii sit neamului un serviciu bun, pe care si D-Voastra
il yeti aprecia.
Nu urmaresc prin el niciun interes personal si nu cer
nimanui nimic, drept urmare a lui.
Dupa ce la trei cereri de audienta pe care le-am
inaintat Cabinetului D-Voastra, n'am primit rAspunsul asteptat,
renunt chiar i la dreptul pe care l am, si ca simplu ceti-
tean si mai cu seam ca unul care am detinut in vieata
publica demnitAti superioare, de a cere sA fiu primit de
ConducAtorul Statului, spre a-i arata o serie de situatii de
o gravitate extrema, pe care atAtia i le prezintA in mod
interesat.
Pentru orientarea D-VoastrA tin sa declar ca in inte-
resul superior al cauzei i pentru respectul pe care Vi-1
fort personal, memoriul, desi tiparit cu enorme cheltuieli,
il consider ca simplu manuscris, nedesfinat, deocamdata;
publicitatii, i remis, intr'un singur exemplar, D-VoastrA.
Dad{ acest 'exemplar ii va face efectul reclamat de
interesele superioare ale neamului i dad. D-VoastrA imi
yeti cere, nu voiu raspAndi restul exemplarelor tiparite,
pentru a nu da si altora ocazia sA cunoascA situatiile extrem
de critice infatisate, in mod documentat, in cuprinsul lui.

Domnule Maresal,
Oameni de aceia, cari inainte de 6 Septemvrie 1940,
V-au impiedecat pe D-voastra sti faceti tarii, binele pe care
ati fi dorit sA-1 faceti si cari nu V-au iertat tocmai pentrucA
erati un patriot neprihnit i un om dintr'o bucatA,
pentru aceleasi motive ma hulesc, de o vreme incoace pe
mine si ma urasc cu o inversunare mai mult decAt pagana,
prezentAndu-mA inaintea D-voastrA, ca pe un om de vrajbA
si impiedecAndu-mA de a VA putea vorbi direct.
Din cauza aceasta m'am vazut nevoit sa recurg, ca la
ultimul argument, la acest memoriu.

www.dacoromanica.ro
 LV

Nu-mi pot inchipui ca Mareplul Ion Antonescu, care

-a avut de suferit attea in vieata din cauza intrigantilor pt
miqeilor cafi i s'au pus in cale, s nu se incredinteze din
cetirea acestui memoriu, despre gravitatea exceptional a
situatiei i despre necesitatea lucrarii msurilor indicate in
concluziile lui,
Primiti, VA rog, Domnule Mareqal, incredintarea deo-
sebitului meu respect.

Nici la aceasta adresd n'am primit niciun raspuns.

Tacerea si imobilitatea gerierald, dupd toate cate avusesera
boc in prealabil, erau o dovadd a crizei acute de care suferea
regimul Antonescu. A nu fi in stare sa iai niciun fel de masuri
in legatura cu noianul de constatari pe cari le fiicea cartea mea
$i a tolera mai departe la conducerea spiritualitafii romane $ti pe
un om acuzat de atatea faradelegi fi de atatea greeli, insemrza
o neputinfd penibild, care nu putea intarzia prea mull de a-si
aduce roadele.
In imprejurdrile date, ins& mie nu-mi mai era cu putinfa
s fac altceva, deceit sa (Wept scadenfa, care avea s vind, cu
certitudine.

XXIX.

In cartea mea Politica religioasa i minoritara. a Rominiei",

a carei cea mai mare parte a fost tiparita incuirite de Aprilie 1940,
eu am criticat cu toata asprimea politica minoritard gre$ita a unei
intregi serii de fo$ti miflilri, printre cari era i regretatul N. Iorga,
impotriva cdruia am dus, de altfel, ani de-a-randul o lupta im-
placabild pe chestiunea aceasta. In adevdr, marele istoric pi na-
tionalist a fdcut tot timpul o politica minoritard _lipsita de orke
linie qi consecvenfa, care, in unele momente a adus grave preju-
dicii cauzei nafionale Dar, cand, dupd o experienfa de peste cloud
decenii, a ajuns sa se convinga de grelala pe care a fdcut-o, n'a
mai stcd o clipd lard sei o recunoascd in fafa lumii intregi. In-
serez aci, cu pietatea cuvenita, articolul prin care N, lorga Ii
retracta intreaga politica minoritard de mai inainte. Acest articol,
,intitulat Sa ne inchidem in noi inine", a alidrut in Nr. 116 a1

www.dacoromanica.ro
LVI

gazetei Neamul romanesc din 19 Maiu 1940, cu o jumatate de-

an inainte de tragicul skirqit al autorului seiu.1)
Cana neamul nostru si-a recapatat vechile hotare
aproape 'n intregime, parerea mea statornica a fost c noua
Romanie, dreapta fata de ori cine i plina de un nobil sen-
timent de fratie, are datoria de a-0 asocia toate minorittile
pentru acea opera comuna folositoare tuturor cetatenilor
patriei.
Ani intregi am luptat pentru acest scop, a carui ur-
marire imi era impus, in primul rand de con0iinta mea.
S'a erezut de altii c o bun intelegere se poate cd-
pata prin organizari nationale recunoscute de Stat, care s
se alipeasca la organizarea noastra nationala in forma do-
rita de Suveran.
Razboiul a dovedit ca, mai presus de mice, e senti-
mentul national al fiecaruia din grupele minoritare. N'are
decat s deschida cineva foile, carora censura nu vrea sa Ii
impuie restrictii i face bine, fiinda suntem intiintati, pentru
ca s se vada aceasta. i anume descoperiri i semnalari,
i intre noi in particular, arata uneltiri pe care le intelegem,
deii Statul nu le poate ingadui.
De aid rezulta pentru noi necesitatea altei politico.
Oricine-i pastreaza dreptul cetatenesc, dar de ce s
cerem o colaboratie care ni se refuzi? Ceilalti pot, gandi,
simti cum vor, dar noi s ne inchidem strict in noi inine.
N'a vem tovr5ie de oferit in nimic".
Pentru a ne da seama de drama care s'a petrecut in sufletul lui N.
Iorga pe urma rluirilor hotarelor noastre din anul 1940, mai reproduc aci
urmaloarele versuri publicate de el in N-rul dela 8 Septemmie 1940 al revistei
sale Cuget clar, sub titlul Cintece ca pentru ziva de astgzi" :
Copile, fii bun cu cei bunt
5'i la acei ce te-au iubit
Le rdspldtqte indoit,
$1 rciul chiar scl nu-ti rdzbuni.
Dar pan' i 'n rugaciunea ta
Pe cei ce tara prigonira
$i brazda ei o cioCartira
Nici chiar atuncea nu-i ierta I

www.dacoromanica.ro
 LV1I

Ala a procedat N. Iorga. i, mai malt sau mai pufin, tot-

aqa s'au comportat qi alfi vinovafi pentru greqelile seivenlite fafa
de neam. Unii din ei s'au pedepsit i mai aspru, sinucigandu-se.
Numai S. Dragomir s'a menfinut pe pozifie neschimbat, mi-
Wand mai departe, camuflat, doar, dupd imprejurari, ceea ce
constitue un fapt foarte gray, atat pentru a- fi pane in
valoare ideile pe cari i le-am analizat mai sus, cat qi pentru a se
menfine la suprafafei in vieafa politica qi culturald, peinei la
infinit.

Dar acest joc frivol qi area de primejdios, care ne- a costat

atat de mult, duceindu-ne, pe de-o parte, Universitatea la o ade-
varat compromitere, pe de alta fara la dezastrul infioreitor in
care ne sbatem de ani de zile, trebue sei inceteze.
Din parte- mi imi pun in cumpeina, pentru aceasta, intreaga
mea carierei i chiar intreaga mea viea(ei.
In calitatea mea de profesor la Universitatea din Cluj, de
rnembru coresponderit al Academiei Romane, de vice-preqedinte
al Ligii Antirevizioniste Romane, gi de membru al Comitetului
central al Asociafiunii Astra", situafii qi demnitdfi pe cari le
define qi S. Dragomir, ma simt indemnat sti ma adresez pe
aceastei cale ceitre :
a) Guvernul (aril,
b) Academia Romnei,
c) Mitropolia Ortodoxei a Transilvaniei,
d) Conducerea Freifiei Ortodoxe Romane (FOR),
e) Conducerea Ligii Antirevizioniste Romane,
f) Comitetul central al Asociafiunii Astra",')
cu rugdrnintea stdruitoare, sei binevoeascei a cerceta, prin orga-
nele kr desemnate in acest scop cu intreaga obiectivitate, invi-
nuirile pe cari i le-am adus lui S. Dragomir, mai intaiu in cartea
mea : POLITICA RELIGIOASA I MINORITARA", pag. 544
gi 780-820 i Ia cari, in tofi cei palm ani de cand ea a aparut,

1) Asociatiunea Astra", patroneazd, aldturi de Universitate, publicatia

Revue de Transylvanie.

www.dacoromanica.ro
LV III

n'a rdspuns absolut nimic, apoi in paginile acestei Prefete qi

pe cart le sintetizez in urmdtoarele :
Puncte de acuzatie la adresa lui S. Draomir, ca fost mi-
nistru al minoritatilor si ca membru al institutiilor amintite :
1. A pervertit istoria romaneasca potrivit intereselor sale
personale si familiare, prejudiciind, astfel, in mod gray cultura,
stiinta i vieata nationala si a ducand un profund discredit atat
Universitatii Daciei Superioare, cat i Academiei Romane, al
caror membru este. 1)
2. A abandonat fundamentele traditionale i tiintifice privi-
toare la originea noastra daco-romana si la continuitatea noastri
istorica in Dacia Traiana, inlocuindu-le cu teorii ad-hoc, compro-
mitatoare i pagubitoare pentru neamul nostru.
3. A afisat o noul teorie, prapastioas, cu privire la suve-
ranitatea Statului roman, in sensul impartirii (intre- Romani sit
grupurile etnice alogene a) mostenirii ce administram".
4. A afisat, de dragul Ungurilor, teoria conform careia po-
porul roman i poporul maghiar Stint doua popoare, cari s'au
aciuit in vatra larga a Dunarii, la adapostul Carpatilor. Taina per-
sistentii lor milenare trebue cautata in faptul, c ambele popoare
constituiau un bloc unic, ale carui liziere, orientala i apusean,
se apara si se intregesc reciproc".
5. A afisat, de dragul Nemtilor, teoria etnica in rezolvirea
problemei Transilvaniei, in sensul crt apartinerea politica a ace-
steia trebue sa fie hotarita in conformitate cu compozitia etnica
actuald a ei. Potrivit acestei teorii, Transilvania ar reveni Roma-
nilor i Ungurilor, respectiv Germanilor, legitimandu-se, astfel,
Arbitrajul dela Viena.
6. A falsificat intelesul hotaririlor dela Alba-Iulia, in sensul
ca Adunarea dela 1 Decemvrie 1918 ar fi stabilit ca principhi
care a prezidat la nasterea si la formarea" Statului roman, de-
plina i intreaga libertate nationala" pe seama grupurilor etnice
alogene" i ca chiar in acest chip se incepe istorica declaratie
dela Alba-Iulia".
7. A interpretat in mod inten(ionat fals si a aplicat in mod
pagubitor prevederile Tratatului minorittilor din 9 Decemvrie
1919.
1) A se avea in vedere la acest punct i obiectiunile d-lui Dr. Aurel
Vlad, fost ministru, fcute in o serie de articole publicate in gazeta Sofia drep-
talii din OrAOie, incepind cu Nr. 3 din 1944.

www.dacoromanica.ro
 LIX

8, A rAsturnat sensul art. 5 si 7 din Constitutia dela 1923

si art. 4 din Constitutia dela 1938, cari nu prevAd, in niciun sens,
minoritati etnice" i a inventat notiunea nota de grupuri etnice",
cu personalitate juridica de drept public, cari, in ceasurile grele
pentru tara, s'au dovedit elemente diso1vante4e Statului.
9. A indus I eroare Parlamentul din 1940, ascunzandu-i
faptul cA a acordat Ungurilor i Nemtilor dreptul de a se con-
stitui in grupuri etnice, contrar prevederilor Constitutiei, a Tra-
tatelor si a Statutului minoritAtilor insupi.
10. A lAsat s fie amputatA, in Itfonitorul Oficial, replica
la raspunsul dat interpelarii deputatului I. Petrovici, suprimand
partea cea mai grava a ei, prin care se releva atmosfera de stu-
poare a Parlamentului pe urma noianului de concesiuni pe cari
fostul ministru le facuse minoritAtilor.
11. Dupa ce in calitatea de initiator si de secretar general
al Frontului renaqterii nationale" a obligat pe toata lumea sl
intre in aceasta organizatie, care promitea sI fie drept ceda
ce exprima titlul ei, a introdus in ea, contrar prevederilor
statutare, i pe Unguri, Nemti etc., prin ce i-a denaturat mi-
siunea, &and totodatA minoritarilor posibilitatea de a ne cunoaste
nu numai toate secretele de stat, ci i toate"slbiciunile, pe cari
apoi le-au exploatat conform intereselor lor.
12. A staruit, pentru motive inavuabile, ca Comisariatul
pentru minoritati sa fie transformat, contrar prevederilor Consti-
tutiei, in Minister al minoritatilor, conceput ca organ permanent"
al carui scop era de a veghea la mentinerea raporturilor nor-
male dintre Romani si minoritati" i ca organ de control deo-
potriva insArcinat cu protectia legala a grupurilor etnice", inven-
tate de el, dar inexistente in baza Tratatelor si a Constitutiei.
13. A depasit in favorul Ungurilor si al Nemtilor toate tra-
tatele i legile existente, creand pe seana lor o serie de situatii
ilegale, ostile fiintei i sigurantei Statului roman, cari au dus, apoi,
la taierea in douA a Ardealului prin arbitrajul dela Viena.
14. A instituit o comisiune mixt, romano-maghiara, cora-
pusl din delegati romani incompetenti si din delegati unguri do-
vediti a fi instrumente ale guvernului din Budapesta. Dela incheierea
lucrarilor acestei comisiuni, delegatil tninisterelor interesate au
fost exclusi, iar incheerea luata ca baz pentru masurile guver-
nului, a fost fortata de delegatul .ungur, care a impus cum a
vrut punctul sail de vedere.

www.dacoromanica.ro
LX

15. A rezolvit in favorul Ungurilor iredentisti o serie de-

probleme minoritare maghiare, cari fuseserl prealabil hotArite de
cAtre Justitie in favornl Statului roman, respectiv al UniversitAtii
din Cluj, si cari reprezintau averi de miliarde ti pozitii de apA-
rare nationalA importante,
16. A flcut sA fie ratificat de cAtre Parlament Acordul
dela Roma" din 1932, pe care insisi autorii lui, Valer Pop si
Elemr Gyrfas, 1-au declarat neconcludent si care, dupA de-
claratia celui dintaiu, urma sA fie luat din nou in studiu, in
scopul de a se stabili drepturile UniversitAtii asupra bunurilor
din litigiu. In loc sl fi reluat studiul problemei, ducand la bi-
ruinta punctul de vedere al UniversitAtii, care fusese recunoscut
si de Justitie, el a dat castig de \cauzA complet Ungurilor, intA-
randu-i in pozitiile lor ofensive in contra Romani lor.
17, A legitimat situatia de drept si de fapt a Ordinelor
calugaresti unguresti, recunoscandu-le personalitatea de drept, cu
toate cA prin trei cercetAri vaste, publicate de mine in colectia
de Studii ci Documente privitoare la politica religioasei a Romd-
niei intregite", am dovedit, mai presus de orice indoialA, cl ele
n'au dreptul la existenta in Romania, printre altele, din cauza ca
sunt simple organizatiuni nationale maghiare iredentiste, camu-
flate supt haina cAlugareasca. Punctul meu de vedere a fost
confirmat de guvern prin o serie de mfisuri administrative, pe
cari interventia lui S. D. pur i simplu le-a derutat. ')

1) Evenimente ulterioare au confirmat cu varf i indesat punctul meu de

vedere si rAtacirea criminal a lui S. D. In primavara anului 1944, Curtea
Martiala din Sibiu a judecat la 20 de ani munch' silnicA pe Superioara caIugaritelor
franciscane maghiare din localitate, pentru actiune subversiv in contra Statului
roman. Acest fapt a lost comentat dupa cuviinta de Redista Teologica ce apare
sub patronajul I. P. S. S mitropolitul Nicolae Man si de Telegraful roma,
organul mitropoliei ortodoxe ardelene. Acesta din urma scria, in Nrul 13 al
sin : ,De cite ori n'am demonstrat in aceastA foaie caracterul politic dusmanos
Statului roman, pe care il are la noi acea confesiune ... Din nefericire s'au
gasit la noi, chiar in cercurile de conducere nu nunaai oameni indiferenti ,fatA
de aceastai problema, ci chiar i unii cupric si de admiratie fatA de aceast
confesiune, gala sel-fi mina' i neamul pentru a intra in gratitle gdunoase ale
reprezintantilor et'.
Aluziile organului mitropoliei cred cA vizeaz direct pe S. D.
In continuare, T. R., declarA ca-si insuseste pe de-a-intregul postulatul

www.dacoromanica.ro
 LXI

18, A abandonat principiul patronatului suprem al Regelui"

asupra Bisericii romano-catolice din Transilvania, principiu
menit a garanta incadrarea organic& a acesteia in rosturile Sta-
tului i a o feri de actiuni vtrnatoare.
19. A lucrat mereu in sensul ca Secuii s fie socotiti drept
Unguri, contrar prevederilor Tratatului minorittilor, ingrOand
astfel rndurile Ungurilor i cland un suport tot mai periculos
revendiarilor maghiare asupra Ardealului.
20. A lucrat ca -marele proces penal in contra conducAtorilor
Statului rom.- cat, ardelean, pendent in fata forurilor judiciare
militare, s& fie luat de pe rol, iar principalul inculpat s fie numit
membru influent si hothritor in comisia mixt& care a hot&rit cele
mai complexe Iitigii, in favorul Ungurilor.
21. A lucrat ca vastul complot terorist din Nordul Ardea-
lului, dela 1939, in care au fost amestecati 33 de preoti i prelati
unguri, dovediti a fi instrumentele Marelui Stat Major din Ungaria,
s fie muamalizat, iar vinovatii, in loc s& fie impuvcati, s& fie
extradati Ungariei, desi erau membri ai Frontului renaterii
nationale".
22. A transformat Bisericile minoritare, din institutiuni menite
a contribui la infrgtirea popoarelor, in institutiuni separatiste, de
aprAtoare ale nationalitgii grupurilor etnice i in instrumente
revizioniste, cari au contribuit la dezagregarea Romniei.
23. A trldat Ungurilor cele mai importante probleme de
i colarl, pentru cari au luptat ani
politic& cultural, bisericeasca.
i decenii dearandul sinoadele eparhiale, congresele nationale-
bisericeti ortodoxe, FrAtia ortodox& romn, Liga Antirevizionist&
roman& i Universitatea din Cluj.

national" urmator, lansat de un ziar localnic :

Astazi la lumina zdrobitorului act de acuzare ce ii s'a aplicat, se im-
pune o revizuire temeinica i aspra. Institutiile acestor calugarite, cuiburi de
sovinism si de grave abateri dela regulele ordinelor calugaresti, trebuesc eta-
tizate. Paul acuma, si neinduplecatul profesor Onisifor Ghibu aratd de mai
bine de doueizeci de ani acest adevdr, asezamintele lor, au jucat rolul calului
troian, introdus cu toata opozitia profetesei Cassandra, in cetate. In fats faptelor
care se cunosc la ora actuala, se impune cu necesitatea unei masuri de salu-
britate nationala indepartarea calului troian nu nurnai dela portile cetatii, ci
chiar din cuprinsurile Statului Roman. E momentul suprem al socotelilor !
Profesorul Onisifor Ghibu, poate fi Indndru i fericit pentrucd a avut, are
va avea dreptate, in lupta pe care o duce de mai bine de 20 de ani, de unul
singur irnpotriva calului troian".

www.dacoromanica.ro
LXII

24. A continuat i dupa imbucatatirea Ardealului, dela

1940, sa sprijineasca pe Unguri si s sustina punctele de vedere
nem-testi, defavorabile romanismului,

Daca S. Dragomir in fata organelor inseircinate sei cerce-

teze aceste invinuiri, va dovedi, punct de punct, cd acuzatille de
mai sus sant neintemeiate, eu voiu trage toate consecintele atitu-
dinii mele, demisionand din demnitatea de profesor universitar
din aceea din membru corespondent al Academiei Romane, de
vicepre$edinte al Ligii antirevizioniste romane i de membru in
Cornitetul central al Astrei. Mai malt chiar. Deodata cu pierderea,'
acestor demnitati, cer de pe acum s fiu pus la zid i executat,
ca unul care, dupa asa de grave i nedreptate acuzatii aduse
unui fost sfetnic al tronului, unui profesor universitar i membru
al Academiei Romane, nu mai sunt in drept sa mai respir aerul
acestei tari.
Sa se dea, odatd, un exemplu drastic de pedepsire a unui
vinovat pentru prejudicierea patrimoniului moral al neamului,
fare: nicio crutare !

Iar dacei invinuirile aduse de mine se vor dovedi interneiate

vinovatul, dirnpreuna, cu toti complicii lui, ser fie sanctionat dupei
gravitatea greqalelor sale.

XXXI,
Academia Romand a mai avut de inregistrat, in trecutul ei
un caz penibil, tot cu un istoric din Ardeal vinovat de tradare,
pe chestta impacarii" cu Ungurii, cazul Mangra.
Vasile Mangra fusese ales membru al inaltului a$ezamant
in anul 1909. In raportul de recomandare a lui, semnat de tog
membrii Sectiei istorice, se releva printre altele, o scriere a can-
didatului despre ,,Continuitatea elementului daco-roman in Dacia"
si se scotea in relief calitatea acestuia de lupteztor al sfintet
cauze nationale, de pastor qi inainte de toate, de bun Roman".
Dar, pre nespusa surprirdere a intregei opinii publice a neamului,
bunul Roman" $i fostul stegar al continuitatii noastre in Dacia
i conduceitor indrsnet al luptelor nationale din Transilvania, la
un an abia dupd alegerea amintitei, i- a parsit atitudinea de
luptator national i a adoptat-o pe aceea de impaciuitor" intre

www.dacoromanica.ro
 LXIII

Unguri i Romani, in care scop a intrat in legeituri streinse cit

primul-ministru Stefan Tisza, In vederea atingerii acestui noir
scop, Mangra a supus unei anumite revizuiri vechea sa teorie a
continuitafii in Dacia, militarrd pentru o simbiozei romano-maghiaret
intemeiatei pe raportul de forfe creat de istoria mai north f i de
ideea de stat national maghiar, simbiozei pe care sufletut
neamului romdnesc, insei, a repudiat-o cu toatei holdrirea.
Ceind, dupei o asemenea transfigurare, V. Mangra a indreisnit
sir aparei, prin 1912 sau 1913, la fedinfele Academiei Romeine,
membrii acesteia au feicut un gol desiivarqit in .jurul lui. Tofi s'au
sculat de pe scaunele lor qi au parasit incinta inaltului are-
opag, leiseindu-1 pe treideitor singur. Acesta a infeles situafia qi
s'a indepeirtat din sale!. La iqirea in strada, publicul treceitor
i-a feicut o foarte semnificativei manifestafie ostili.
Dup aceastei inteimplare, Mangra nu i-a mai pus picioruf
la Academia Romeinet.
Intre limp, la 1916, guvernul maghiar, prin oamenii seri, I-a
ales mitropolit ortodox la Sibiu. In aceasta calitate el fi-a con-
tinuat politica de irnpeicare" romano-maghiarei, scriind lucreiri
savante" in acest sens i activernd qi in mod politic pe teren.
Dar, cand in toamna anului 1918, Puterile centrale au pierdut
rdzboiul, Mangra a plecat la Budapesta, uncle intr'o camera de
hotel, a hurt otravei, pedepsindu se, astfel, singur.
Academia Romana a avut qi in urma acestui episod tragic
taria morale( de a-li manifesta in mod corespunzeitor sentimentele
sale fafei de membrul ei de odinioara, tergeindu-i numele, pentru
totdeauna, din reindul foqtilor sai membri. De 20 de ani incoace,
numek lui V. Mangra nu mai figureazei in lista membrilor de-
cedafi ai Academiei Romane, care se publicei in fiecare volum
al Analelor eL
La randul ei qi Biserica ortodox romana din Ardeal I-a
$ters din randul fo.Ftilor ei mitropolifi.

De sigur, VaSile Mangra a fost un tra deitor al cauzei ro-

merne$ti. Dar, cel pufin el a fost, intr'un anumit sens, un om de
caracter, care a ie$it pe fatii din tabeira_nalionalei, susfineindu-$i
cu indeireitnicie noul punct de vedere qi juccind pane/ la sfarsit,
pe o singurei carte, pentru ca in momentul in care s'a incredinfat
cei socoteala i-a fost rea, sei tragei, eroic, consecinfele, feirei a mai
incerca sa tulbure apele prin duplicitdfi i echivocuri cameleonice..

www.dacoromanica.ro
 LXIV

apoi, nu trebue sd uiteim nici fapul, di el a fruit supt

regimul unguresc, intr'o epocei sbuciumatei, in care, pentru sal-
varea neamului impilat, nu era ateit de greu sei ritieti drumul . . .

$i in zilele noastre, cronica znregistreazei cazuri intru cdtva

asemeineitoare cu cel expus mai sus, E vorba de Academia fran-
cezei, care s'a ridicat cu toatd sfdnta ei indignare in contra unor
membrii ai sii, cari pe timpul ocupafiei germane din anii 1940 1944
au solaborat cu inamicul. Acei membri au fost socotifi nevrednici
sei mai lath parte din supremul areopag al con#iinfei qi man-
driei nafionale francnze.

Academia Romind dela 1944 fi-va la ineilfimea pe care i-o

cere sublima ei misiune, sau, copleqitei de micimi, va continua
sei inceilzeascii la sdnul sdu oameni, cari au compromis qi au
. treiclat ce are mai scump neamul romeinesc ?

XXXII.
Mdrturisesc cii un timp oarecare am crezut in sinceritatea
patriotismului generalului Antonescu f i, in consecinfel, i-am acordat
un anumit credit, in speranfa cei va fi in stare sei indrepte mo-
tenirea grozavei primitei dela ex-regele Carol II. Dar ince"' in
primele vremuri ale conducerii Statului de cdtre cicinsul am
inceput sei-mi dau seama, cii el este mai milt un mare ambifios,
deceit un mare patriot adevirat. Patria, pentru el, era subordonatei
inegalabilei lui grandomanii, care ascundea in germenii ei toate
surprizele qi toate primejdiile posibile.
Felul in care qi-a ales, dela inceput, colaboratorii fi in care
i-a susfinut, m'a fcicut sei mei conving din ce in ce tot mai mult
de calea greOtei pe care merge.
In toamna anului 1941, pe ceind definea interimatul mini-
. sterului educafiei nafionale, i-am inaintat cloud memorii cu privire
la anumite probleme biserice#i $i Folare importante. Credeam ci
intervenfia mea va fi onorati cel pufin in misura in care ase-
menea incercdri de ale mele s'au bucurat de atenfia unora dintre
antecesorii seil la conducerea acelui departament. Dar a#eptarea
mea a lost zadarnice : n'am primit nici meicar un singur cuveint
de reispuns.

www.dacoromanica.ro
 LXV

. Dacd Conduceitorul Statului, detindtor oficial al importan-

tului departament al culturii nationale ar fi inregistrat cu intelegerea
qi cu durerea de inimd necesard problemele pe cari i le puneam
inainte, n'a$ mai fi fost nevoit ca, dupd doi, respectiv dupd trei ani,
s scriu i so- tipdresc prezentele pagini intunecate. Mdsurile cari
el le- ar fi luat la timp, ar fi sanat rdul din rifddcind.
.57 mai mull m'am incredintat de lipsa de adevdrat patrio-
tism a Mareqalului" Antonescu in toamna anului trecut, ceind,
sesizat de ceata adulatorilor si, mirati de curajul meu de a in-
feiti$a bird niciun menajanzent adevdrul, a cerut, telegrafic, dela
Tipografia Dacia Traiand" din Sibiu, cloud exemplare din lu-
crarea mea prezentd, $i ceind, dupd cetirea ei n'a &sit ea- este
cazul s iea niciun fel de mdsurd de indreptare In adeveir, in
afard de faptul cd nici lap de mine, nici fatd de ministrul atdt
de gray atacat, n'a schitat niciun gest, Conducdtorul Statului
n'a cdulat pe nicio cale s indrepte oricat de putin situatia gravii
infeitiqatii de mine. Imbdtat de asigurdrile ministrului, me$ter in
cuvinte de adulatie personald, Mare$alul" a lsat cangrena s
diiinueascd mai departe qi sa se agraveze. Or, un adeveirat pa-
triot ar fi tdiat, fr nicio mild, in carne vie, fie in mine, fie
in ministru, 4 mai ales, ar fi luat toate mdsurile pentru indrep-
(area relelor semnalate.
Nici ultima mea scrisoare, publicatd la pag. LIII nu I-a
putut scoate din aceastd imobilitate incompatibild cu adevdratul
patriotism.

In paginile cdrtii mele ii acordasem, in mod onest i md-

surat, un anumit credit i in raport cu problemele de educatie
(pag. 6 qi 241), neiddiduind di din cetirea expunerilor mele se
. vaincredinta ccit de mull ii reimcine de feicut pentru lard in do-
meniul acesta akit de Mu indrumat.
De sigur c dacd m'aq fi geindit ca, in loc de priviri cri-
lice, s scriu ditirambi rdsundtori la adresa regimului, a$a
cum s'au obi.pwit sd kw& printre altii, qi rectorul I Hatieganu,
aq fi reufit s 1 cdqtig i eu pentru ideile qi, mai ales, pentru in-
teresele qi ambitiile mele, cretindu-mi la Universitate $i in afard de
ea, o alto' situatie dectit cea evidentiatd la pag XLVIII XLIX ale
prezentei prefete.
V

www.dacoromanica.ro
LXVI

Dar, pentru aceasta ar fi trebuit s incetez de a mai fi eu

insumi, ceea ce, dupdce n'am kicut-o nici odatd peinei aci in
vieata mea, nu putearn s'o fac nici de ask-data', indiferent de
orke urnuiri de cari, dupd cum s'a vdzut, nici n'am fost crutat.
XXXIII
De incheiere, trebue sO precizez cii pe mine nu faptul cii
Mare.salul Antonescu a uzat de sistemul dictatorial m'a nemultumit,
ci faptul cd, acest sistern a devenit sub conducerea lui, un in-
strument pentru anarhizarea yield noastre nationale, pe care a
prejudiciat-o pentru decenii intregi, cel putin. Ceici, o dictaturci
poate sd fie pentru o (and, in anumite faze ale yield ei, o nece-
sitate san chior o bine facere Dovadd cazul Rusiei Sovietice. Dar
dictatura maresalului Antonescu, ca de cea a lui Mihai An-
tonescu nici sd nu mai amintesc, a fost, din cauza ambitiei
nemdsurate a Li qi a unor colaboratori ai sii, catastrqfald.
Vor fi in stare cei ce au kat asupra lor greaua mostenire
a mareqalului", sd repare cdte s'au stricat in cei patru ani din
urmd qi sd indrepte poporul te tura spre un nou destin, sdntos
qi solid?
Eu ma Tog din addncul sufletului meu la Tatd1 cel ceresc
sei le dea acestora intelepciunea, energia i patriotismul de care
e nevoie pentru o misiune atot de grea, mai ales in vremuri atdt
de cumplite corn sunt cele de acorn.
sd le dea qi ceea ce nu i-a dat inaintaqului kr : simt de
rngsura qi smerenie,
Numai pe astfel de temelii se poate ridica din nou (arab
Sibiu,. 11 Octomvrie 1944,
O. 61.

www.dacoromanica.ro
 PRELIMINARII

PRIVIRE CRITICA ASUPRA EVOLUTIEI $1 DIRECTIVELOR

INVATAMANTULUI $1 EDUCATIEI ROMANE$T1,
DELA 1940 $1 PANA ASTAZI

www.dacoromanica.ro
 I.

Anul de incercare 1940 *i antecedentele ml

Anul 1940 insemneaza in evolutia neamului romanesc a
catastrofa uriasa, de proportiile i gravitatea careia nici pana in
ziva de astazi nu ne-am dat Inca in mod suficient seama : in timp
de mai putin de patru luni de zile am pierdut nu numai trei sfer-
turi din ceea ce, dupa sfortari milenare, dobandisem in anul 1918,
nu numai ceea ce castigasem prin razboiul balcanic, la 1913,
ci i o parte din patrimoniul vechilor Principate romane, unite la
1859.
a toate acestea, dupa o perioada de peste doul decenii de
Romanie mare, liberd, mandra i increzuta in fortele sale.
$i, fara a fi schitat macar un gest eroic de aparare si de
sacrificiu.

Poate fi socotit un asemenea moment ca nit simplu act de

natura politica sau militara, explicabil exclusiv prin elemente de
politica internationala ? De sigur ca nu. El este un fenomen mult
mai complex, cu un suport fundamental de ordin sufletesc. Nu
guvernul care a prezidat evenimentele respective, nu armata, care
ar fi fost chemata sa apere hotarele Orli, nu acestea au fost
slabe, ci sufletul national a fost slab. Acesta a putut sA aibA, ca
expresiune a sa, un guvern lipsit de constiinta inalta. a raspunderii
sale si o armata care sa se supuna poruncilor unui asemenea
guvern.
Romania mare a fost mare ca hotare, ca bogatii, ca debit
verbal i oratoric, dar a fost gaunoasa ca credinta, ca suflet,
ca spirit de sacrificiu.
Romania mare n'a avut o biserica. vie si n'a avut o scoala
sanatoasa.
In fata acestei situatii, tot restul nu mai conteaza nimic.
1'

www.dacoromanica.ro
 IL

Biserica *I coala in primele dou decenii

ale Romniei Mari
Pentru a caracteriza in mod sumar situatia Bisericii si a
$coalei in cursul anului fatal 1940, credem ca este suficient O.
aratam ca in epoca Frontului renasterii nationale (1938-1940),
destinele cultelor le:au condus, in calitate de ministri, urmatorii:
advocatul iesean Victor Iamarzdi, episcopul clujan Nicolae Colarz,
advocatul bihorean Dr. Nicolae Zigre, profesorul bucovinean Than
Nistor, profesorul basarabean Stefan Ciobanu, profesorul bucu-
restean Constantin C. Giurescu, profesorul legionar Horia Sima,
si advocatul bucurestean, legionarul Radu Bud4tearzu, iar desti-
nele educatiei nationale le-au condus ca ministri : Victor Iamandi,
Armand Ceilinescu, care detinea in acelasi timp si dernnitatea de
prim-ministru, episcopul N. Colarz, profesorul iesean Petre
Andreiu i profesorul bucurestean Dimitrie Caracostea.
Cu o atat de deastt schimbare de conducere este evident
at nici o opera serioasa de Stat nu se putea realiza, ci tocmai
climpotriva.

De altfel, trebue sa amintim ca aceasta caleidoscopica

schimbare nu este decat o continuare fireasca a lipsei de conti-
nuitate, care caracterizeaza intreaga viat de stat in Romania
Mare, dela 1919 si pana la 1940.
In ce priv este conducerea treburilor bisericesti din partea
Statului, intre anii 1918-1940, am avut peste 20 de ministri ai
Cultelor si ai Instructiei publice, dintre care niciunul n'a fost in
masura sa inchege, pe vreun teren oarecare, o traditie. A fost o
permanenta carpeala de pe o zi pe alta, de principii si de ini-
tiative.

www.dacoromanica.ro
 ____
5

$coala, ca si biserica, a trecut dintr'o experimentare in alta,

compromitand rand pe rand, orice idee bun, atat in fata tine-
retului, cat si in fata publicului mare. Numai reforme si para-
reforme, de joi pana mai apoi, si exhibitii fastuoase, sgomotoase,
pretentioase si goale pang la exasperare, care toate s'au scontat
cu un faliment general inspaimanttor.

In ce priveste viata si activitatea desfasurata de insasi or-

ganizatia bisericeasca, WA a intra in amanunte, vom inregistra
numai doul fapte caracteristice.
Mai intaiu : Patriarhia romaneasca n'a fost in stare s adune sub
o singura autoritate sufleteasca, pe toti Romanii crestini. Dureroasa
sfasiere religioasa dela 1700 a ramas mai departe ca o mill des-
chisa, mai primejdioasa decat in trecut. De asemenea patriarhatul
romanesc n'a fost in stare s formeze o legatura organica intre
Romani si crestinatatea apuseana ; el ne-a tinut intr'o dureroasa
sfsiere launtrica si intr'o penibila izolare externa, ambele de na-
tura de a ne slabi si in fata minoritatilor etnice din cuprinsul
tarii numeroase si puternice si in fata lumii straine, cu
care nu puteam gasi nicio priza sufleteasca adanca.
Al doilea: Capul Bisericii ortodoxe romane, Miron Cristea,
primul patriarh roman, in loc sa-si devoteze fiecare clipa a vietii
sale consolidarii morale a neamului si crearii unei traditii religioase
puternice si de mare autoritate, in ultimii ani ai vietii sale,
care au fost si ultimii ani ai Romaniei mari, a prima sa fie
se ful guvernului civil, politic si militar al Orli. El a murit ca
prim-ministru al Romaniei, departe de meleagurile acesteia, la
Cannes (in Franta), nespovedit si necuminecat, ca un simpltt
politician laic.
(Urmasul sail in scaunul de patriarh este un ',Mean carturar,
crescut in manstire, talmacitor indemanatic de carti teologice 0
religioase rusesti, in romaneste ...)
Totusi, Domnul din ceruri n'a voit moartea noastra, din
pricina acestor pacate, El nu ne-a certat pentru a ne pierde, ci
pentru a ne da prilejul sa ne intoarcem si sa fim cu adevarat vii.

www.dacoromanica.ro
 IlL

La rscruce de drumuii
In primele zile ale lui Septemvrie 1940 au fost inlturate
pricinile cele mari, momentane, ale dezastrului adus asupra tarii
de guvernarea fostului rege Carol II, secundat de Frontul rena-
fterii nationale, transformat in Partidul rzafiunii.
Trebuia acum sA vie indreptarea temeinicA a lucrurilor.
DupA abdicarea fostului Rege, frAnele trii le ia in mAna sa,
in calitate de conducAtor al Statului, D-1 Maresal pe atun ci
General Ion Antonescu.
Conduatorul Statului despre coa1 i educatie
Trebue s6, mArturisirn, ca." ConducAtorul Statului a cuprins,
din primele momente in care si-a asumat marea raspundere de
salvare a tArii si a neamului, printre principalele sale griji, i pe
aceea privitoare la rolul bisericii si al scoalei. Retinem din pro-
clamatiile sale caltre tarA, cteva idei ale lui privitoare la culturA,
la scoalg si la educatie. Directivele Conducalorului au fost pu-
blicate prin ziare i prin radio. 0 parte a kr a fost tipAritA mai
tArziu si in brosurl, sub titlul
Directive generale date de Conducdtorul Statului pentru reor-
ganizarea i indrumarea invfmdntului in co a la romeineascii,
la 15 Septemvrie 1940.
Iat ideile principale ale acestor directive : Dupa faza de
drmare i curAtire in care ne gasim, cu toatA energia i viteza
reclamatl de imprejurAri urmeazd opera de reconstructie
a Statului."
Orice om constient din aceastA tarA ii poate da seama, din
desfAsurarea evenimentelor ultime, cl scoala romAneascA, asa cum
a fost organizata, nu si-a ajuns scopul". Organizarea invAtAmAn-
tului nostru a fost copiati dupA modele strAine. N'am avut

www.dacoromanica.ro
 7

-program i stabilitate de sistem. Am modificat prin nemAsurate

legi organizarea invAtAmantului".
Porunca momentului de astAzi este : trebue s revizuim tote'.
Scoala romaneascA trebue sA plece dela baza structural&
rornaneasa, care este Wane'.
$coala de mane trebue s fie goala realitdtii romeinefti,
coala t&ranului, coala meseriaului". $coala primar& trebue s&
dea putine elemente de instructie i cat mai multe elemente de
viat practicA. In ce prive0e coala secundara, baza invtl-
mantului secundar, ca .i in coala primar, trebue s fie prac-
ticul".
Tineretul trebue educat in duhul de jertf national& 0
idealism cregin",
Cultura trebue sa se desvolte neapgrat in cadrul necesi-
ttilor Statului".

www.dacoromanica.ro
 IV,

Un sociolog la conducerea Bisericii si a coalelor

DeodatA cu transformarea Statului roman de pan aci, in
Stat national legionar (14 Septemvrie 1940), la ca.rma de-
partamentului Educatiei nationale si al Cultelor a fost chemat
profesorul dela Universitatea din CernAuti, sociologul Traian
Brezileanu, un om obosit si lipsit de energie, care in cele cteva
luni de zile (Septemvrie 1940 Ianuarie 1941), cat a condus de-
partamentul, nici n'a avut rAgazul sA dea dovada completA a ca-
pacitAtii sale,
Nu ne oprim mai de aproape, aici, la experienta care s'a
fAcut in timpul regimului legionar, cad aceasta ar depAsi scopul
pe care ni 1-am propus in paginile prezente. Vom spune doar
atata cl, dupA ce ConducAtorul Statului a luat asupra sa sarcina
de a realiza, cu ajutorul regimului legionar, un nou Stat roman,
solid si sAnAtos, se pArea, la un moment dat, di in acel regim
trAieste duhul cel nobil al neamului si al crestinatatii. Dar, din
neuorocire, in curand deziluzii cumplite s'au coborit din nou
peste neam.
Din cele asteptate, nimic nu s'a implinit si cerul s'a acoperit
cu nod negri, 0 crizA aproape mortalA a cuprins din nou neamul
si statul,
Leacul radical care se intrebuintase se dovedise a avea un
efect aproape ucigator.
Totusi, am scApat tii de astAdatA cu viatA.

Vom sti sA apucAm cel putin acum pe drumul cel bun ?

Vom sti sA dAm neamului sufletul sAnAtos, cu care sA rAzbeascA
prin iadul tuturor incercArilor ? Vom sti s indrumAm sufletul
maselor si sufletul tineretului asa fel, ca sl-si gaseasca desfsu-
rarea sa cea mai fireascA, mai nobilA si mai rodnicA ?

www.dacoromanica.ro
 9

Nu avem pretentia s ramurim, in paginile ce urmeazg, in-

treg acest fenomen complex, vrem ins s ne oprim atentiunea
asupra unui factor insemnat al lui i anume asupra directivelor
de ordin spiritual care au fost incercate in vederea remedierii
situatiei catastrofale schitate mai sus.

De sigur ca mai ales in vremuri grele de rzboiu, cum sunt

cele de acum, nimeni nu va putea subestima insemntatea facto-
rului politic, a celui economic gi a celui militar in viata statelor
gi a popoarelor, dar oricht de importanti ar fi acegtia, in fond ei
se reduc la un unic factor decisiv : la factorul sufletesc. Ai poli-
tica, ai economia, ai armata aceea, pe care ti-ai fAcut-o gratie
ideilor i fortelor sufletegti, pe care ai fost in stare s le pui la
temelia lor.
Factorul sufletesc nu este un accesoriu, nici o podoab a
vietii, ci ins* esenta ei, am putea zice : unica esentai a ei.
La rndul ski sufletul este aga cum I-au format in prima
linie Biserica i $coala,

www.dacoromanica.ro
 V.

Un militar in fruntea Bisericii i a *coalei

Dup rebeliunea din Ianuarie 1941, la conducerea depar-
lamentului Educatiei i Cultelor a fost chemat un militar, d-1
general Radu Rosetti. Ca subsecretari de stat la Educatie si la
Culte d-sa a avut pe d-1 Enric Otetelifeanu, profesor la Uni-
versitatea din Bucuresti i pe d-1 Than Sandu, directorul scoalei
normale de invAtatori din Sibiu.
Un general la conducerea unor asemenea departamente n'ar
putea pArea, mai ales in vremuri de rdzboiu i dup evenimente
interne ca cele din Ianuarie 1941, in sine insusi ceva paradoxal,
dupa cum nu poate pArea paradoxal, ca insas conducerea generala
a Orli s fie, la un moment dat, concentratA in mnile energice si
destoinice ale unui militar.
1. In spiritul Conducatorului Statului
Noul ministru a luat, cum era si firesc, ca puncte de ple-
care in conducerea educatiei, directivele date de ConducAtorul
Statului, semnalate mai sus, Acestea, mArturiseste generalul
Radu Rosetti, sunt temelia pe care trebue clddit organizarea
pi indrumarea inveittimcintului".

Pentru a putea infAptui legiferarea dorit", numitul ministru

a Instituit o serie de comisii menite sA studieze i s propun modi-
ficarea legilor scolare in vigoare, spre a face s corespundd
directivelor ConducAtorului Statului", Ministerul a intrunit comi-
siile in ziva de 24 Martie 1941, dndu-le o seaml de directive,
cari desvoltA principiile puse de ConducAtor1.1

9 Vezi Gen. Radu Rosetti : Directive pentru reorganizarea goalelor.

Cuvntare rostit la radio, la 28 Martie 1941. Publicaa in Nr. 1 din $coala
ronuineascd, Buletinul Ministerului Culturii Nationale, 1941, pag. 3.

www.dacoromanica.ro
 11

Aceste directive au fost publicate de Minister impreuna cu

cele ale Conducatorului Statului, sub titlul : Directive pentru road-
side insiircinate cu revederea qi indreptarea legilor inveiteimdrztului
de toate gradele. I. Textul Conduceitorului Statului. II. Directive
date de Ministerul instructiei, educatiei, cultelor qi artelor. (Bucu-
resti, Tipografia Bucovina, 1941, 16 pag.),

2. Directivele ministrului militar

Retinem din aceast brosura urmatoarele lamuriri ale mini-
strului R. Rosetti :
Invtamantul de orice treapta si de mice specialitate urmd-
reste un singur scop si soiurile din care este alcatuit avand o
strans legatura intre ele, este firesc ca o singura lege sa-1 in-
drumeze, artand astfel mai bine relatiile dintre diferitele sale
categorii si inlaturand Mat contrazicerile, cat si repetitiile. De
aceea se va alceitui o singurd lege".
In continuare : Intreg invatamantul va trebui sa aibd in
principiu dobandirea mai de graba de cunostinte temeinice, decat
de cunostinte prea multe. Va mai trebui ca in el 0, se imbine
in mod fericit cunostinte teoretice cu foarte multe aplicatiuni prac-
tice si cu munca fizica". Desvoltarea intelectuall trebuind armo-
nizata cu desvoltarea fizica, programele scoalei primare vor fi
astfel alcatuite, incat A. mai cuprinda si exercitii fizice zilnic exe-
cutate, precum i munca fizica, in anumite parti ale anului".
In ce priveste inveitdmdntul secundar, acesta se intemeiazei
pe cultura clasicd.. . Stiintele qi mai ales aplicatiunile kr mo-
derne vor avea o largei parte printre cunogtintele ce se vor preda
elevilor din Folile secundare teoretice".
Conform marturisirii ministrului, lucrarile cornisiunilor aveau
s fie gata pand la 30 Aprilie 1941, dupa care data anteproiec-
tele aveau s fie trimise Universitatilor, institutiilor de cultura
superioar i organelor invatamantului primar i secundar, spre
a-gi da parerile lor si numai dui:4 aceea vor fi legiferate".

Nu se stie ce s'a ales de aceste lucrri, cari par a nu-si fi

putut urma cursuL N'am auzit de nicairi ca ele sa fi ajuns la
vre-un punct de cristalizare. Se pare ca au ramas in cartoanele
Ministerului.

www.dacoromanica.ro
 - 1.2

5. Un buletin al Ministerului
Intre timp Ministerul a luat ludabila msura de a publica
un buletin oficial al sail, in forma de revist. In partea I. a ei
se publica studii, recensii si cronici scolare si pedagogice, iar in
partea II. comunicate oficiale ale Ministerului. Din N-rul 1 al
acestei reviste, aparuta sub titlul $coala romdneascez, aflAni ca
sub ministeriatul generalului R. Rosetti s'a initiat, in adevar o
ampla actiune de revizuire a intregei legislatii qcolare, in scopul
realizarii unei unitati organice intre legile dupa care se conduc
diferitele grade si categorii de scoale si in scopul de a crea astfel
un instrument stabil si adevarat pentru indrumarea sanatoasa si
continua a educatiei si invatamantului" (Nr. 1, pag. 66).
Din pacate, dupa cum am spus mai sus, lucrarea asta s'a
oprit in drumul ei, far nicio urma.
4. PAreri din rAndurile inspectorilor secundari
Retinem, in schimb, din N-rul 1 al revistei urmatoarele
constatari si afirmatiuni ale d-lui inspector general N. I. Rusu,
in legatura cu Profesorul" si criza scoalei : $coala noastra asa
zis national" a fost prinsa, dup rzboiul mondial, intr'o depen-
denta mult mai stransa cu efervescenta pedagogica apuseana,
cleat cu asezarile cari slomneau in straturile marelui nostru suflet
national. Cine a tinut seama de acestea si cum 1 ...5coala a intrat
in agonie. ...Nu s'a putut crea un nou suflet al scoalei, cand atatea
reforme scolare s'au succedat in timpul ultimilor 20 de ani ? ...Nu,
scoala nu s'a putut reface. $i reformele scolare, atat de nume-
roase la noi, ca poate in nicio alt tara din lume, dau chiar prin
numarul lor, dovada cea mai precisa cA coala era suferinda, ca
se cauta punctul nevralgic, pentru a-1 putea remedia, dar nu s'a
putut" (pag. 27).
Un alt Inspector general, d-1 V. Al. Gorgos, propune ca
remediu pentru formarea profesorului de mane ca Pedagogia sa
intre obligatorie ca obiect de licenta a fiecarei discipline", iar
educatia morala A. intre ca obiect secundar obligatoriu la orice
examen de capacitate" (37).
5. Gresell fundamentale de legiferare
In Iocul legii unice menite a fixa directivele noii educatii
si a invatamantului de toate gradele in mod unitar si organic si

www.dacoromanica.ro
 13

in locul legilor revizuite, asa cum s'a anuntat mai sus, in toamna
anului scolar 1941, destul de tarziu, a aparut decretul-lege Nr. 870,
publicat in Monitorul Oficial Nr. 235 din 4 Octomvrie 1941, sub
titlul Organizarea educatiei tineretului roman. Decretul-lege e
semnat de Mihail Antonescu, vicepresedinte i pregedinte adinterim
al Consiliului de ministri si de general Radu Rosetti, ministrul
Culturii Nationale pi al Cultelor. E vorba aici despre aceea ca
pregatirea instructiva si educativa a tineretului din scolile se-
cundare si superioare de orice categorie se intregeste printeo
pregatire educativ si de orientari in viata, care se va face in
alte ore decat cele de invatamant".
Asa dar, nu este vorba de educatia intregului tineret, ci
numai a celui secundar si superior, ceea ce constituie o esen-
tiala abatere dela principiul initial fundamental.
Decretul-lege prevede obligatiuni educative impuse mem-
brilor corpului didactic, parintilor i reprezentantilor legali
ai tinerilor (art. 4). Ore le de dirigentie de pnd aci se
desfiinteaza. (art. 9). Programul educativ este stabilit de Mi-
nister numai in linii generale". Membrii corpului didactic au
toat initiativa si intreaga raspundete in alegerea mijloacelor, a
metodelor de educatie I orientare in viata tinerilor (art. 11).
Se prevad comunitti de activitate" ; elevii tuturor scolilor vor
fi impartiti in grupe i fiecarui profesor i se va incredinta una
sau mai multe grupe, de a carui educatie este personal raspun-
zator. Se prevede in expunerea de motive ca. se urmareste prin
noua educatie a se determina o atitudine i o credinta sociald,
nationald i cretind permanenta in tineret". Expunerea de mo-
tive struie, sustinand Ca momentul de atunci este momentul
initiativelor pentru actiunile de solidarizare in jurul celor mai in-
drasnete planuri de reform& social-nationala" si cd trebue ince-
puta. reforma macar de data aceasta, cu transformarea omului,
al carei prim capitol il constituie : organizarea educatiei tineretului".

Trebue sa marturisesc c aceast initiativa a Ministerului

in afar de faptul ca ea nu imbratiseaza intreg tineretul, din
parte-mi, o socotesc ca o gresala de organizare pe cat de Ca-
racteristica, pe atat de regretabila. Ea este o noua carpeala la
fel cu cele multe cari au precedat-o. Separarea actiunii educa-
tive de cea a invatamantului, este neadmisibila. Nu era nevoie

www.dacoromanica.ro
 14

la 4 Octomvrie de o astfel de improvizatie unilaterall ; era

1941,
nevoie de o mare lege serioasA, care se rezolve, in sfarsit, or-
ganic, tot ce cele dou decenii de politicianism scolar incurca-
sera atAt de cumplit,
6. Greseli fundamentale de organizare-
Dar gresala aceasta nu std singura, cAci la 15 Februarie
1941 s'a infiintat in cadrul Ministerului Educatiei Nationale, un

milliard, -
Subsecretariat de Slat special pentru educatia extrascolard i pre-
organizare autonomg, avAnd ca titular tot un General,
secundat de un mare numr de ofiteri si de o bogata pletor1 de
functionari recrutati inteun timp foarte rapid.
Acest Subsecretariat de Stat, este, oarecum, o aft& formi
a Str Ajeriei din anii premergatori dezastrului national dela 1940.
7. Erezii educative si betie de cuvinte
Vom analiza in baza lucrArii Norme si directive pentru
pregatirea tineretului premilitar 1941-1942. Indrumri sumare
pentru educalia tineretului extrascolar", publicate de acel Subse-
cretariat la 1941 (350 pag.), tendintele si organizarea acestei
opere, care se adreseazA la aproximativ doll& milioane de tineri.
Care este idealul spre care nAzueste aceast organizare ?
AnalizatA, frAmantatA bine problema se zice in Prefata ace-
stei carti vom vedea ca ajungem la o constatare simpla, dar
de o realitate izbitoare. Constatarea ce facem, este aceasta : com-
plexul tuturor virtutilor pe cari le sAdim si desvoltAm in sufletul
tineretului extrascolar si premilitar, se poate numi cu un singur
cuvAnt : vrednicie romtineascei. Idealul in educatia ce facem tine-
retului de maine este acesta : a forma din tinerii de azi, romAnii
vrednici de Maine. Acestei vrednicii ii datorAm existenta noastra.
de mii de ani, pe aceste plaiuri, i aceastA vrednicie ne-a man-
tuit in numeroasele vremuri de pieire $i iarAi, s ne rea-
mintim cA- atunci cAnd vrednicia romneasc a fost adormitA,
cand n'a fost cine s'o destepte i s'o deslantuie, a fost vai ai
amar de capul nostru SA ne invrednicim de cel mai mare
titlu de cea mai mare glorie : de a fi fAurit vrednicia romeineascd"
(pag, 9).

Generalul V. Iliescu, subsecretarul de Stat al educatiei ex-

trascolare tine s fixeze, inainte de orice marile i numeroasele

www.dacoromanica.ro
 15

defecte etnice pe cari neamul nostru le are". Nu le-a inf

tisat nimeni public si dela catedrA, socotind CI este mai bine,
dupl un precept pedagogic sa nu arAti unui neam carei sunt
pacatele si a educatia se face nu biciuind pe acestea, ci exal-
tnd i exagerand
eroismul legendar romfinesc, inteligenta sclipitoare a nea-
mului, infAptuirile contributiile lui stiintifice la sporirea civili-
i
zatiei umane, si cAte altele.
Dar toti treceam sub Were cA legile cele mai bune erau
ocolite cu iscusinta, atatia nechemati conduceau destinele t Aril,
multime de smecheri s'au imbogatit din leafa si din demnitAti,
intunericul mintii, srcia, lenea, bolile sociale, murdAria si
parazitii, animale, carute si case de nomazi, sdrentari $i desculti,
iat infAtisarea realA a unora din satele noastre" (pag. 16).
Poporul nostru se aseamAnA, Ma a se exagera prea mult,'
cu acele triburi sAlbatice, care dau pietre pretioase sau mArfuri
de valoare pe sticle colorate sau cine stie ce juarii. Este o in-
treaga educatie de fAcut poporului nostru dela tail i nimeni
altii n'o poate face dect noi" (adecA premilitarii ; pag. 92).
IatA realitatea socialA i spirituald a Romniei de astAzi zu-
gravita de unul dintre factorii decisivi ai culturii i educatiei romh-
nesti ai zilelor noastre, asupra cAruia apas istorica sarcin de a
transforma aceastA realitate intr'una de vrednicie romneascA".

Dar generalul Iliescu nu se sperie de aceasta icoan sumbrA.

El e convins el totul se poate indrepta, i Inca foarte repede.
Pregatirea extrascolarl i premilitard zice d-sa poate schimba
fata tarii i poate asigura pentru de-a-pururea hotarele, linistea,
ordinea i prosperitatea" (26),
In scopul acesta este necesar inainte de toate un program
unic si procedee unice in pregatirea tineretului premilitar", care
vor da tarii i neamului o unitate de gandire si de simtire" (29),
Unitatea programului sA fie absolutA" (26).
AceastA educatie de sine, este singura capabila sA indrepte
pe om. Orisicare educatie, la o vArst ca aceasta da gres, pen-
trued vatm ceea ce are omul mai scump : libertatea i mndria
sa. Ori nimic nu este mai vAtAmAtor educatiei, decAt sA dai omului
sentimentul robirii sale printr'o disciplind impusA prin rigiditate
si sa-i lipsesti de onoare, care ne este atat de scumpA tutu
rora" (37).

www.dacoromanica.ro
 16

Este caracteristicg pgrerea pe care o are Subsecretariatul

despre scoalg. Scoala se zice la pag. 38 din nefericire nu
stie s extraga din invgtgtura sfnta (a Bisericii) norme de viatli,
dupa care aspirgm fiecare". In schimb, intre institutiunile noa-
stre fundamentale, biserica da educatia cea mai completg su-
plinind absenta familiei si a scoalei dela datoriile fatg de biserica.
Premilitgria trebue sg apropie pe cei tineri de biserica deprin-
zAndu-i sg frecventeze biserica, sg fie atenti la serviciul divin,
sg participe in forma activa la slujba religioasa" (38).
Asa darg. scoala primard, evident, nu este la locul ei,
nici familia, nici chiar biserica. Nici parintii, nici invgtgtorii,
nici preotii flu sunt in stare sg facg tineretul intelegator fata de
cele sfinte. Acest lucru este rezervat premilitriei.
lard o conceptie cel putin interesanta !

Dar, sg mai inregistram i alte constathri ale Generalului

subsecretar de Stat al educatiei : Scoala (primard) a fost o mica
colectivitate in care legea comuna s'a fdcut respectata prin teama
celor mici de pedeapsa. Ascultarea n'a venit si nu poate veni
dintr'o intelegere superioarg a lucrurilor, ci din dresaj. Pre-
militaria nu mai face dresaj, ci educatie in adevaratul inteles al
cuvntului, adeca intelegerea situatiilor si a indatoririlor in call-
tatea noastrg de membri ai comunitatii, pentru binele caruia trebue
sg lucrgm i sa jertfim" (39).

Iatg intr'o publicatie oficiala a Ministerului Culturii Nationale,

definit activitatea scoalei primare ca dresaj", peste care trebue
sg se suprapuna de cgtre premilitdrie adevrata educatie" !
Mai retinem unele precizgri in legatura cu educatia reli-
gioasg i moralg : Leggturile sufletesti ale neamului nostru cu
biserica strgbun sunt atat de stranse, inct ne-am ingrozi la ce
consecinte am putea ajunge daca le-am rupe" (38).
Cu toate acestea etica menit sg ne calluzeasca faptele, nu
este etica bisericii noastre strbune, ci etica filosofului german
Nicolae Hartmann" (47), In luarea hotgririi zice d-1 general
Iliescu nu ne poate conduce o mang strgina, ci fiecare om,
el singur (!) trebue sa decida i astfel i rgspunderea cu teat&
greutatea ei cade numai asupra faptuitorului",

www.dacoromanica.ro
 17

Ori biserica str&bun& nu ne las& avizati exclusiv la noi sin-

guri, ci ne pune in permanent& legAtura cu Dumnezett."
In legatura cu educatia moral, autorul nu citeazii niciun
autor cre0in intrat in spiritualitatea romaneasc i niciun autor
roman, ci numai pe Platon, J. J. Rousseau T. Carlyle, N. Hartmann,
din care vrea s ajunga la un nationalism activ, dinamic, gene-
ralizator (in loc de generator !) de fAptuiri in slujba natiunii" (58).

Iat i cateva mArturisiri, din care se vede cum biserica

ajunge un fel de anexa a premilithriei i preotul un fel de
subordonat al ofiterului insrcinat cu educatia premilitar : Sub-
secretariatul nu se indoe0e o clip& cA, prin tactul i stAruintele
comandantilor de subcentru, acordul cel mai des&varlit va fi sta-
bilit 0 'cot la cot cu preotii satelor vor cldi in sufletul tinere-
tului altarul credintei stramomti, forta moral& neinvins& pentru
individ i pentru neam. Va fi inc6 una din marele ( !) mandril
ale institutiei noastre" (89).

Ap dal% nand la premilitrie, n'a fcut nimic pentru cid-

direa altarului credintii strmw0i, nici familia, nici coala, nici
biserica!
8. Intre spiritualism si marxism
Pentru a ne putea da 0. mai bine seama de conceptia reli-
gioasa a Subsecretariatului, redam aci i randurile urmatoare :
A fost o vrerne, cand se credea c faptele istorice se petrec
dui:4 un plan predestinat de Dumnezeire, noi oamenii fiMd nuniai
simple instrumente pe care Divinitatea le m4cA dupa voia ei.
Conceptia aceasta teologica nu mai are aderenti. In locul ei 0-au
%cut drum alte dou conceptii : cea materialist, reprezentat prin
Karl Marx, 0 cea spiritualist& ... Conceptia spiritualist& opune
conceptiei marxiste afirmarea, c la baza actiunilor omene0i stint
ideile i sentimentele, deci spiritul. Negre0t c adevrul nu
poate fi decat la mijloc intre aceste dotia. teorii" (184).

9. Cum se coneepe nationalismul

In legatura cu educatia patrioticA, trebue s-i facem pe tineri
s&-si dea seama ca acest Omani (al grii) ne prieste numai noug
Inchipueasc5-0 cineva un picior de plaiu romanesc pe care il co-
board un Evreu sau Ungur ... Nu, nu e dat acest p&mant dintre
2

www.dacoromanica.ro
 18

Nistru si Tisa nimAnui decal Romanilor i ori de Cate ori vor fi

stiipaniri vremelnice pe pAmantul nostru, sA ne gandim cA de dota
mii de ani apa trece, dar pietrele rAman" (71). Cu consimtirea
vecinilor sau cu spada va trebui s despicAm hotar nou spre apus,
clacA nu in albia Tisei, cel putin acolo unde 1-au pus ostasii bi-
ruintei din 1918. Altfel, o parte din inima noastrA va geme mereu
sub piciorul tirAniei" (71).
Tot in legatura cu educatia patriotic: Biruintele se castigA
in primul rand prin poezie si cantec" (80)... Pang la implinirea
ultimei fArame de dreptate romaneascA, noi trebue s devenim
agresivi Dragostea noastrA pentru frati i aceastA permanentA
amenintare pentru vrAsmasi sunt singurul scut al vietii romanesti
de peste hotare" (82). -$i vfinzarea Transilvaniei trebue sl fie per-
manenta suferinta a sufletului romanesc" (84).

Pentru ilustrarea modului dui:4 care se pre& educatia na-

tional-patrioticA, s retinem din lectiile practice date de model,
urmAtoarele enunciatiuni : Este tin fapt care n'are nevoie de multa,
demonstrare : suntem un neam de o vitejie, de un curai recu-
noscut de toat lumea. Este oare acest curaj virtutea noastrA a
celor de azi ? Se poate afirma, cu seriozitate c noi cei de azi
suntem bravi j cA inaintasii nostri au fost niste fricosi, niste lasi ?
At protesta cu indignare trecutul de mii de ani al neamului nostru.
Ar veni revoltati Scitii si contra nedreptAtii ce ii s'ar face, ar
aduce martor pe Dariu al lui Histaspe S'ar scula din mormant
mai ales regeleficit ..Ateias ... Si va mArturisi mai tare acest
lucru marele impArat Traian Dacicul, care a trebuit s vie de
dota ori, el insusi comandand legiunile, pentru a putea infrange
cerbicia poporului Geto-Dac si a neasemAnatului lui rege Decebal"
(167-168).
In randul al doilea: Ne iubim pAmantul i suntem gata a
ne jertfi pentru apArarea lui, este un fapt in deobste cunoscut.
Dar se poate sustine c aceastA iubire panA la jertfa vietii este
o virtute a celor de azi, ca dragostea de tara i neam a intrat
in patrimoniul sufletesc al nostru abia astAzi" ? (166).
Minunea, unicA in lume, ca s stApanim pamantul pe care
ne gasim, de peste patru mii de ani, neintrerupti" (178).
In momentele de slAbiciune, cand ar putea s domine in-
teresele personale, sA ne gandim la tragedia milenarA ( I ) a nea-
mului nostru, i tiind precis, e dacA ne vom lasa dominati de

www.dacoromanica.ro
 19

aceastA slAbiciune vom pregati urmasilor i neamului alte secole ( I )

de tragedie, s ne adresm judecAtorului nostru intim, constiintei
noastre, care ne va pune intrebarea panA cnd ?" (175).
10. Lips6 de consecvenfd
Din cele expuse pAn aci se poate constata, c directivele
date de COnducAtorul Statului cu privire la reforma invAtAmAn-
tului, desi luate ca punct de plecare de ministrul General R.
Rosetti n'au fost realizate catusi de putin in spiritul lor adevlrat
Opera de revizuire radicalA, unitarA i organica a intregei orga-
nizatii a invAtAmAntului n'a fost imbrAtisatA cu intelegerea, cu
competenta, cu metoda L cu energia cuvenitA. Noua reformd a
invdfdmantului n'a plecat nici dela Statul roman, nici dela fdran,
ca bazd structurald romdneascd, nici dela idealismul crestin ;
ea a pornit la drum cu aceeasi metodd a improvizafiei de con-
cepfii, de idei si de metode, ca i cele care au precedat-o.
11. Pledoarie pentru un Institut de educafie a na-
fiunii i pentru o Constituantil filosofia-pedagogicii
Socotesc necesar sA amintesc, a in timpul cnd Ministerul
a initiat reforma pe bazele arAtate mai sus, eu i-am prezentat
urmAtorul memoriu, prin care incercam s schitez pe baze cu
totul deosebite punctul de plecare si metoda ddupS care intele-
geam s se procedeze in marea problemg a reformei educatiei
Do mnule Ministru,
La 7 Februarie a, c., Rectoratul UniversitAtii Regele Ferdi-
nand I din Cluj-Sibiu_ v'a inaintat, sub Nr. 441/1940-41, o adresA
privitoare la infiintarea Institutului de pedagogie si de educalia
nafiunii pe laugh' Facultatea de filosofie i litere a acelei Uni-
versitAti, insotitA de un raport al Decanatului FacultAtii i cke un
memoriu al meu, din 9 Decemvrie 1939, referitor la necesitatea
infiintArii acelui Institut.
Prin prezentele randuri imi permit a sublinia in mod cu
totul deosebit netesitatea creierii acestui institut, indrznind sA
afirm, cA dacS Universitatea romAneascl din Cluj ar fi avut o
desvoltare normals, el ar fi trebuit sA ia fiintA chiar dela ince-
putul existentii Universittii i s fi avut o desvoltare mai amplA.
decat oricare alt institut al ei.
2

www.dacoromanica.ro
 20

Din parte-mi arn luptat o lunga serie de ani pentru infiin-

tarea unui asemenea institute fr sl fi intampinat ing, la cei in
drept, intelegerea necesarA.
In imprejurArile nespus de tragice cari au venit in timpul
din urmA peste capul neamului nostru, dandu-mi seama de nece-
sitatea imperioasa a lui, m'am simtit dator sa procedez efectiv la
infiintarea institutului, in baza simplei aprobari a fofurilor uni-
versitare, in speranta ca Onor. Minister va gasi, din parte-i, inte-
meiata aceasta procedare i ca-i va da nu numai aprobarea, ci
gi sprijinul necesar.
Astfel, in timpul din urma, socotind Institutul de pedagogie
si de educatia natiunii de pe 15.nga Universitatea din Cluj-Sibiu,
virtual infiintat, am si publicat in cadrele lui doua lucrAri, cari sunt
incredintat ca vor ilustra in mod convingator pentru oricine uti-
litatea si necesitatea absoluta a functionarii pe o scara cat mai
intinsa a lui. In alaturare, cu onoare anexez cate un exemplar
din aceste lucrasi, i anume :
1. Prolegomena la- o educatie romdneascei, de subsemnatul,
cu un al doilea volum, de Bio-Bibliografie.
2. Educatia natiunii, de Dr. $erban Lungu, asistenttl men.
Adaog la aceste doua carti aparute in BIblioteca institutului,
volumul intitulat : Politica religioascl j minoritard a Romdniei,
aparut ca volumul al VI-lea din colectia Studii $i Documente
privitoare la Politica religioascl a Romdniei intregite, publi-
caVe pe care in viitor intentionez s'o inglobez in cadrele Insti-
tutului, dat fiind c problemele pe care ea le trateaza infra in
sfe'ra preocuparilor de educatie a natiunii.
- Nu voiesc sa dau in prezentul memoriu un statut sau un
regulament al institutului in chestiune, niciun program sistematic
de activitate a lui, i aceasta din cauza ca, in stadiul actual al
problemei, un asemenea lucru nu-1 socotesc inca neaprat necesar.
Cele trei volume anexate marcheaza mai bine ca orice statut sau
regulament, liniile mari, obiectivele i metodele pe care le are in
vedere. Tin doar sa precizez, c Institutul nu vrea s fie un
simplu laborator de studii i cercetari teoretice privitoare la pro-
blemele de pedagogie, asa cam se trateaza acestea in diferite in-
stitute similare, ci vrea sa fie pe de o parte o Constituant filo-
soficd-pedagogica, chemata a stabili sistemul filosofic si pedagogic

www.dacoromanica.ro
 21

romnesc neapgrat necesar unei evolutii sgngtoase si continue a

invtImntului si a educatiei natiunii romne, pe de alta, un veri-
tabil arsenal de initiative in vederea importantei i urgentei pro-
bleme a epocei noastre, care este educatia si afirmarea nafiunii
asa cum aspectele acesteia sunt infatisate in paginile volumelor
anexate.

Pe altarul acestui Institut, pe care in imprejtyarile nationale

tragice de astgzi si in vederea unor irnprejurn mai bune de
maine, din parte-mi II socotesc mai important, mai necesar i.
mai urgent deal oricare alt institut din intreaga tara, eu inteleg
sg aduc urmtoarele jertfe
1. Intreaga mea putere de muncg, pang la sfarsitul vietii
mele, fgrg niciun fel de remuneratie sau avantaje.
2. Intreaga mea bibliotecg, constgtgtoare din cca 5000 vo-
lume, cuprinzand foarte multe raritgti bibliografice de o deose-
bag importanta pentru problema educatiei i afirmaxii natiunii,
sub toate aspectele ei.
3. Intreaga mea arhivg, foarte bogata, privitoare la aceeasi
problemg. Valoarea acestei arhive a fost apreciat intr'un me-
moriu inaintat la 14 Martie 1937 de prim-ministrii de mai tArziu,
rgposatii Miron Cristea si Octavian Goga, si de alte doug perso-
nalitati marcante ale vietii noastre publice, primului ministru
din acel timp, memoriu in care se releva vastul material-
documentar de-a-dreptul uimitor", pe care il cuprinde arhiva mea
si care trebue socotit ca o avere nationalei, ce urmeazg sa fie
pusg in valoare depling pentru insusi binele statului". (A se vedea
intreg memoriul in volumul: Politica religioasei si minoritarei a
Romeiniei, pag. 358-361).
4. Toate pretentiunile mele fat de Ministerul Instructiunii
si Cultelor in legatura cu multele i grelele misiuni pe cari mi
le-a incredintat in cursul anilor 1931-1937, privitor la diferite
probleme de politica scolarg i religioasa minoriterg, misiuni cari
au fost incununate de cele mai mad succese in fata justitiei trii
si cari au adus in patrimoniul statului, inafarg de un nepretuit
castig moral si politic, si averi in valoare de peste 600 sute mi-
lioane lei. Cu privire la aceste pretentiuni ale mele s'a pronuntat,
in Martie 1938, Ministerul Educatiei, iar in Octomvrie 1939, Pre-
sedintia Consiliului de Ministri, recunosc&ndu-le.

www.dacoromanica.ro
 22

De altfel, cu privire la aceastA chestiune imi iau voie a

prezenta tot cu data de astAzi, i un raport special, care poate
fi, eventual, conexat la cel prezent.
In schimbul acestora, din parte-mi pun urMAtoarele con-
ditiuni :
1. Directia institutului imi va fi rezervatI mie personal, pe
intreaga durata vietii.
2. Institutului i se va pune la dispozitie un local corespun-
zAtor, prevAzut cu toate cele necesare unei bune functionari.
3. De asemenea, i se va asigura, prin bugetul anului 1941/42,
succesiv, a anilor ce vor urma, personalul qtiintific, tehnic si
administrativ, de care va avea nevoie, i anume, deocamdata :
1 ef de lucrAri, 1 secretar, 1 arhivar-bibliotecar, 2 preparatori
$i un om de serviciu.
Sumele ce mi se vor recunoage in legatura cu pct. 4 de
mai sus vor forma fondul Institutului, care va servi pentru im-
bogatirea bibliotecii i arhivei, precum i pentru publicatiuni, an-
chete, misiuni, premii g. a.
In cazul cl, din motive de fort majorA, institutul n'ar putea
functiona in sensul prevederilor statutului, biblioteca, arhiva
fondul institutului revin de drept Asociatiunii pentru literatura
romnil qi cultura poporului roman, cu sediul in Sibiu, pentru
Sectia ei colarA, al cArei preedinte sunt eu. hi cazul cA si
aceasta din urmA ar fi im2iedecatd de o fortA majorA s functio-
neze normal, intreaga avere de mai sus revine Academiei Rorneme,
cu sediul in Bucuregti.
Statutul institutului, stabilit de acord cu autoritAtile univer-
sitare i cu Ministerul Instructiunii, va fi intArit printeun decret-
lege special, publicat in Monitorul Oficial al Statului.
SupunAnd aceste propuneri intelegatoarei aprecieri a D-v,
vl rog, Domnule Ministru, sd binevoiti a-mi comunica hotdrirea
pe care veti lua-o in chestiunea prezentatA de mine prin ran-
durile de mai sus.
Sibiu, 22 Februarie 1941.

Oferta mea a fost imbratiatA cu simpatie de subsecretarul

de stat E. Otetelieanu, care a aprobat-o, dispunnd totodatA ca
Contenciosul Ministerului sl facA de urgenta formele necesare in
vederea perfectarii ei. Totu0, problema n'a ajuns la solutia de-
finitivA nici pana in ziva de astAzi.

www.dacoromanica.ro
 23

12 Un alt aspect al educaliei nafiunii

Tot la data de mai sus am inmnai subsecretarului de stat
dela Culte urmAtorul memoriu, menit a largi sfera educatiei na-
intr:un domeniu important care fusese tratat pAnA aici cu o
--tiunii
uimitoare usurinfa de catre conducAtori :

Domnule Ministru,
Am onoarea a vA remite un exemplar din cartea mea inti-
tulatd Politica religioasei i mirzoritard a Romciniei", carte
scrisA si tipAritA in urma unei serii de insArcinAri oficiale, pe care
mi le-a dat Ministerul Instructiunii si al Cultelor in cursul mai
multor ani, dupa cum ese evident din Prefall.
Deodata cu aceasta imi permit a v ruga s binevoiti a
dispune ca intreg complexul de probleme nationale si de stat, cari
formeazA substratul cartii, s fie supus unui nou studiu, in vederea
remedierii radicale a situatiei, pe care unele guverne din trecut,
prin mAsuri nechibzuite au colnpromis-o intr'un chip aproape
catastrofal pentru destinul neamului romAnesc.
Indiferent dacA aceasta remediere se poate face acutn, sau
a ea va trebui amanatal pap la alte momente mai favorabile
decal cele de astzi, marile probleme vitale, din pricina rezol-
vArii gresite a carora RomAnia si-a pierdut hotarele de ieri si a
ajuns la grozava cumpAnA de astAzi, trebuiesc infruntate din
vreme, cu toat seriozitatea si cu toatA hotArirea, (kith vrem sei
mai trclim ca stat independent si chiar ca popor.
TotodatA, v mai rog s binevoiti a da curs definitiv i ce-
rerii mele inaintate Ministerului Instructiunii in Martie 1938, cu
privire la pretentiunile mele personale in legatura cu insrcin-
rile date mie de acel Minister, In privinta aceasta s'au fcut la
timpul ski toate cercetrile necesare de cAtre organele Ministe-
rului, recunoscandu-mi-se drepturile prin douA avize ale Con-
tenciosului i printr'o adresA destinatA Ministerului de Finante.
DacA aceastA chestiune n'a ajuns s fie rezolvith atunci definitiv,
cauza este cA eu m'am jenat sA stAruiesc prea mult pentru ac-
celerarea i terminarea lucrarilor incepute, creznd ca Ministerul
se va simti dator sA rezolve hist* cererea justl a unui om, care
ani dearAndul a sustinut, cu enorme cheltuieli i osteneli, cauzele
socotite de cAtre toti ca pierdute, ale acelui Minister, pe care el

www.dacoromanica.ro
 24

le-a castigat in fata Justitiel, aducand in patrimoniul Statului

averi de peste ease sute milioane lei.
Acum staruiesc cu toata hotarirea ca sa se dea curs chestiunii,
in sensul care rezult din piesele dela dosarul Ministerului, ane-
xate aci in copie. 0 fac aceasta, deoarece, dupa cum am avut
onoarea de a va face cunoscut printeun alt raport pe care vi
1-am inaintat astazi, am destinat toate drepturile mele ce dec rg
din aceasta. cerere, Institutului de pedagogie si de educatia na-
tiunii de pe langa Universitatea din Cluj-Sibiu, cu singura re-
zerva. ca, din sumele ce mi se vor recunoaste sa-mi pot pldti
cele mai penibile datorii contractate, de ani de zile, pe la rudenii
prieteni, tocmai in scopul de a duce la izbanda cauzele pe
care Ministerul mi le-a pus pe umeri.
Pentru deplina orientare a Domniei Voastre tin s mai
adaug ca la 30 Septemvrie 1939, fostul Rezident regal al Tinu-
tului Somes, d-1 Prof. Coriolan Tataru, a intervenit in aceasta
chestiune la primul ministru de atunci, d-1 C. Argetoianu, prin
memoriul publicat la pag. 566-572 a volumului anexat. In baza
a cestei interventii, primul-ministru C. Argetoianu a convenit sa-mi
dea suma de sase milioane lei, dar in urma interventiei intere-
sate a fostului ministru al minoritaWor, Silviu Dragomir, care
urmrea derutarea politicii minoritare prin care eu realizasem
rezultatele cele mai favorabile, evidentiata la pag. 753 si urma-
toarele, din volumul anexat, pentru a-si afirma propria sa poli-
tica minoritara, care a dus, in cele din urma, Romania la pier-
derea hotarelor, lucrul a rAmas balta, in asteptarea altui
moment.
In adastarea masurii Domniei Voastre drepte, menite nu
arat a recunoaste si a rasplati serviciile aduse de mine tarii in
cel mai greu si mai important domeniu al politicii noastre na-
tionale, cat mai Mug a face cu putinta desfasurarea unei noi
activitati reparatoare, de cea mai mare utilitate i urgenta, cum,
este cea pe care o urmareste Institutul de pedagogie si de edu-
catia natiunii de pe langa universitatea Cluj-Sibiu, v rog Dom
nule Ministru s primiti asigurarea deosebitului men respect.
Sibi u, 22 Februarie 1941.
Nici aceasta interventie n'a dus la nici un rezultat.

www.dacoromanica.ro
 25

13 Se pune problema pregAtirii viitorilor profesori secundari

Intre timp Ministerul s'a vazut nevoit sa se gandeasca la
problema urgenta a pregatirii viitorilor profesori secundari,
problema pe cat de importanta, pe atat de putin apreciata de
conducatorii de pana aci ai scoalei. In loc ca acestia s fi inteles,
ca *scoala nu este nici cladirea, nici regulamentul scolar, nici
manualul, ci profesorul, conducatorii din trecut ai scoalei s'au
ingrijit din belsug de : cladiri, legi, regulamente, programe si ma-
nuale, numai de buna pregatire a viitorului profesor nu, nici
de asigurarea conditiilor necesare spre a-si putea implini misiunea
asa cum trebue.
14. Cum s'a pus aceast6 prob1em n Ardeal, la 1919
La 1919, pe cand detineam postul de secretar general al
Resortului de Instructie din Transilvania, problema pregatirii viito-
rilor profesori secundari m'a preocupat intensiv. In veaerea ei, eu
nu m'am oprit la vechile Seminarii pedagogice din Bucuresti pi
Iasi, ci preconizasem infiintarea unui vast Institut pedagogic, care
s o rezolve pe un plan mult mai larg.
Dupa cum se poate vedea din raportul inaintat in Ianuarie-
1920 Resortului de Instructie, de catre decanul Facultatii de
litere, regretatul G. Bogdan-Duica, acel institut avea sa. poseada
toate genurile de scoli de aplicatie, internate i externate, adeca :
1. un leagan, 2. o gradina de copii, 3. o scoala primara, 4. co,
scoala civil, 5. un liceu de baieti, 6. un liceu de fete, 7. o
scoala normala pentru invatatori, 8. o scoala pentru copii anor-
mali, 9. o scoala pentru surdo-muti, 10. o scoald pentru orbi,.
11. un laborator de psihologie sit de pedagogie experimentalk.
12, un institut de educatie fizica (cu terenuri de sport, sali de
gimnastica, bai, bazin de inotat, etc.), 13, ateliere scolare, 14.
gradina de legume, pomi, flori, aquariu, ogor i loc de pasune,
15, muzeu pedagogic, 16, biblioteca pedagogica, 17. parc incon-
jurator al cetatii scolare, 18. pavilioane de locuinte pentru pro-
fesori i elevi".
Toate acestea aveau sa fie la un loc, pe un teren de ea--
teva zeci de jugare, la marginea Clujului.
Din cauza schimbarilor politice intervenite, acest prdgram a
fost inlturat. Pe locul unde fusese proiectata aceasta cetate:

www.dacoromanica.ro
 26

s'a fAcut mai tArziu, prin d-1 prof, Dr. Iuliu Hatieganu,
..qcolarA",
,,Parcul Sportiv Carol II" (numit astAzi Parcul N. Horthy).
0 a doua initiativA, in acelasi sens, a fost Colegiul Latin
din Cluj, infiintat efectiv de mine, dar desfiintat in primii lui ani
de activitate, de cAtre politiciani, din interese electorale. Issti-
tutia a lost creat din nou, pentru acelasi scop, la 1939, sub
altA. conducere, ca $coald normald superioard", dar cAnd sA
ia efectiv fiintA, a venit trAsnetul dela 30 August 1940, care i-a
pus din nou capAt (A se vedea anexa Nr. 1).
0 a treia initiativA a fost incercarea flcutA la 1921, de mine,
in calitate de director al Seminarului pedagogic universitar din
Cluj, de a chema la vieata Institutul de pedagogie, in cadrul,
relajiv destul de larg al cAruia sA se poatA asigura pregAtirea
viitorilor profesori. Nepurand obtinea aprobarea proiectului meu
din partea Ministerului, mi-am dat demisia din postul de director
al Seminarului pedagogic universitar. La 1938, Seminarul peda-
gogic a fost desfiintat si inloeuit cu Scoala norrnald superioard
(Vezi anexa 'Sin 2).
15. Problema preggtirli vittortior piofesori secundari
Sub ininisteriatul d-lui general R. Rosetti, incA in primele
luni, s'a pus in discutie problema pregAtirii profesorilor secundari,
-cerndu-se cu privire la ea si pArerea unor perspane in afarA de
Minister. Printre altii am fost consultat i eu in chestiune. Am
rAspuns cu urmAtoarea scrisoare :

Domnule Ministru,
Prin rAndurile urmAtoare caut sA raspund la hArtia D- voastrA,
prin care mi-ati cerut pArerea cu privire la reforma pregdtirii
,profesorilor secundari.
Aceste randuri Vi le trimit din Sanatoriul Brukenthal din
Avrig, satul in care a vAzut lumina zilei si in care ii doarme
somnul de veci cel mai mare dascAl al neamului romnesc, Gheorghe
Lazar, asemAnat de cAtre unul din ucenicii sAi, omonimul
D-voastrA, Carol Comite de Rosetti, cu MAntuitorul Christos.
Inainte de a incerca sA raspund la chestiunea pusA de
D-voastrA, sA-mi permiteti sl redau pe scurt o convorbire pe

www.dacoromanica.ro
 27

care am avut-o, inainte de aceasta cu cateva ore, cu un tank-

intelectual din acest sat, fost timp de 4 ani profesor de stiinte
fizico-chimice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, iar acum de
curand, promovat inginer chimist al Politehnicei din Bucuresti.
La intrebarea mea, cA de ce a parasit cariera de profesor, tanarul
mi-a raspuns 0 nu mai putea rsufla in atmosfera de cazarma
a scoalei, care-i sufoca, la fiecare pas, ce avea el mai pretios si
mai tipic : personalitatea, obligandu-1 s fie un simplu rob al unor
tipare uniforme, nivelatoare i mortificatoare, impuse de sus. Din
cauza acestui sistem, care caracterizeaza scoala romaneasca secun-
Zara de o vreme incoace, profesorii si-au pierdut entuziasmul
pentru inalta lor misiune fac datoria inteun mod lipsit de
sufletul necesar.
Va marturisesc, Domnule Ministru, c aceasta spovedanie,
auzita in satul lui Gheorghe Lazar, din gura unicului fiu al Avri-
gului care s'a pregatit in cei din urma 20 de ani pentru cariera
profesorala si care a servit timp de 4 ani in chiar liceul care
poarta numele marelui fiu al acestui sat, m'a impresionat cu atat
mai profund, ea cat astfel de marturisiri se pot auzi fOarte des
si din multe alte guri.
In adevar, scoala noastra secundara 1111 mai are suflet,
dascalii sunt, in partea cea mai mare a lor, simpli functionari de
stat, supusi unor regulamente stramte, pe cari sunt obligati sa le
execute mai mult de forma, decat in fond.
De altfel, nu numai scoala secundara sufere de o asemenea
triza, ci i celelalte ramuri ale invatmantului. Ca dovad, imi
permit sa Va citez urmtoarele randuri dintr'o scrisoare primit
zilele acestea dela un distins invatator dintr'o mare comuna ye-
cinA Cate n'as avea s VA spun ? Despre scoala noastra pri-
mark despre copii i dascali i despre satele noastre. La aceast
raspantie a istoriei ne gasim asa de desorientati. Scoala poporului
nostru, careia D-voastra i-ati inchinat cei mai frumosi ani, in
vremea cand se facea adeyarat apostolat, se gaseste azi la o coti-
tura a istoriei sale. Spre regretul nostru, nu vedem pe nimeni
care ne-ar putea arata drumul cel bun si asa, bajbaim inainte.
Invttorii se las covarsiti de evenimente, pe cari nu le pot nici
intelege, nici dothina, nici directiona. Profesorii nostri, coplesiti
'de grijile lor, au rupt legaturile cu noi. Si, ma intreb cu desna-
clejde : Cine mai are grija colii i a slujitorilor ei ?

www.dacoromanica.ro
 28

Asa stau lucrurile cu scoala primar. Despre Universitati

nici nu mai vreau s vorbesc, caci acolo situatia este si mai trist

Dar, s revin la chestiunea asupra careia imi cereti i opinia

mea pregatirea viitorilor profesori secundari.
Tin sa declar dela inceput a nu voiu incerca s dau un
raspuns propriu zis la aceasta intrebare i aceasta din cauza ca
stiu din multele experiente ale ultimilor 20 de ani, ca o lucrare
ca aceasta, repetata pentru a nu stiu cata oara, n'ar ajuta nici
de ast data la nimic. In conditiile in cari se preconizeaza nona
reforma" a pregatirii viitorilor profesori secundari, nu se poate
spera un lucru mai bun, decat cele de pana. acum. Sunt lucre-
dintat ca nici reforma pe care o yeti face D-voastra in aceasta
materie, nu va putea fi mai buna decal cea realizata de cei doi
antecesori ai D-voastra, fostii ministri P, Andrei si Tr. Braileanu
Darya conceptia mea, reforma pregtirii profesorilor secundari
nu poate fi privitd in mod izolat, ca o problemd in sine, ci ea
trebue considerat numai ca o parte sau ca un aspect al reformei
intregului inviitmdrit de toate gradele, privit ca o unitate orga-
nicd qi ca o funcliune necesard a natiunii. Astfel, nu se poate
imagina reforma pregatirii profesorilor secundari, fAr o reforma
serioasa a invatamantului superior, care, asa cum este, constitue
o enormitate, i far o reforma solida a invatamantului se-
cundar si a celui primar, toate trei intemeiate pe conceptii
fundamental gresite. Intreg inverteimiintul romilnesc, de sus peind
jos fi de jos panel sus, este in fond cu total anafional, absurd qi:
nefolositor natiunii. Din cauza acestei rele organizari am ajuns,
in mare parte, in criza grozava in care ne sbatem de decenii ai
care nii conteneste catus de putin,
Criza invatamantului, de altfel, nu este decal o consecinta
a crizei generale de organizare, de care a patimit Statul roman
nu numai dela intregirea lui din anul 1919, ci din vremuri mult
mai vechi. Fiecare din nenumaratii ministri ce s'au perandat la
conducerea Departamentului, care si-a schimbat tot mereu si
numele, si structura, i directivele, a reformat", far% nici o-
seriozitate, cand o Tamura, cand alta a invtamantului, compro-
mitand gray nu numai Insi notiunea reformei invatamantului, ci
interesele vitale ale natiunii, i producand un haos, pentru,
a carui justa calificare in dictionarul limbii romane actuale nu se
poate gasi cuvantul potrivit.

www.dacoromanica.ro
 29

Sigtemul acesta, duph cat imi dau seama, n'a incetat nici in
vremea de acum. $i astazi, dupl nespus de tristele experiente
ale trecutului, reforma invatamantului se incearca tot in conditiile
vechi i, de sigur, tot cu aceleasi rezultate,
Din parte-mi nu vad posibilitatea unei indreptari serioase in
acest domeniu, decal in schimbarea radicala a inssi mentalittii
conducatorilor destinelor neamului cu privire la sensul, la moda-
litatile si la tehnica reformelor Insei, pe care le preconizeaz1
Ceea ce mi se pare mie c este mai necesar cleat orice in
privinta reformei invatamantului, este ca Guvernul care vrea s
ia in serios aceasta problema, sa se multumeasca .deocamdata
numai cu crearea conditiilor prealabile necesare unei asemenea
opere de cea mai covarsitoare insemnatate pentru insusi destinul
neamului romanesc. In consecinta, un astfel de guvern ar trebui
sa infiinteze, mai inainte de orice, o Constituantd filosoficd-peda-
.gogicd, ale carei lucrari sa fie asigurate contra oricaror fluctua-
tiuni politice. 0 asemenea Constituanta, pe care am cerut-o ne-
contenit de 20 de ani incoace i pe care, pe cand detineam, la
1919-1920, functiunea de Secretar general al Resortului de In-
structie din Transilvania, eram pe cale de a o realiza, trebue
sa se bucure de deplina stabilitate, pe o durat de cel putin 5
ani. Constituanta din ohestiune ar trebui s constea dinteun numar
aproximativ de 100 persoane competente, cari prin studii
discutii migaloase de ani de zile, s stabileasca mai intai o di-
rectie filosoficd romdneascd, potrivita cu firea i cu nevoile po-
porului roman. In randul al doilea ea va avea sa stabileasca, apoi,
prirzcipiile unitare ale intregului invdtdmant qi ale educatiei, de
care neamul romanesc e capabil si de care el are nevoie in a c-
tuala faza a istoriei sale. Lucrarile acestei Constituante, departe
de a se multumi cu consideratiune impuse de o pedagogie sau
de o psihologie moderna oarecare, trebue s se integreze in mod
organic in fiinta, in viata si in destinul de peste veacuri al Na-
tiunii, infigandu-se adanc in ele, asa incat nimic s nu le mai
poata clatina intr'o perioada de o durat cat mai indelungata,
0 astfel de Constituanta, careia trebue s i se asigure, prin
decret regal, o larga autonomie i stabilitate, va gasi dela
sine, in mod firesc, solutiile necesare pentru fiecare aspect special
al educatiei si al invatamantului.
Daca nu se va proceda nici de ast a. data in chipul acesta,
sunt convins ca i viitorul va avea de inregistrat tot numai re-

www.dacoromanica.ro
 30

zultate ca acelea, pe care am fost nevoifi sA le inregistram noi,

cei de astAzi, cu privire la reformele de pana. acum, 'dovedite
atat de defectuoase.
Primifi, VA rog, Dornnule Ministru, asigurarea deosebitei
mele considerafiuni.
Avrig, Vinerea Patimilor, 18 Aprilie 1941.

16. 0 noun formu1n pentru pregntirea profesorilor

La scrisoarea aceasta ream primit niciun rAspuns. In schimb,
pe la jumatatea lui Noemvrie a anului 1941 am primit, cu totul
pe neasteptate, dela Minister insrcinarea de a conduce practica
pedagogica a candidafilor la profesorat, pe lAnga liceul de baiefi
Gh. LazAr" i pe langa liceul de fete Domnifa Ileana" din Sibiu.
Am rAspuns la adresa Ministerului prin urmAtoarea sciisoare :

Domnule Ministru,
Prin adresa D-voastrA Nr. 270.111 din 10 Noemvrie a. c.,
afi binevoit a ma incunostinfa cA, prin Decizia alAturatA la adresA,
Ministerul mA insArcineath cu conducerea pregatirii viitorilor pro-
fesori secundari repartizafi la liceul de bAiefi si fete din Sibiu.
DeodatA du aceasta DvoastrA ma ruggi sA acord pregatirii din
chestiune toatA importanfa cuvenitA, stiind cA in mare parte scoala
secundar. romanki va fi asa cum voiu pregAti .pe profesorii ei.
In continuare, DvoastrA asteptafi dela mine sal fac din cele doua
licee amintite, devenite licee de aplicafie, scoli model, si sA v
fac la vreme propunerile cuvenite.
MArturisindu-m de perfect acord cu D-voastra privitor la
importanfa cu totul deosebitA a pregatirii viitorilor profesori, tin
ca, chiar inainte de a rdspunde dacA pot sau nu sA primesc in-
sArcinarea cu care m'afi onorat, sau de a face vreo reflexiune la
dispozifiile din decizia amintitA, sA vA atrag atenfia asupra a douA
momente care ilustreazA atitudinea mea de aproapeo viafA in-
treagA, cu privire la problema ridicatA de D-voastra.
Astfel amintesc mai intAi cA, la 1919, cand s'a organizat
noua Universitate romaneasca dela Cluj, eu am fost insArcinat,
chiar in baza numirii mele ca titular al catediel de pedagogie,
si cu funcfiunea de director al Seminarului pedagogic universitar.

www.dacoromanica.ro
 31

In aceastA calitate, eu am preconizat o organizare a problernei.

pregatirii corpului didactic, pe baze cu totul deosebite de cele
uzitate panA atunci la universitAtile din Bucuresti si Iasi, decla-
rand cA, in cazul, cand nu mi se acceptA programul, inteleg s
cedez altuia locul. Condus de puncte de vedere mArunte, Mini-
sterul n'a acceptat proiectul prezentat de mine, iar eu am tras
imediat consecintele, recomandand in locul meu pe colegal Vladimir
Ghidionescu, care a si fost insArcinat cu conducerea Seminarului
pedagogic dupa modelul institutiilor sitnilare din cele doug. centre-
universitare romane. Dupl 17 ani de experimentare i la Cluj, a
vechiului tip de Seminar pedagogic, el a fost desfiintat i inlo-
cuit cu Scoala normalA superioarA, desfiintat si ea dupa un an
si jumAtate de activitate.
Pentru orientarea D-voastrA anexez sub Nr. 1 memoriul meu
dela 26 Noemvrie 1921, care a fost urmat apoi in curand de
demisia mea.
In al doilea rand tin s va reamintesc faptul, cl in Aprilie
1941 Ministerul Educatiei Nationale m'a rugat, prin adresa Nr.
71714, sal-i arAt, cum cred c s'ar putea organiza mai bine pre-
gatirea viitorilor profesori secundari. Am rAspuns prin memoriul
meu dela 8 Aprilie 1941, in sensul cl aceasta problemA nu trebue
resolvitA ca o problem& in sine, ci numai ca o parte a unui intreg
organic. In rAspunsul meu, preconizam necesitatea stringenta a
unei Constituante filosofice-pedagogice, care sl remedieze in mod
organic intreaga problema a educatiei, romanesti.
In fata nouei organizAri preconizate in pripA, prin deciziak
ministerialA Nr. 270s111 din 10 Noemvrie a. c. eu nu pot sti nu-mi
exprim din capul locului profunda mea mirare i nemultumire.
Caci, noua organizare nu numai cA nu realizeazA nimic din postu-
latele fixate de mine cu dota decenii in urmA oi vprificate ulte-
rior de ins.* dispozitiile din 1938 si 1940 ale Ministerului, dar
. ea este mai prejos de fiecare din aceste trei formule experimen-
tate dela 1919 incoace.
IL
DupA aceste considerattuni preliminare imi iau voie a face
o serie de reflexiuni in legatura cu decizia din chestiune, a carei
executare mi se cere.
Mai inainte de toate, prin decizia amintita nu se creiaza.
ceva organic, institutional, fie in cadrul Universitatii, fie in cadruL

www.dacoromanica.ro
 32

Statului. Inainte existau, de bine de ran, anumite institutii, cu o

anumit organizatie si cu anumite rAspunderi, ca Seminarul peda-
gogic universitar, $coala normal superioark. Academia Peda-
gogicA. Aceste institutii puteau sl aibA anumite insuficiente de
.organizare, dar acele insuficiente puteau fi remediate mai mult
sau mai putin, prin organele responsabile ale lor : directori, pro-
' fesori selectionati si functionari administrativi. Prin noua decizie
se creeazA ceva cu totul nou, amorf. In baza ei eu sunt insax-
cinat cu conducerea pregAtirii pedagogice a viitorilor profesori
secundari", dar cadrele acestei pregAtiri n'au nicio formA si nicio
unitate. CAci pregatirea" insAsi nu e o institutie, de care sA poata
rAspunde cineva. In adevax, ce sunt eu la aceastA pregatire ?
ConducAtor" ? Dar acesta este un titlu foarte putin potrivit in
vremurile noastre, care cunosc un singur ConducAtor", al tArii
intregi. Sunt presedinte" al unui mAnunchiu de oameni care
lucreaz pentru acelasi scop ? Stint director", si anume al cArei
institutiuni ? Spre surprinderea mea \rad din telegrama primal
astAzi dela Minister sub Nr. 2895, cA, in realitate, nu sunt condu-
cAtor al pregatirii pedagogice, ci director al Liceului de aplicatie",
respectiv al ce4or cloud licee de aplicatie din Sibiu. Dar cele dotia,
licee isi au directorii lor, si corpul lor didactic. Cum yin eu
peste ei ? Sau, fiecare din aceste licee constA din douA unitAti
suprapuse, dintre care una este liceu propriu zis, alta liceu de
aplicatie?
In rAndul al doilea, cu toate a eu sunt insArcinat cu con-
ducerea pregatirii profesorilor secundari, articolul 4 prevecle ca.,
cursurile teoretice pentru acesti candidati se fac sub conducerea
FacultAtii de litere si filosofie, fall niciun concurs al altor Fa-
cultati, care ar putea aduce si ele contributii esentiale la buna
resolvare a problemei.
Dar, in ce constA acea conducere si eine o exercita. ? Con-
siliul FacultAtii ? Decanatul ? Sau Decanul personal ? Sau o are,
in numele FacultAtii asa cum ar fi logic profesorul de pe-
dagogie, unde este numai unul, respectiv unul dintre profesorii
de pedagogie, unde sunt mai multi ?
Prin articolul 10 se institue 9 profesori" pentru cursurile
teoretice dela Bucuresti, 8 pentru cele dela Iasi si 7 pentru cele
dela Sibiu. Trec peste faptul cA prin aceastA dispozitie mie mi
se ,pune pe umeri o sarcinA de doul ori mai mare deck cole-

www.dacoromanica.ro
 33

gilor dela Iasi, si de trei od mai mare decht celor dela Bucuresti,
si ma opresc numai la imprejurarea, cg aceste cursuri universitare
nu sunt organizate de Facultatea care le conduce, ci sunt fixate
de Minister, fgr consultarea organului insgrcinat cu conducerea
pregatirii integrale a candidatilor. Nicgieri, nici o dispozitie care
s stabileascg cine conduce de fapt i cu depling rgspundere
aceste cursuri, pentru ca ele sg aibd o legatura organicg intre
ele, o unitate, un spirit, un scop i pentru ca ele O. fie in strgns
legatura i cu practica pedagogicg i educativa din scoa.'.a de
aplicatie.
Prin art, 11 se numesc la cele trei universitgti 7 profesori
pentru practica pedagogicg", i anume, la Bucuresti 4, la Iasi 2
si la Sibiu unul, in persoana subremnatului. Conform art. 9, acesti
profesori stint conduceitori ai practicei pedagogice", iar conform
telegramei amintite ei stint directori ai liceelor de aplicatie",
atributie despre care directorii legali ai liceelor din chestiune nu
au nici o cunostintg. Nicairi nu se precizeazg raportul dintre
acesti profesori", respectiv director? 0 dintre liceele in cad ei
au s conducg practica pedagogicg. Ori, se stie cd chiar i liceele
de aplicatie ale vechilor Seminarii pedagogice universitare, cari
aveau o unitate administrativg bine inchegatg, se prezentau cu
foarte mari desavantagii din punctul de vedere al disciplinei, al
educatiei si al instructiei elevilor. Ce va fi de actualele licee de
aplicatie, fiecare cu Cate doi directori si cu un corp didactic di-
vizat in cloud? Ele vor fi in adevar licee-model", dar model
de anarhie pedagogica.
Nici in ce priveste spiritur pedagogic, didactic, metodic
national, in care trebue sg se facg pregatirea tehnicg a candida-
tilor, decizia nu prevede nimic. Prin nici tin cuvnt nu se ia ati-
tudine fata de sablonul didactic, care a ucis in asa de mare ma-
sura scoala romneascg a ultimelor decenii. Nici fatg de conceptia
individualistg i fata de caracterul aproape international, care ca-
racterizeazg in asa de mare msurd pedagogia si psihologia noa-
str de astzi. Dacg situatia in .aceste puncte esentiale nu se re-
mediazg radical, orice reform este inutild.
In ce priveste cursurile teoretice prevgzute la art. 4, orga-
nizarea lor este si ea pasibild de obiectiuni serioase. Eu de ex.
n'a socoti atat de necesar un curs de Psihologie, mai ales in
imprejurtrile in care se gaseste astzi la noi aceastd
3

www.dacoromanica.ro
 34

Nu este pentru nimeni un secret ca, in special la Universitatea

din Sibiu, invAtamantul psihologiei trece de mult vreme incoace
printr'o criza acutA, cu privire la care eu ma marginesc de a
cita cuvintele d-lui conferentiar N. Margineanu, actualul supli-
nitor al catedrei, spuse in prefata ultimei sale lucrAri apArute
in anul acesta: Psihologia persoanei. Recunoscand cA in psihologia
experimentalA s'a abuzat de o vreme intr'o foarte mare mAsurA
de metoda testelor, D-1 Margineanu zice cA aceastA stare de
lucruri trebue s inceteze", mai ales in scoala, uncle lucrurile stau
mai ran, dacA nu chiar foarte rAu. Mat de rau, continua d.
N. Margineanu, incat cel ce semneaza aceste randuri a rams
adeseori inspAimantat de usurinta cu care asa zisa cunoastere psi-
hologiea a fost fAcuta. Altfel, compromiterea ce va urma in curand
va fi atat de mare, !neat ne e teamA cl, pentru o bunA bucata
de vreme cel putin, lumea ii va pierde increderea nu numai in
diferitele teste sau alte metode rau si unilateral aplicate, ci in
toate metodele si chiar in psihologie", (N. Margineanu, Psihologia
persoanei, pag. XIV).
Adevarul este ca lumea romaneascA scolara si-a pierdut in-
creclerea in psihologia experimental& i ca va trebui mult de
lucru pan ce situatia acesteia va putea fi remediatA. Nu cred
ca, in situatia de astazi, este de folos sA li se mai vorbeascA si
candidatilor de profesori despre o stiintA care trece printr'o ase-
menea crizA.
Poate c ar fi mai folositor sA li se tina cursuri de filosofie
religioasa, de metafizica si de etica, si mai cu seama de etica
romaneascA.
Vorbind tot despre cursuri, nu prea inteleg nici pe acelea
de gramatica i literatura romaneasca. As fi inteles un curs se-
rios de limba, gramatica i stil romanesc, menit a remedia ca-
tastrofa care s'a al:Mut asupra Scoalei noastre secundare dela
razboiul mondial incoace, de and s'a stricat panA in rfirunchi
vechea i inteleapta limba romaneasca,
$i as intelege i un curs de geopolitical romaneascA si de
economie politica romaneascA.
In ce priveste, programa cursurilor de istoria pedagogiei, de
legislatie scolara si de eticA profesionala, eu am socotit necesar,
cel putin cat ma priveste pe mine, sA alcatuiesc aceastA program&
pe alte baze, asa cum se poate vedea din anexa Nr. 3.

www.dacoromanica.ro
 35

De altfel decizia rezolvA in mod nesatisfAcAtor intreaga pro-

blemA a pregatirii viitorilor profesori. Ea are in vedere numai pe
viitorul profesor-dasal, nu pe profesorul educator al tinerimii si
al natiunii. Decizia prevede, prin urmare, numai cursuri", exa-
mene", colocvii", lectii", i lucrAri in legatura cu viata sco-
larA. Ori, cu astfel de mijloace se poate ajunge abia la formarea
de profesori ca atatia dintre profesorii de ieri si mai ales de
astAzi vanAtori de posturi comode la orase marl, antreprenori de
ore si bieti functionari ahtiati vecinic dun detasAri, transferdri,.
definitivAri, avansAri, concedii, etc, etc.
Dui:4 conceptia mea, protesorul de maine, care trebue st
fie chiagul principal al unei Romanii sAnMoase, cinstite, harnice
viteze, trebue pregatit intr'o atmosferA de larga respiratie spi-
rituath. i nationalA, pe care numai o institutie special creatt
in acest scop i-o va putea asigura. AceastA institutie trebue s
fie impreunatA cu internate organizate in forma de colegii si in-
zestra te cu tot ce acestea au putut crea in alte tAri, in cursul
evolutiei lor multiseculare, pentru formarea educatorului de elita
si cu tot ce marile probleme de maine ale neamului pretind dela
indrumAtorii tineretului.
0 astfel de organizare am preconizat eu in memoriul ina-
intat Ministerului Instructiunii la 28 Noemvrie 1921 0 in memoriul
inaintat, in acelasi scop, la 1922, rAposatului rege Ferdinand I 0
tipArit sub titlul Universitatea din Cluj si institufiile ei de edu-
ca fie".
III
Dupa aceste obiectiuni fAcute in legAtura cu decizia mini-
sterialA dela 6 Noemvrie a. c,, rAmane sA-mi fixez punctul meu
de vedere fag de insfircinarea care mi s'a dat mie.
Declar cA in cele unngtoare nu vreau sA privesc problema
pregatirii profesorilor ca o probiema strans unitarA pentru in-
treaga tarA, adecit nu vreau s o discut in legatura cu toate cele
trei UniversitAti rAmase in fiinth, ci vreau sA m restrang numai
la Universitatea din Sibiu. Aceasta i pentru motivul, c eu nu
sunt aderentul cu orice pret al unei uniformitati obligatorii pan .

in amAnunte, pentru toatA tara. Cred cA, in special in ce priveste

-universitatile, ar fi cu mult mai bine sa. se lase fiecAreia liber-
latea i posibilitatea de a se desvolta in felul su, cu conditia de
a observa un minim oarecare de note fundamentale comune.
3.

www.dacoromanica.ro
 36

Privind problema pregatirii profesorilor numai in legatura

cu Universitatea Cluj-Sibiu, in calitatea mea de titular al catedrei
de pedagogie tin sa declar c, pentru ca eu sa pot lua aceasta
problema asupra mea i s o pot duce la bun sfarsit, am nevoie
il astazi, ca i la 192i, de anumite conditii, fail de asigurarea
carora nu pot porni la drum. Caci nu voiesc s fac un lucru ca
cele ce s'au facut la noi de 22 de ani incoace, i cari aproape
toate s'au prabusit dupa scurta vreme.
In aceast ordine de idei, daca On. Minister crede c are
nevoie de serviciile mele in legatura cu problema amintita, el
trebue sa-mi creeze posibilitatea de a incadra aceast problema
in mod organic in Universitatea Daciei Superioare i anume in
Institutul de pedagogie i de educatia rzatiunii al acesteia. Crearea
acestui Institut a fost cerut de repetite ori de catre Facultatea
de Litere si de catre Universitate, mai in urma prin adresa sa
Nr. 441 din 1941.') La randul sat', Ministerul prin adresa Nr. 29174
din 20 Febr, 1941 a declarat ca va tine seama de aceasta foarte
interesanta" propunere a mea, la reorganizarea institutiei de pre-
gatire a profesorilor%
Acel moment a sosit acum.
De altfel, la 22 Febr. a, c., eu am prezentat Ministerului si
un memoriu special in care, insistnd asupra necesitatii inexora-
gile a infiintarii acestui institut, faceam i anumite oferte foarte
importante, menite a duce problema la o solutie apropiata. Mi-
nisterul a aprobat oferta mea, insrcinnd Contenciosul s dea
chestiunii forma juridica necesara. Contenciosul a studiat problema
V'a propus o formula, care n'a ajuns Inca s Va fie supusa,
din cauza spiritului birocratic strmt care sugruma la noi toate
initiativele man i bune. E timpul ca sa se revina acum asupra
ei i sa se dea cursul cuvenit chestiunii, in conformitate cu noua
situatie.
Evident ca in imprejurarile actuale, cnd institutul urmeaza
s imbrati$eze i problema pregatirii pro fesorilor secundari, va fi
desigur nevoie sa revin i eu asupra unor aspecte ale ofertei
mele, care astazi nu se mai potriveste intru toate cu situatia, si
s fac propuneri nouA.
Mentinandu-mi in principiu oferta facut cu acea ocazie,
pun ca o conditie sine qua non, ca problema pregatirii profeso-
rilor secundari sa fie inglobata in mod organic in Institutul de
') Vezi Anexa 4.

www.dacoromanica.ro
 37

pedagogie fi de educatia natiunii. Viitorii profesori sa, fie prega-

titi in cadrul ideologiei largi a educatiei nationale, asa cum o
concepe aceasta institutul din chestiune. Pentru institut se va
obtine un mare imobil in Sibiu, care va fi provazut cu tot
ce se tine de el, inclusiv internatul pentru candidatii i candida-
tele la profesorat. Aci va fi incadrata i biblioteca fostului
Seminar pedagogic universitar, respectiv a $coalei normale supe-
rioare din Cluj, precum i Laboratorul de pedagogie experimen-
tala al Facultatii de litere. Se va adauga i un Muzeu scolar bogat.
Pretextul c pentru asa ceva nu s'ar gasi astazi bani, nu-i
permis s fie invocat.
Cum s'au gasit bani pentru toate celelaite nevoi ale Uni-
versitatii, Clinici, CAminuri, etc., trebue sa se gaseasca ai
pentru aceast nevoie, care este mai mare decat toate nevoile
Facultd (ii de litere, i care, daca s'ar fi ascultat glasul men, ar
fi trebuit implinita intre cele dintai, Inca acum doul decenii.
, Uncle ar fi astdzi fcoala romeineascd de toate gradele, dacd
s'ar fi organizat atunci in mod solid opera de pregdtire a pro-
fesorilor din Ardeal ?
In tot cazul, daca nici astzi nu i se va da atentia pe care
o merith, eu nu-mi voiu da concursul la rezolvirea ei, in condi-
tiile inferioarp create prin decizia dela 6 Noemvrie 1941.

IV,
Dar un asemenea aranjament nici nu ar necesita, peste tot,
noi cheltuieli banesti considerabile. Daca Guvernul ar avea cp-
rajul necesar, el ar putea rezolvi deodata cu aceasta problema,
in chipul cel mai usor i o alta mare problema de politica na-
tionala. Aid in Sibiu ne sunt date deodata doll& posibilitati de
a ajunge in posesiunea sau chiar in proprietatea unor mari imo-
bile, pe cari nemernicia guvernelor precedente le-a lasat in ma-
nile adversarilor nostri milenari. E vorba de imobilul Orfelina-
tului terezian i de acela detinut de Ordinul ceilugeiritelor fran-
ciscane. Cel dintai este intabulat demult pe numele Statului
roman. (Vezi intreaga chestiune in cartea mea: Actiunea catoli-
cismului unguresc fi a Skintului Scaun in Romemia intregitd.
Cluj, 1934, pag. 572 si 931.)1)
Trebue s rectific acorn, la 1943, ca starea de lucruri .expusS de mine
aici fusese depAsit, intre timp. La 1941 problema aceasta se infalisa altfel,
dar tot favorabil pentru noi. Vezi Anexa 5.

www.dacoromanica.ro
 38

Cu privire la a doua chestiune, anexez sub Nr. 4 memorial

meu din 28 Sept. 1940, pe care mi 1-a cerut Prefectul Jadetului
Sibiu si Ministrul instructiei din acea vreme.9 In baza argumen-
telor expuse acolo, coroborate cu cele pe cad le-am expus i in
lucrarea mea : Ordinal Franciscanilor Conuentului (Minoritii),
Bucuresti, 1938, vol. II, imobilul detinut in mod fraudulos de
Franciscane, poate fi trecut, in orice moment, in posesiune de
catre Stat i afectat unei probleme ca cea din discutie.
In concluzie :
1. Pentru organizarea pregatirii optime a viitorilor profesori
secundari, pe care eu o socotesc numai ca o parte a problemei
organizarii unitare a educatiei si a invatamantului de toate gra-
dele i categoriile, imi mentin neschimbat punctul de vedere ex-
primat in memoriul ce V-am remis la 8 Aprilie a. c., drept raspuns
la adresa Dv. Nr. 71727/1941 si care preconizeaza instituirea, mai
inninte de orice nou reform& scolar, a unei Constituante filosofice-
pedagogice.
2. Cum realizarea formulei data de mine reclama un timp
mai indelungat, reglementarea momentana a problemei pregatirii
viitorilor profesori secundari, cat priveste Universitatea din Cluj,
sa se faca, in intregime in cadrul i prin intermediul Institutului de
pedagogie $i de educatia natiunii de pe langa aceasta Universitate,
3. Ministerul, care in baza repetatelor cereri ale Facultati
de litere si ale Rectoratului Universitatii din Cluj-Sibiu, a aprobat
principial infiintarea acestui Institut, sa dea o decizie formald
definitivd cu privire la infiintarea lui, aproband i oferta pe care
am facut-o eu la 7 Febr. a. c., cu modificarile pe cari situatia
cea noua le-ar reclama.
4, Pentru nevoile Institutului, care va imbratisa, in principiu,
toale problemele prevazifte in memoriul inaintat de mine Ministe-
rului Instructiunii la 26 Noemvrie 1921 si tiparit in volumul Uni-
versitatea din Cluj si institutele ei de educate" (pag. 92-96), se
va prelua imobilul detinut in mod precar de cdtre Ordinul cdlu-
garitelor franciscane in Sibiu (Strada Septimiu Albini). In acest
imobil se vor aseza toate sectiile Institutului, inclusiv internatul
pe seama candidatilor de profesori, organizat in forma de Colegiu,
precum i liceele de aplicatie, ca scoale-model.
5, In Institutul de pedagogie si de educatia natiunii va fi
inglobat i intreg inventarul fostului Seminar Pedagogic univer-
1) Vezi Anexa 6.

www.dacoromanica.ro
 39

sitar, transformat la 1938 in Scoall normalA superioarl. Tot astfel

Ai Laboratorul de pedologie i pedagogie experimenta15, care a
fost condus panA la 1 Septemvrie a. c. de cAtre d-I Vladimir
Ghidionescu, trecut cu acea zi la pensie.
Prin infiintarea efectivA a Institutului se rezolvA dela sine
partea cea mai mare a neajunsurilor semnalate in obiectiunile fa-
cute de mine in legatura cu decizia dela 6 Noemvrie a. c.
Pentru cazul cA Onor. Minister n'ar accepta organizarea
pregatirii profesorilor secundari pe bazele arAtate aci, 11 rog sA
binevoiascA a mA dispensa de conducerea ei, deoarece eu pe
alte baze nu pot lua rAspunderea unei probleme imense ca
aceasta, de importanta cAreia mi-am dat seama totdeauna, in
modul cel mai serios.
In asteptarea rAspunsului D-Voastre, Va rog, d-le Ministru,
sA primiti asigurarea deosebitei mele stime.
Si bi u, la 18 Noemvrie 1941.

Memoriul de mai sus i 1-am inmanat Subsecretarului de

Stat aI Ministerului Educatiei, d-1 E. Oteteliseanu, dupd ce mai
intai i 1-am citit in intregime. D-sa a recunoscut temeinicia argu-
mentelor i postulatelor mele, dar cum in acel timp Ministerul
nu avea un titular, cAci d-1 General R. Rosetti demisionase
Ai altcineva nu fusese Inca numit in locul lui, si cum lucra-
. rile, si asa foarte intkziate, de inceperea anului scolar nu mai
puteau suferi amAnare, am fost stAruitor rugat sA accept, pentru
moment, situatia asa cum a fost creiatA de decizia ministerialA,
care este un simplu provizorat in vederea lichidArii unor stAri de
lucruri aduse de rAzboiu. In schimb, am fost asigurat cA problema
pregatirii profesorilor va fi solutionatA in cursul anului, printr'o
lege, la elaborarea cAreia vor fi consultati toti directorii Semina-
riilor pedagogice si in care propunerile mele, cari, dealtfel,
fuseser aprobate in Februarie 1941, in legatura cu memoriul
meu de atunci, vor fi satisfAcute.
Cu aceastA conditie am primit insArcinarea datA de Minister,
asteptnd ca la timpul sAu sA fiu chemat la consfAtuirea in ve-
derea organizarii definitive, prin lege, a pregatirii viitorilor pro-
fesori.

www.dacoromanica.ro
 V

Un dialectician la ctirma culturii nationale

N'au trecut la mijloc decht cAteva sAptmni, i d. general
R. Rosetti a fost debarcat dela conducerea departamentului cul-
turii nationale, din catiza unei penibile greseli svArsite in lega-
tura cu scale confesionale din Transilvania.
Timp de aproximativ o lung de zile, conducerea departa-
mentului a detinut-o apoi insusi d-1 Maresal I. Antonescu. Dui:4
plecarea d-lui Maresal din fruntea departamentului, acesta a fost
radical remaniat, ne mai rmnnd la post nici subsecretarul de
stat dela Instructie, nici secretarul general L Gabrea, nici direc-
torii generali, cu putine exceptii.
In functiunea de ministru a fost instituit d-1 prok. I. Petrovici,
in postul de subsecretar de stat, d-1 I. C. Petrescu, in cel de
secretar general d-1 Napoleon N. Cretu, prof. secundar.
Au rdmas neschimbati in posturile lor, (de ce ?) numai
cei doi subsecretari de stat dela Culte si dela Educatia extra-
scolar i premilitara, dd. Ioan Sandu, directorul scoalei normale
de bAieti din Sibiu si Generai Victor Iliescu.
i 1ari erize-
1. Crize
Dup cum am vAzut din cele precedente, din Septemvrie
1940 si pang la inceputul lui Decemvrie 1941, Ministerul Culturii
Nationale si al Cultelor a trecut printeo criza si mai acut decAt
cele cari au precedat-o. Pe de o parte, in acest interval de timp .
s'au perndat la conducerea acestui minister nu mai putin de
patru titulari, pe de alt parte s'au vfinturat o multime de con--
ceptii de organizare dintre cele mai contradictorii, fr ca vreuna .
din ele s se fi putut impune.

www.dacoromanica.ro
 41

S'a pierdut, astfel, din nou un an i un sfert, intr'o vreme

de insemnatate istOrica unica in felul ei, i aceasta, din cauza c
oamenii pe cari Conducatorul Statului ii socotise vrednici ii ca-
pabili sa dea directivele necesare in domeniul culturii i al edu-
catiei, garantand traducerea lor in fapta, s'au dovedit pe cat se
pare nepregatiti, nepriceputi i mai prejos de ateptarile neamului.
Avea sa fie mai norocoasA tara cu noua conducere a depar-
tamentului menit sa dea neamului, prin biserica, prin coala i prin
arte, alt suflet, solid, sAnAtos i eroic ?
2. 0 crizh sa1vatoare?
Criza destul de lunga care a precedat numirea noului ti-
tular, fost, sa nu uittim, Inca de dou ori ministru al colilor,
ar putea fi socotita ca un indiciu pentru ezitarea indelungata
a Conducatorului Statului. 0 fi fost in mintea acestuia, noul aran-
jamept, iarAi numai o incercare cu un alt om, sau el va fi in-
semnat o certitudine c solutia aceasta este cea mai buna cu pu-
tinta ? Cad, evident cA, macar acum, dupg o nou perioada pier-
duta cu incercari riscate, trebuia s se avizeze, in mod contient
i sigur, la cea rnai bund solutie posibilei, daca nu vrem s prA-
padim i bruma de incredere in indreptare, care a mai ramas
in suflete.
3. Dup ce criterii se desemneaza ministrit?
Ar fi fost, de sigur, un lucru de foarte mare folos, daca,
s'ar fi cercetat cu toata grija i cu toata obiectivitatea ideile ;tit

activitatea candidatului la un asemenea departament, in raport cu

noua sarcina ce-1 atepta, pentru ca, odata verificate in mod do-
cumentat i acceptate cu incredere i de marea opinie publica a
tarii, s se poata trece cu cat mai multa certitudine la greaua
opera de refacere i de afirmare sufleteasca.
Dar acest lucru nu s'a facut la timp.
Dei el poate fi socotit astazi, in parte, intarziat i inoportun,
din parte-mi socotesc cA o asemenea cercetare raspunde unei
reale utilitati.
Din nefericire n'avem panA astazi cercetari obiective corn-
petente cu privire la oamenii care au condus in cursul vremu-
rilor destinele neamului. Daca asemenea cercetari s'ar fi intreprins
la timp, am fi putut invAta ceva din ele i am fi putut lua, dia
vreme, masuri pentru o cat mai temeinica indreptare a lucrurilor.,

www.dacoromanica.ro
 42

4. Ineercare de a schita personalitatea

noulut titular al culturii nationale
In paginile urmatoare voiu incerca s fac o asemenea cer-
cetare cu privire la conduatorul actual al destinelor culturii na-
-tionale. Lucrul nu este, de sigur, nici usor, nici comod. Dimpo-
triva, el ar putea sa devie extraordinar de incomod pentru per-
soana mea, in cazul cand cineva m'ar banui fie de lipsa de cow-
petenta, fie de lips de obiectivitate. In mice caz, eu imi dau
perfect de bine seama de situatia delicata i grea in care ma pun
prin aceasta cercetare, dar, hotarit sa ma tin in marginile celei
mai perfecte obiectivitati i bunecredinte, i sigur de necesitatea
unei asemenea investigatii, ma inarmez dela inceput cu platosa
celei mai desavarsite insensibilitati fata de aprecierile subiective
cu care o asemenea lucrare ar putea fi intimpinat de catre cei
interesati personal, ca i fata de consecintele pe care un sentiment
de razbunare omeneasca le-ar putea provoca. Eu nu sunt condus
de niciun resentiment personal fata de nimeni; singurul mobil al
meu este interesul national superior, in serviciul caruia ma simt
mobilizat, indiferent de consecintele care ar putea fi legate de o
asemenea atitudine.
Declar dela inceput c nu vreau s intreprind o monografie
propriu zisa asupra d-lui profesor I. Petrovici, ca om, ca profesor,
ca scriitor, ca filosof, ca om politic sau ca ministru. Scopul meu
este numai de a-i cerceta ideile i fa'ptele in raport cu situatia
D-sale de ministru al Culturii Nationale si al Cultelor dintr'o epoc
atat de tulbure si de importanta, ca cea pe care o traim astazi.
Fac aceasta lucrare in calitatea mea de om de scoall cu mari
raspunderi in trecut si in prezent pentru educatia neamului meu
si in acelasi timp, in calitatea mea de Ardelean si de Roman, care
am trait 'Ana la varsta de 31 de ani supt stapnire strina, irn-
plinind ani de-a-randul functiuni foarte importante in cadrul bise-
ricii si scoalei nationale romanesti dinainte de Unire, ca Unul
care am petrecut in cursul primului ralzboiu mondial timp de 41/,
ani in pribegie prin Romania veche, Basarabia, Transnistria gi
Crimeea, lucrand cu asiduitate pentru biruinta cauzei romanesti atat
de primejduiti i avand oarescare rol in desfasurarea evenimentelor
care au dus i la unirea Basarabiei, i la aceea a Transilvaniei,
la desteptarea Transnistriei, i la inviorarea Romanilor din Crimeea,
i apoi, ca unul care in Ardealul devenit romanesc am avut

www.dacoromanica.ro
 43

un rol insemnat in opera de organizare a invtmantului de toate

gradele i in lupta de aparare si de afirmare a romnismului fata
de adversarif sal milenari, mentinuti Inca la putere de politicianii
incontienti i venali, dup unirea Ardealului, -7 i care in
fine prin ideologia mea de pedagog nationalist am fAcut tot
ce mi-a stat in putere ca Romnia Mare, injghebata la 1918, s
fie o Romanic tare si in cele sufletesti, necrutand in aceast lupt
de fiecare clip a vietii mele, niciun sacrificiu.
5. Pozitia mea filth de d4 ministru I. Petrovici
Cred c nimeni nu-mi va putea lua in nume de ran \indras-
neala de a ma ocupa de d-1 L Petrovici chiar pe timpul mini-
steriatului D-sale, respectiv din cauza ministeriatului D-sale. Faptul
ca D-sa este astlizi ministru nu este catusi de putin un obstacol
pentru a-1 putea aprecia. In tara noastra-au fost attia ministri,
incht o astfel de calitate, din pacate, nu poate constitui catusi de
putin un motiv pentru un respect in sine fat de un fost, actual
sau viitor ministru. Dac eu pn acum n'am fost ministru in
toat6, puterea cuvntului,9 acest fapt nu poate fi un motiv ca eu
sA nu pot sta pe acelasi plan cu un coleg de aceeai vrst cu
mine, care astAzi, din intamplare, 'e ministru. De altfel, poate c
a fost o simpl intamplare cl, in anumite imprejurari din trecut,
d-1 I. Petrovici a fost ministru, iar du nu, d-1 I. Petrovici in-
susi cred ca-i cla seama de aceasta.9 Din parte-mi, nu regret
chtusi de putin ca n'am stat niciun minut inteun scaun de mi-
nistru, in care cu siguranta. Ca a fi putut alunge i eu, cum
au ajuns attia, care, apoi au compromis i au prejudiciat fiinta
Statului i interesele neamului.
Vreau ins sA amintesc celor care ar socoti prea indrasnet
gestul meu, c in republica literelor romnesti imi am si eu ru-
1) In anii 1919 si 1920 (pant. in Aprilie) eu am functional ca secretar
general al Resortului (Ministerului) Instructiunii publice din Transilvania, in
care calitate am condus efectiv acel Minister, in toate privintele. $eful Resor-
tului (ministrul) Valeriu Branisce mi-a lasat absoluta libertate Ie actiune in
toate problemele de organizare, rezervandu-si numai marile directive de
politica generala. In lunile FebruarieAprilie 1920, V. Branisce a avut o mi-
siune in Franta si in Anglia. In tot acel timp eu am condus singur Resortul.
2) De altfel, atata lume stie ca pe lista guvernului Octavian Goga (28 De-
cemvrie 1937-10 Februarie 1938), am figurat i eu, alaturi de d-1 I. Petrovici.
Dar am fost sters de ex-regele Carol, din cauza politicii minoritare, in care eu
Teprezentasem un punct de vedere national intransigent.

www.dacoromanica.ro
 44

brica mea aproape tot atat de veche i, poate, si de solida ca si

d-1 L Petrovici. Am fost ales membru corespondent al Academiei
Romane cu opt ani inaintea d-lui I. Petrovici, iar la varsta de 50
de ani, cnd D-sa a fost sarbatorit de opinia publica a tarii, ne-am
gasit alaturi unul de altul : la Cluj Societatea studentilor in filo-
sofie i Mere ne-a proclamat membri de onoare ai ei, intai pe
mine, apoi, dup cateva luni pe D-sa, iar la Bucuresti, Arhiva
pentru stiinta i reforma social ne-a sarbatorit 'deodata., supt
titlul : Seirbeitorirea oamenilor de culturCi", remarcandu-ne pe
amandoi ca pe niste mandrii nationale" din acelasi ogor
(1934, pag. 185-186). In ogorul gandirii filosofice zicea cro-
nicarul revistei, d-1 Tr, Herseni au fost sarbatoriti pentru im-
plinirea a cincizeci de ani profesorii I. Petrovici dela Universi-
tatea din Iasi si 0. Ghibu dela Universitatea din Cluj. Cel dintai
e cunoscut marelui public prin numeroasele sale scrieri filosofice
literare, prin talentul sat' oratoric cu adevarat remarcabil
prin activitatea sa politica vie si felurita Cel de al doilea este
mai putin cunoscut deck s'ar cuveni, ca multi dintre oamenii
de valoare ai Ardealului. Dascal foarte stimat, publicist deosebit
de activ, organizator de mare talent, d-1 0. Ghibu este un vi-
guros luptator al ideii nationa le, o reusitA ingemanare de carturar
si de om de actiune Activitatea diversa a profesorului 0. Ghibu
este marturie a unei munci neobosite, pe care cu mult discretie,
departe de reclamar sgomotoasa, a desfasurat-o de doua decenii
si jumtate. Pedagog i profesor, gazetar i literat, istoric si pro- ,

pagandist cultural, 0. Ghibu in Ardealul antebelic, in Bucovina

si mai tarziu in Basarabia, a facut opera de trainica memorie,
inspirat i sustinut de vigoarea unui nationalism integral si con-
structiv".
Am redat aci, fragmentar, caracterizarile cari ni s'au facut
aniandurora, reliefand ca note particulare ale lui I. P. faptul c
a publicat numeroase scrieri politice i literare, ca este un orator
remarcabil i ca a desfasurat o activitate politica vie si feluriti.
In ce ma priveste pe mine, retin caracterizarea de : publicist si
carturar, de organizator, de luptator al ideii nationale in toate
provinciile romanesti si de om de actiune, departe de reclama,
6. Cum II privesc pe I. Petrovici filosofii romani
Socotesc necesar sa inregistrez, pentru aprecierea cat mai
dreapt si mai completa a lui I. 13,, caracterizarea pe care i-au

www.dacoromanica.ro
 45

facut-o alti colegi filosofi, de Academie si de Universitate, cu di-

ferite prilejuri importante din viata sa.
Astfel, voiu cita mai intai aprecierile pe cari i le-au facut,
la 1927, cu prilejul candidarii lui pentru un loc de membru co-
respondent al Academiei Romane, propunatorii : C. Radulescu-
Motru, I. Negruzzi, G. Bogdan-Duica, I. Bianu, G. Murnu si I.
Al. Bratescu-Voinesti. Meritele d-lui I. P. pe teren literar,
zic propunatorii, in frunte cu filosoful C. Radulescu-Motru,
sunt de toti recunoscute. Numele sau face cinste celor mai
bune publicatii periodice. Este autorul scrierilor ..., cari mai toate
cuprind pagini de o mare valoare literara. Stilul lui, format la
scoala lui T. Maiorescu, este un model de claritate si concisie.
I. P. este un literat fin si captivant. Reputatia sa este mai bine
afirmata pe terenul culturii generale filosofice. Volumele de ...
sunt insa nu numai profunde, ci si cu adevarat frumoase ca ex-
primare romaneasc a gandirii filosofice europene. 0 mentiune
speciala merit volumul Studii istorico-filosofice, 'uncle gasim 6
esseuri cu continut filosofic, dar de o valoare literara Inca nein-
trecuta" 1).

Iata si aprecierea care i s'a facut in salmi Academiei Ro-

mane cu prilejul propunerii lui pentru un loc de membru activ,
la 1934. Recomandat de, Sectia literara, al cArei membru era
din 1927, d-1 C. Radulescu-Motru a cetit in plenul Academiei
raportul Sectiei, din care retinem urmtoarele: I. P. este un
foarte cunoscut si apreciat profesor, scriitor si orator. In aceast
din urma calitate el este consacrat de publicul care se intere-
seaza de manifestarile elocintei romane, inca de multi ani. Inal-
tatorul discurs pe care I-a tinut la inmormantarea nationalistului
B. Delavrancea, in zilele de restriste ale razboiului pentru intre-
girea neamului, a fost prima afirmare a reputatiei sale de orator,
care de atunci a crescut necontenit. Astzi I. P. este un nediscutat
maestru al cuvantului, atat la catedra dela universitate, cat si la
tribuna parlamentului. Ca profesor, are meritul de a reuni insu-
virile de fond cu acele de forma. Este un ganditor patrunzator

1) Analele Academiei Romne, 1926/27, pag. 136. Retinem amnuntul

ca', la prima votare in plenul Academiei, 1. P. a obtinut 14 voturi pentru, 12
contra, iar la a doua votare, 18 pentru i 7 contra,

www.dacoromanica.ro
 46

si in acelasi timp un admirabil artist al expresiunii verbale. Cursul

sail de filoso fie pe care il tine la Universitatea din Iasi aduce
netagaduit acelor care-I ascult o imbogatire cu cunostinte, dar
nu mai putin si limbii romane o apreciabila contributie de lexi-
cologie. Publicatiile lui I. P. fac, cinste culturii noastre".
Dupa ce insira scrierile filosofice ale lui I. P. (5 la numar),
propunatorul continua : In toate aceste publicatii, problemele fi-
losofice stint puse in legatura cu problemele timpului nostru
sunt tratate cu multa eleganta i competenta". Se releva i faptul
ca I. P. a fost discipolul" lui T. Maiorescu,
Dupa insirarea scrierilor literare (8 la numar), propunatorul
continUA : Insusirile acestor scrieri literare sunt unanim recu-
noscute. Pe langa acelea cari ilustreazA vioiciunea gandirii si co-
loritul original al limbii, se afirmi in ele insusirea de esseist. I.
P. este un esseist puternic, i poate fi comparat cu cei mai buni
dintre aceia cari au cultivat acest gen literar, in ori si care limba
streina". In continuare, propunatorul mai releva i bogata acti-
vitate de conferentiar in strainatate, i anume la Viena, Geneva,.
Paris, Bruxeles si Lille" a candidatului, inregistrand i cateva
aprecieri din partea unor personalitati streine marcante, ca d. e.
filosoful francez Brunschvig: Se pretinde cA precizia i claritatea
sunt insusiri eminamente franceze, dar I. P. poseda aceste call-
MO la asa mare grad de perfectie, cA ne-ar putea servi de model
noua, tuturor". De asemenea se citeaza aprecierea facuta de fi-
losoful R. Hubert, decanul facultatii din Lifle: Nu se poate lauda
indestul fineta, subtilitatea i siguranta de rationament a profe-
sorului roman".
In baza tuturor acestora, 6 din 9 membri ai Sectiei literare
au propus alegerea lui I. P. la locul ramas vacant prin moartea
ilustrului Philippide, care apartinea i dansul ca si I. P,, corpului
profesoral al Universitatu din 14.1%1

1) Analele Academiei Romdne, 1933/34, pag. 95. Se pare ca argumentul

cuprins in ultimele fanduri ale raportului ai-a Limit pe deplin efectul. Dat fiind
ca, la 1934, printre membrii activ,i ai Academiei Romane se gaseau 15 profesori
dela Universitatea din Bucuresti, 6 dela cea din Cluj si numai 2 dela cea din
Iasi, s'a socotit ca un act de elernentara justitie ca, in locul unui iesan decedat,
sa se aleaga tot un iesan. Astfel, cu 21 de voturi pentru, 8 voturi fiind
contra, I. P. a fost ales membru activ.

www.dacoromanica.ro
 47

7. I. Petrovici i problema culturit ai a tipurilor

de culturg, la Academia Romnn
Este foarte caracteristic discursul de receptie, cu care I. P.
ai-a facut intrarea in Academia Romna.
Firesc ar fi fost ca subiectul acestui discurs sa fi fost ales
din randul preocuparilor piincipale ale noului nemuritor, adeca
din cadrul filosofiei sau din cadrul culturii, ca atare. Dar I. P.
s'a multumit s dedice intreg discursul sau aprecierii inaintasului
sau in scaun. De sigur ca paginile intitulate Alexandra Philippide
in evolutia culturii romnesti sunt foarte interesante i frumoase,
dar ele nu ni-1 infatiseaza pe filosoful I. Petrbvici, ci doar pe
esseistul literar, care nu fuge de efectele de stil, ci parc anume
le cautA, ca pe niste elemente de forta ale cuvntarii.1)

Din rspunsul dat la discursul de receptie al lui I. P., in

sedinta solemna dela 28 Mai 1935, de acelasi C. Radulescu-
Motru, care, dupa cum am vazut, 1-a recomandat si in 1927,
si la 1934, retinem urmatoarele Scrierile filosofice ale lui I. P.
sunt mult apreciate de cetitori, fiindat cele mai multe din aceste
scrieri s'au tiparit in mai multe editii". I. P. este filosof, i Inca
filosof de rasa". Cu toate acestea, si literatii II sarbatoresc ca pe
unul de al lor, invocand acelasi drept. A publicat si in ramura
literaturii mai multe scrieri, tot asa de mult apreciate de cetitori".
N'am de loc intentia, continua elogiatorul, s intru in
proces cu literatii. Imi este teama. c si daca voiu castiga procesul
contra literatilor, se va ridica s te revendice un nou compe-
titor, fata de care ma simt mai dinainte desarmat. Literatii cunosc
ai ei prea bine pe acest competitor, fiindca el nu se prea ascunde
de ei, si nu se ascunde nici de publicul cel mare. Domnia-Ta
AlAturAndu-1 pe Al. Philippide de marii ieseni din prima epocA a
Junimii, I. P. scrie cu aceasta Ii terminA i evocarea i discursul Jar
cand, dupa infiriparea nopii, linistea se lasA netulburatA peste ulitele goale ale
vechiului ores, si in lipsa circulatiei celor vii, recapAtA un fel de fiintare
umbra celor cari au fost, atunci, pe IfingA pasul singuratec al lui Eminescu
care rsunA pe calclArAmul din fata caselor (I) iubitei, pe Mugs glasul sfAtos al
lui Creanga in fafa unui taler cu pdstramd friptd gi a unei oale cu must, se
mai aprinde o lampA stingherS, ingalbenind un singur geam intr'un sir de
ferestre intunecate e lampa la care Al. Ph. si-a depAnat laborioasele lui me-
ditatii de veghe prelungita, si-a cArei luminA nu poate sA lipseascA in
aceastA resurectie de fantome".

www.dacoromanica.ro
 48

Clci, cum ai
insuti, iubite coleg, nu faci nimic ca sA-1 ascunzi.
putea sA-1 ascunzi ? EI este talentul de orator, cu care te-ai
nAscut, care iti da triumfuri in vieata publicA gi care poate are
trainice legaturi cu destinul ce-ti este rezervat".
Este foarte interesant c d-1 C. RAdulescu-Motru nu-1 pre-
zintA pe I. P. cum ar fi fost de agteptat ca pe un ganditor,
a clrui sferA de idei, respectiv a carui filosofie sl o infatigeze
in mod sintetic, sau macar sA-i caracterizeze conceptia sau di-
rectia filosoficA pe care o mArturisegte. El spune doar atata :
Elita intelectualA a Orli noastre, tocmai fiiodcb te- ai dovedit cA.
ai talent gi competentg, are nevoie de D-ta de azi inainte, Mai
mult decat pana. acum. Cad, de azi incepe pentru ea o perioadA
de adanci frAmantAri sufletegti, din care va trebui s iasa rezol-
vatai problema culturii romane." Pomenind de incercarea Junimei'
de a rezolvi, odinioarA, aceastA problema, d-1 C. R.-M. afirma cA
problema culturii este cu mult mai cuprinzAtoare. Fondul, pe
care Junimea cerea sa.-1 armonizAm formei, este pe un plan mai
adanc decal forma ; el nu se las sd fie transformat prin educatie ;
el este propriu fiecArui popor, fiindc se leaga de destinul acestuia .
Nimeni altul ca D-ta, iubite coleg, nu este mai in msurA s
contribue mai cu folos la rezolvarea problemei care se deschide
inaintea noastrA. In studiile i conferentele D-tale ai venit panA
aproape de aceastA rezolvare, ti-ai rezervat insA formularea de-
finitivA. In lucrArile ce-ai publicat, o mare parte din materialul
problemei este pregatit gata. Ramane de fAcut constructia sinteticA
a acestui material, Timpul te va constrange foarte curand gi la
aceasta."

In continuarea rAspunsului sAu, d-1 C. R.-M. abordeazA

chestiunea celor douA tipuri de cultdrA tipul culturii rationa-
liste i tipul culturii autohtone individualiste, dou tipuri cad,
in cultura realizatA, adecA in viata cultural pe care o trAegte
de fapt un popor, sunt vepic in lupta. Tipul de culturA rationa-
listA nu poate ajunge la dominare, decat dezorganizand cultura
de tip autohton, iar aceasta din urml, pentru a se mentine, trebue
sI discrediteze rationalismul. 0 luptA surdA se da in evolutia
unui popor intre rationalism gi autohtonism Popoarele, cari
prin pozitia lor geografica, sau prin predispozitiile lor sufletegti
sunt aduse ca sl serveascd drept teren pentru o asemenea luptA,

www.dacoromanica.ro
 49

tree prin mari crize sufletesti, tragice adeseori. Dela o generatie

la alta elitele lor intelectuale se intreaba : incotro mergem ? 0
generatie este entuziasmata de cultura rationalista a Apusului, pe
care o imiteaza in mod servil, pe cand alta generatie revine la
vechea cultura autohtona, careia ii gaseste virtuti miraculoase.
0 generatie cere sa mergem cu Apusul, pe cand alta generatie
cere s mergem dupa destinul nostru. Mi se pare n, Far s
vreau, am revenit la problema culturii noastre, pentru rezolvarea
careia ageptm contributia colegului nostru I. P. Nu ma in-
doiesc, c el ne-o va da."
Analizand studiul acestuia, Filosofia nationalismului", d-1
C. R. M. se opreste la urmatoarele randuri chiar dela inceput,
in care problema celor doua tipuri de cultura este pus pe toat
laturea ei teoreticA : Orice fel de fenomen pe fume se poate
legitima din doua puncte de vedere : din natura imprejurarilor si
din firea lucrurilor. Intaiul fel de legitirnare, indestulator pentru
o chi:4 sau chiar pentru o epoc indelunga, nu poate insa s
statorniceasca un drept de existenta. Nurnai cel de al doilea chip
de intemeiere, acel din firea lucrurilor, poate singur s sfinteased
dreptul unui fenomen nu pentru azi; nu pentru maine".
Tinand seama de natura solemna, a momentului in care noul
academician ii facea intrarea in inaltul asezamant, d-1 C. R. M.,
care avea delicata misiune de a intampina pe noul nemuritor,
n'a gasit prilejul potrivit spre a lua atitudine fatise in contra punc-
tului de vedere cuprins in randurile categorice de mai sus. Totusi,
D-sa n'a putut trece cu totul peste el, de teama ca nu cumva
tacerea sa-i fie socotita ca un consimtamant. In consecinta, d-1
C. R. M. a spus : Si, cu toate acestea ce ar fi s insemneze o
cultura pentru eternitate ? 0 cultura care iese din firea eterna a
lucrurilor ? Este ea potrivit popoarelor, acestor efemere gru-
pari etnice, destinate s traiasca perioade lungi, in adevar, dar
perioade care totusi au un sfarsit ? Eternitatea este ea oare de
esenta culturii ? .. A se conforma cu firea eterna a lucrurilor a
fost, de cand lumea, suprema ambitie a omului. Dar si suprema
lui vanitate. Conformarea aceasta n'o poate realiza, in orice caz,
cultura omeneasca, care este un produs al timpului. Pentru pro-
dusele timpului imprejurarile sunt hotaritoare. De aceea, cultu-
rile autohtone nu vor putea fi niciodata inlocuite in mod radical
de cultura rationalista. Aceste &ma tipuri de culturA vor trebui
4

www.dacoromanica.ro
 50

s vietuiascl laolaltA, in compromisuri mai mult sau mai putin

durabile.
Un asemenea compromis este insasi cultura romanA".1)
8. Locul lui I. Pefrovict in isforia filosofiei
SA inregistram, in continuare, si aprecierile, pe care le face-
despre I, P., in Istoria filosofiei moderne (Bucuresti 1941, vol. V,
pag. 123 s. d-1 N. Bagdasar, actualrnente profesor de filosofie
la Universitatea din Iasi si administrator al Casei Scoalelor.
Personalitatea d-lui I. P. nu s'a manifestat numai in do-
meniul filosofiei, ci si in cel politic. I. P. nu este numai un str-
lucit conferentiar si un eminent profesor, ci gi un ganditor cu o
bogata activitate tiinfific. Logica, teoria cunostintei, istoria filo-
sofiei sunt domeniile filosofice in care a lucrat cel mai intens
I. P. s'a manifestat si in literaturA. El ne-a dat in tinerete o piesA
de teatru, jucata pe scena Teatrului National din Bucuresti, apoi
mai multe impresii din cAlAtorie, amintiri, portrete. Inclinarea lui
pentru literaturA se face resimtit de altfel si in cercetArile filo-
sofice, prin shin! colorat, presArat adesea cu imagini, printr'o frazA
cristaling, si o alcAtuire arhitectonicA a expunerii" (pag. 123-124).
In continuare, N. Bagdasar incearcd, pe o intindere de
20 de pagini, sA dea o icoanA sinteticA a filosofiei lui I. P.,
dar trebue sl observAni CA, in realitate, nu reuseste sA ne dea
decat fragrnente interesante dintr'un tot, care nu se lag de loc
sesizat.
Vom auta sl retinem, in cele urmAtoare, ceea ce ne pare
esential pentru punctul nostru de vedere din filosofia lui I. P,,,
intrebuintAnd chiar cuvintele lui N. Bagdasar.
I. P. se apropie de Kant si atunci child admite posibilitatea
existentei unui spirit deasupra existentei umane, care sa poseadA
o putere de coordonare a datelor cunoasterii incomparabil supe-
rioarA celei umane si sA realizeze o sesizare incomparabil mai
adecvatA a realului. Spiritul uman creeazii necontenit versiuni
despre lume, dar cum creeath una, viseazez imediat o alta. Omni
spune Petrovici este mica scoicA ce poate fi tinutA pe
1) Cf. Alexandru PlUlippide in evolufia culturii romdnefti. Discurs rostit
la 28 Mai 1935, in sedinta solenniA, de L Petrovici, cu rAspunsul lui C. Iliclu
lescu-Motru. Bucuresti 1935, pag. 22 s. u.

www.dacoromanica.ro
 51

podul palmei, dar care inchide in micul sAu spatiu, sgomotul re-
velator al oceanului infinit. II inchide, trebue sA adaugam, in
parte, zice Bagdasar, fr a-1 putea sesiza si exprima deo-
data in intregime".
Autorul Ii gaseste lui L P. un merit deosebit in atitudinea
fata de metafizicA, DupA I. P., metafizica isvorste din nevoia de
nestins a spiritului de a deslega misterele adnci ale existentei,.
de a sesiza principiile prime ale lumii si de a cunoaste elemen-
tele constituante ale universului. Dou izvoare inepuizabile are,
dupa I. P. tendinfa metafizia a spiritului una de naturA teo-
reticA i una de naturA practicA. Noi tindem necontenit i aproape
fArA rAgaz spre o privire de ansamblu a fenomenelor . , . E o ten-
dintA care nu cuprinde in sine nimic de naturA practicA, ci se
declara satisfAcut de indatA ce a ajuns s prind talcul adanc
al armoniei universale. Inafarl de aceastA nAzuintA spre unitate
vi ordine, mai este apoi activitatea practicA pe care se sprijina
tendinta metafizicA Omul simplu nu se deosebeste in aceastA
privintA de cel instruit, i o dovacIA a amestecului metafizicii in
conduita practicA a marei multimi, e de exemplu, frecventa che-
mare a lui Dumnezeu, ca martor la cele ce se declarl ori la
ceea ce faptueste. De aceea el cautA sA-si dea seama de rostuI
vi mersul lumii, spre a sti cAror principii anume sA-0 supunA
actiunile sale, pentru a le face conforme cu mersul general al
universului. In aceastA privint nu este deosebire intre omul
cult Si cel incult, cad i unul i altul simt deopotriva nevoia unei
conceptii generale, cu deosebirea numai cA, in vreme ce omul
cult poate avea o conceptie mai mult sau mai putin proprie, omul
simplu gaseste in religie privirea de ansamblu, care oferl tot-
odatA i principiile cu ajutorul cArora sA-si normeze activitatea
practicA" (pag. 130... Dach rezultatele metafizice sunt incerte,
totusi ele stint mai bune cleat dacA n'am avea nimic, sau am
renunta definitiv la ele Chiar dacd o teorie metafizicA nu poate
rilspunde de-a-dreptul intrebArii: ce este universul? ea poate
rAspunde la altA intrebare : ce poate crede omul despre univers
sau cum il poate concepe omul ?" (pg. 133).
In ce priveste raportul metafizicei cu religia, acesta, hind
si de un interes practic, nu va fi redat aici dui:4 d-1
Bagdasar, ci inteun alt capitol separat al lucrArii prezente,

4.

www.dacoromanica.ro
 52

In concluzie, facand caracterizarea sintetica a filosofului I.

P., N. Bagdasar scrie : Intre mijloacele capabile de a ne ajuta
sa construim o conceptie cat mai obiectiva despre lume, I. P.
socoate ca cel mai puternic si niai efectiv este intelectul, este
ratiunea. El este din acest punct de vedere un rationalist. Dar
un rationalist corijat si imbogatit cu tot ceea ce gandirea filoso-
flea dela Kant pan astazi a adus nou si demn de retinut" (pg.
144). Dar, la pag. 125, acelasi autor declara pe I. P. spirit emi-
namente rationalist", pentru ca la pg. 144, sa concluda c con-
ceptia acestuia poate fi caracterizata ca o conceptie critic-realista".

Mai retinem caracterizarile pe caH le f ac lui I. P., in dou

scrieri recent aprute, cei doi profesori de filosofie teoretica dela
Universitatea din Cluj-Sibiu, Marin Stefanescu gi D. D. Rosca.
.

In a sa Filosofie crestind (Bucuresti 1943), M. Stethnescu il

prezinta pe I. P. ca filosof metafizician rationalist probabilist"
(pg. 118 si 123).

In cartea sa Linii fi forme (Sibiu, 1943) a D. Rosca scrie

urmatoarele despre I. P. : Cu toate aparentele si in ciuda unor
sgomotoase preocupri profane, I. Petrovici, se stie, a th cut
si politica, autorul Teoriei nafiunilor a servit toata viata ex-
clusiv la un singur scop : la. acela care se chiarna spirit. Dar pe
acesta 1-a servit cu harnicie si credinta neclintita. Preocuparile
D-sale politice vor apare atunci ceea ce, din fericire, au fost
intr'adevar : agitatie de suprafata, fard radacini si ecouri in cadrul
personalitatii D-sale. and va sosi plinirea vremii, se va constata
ca. I. P. a fost, de 30 de ani incoace, printre cei mai nesovaitori,
mai utili si mai seriosi slujitori ai culturii in Tara Romaneascd.
Existenta adevarata a lui I. P. a fost inchinata intreaga si fara
rezerva serviciului inteligentii. Astfel incat cel ce a scris Viata
*i opera lui Kant", poate nota de pe acum impreun cu Alain :
,In ce ma priveste, mi-am facut drumul in tovarasia catorva oa-
meni mari, autentici. Restul n'a existat pentru mine" (o. c. pg. 254).

Completana aceste caracterizari, cu urmatoarele randuri din

cuvantarea pe care a tinut-o a D. Rosca, in calitate de decan
al Facultatii de litere, la banchetul dat de Universitatea din Cluj-

www.dacoromanica.ro
 53

Sibiu in onoarea ministrului I. P., in ziva de 22 Mai 1943 : Cin-

stim azi, allturea de ministrul intelegator, i pe ganditorul si in-
telectualul de rash, care e I. P. Pe cel ce a marit zestrea lite-
raturii noastre filosofice cu multe carti filosofice de o incontestabila
valoare. ... Ai rusit cum foarte putini au fost in stare, sa imbraci
fondul hranitor al prozei D-tale intr'o forma de o limpezime
simplitate desavarsita , contopind in chipul cel mai fericit ascu-
timea gandului, cu farmecul expresiei Daca interesul pentru
scrisul filosofic e azi la noi in continua crestere, faptul se dato-
reste, cred, in masura considerabila i prozei cristaline i fara
mofturi a lui I. P.
Adevaratele i nepieritoarele D-tale merite sunt aici: in fi-
losofie. Caci, dac in viata Domniei-Tale ai trecut din cand in
and sa faci administratie la Departamentul Culturii, substanta
existentei D-tale ai inchinat-o fara rezerve serviciului constant al
inteligentei". (Cf. gazeta Tara, Sibiu, Nr. 606 din 26 Mai, pg. 291).

Mai retinem i urmatoarele randuri recente ale d-lui D.

Papadopol din Revista de pedagogie : I. P. dispare in lucrarile
sale marl, ca om, ca s ramana logicianul i metafizicianul
Esseistul i portretistul se intalnesc cu neintrecutul artist al ver-
bului in care farmecul tinutei totdeauna aristocratice si de pro-
nuntata factura maioresciana, nu cunoaste alta umbra decat ironia,
de cele mai multe ori numai ulor fluturat" (o. c. 1943, pg. 101).

Ce fel de filosof este I. Petrovici

Recapituland personalitatea lui I. P., in baza caracteriza-
rilor pe care i le-au facut filosofii citati in cele precedente, rezulta
c acesta este un scriitor scanteetor si elegant, un orator de
rasa, un om politic si tin filosof metafizician rationalist, critic-realist
si probabilist, preocupat mereu de probleme de cunoastere, pe
care obisnueste a le prezenta intr'o forma atrgatoare, interesanta
ai originala.

Trebue s constatam ins in acelasi timp i aceea, c nici

until dintre cei ce 1-au analizat, nu vorbeste despre I. P. omul,
crestinul, moralistul, cetateanul, patriotul, educatorul, pedagogul,
organizatorul, ci numai de I. P. artistul, stilistul, cuvanttorul, lo-

www.dacoromanica.ro
 7 54

gicianul, metafizicianul i omul politic. Doar, ca o speranta a

viitorului, 11 priveste d-1 C. Radulescu-Motru in raport cu pro-
blema organizarii culturii romanesti.

Nu stiu ca cineva sa fi incercat panA acum un portret

complet al lui I. P., in care sa fixeze, in mod critic, liniile ansam-
blului personalitatii, operei si activitAtii sale atat de variate si de
bogate.
0 sa incerc eu, in paginile urmAtoare un asemenea lucru.
Seurta biografie a lui I. Petrovici
I. Petrovici este fiu al Moldovei, nascut la oras (Tecuci),
unde a si crescut, pan la varsta intrArii in liceu. N'a cunoscut
viata dela tara, cu specificul si cu farmecul ei, cu munca si cu
greutatile ei. N'a trait in apropierea tAranului roman; nu i-a
simtit pAsurile sufletesti de ordin metafizic, poetic si social, nici
idealurile. N'a avut cunostintA de viata Rornanilor de sub sta.-
paniri straine, cu suferintele si cu luptele lor pentru emanci-
parea nationala. N'a crescut nici in umbra bisericii, nici in apro-
pierea preotului dela taxa., simplu si bun, nici in preajma marilor
traditii ale neainului. In casa pArinteasea a respirat o atmosfera
de cultura mai inaintata, citadina, care isi tragea hrana din lite-
ratura si din cultura franceza.
Crescut intr'un astfel de mediu nu poate fi de mirare ca,
mai tarziu, ca elev al liceului Sft. Sava din Bucuresti, a ajuns
un veritabil ateu, manifestand atitudini pe cad mai tarziu, in
epoca deplinei maturitati, le-a socotit vrednice de a fi eternizate
in lucrarea sa intitulata : Amintirile until beiiat de familie, apa-
ruta In colectia Scriitorii romcini conternporani, editata de Fun-
datia pentru literaturd si arta', Regele Carol II (Bucuresti, 1938).
Retinem din acest volum, cetit cu sete de elevii de liceu,
bucata intitulata : In ziva de cuminecilturd, ca foarte interesanta
nu numai pentru cunoasterea unei faze critice din adolescenta
autorului, ci si pentru predilectia cu pare acesta revine asupra
ei mai tarziu, in plinA barbatie, fara a incerca s'o renege, sa o
atenueze sau sa o explice.
Dui:A ce ne povesteste c'a izbutit, Qtren garete, sa fie prima
in infirmeria internatului tocmai in saptamana din postul Pastilor,

www.dacoromanica.ro
 55

cnd elevii erau obligati sA posteascA, sl se spovedeascl si sl se

cuminece, ajunge la scena in care trebue s se prezinte si el in
fata preotului, pentru spovedanie. IntrA in cancelaria liceului.
FAcea tocmai o scud& pauzA taica printele, asudat de prea
multd treabl anost si monotonA. Rotund ca un poloboc, cu fata
rotofee i joviall, , cu aerul unuia care invaxteste o cheie, a
.slobozit un ropot de intrebAri tip, la care tot dansul rAspunclea
in locul meu
Ai postit sAptdmAna asta ?
N'am postit, am mAncat numai de dulce . , . Am mMicat
carne . . , Am fost bolnav, la infirmerie.
A I relud preotul, itnpAcat cu sine, dacA ai fost bolnav,
Dumnezeu iartA.
7-- SA vedeti tns, printe, adaugai eu, pe un ton sfidtor.
Din infirmerie am iesit la pranz i totusi acum o orl m'am spurcat
cu o bucatA de svaiter in ores.
RAu ai fAcut, Iancule, spuse popa, pe ganduri dar
pentru o bucatA de svaiter n'ai sA pierzi impArtAsania. Uite, sA
faci zece mAtAnii deseard la culcare cu asta o s fii iertat
pentru branza ceea blastamatd. Ia stai jos sl-ti cetesc.
Am ingenunchiat, m'am pornenit pe cap cu patrafirul
vreo douA minute am ascultat o indescifrabilA bombIneall .
Seara am povestit colegilor intAmplarea, fAcnd haz nebun
de penitenta care mi se dAduse si imbratisand in acelasi dispret
superior toate prescriptiile bisericii, din va.rful unor convingeri
atee care alcAtuiesc, in genere, suprema sintezA a invAtAmAntului
liceal.
Noaptea am adormit adAnc, fAra., bineinteles s execut cele
zece mAtanii nici in vis naacar",
A doua zi, la bisericA, pentru impArtAsanie.
Ajunsi acolo, am inaintat numai cAtiva pasi induntru, ra.-
manAnd cu vreo alti cativa camarazi, aproape de ua bisericii,
hotariti de data asta sh nu ne atingem de impArtAsanie si-a nu
ne incovoia dinaintea superstitiei. CAnd ne-am dat seama cA ser-
viciul are sl dureze i ca e chestie de vreo orA, douA, ne-am
inteles din ochi si am tulit-o binisor afara.... Pasii ni s'au in-
dreptat singuri cAtre poarta Cismigiului vecin ,
Dup ce am mai forfecat putin religia, am discutat ceva li-
teraturA, pentru a vorbi in cele din urma de femei, - Am ocolit

www.dacoromanica.ro
 56

lacul, povestind fiecare franturi din aventurile noastre Lang6

grota gradinii erau bancile neocupate. Nici n'am bagat de seama,
c dupa sosirea noastra se asezase pe-o banca vecina o balaiora
tanara, desi poate c mai varstnica deck noi. Era singura-singu-
rica si fara sa-ti ia ochii de frumoasa, avea un chip destul de
dragaIa i mici picioruse incaltate elegant. Cei doi colegi de cum
au observat-o au inceput s-i serveasca reflectii piparate i gro-
solanii erotice. Mi-a parut ca, este sincer mahnit si atunci le-am
spus c'un ton aproape de porunca : Lasatio oamenilor in pace !
Dup cateva momente &Ansa a lost in picioare, s'a uitat cu
desgust catre cei doi vinovati, iar atunci cand a trecut prin
dreptul meu, mi-a soptit da, da, nu m'a inselat auzul :
Vino dupa mine !"
Am ramas zapacit s'o clipa n'am stiut ce sa fac. Mai avu-
sesem i alta data prilejuri asemanatoare, dar cu toata forfoteala
instinctelor, simteam prea strans lanturile unui trecut de nepri-
hanire, i astfel am sovait totdeauna. Dar acuma pared eram altul.
Traiam o zi revolutionara in care rupsesem pe fata cu ritualul
mecanic al unei credinte parasite. Aceasta fudul rasvratire trebue
s fi dislocat verigile tuturor traditiilor, a tuturor robiilor si ma
simteam cuprins puternic de patima inceputurilor noi. $i pe cand
sirena care ma chemase se departa agale, cu pasul cuiva care
asteapta pe cineva din um* mi-am plantat frumusel
plecand ca un hipnotizat. "
Cu aceste elocvente si educative puncte-puncte se termin
delicioasele amintiri ale baiatului de familie" despre cele petre-
cute in ziva de cuminecature, ca elev al colegtului in care a
ostenit odinioara smeritul dascAl dela Avrig

Universitatea a urmat-o I. P. la Bucuresti, unde a fost unul

din discipolii lui T. Maiorescu, care, i acesta este un mo-
ment vrednic de retinut, II aprecia, ins, ca poet, nu ca filosof.
Dui:4 terminarea Facultatii de Litere din capitala Romaniei
vechi, I. P. a studiat, tiny de un an, la diferite Universitati din
Germania, si in special la cea din Lipsca. Dintre amintirile lui din
acea vreme el retine, in scrisul sau de mai tarziu, figura unui
student ardelean, cu o teribila pronuntie dialectalli, care era un
obiect constant de zeflemea. Mai ales respectul lui amuzant
pentru rangurile sociale din Ungaria, de pilda functia de fispan,

www.dacoromanica.ro
 -- 57

cuvant pe care il silabisa cutremurandu-se, era o permanent&

tenal de impunsAturi ironice, care mergeau pana la cruzime
(Vezi volumul : Arte i artiti, pg. 133).
Nu avem nicairi in multele sale amintiri, vreo aluzie despre
discutii de politica nationalA romfineascA, fie cu nenorocitul .de
ardelean fascinat de grandoarea fispanilor unguri, tip de care,
eu mArturisesc sincer, ca n'am int&lnit niciunul in viata mea,
fie cu alti colegi contemporani.

La v&rsta de abia 24 de ani, dupA ce si-a luat doctoratul

in filosofie la Universitatea din Bucuresti, ajunge conferentiar
la Facultatea de litere din Iasi. UrmeazA apoi o ascensiune nea-
steptat de fericitA profesor la Universitatea din Iasi, de uncle
mai thrziu a trecut la cea din Bucuresti, deputat, director al
Teatrului National, ministru al LucrArilor publice, ministru al In-
structiei publice, membru corespondent, apoi activ al Academiei
Romne, delegat al Romniei la conferinta internationala pentru
dezarmare, conferentiar pe la diferite congrese internationale
pentru filosofie i pe la diferite Universitati din Apus. Astazi
I. P. este ministrul Culturii Nationale si al Cultelor, insArcinat de
Conducatorul Statului, d-1 Maresal Ion Antonescu, cu marea
problemA a redresarii spirituale a neamului, inteo epoc de crizA
generala, cum n'a mai cunoscut alta istoria.
DupA aceastA scurtA schita biografica, voiu incerca in cele
urmAtoare portretul spiritual al lui I. P.
Originalitatea lui I. Petroviei
Una dintre calitatile lui I. P. este originalitatea sa in toate
domeniile in care a activat i activeaa 0 originalitate constient&
gi mandrA. Iat cteva consideratii filosofice ale sale pe marginea
unei asemenea calitati, care este mult mai mult decat atAta, e
o conditie sine qua non, ca s poti fi cineva : Este stiut a in
literaturA talentul nu ajunge ca sA asigure cuiva celebritatea
supravietuirea, dacA nu este intovArasit si de originalitate. In
acelasi timp, nu este suficient sl imprastii oricate frumseti de
amAnunt, sA ai creatiile brazdate de scanteieri luminoase, dac&
toate acestea nu constituesc o opera cu facturA personalA, c'o
atmosferA proprie, pe care n'a mai avut-o opera altuia. Sd nu
aduci prea malt aminte de altul, iatA o conditie indispensabila a

www.dacoromanica.ro
 58

rmarii reputatiuni. Influentele, dacA existl, sl nu covArseascA

individualitatea si sl fie contopite inteun produs cu caractere
nota", (Vezi Adevdr si originalitate,. in volumul: Deasupra
.sbuciumului, pg. 3).
Oricine ii cunoaste mai deaproape pe I. P., va conveni cA
in aceste consideratiuni se reflectA fidel insAsi personalitatea auto-
rului lor, vesnic preocupat de originalitate.
I. Petrovici, oratorul
N'am putea preciza usox, deocamdatl, in ce msurA se po-
trivesc sau nu la insusi autorul lor, urmAtoarele caracterizdri ale
lui I. P. despre calitAtile unui orator :
In mod vag se spune : orator este acela care, atunci cAnd
vorbeste, te incantA, te furl, te castigl in sensul pArerilor sale".
Dup credinta mea, insusirea fundamentall a unui adevArat
orator, ar fi spontaneitatea frazasii i usurinta irnprovizArii SA ai
posibilitatea, ca feirei riigazul unei medittiri mai indelungate, sa-ti
asezi ideile in cea mai bunA randuiala, sA le imbraci intr'o formA
impecabilA i sA gasesti oarecum la moment expresii din acelea
care stiu drumul la suflet" (Arte si artisti, pg. 45).
In continuare, autorul relevl puterea de a captiva si cuvan-
tarea fascinantA" a oratorilor de talent", adaugand c discursul
care pltrunde in suflet, II dilatA si-I ridicl, este intovArdsit intot-
deauna de o muzicA interioarA". Spontaneitatea constitue
insusi talentul oratoric in adevArata acceptie a cuvantului".
Dar nu numai pateticul, intovarAsit de gesturi impetuoase,
reprezintl idealul discursului. Tot o fornal oratoric de bunA ca-
litate este si fraza lapidarA, tliat in scurte formule pregnante
Vraja oratoricl mai presupune i puritatea i armonia vocii, pe
langa deganta gesturilor. De asemenea, vorbitorul s aibl origi-
nalitate in intonare i inuta", (Cf, Arte $i artisti, pg. 42 si u,)

Trebue s recunoastem c boate aceste insusiri ale orato-

rului, la I. P. se intainesc inteo deplinA msurA.

Totusi, nu ne putem retinea de a nu observa cal I. P. trece

Cu totul sub tAcere anumite calitati ale oratorului, pe care cei
vechi le socoteau esentiale i fundamentale. Astfel, ne aducem
.aminte de vorba lui Quintilian Pectus est quod oratorem facit,

www.dacoromanica.ro
 59

pe care traducatorii o redau in chipul urmator : Inima (adeca

convingerea adanca si bunatatea) face pe orator". L-am putea
aminti d pe Cicero, care ca mare orator ce era, nu despretuia
nici el agerhnea dialecticianului, modul de exprimare al poetului,
vocea tragedianului i gesturile marilor actori", dar punea printre
cele dintai conditii cugetarea filosofului (adeca a inteleptului) pi
memoria juristului" (legat de normele de dreptate si de paragrafii
precisi i clari ai legilor). Oratorului, Cicero ii cerea sa invete nu
numai retorica, ci mai ales istoria Romanilor, limba elina, juris-
sprudenta i filosofia, in vechea sa acceptiune de scoala a virtutii".
Marturisesc ca intre conceptia moderna despre orator, re-
prezentata de I. P., si intre conceptia veche, reprezentata prin
Quintilian, prin Cicero si prin seria fiesfarsita a scriitorilor clasici,
pagani i crestini, eu prefer, fara nicio discutie, pe cea din urma.

N'as putea trece dela acest capitol, fara a-mi arata rezerva
hotarita fata de aprecierea pe care d-1 C. R. Motru a facut-o
inltatorului discurs" rostit de I. P. la Iasi, in anul 1918, la
inmormantarea lui B. Delavrancea.
Eram de fata, in biserica Banu din strada Lapusneanu, la
trista ceremonie a prohodirii marelui orator si patriot, mort de
inima rea in capitala vremelnica a Romaniei sfarticate si batjo-
corite prin pacea dela Bucuresti" din acel an. Mi-aduc aminte
de toate discursurile rostite cu acel prilej si nu pot uita mai ales
impresia deprimanta a celui rostit de I. P discurs stralucit,
daca vreti, dar in niciun caz inaltator. Recititi-1 azi cu intelegerea
cuvenit a imprejurarilor in care a fost rostit i va fi cu nepu-
tint sa nu recunoasteti, cal el nu era catusi de putin la inaltimea
ceasului greu in care a fost spus.
Delavrancea murea, in aceeasi saptmana cu Cosbuc,
dar, unul la Iasii umiliti prin conditiile impuse de hadoasa pace"
din acea primavara, celalalt la Bucurestii de supt ocupatia
inamica. Amandoi au inchis ochii supt apasarea durerii imense
pe care au incercat-o tara i neamul i pe care trupurile lor
slabite n'au putut-o invinge.
Era, MIA indoiala, un moment enorm de greu, prin care
treceam cu totii, dar el era greu numai pentru sufletele sit
pentru trupurile slabe. Pentru cei cu sufletul tare, clipele de
atunci au fost prilej de cel mai sublim eroism. Infrangerea Ro-

www.dacoromanica.ro
 60 -
maniei prin pacea dela Bucuresti, sufletele tari o simteau numai
ca o treapt grea spre izbavirea care trebuia sa vie,
Dar I. P. nu era printre cei ce mai credeau in invierea cea
mare. Primind din partea celor care au incheiat pacea dela Bu-
curesti o insarcinare in viata de stat, supt guvernul Marghi-
loman, I. P. fusese director al Teatrelor Nationale, el se sirntea
obligat sa creada si sa marturiseasca ceea ce credea si marturisea
guvernul respectiv, ca, adeca, Ardealul e pierdut pentru Romania
si ca aceasta trebue sa se simt multumit cu Basarabia, care se
unise cu cateva saptamani mai inainte. .

Aceastd credinta, a sufletelor slabe, se &este exprimata,

de sigur cu multa arta si fineta, in discursul stralucit" rostit
de I. P. la catafalcul lui Delavrancea.
Inca un varf de munte pe care il pierdem, Inca o culme
care trece dincolo de hotarele noastre", zicea, cu patos,
pax entatorul lui Delavrancea, facand aluzie la pacea" care
ne lua culmile Carpatilor pan& jos in Romania veche.
Oratorul se multumea, in fata acestei nelegiuiri, cu o fraza
oratorica frumoasa si originala. Pentru el momentul de atunci
era, pur si simplu, momentul celei mai grozave tragedii", fara
nicio speranta.
De aceea, in clipa despartirii fall nadejdea invierii, oratorul i
se adreseaza patriotului plecat pe dile vesniciei, cu aceste cuvinte :
Dormi, suflet amarit si nemangaiat! Odihneste-te in pamantul
acestei Moldove ospitaliera a tuturor suferintelor ! Culca-te cu
fata catre rsarit (adeca catre Basarabia, (N. A.), sa vezi numai
florile care rasat din vai (gratie guvernului Marghiloman! N. A.),
nu si zabranicul care se las& peste munti! Aducit-ti vanturile
numai sunetul lanturilor care cad, nu si al catuselor care se prind!
Viseaza ceea ce n'ai putut vedea si uita ceea ce ai vgzut 1"
Atata !
Sunt, de sigur, frumoase aceste fraze oratorice, dar ele nu
sunt altceva cleat fraze.
In vremuri ca acelea oratorul n'ar fi trebuit s fie numai
un politician iscusit, dublat de un retor abil, care sa se stie stra-
cura cu dibacie printre evenimente, cautand succese personale;
el ar fi trebuit s fie un proroc, care sa aprinda in suflete va-
paia de credinte marl in biruinta finall a dreptatii. El trebuia s
invoce toate puterile cerului si ale iadului pentru prlibusirea ne-

www.dacoromanica.ro
 61

dreptatii si sA tune si sA fulgere impotriva oricui stA in calea

idealurilor neamului.
Nu, discursul lui I. Petrovici dela inmormntarea lui Dela-
vrancea nu poate fi socotit ca un model de discurs bun, sau chiar
strAlucit, ci doar ca un model de frumseti formale, estetice, sti-
listice i retorice.
Incheiem acest capitol despre I. Petrovici ca orator, stabi-
lind c i in acest domeniu el se mentine in cadrul de calitAti
pur formale, art un fond de idei inalte, binefAcAtoare.
I. Petroviei: scriitor
Ca scriitor beletrist, I. P. s'a specializat intr'o mare msurA
in literatura memorialistA, pentru care are urmAtoarele aprecieri :
Pentru acel care-si povesteste o cAlAtorie, povestirea pe care
o face este un mijloc de a-si prelungi placerea pe care a sim-
tit-o cAlAtorind" (Ark pi art41i, pg. 55). Evocarea i fixarea
icoanelor trecutului va fi deci intotdeauna o plAcere sufleteascA"
(id. 59). Notele de cAlAtorie sunt pentru povestitor o evocare
a trecutului sdu, fireste pus in exclusivA legaturA cu anumite va-
gabondari prin tinutri pitoresti sau macar interesante" (id. 60),
Si la noi se citesc cu mare interes astAzi scrieri de cAlAtorie,
memorii si biografii, inlocuindu-se lipsa cartilor autohtone, prin
acelea care ne sosesc de aiurea" (id. 6).
Cu alte cuvinte, literatura din chestiune n'are i un scop
mai inalt, instructiv, ci numai unul distractiv; ea se scrie pentru
plAcerea autorului i pentru plAcerea cetitorului pasionat de su-
biecte fascinante. 0 literatur pentru gustul publicului avid de
lecturA usoarA,
Peste tot, se remarcA si la literatul I. P., ca i la orator,
dorinta de a plAcea publicului, cdruia tocmai de aceea e aplicat
sA-i facA tot felul de concesiuni.
Retineni ca o dovadA in aceastA ordine de idei, urmtoa-
rele rAnduri cu care i incheie conferinta intitulatA Intreceri
spirituale si matchuri de box", tinuta la radio, in 1936 : De ce
n'am privi cu intelegere indulgenta precAderea care se acord
matchurilor de box asupra disputelor spirituale, si de ce nu ne-am
simti chiar bucurosi, vAzAnd in pasiunea publicului pentru ase-
menea incAerAri barbare, cel putin un simbol al tendintei salu-
tare de a se face o ierarhie intre oameni, ridicand exemplarele

www.dacoromanica.ro
 62

viguroase deasupra liniei cenusii a anoniniatului si a uniformitAtii 7"

(Arte si artiqti pg. 76).
Incheierea aceasta ar putea fi socotitl, de sigur, cel putin
bizard, dela tin filosof si educator, dar ea nu mai pare eat de
bizarA, din partea unui artist original si a unui orator, care stie
cu ce mijloace poate fi castigata i mentinuta simpatia publicului
si pe ce cale cineva poate iesi din anonimatul provincial, sAltin-
du-se la o mare popularitate.
I. Petroviet i popularitatea
Dar, apropos de popularitate ! Sa retinem parerile filosofului
nostru asupra ei. Ele ne pot lAmuri, printre altele, i personali-
tatea autorului insusi. In general, zice I. P nu se poate
castiga multimea cu argumente rationale 0 precise, Inteligenta
multimilor nu e discursivA si, de aceea, o atitudine frumoasA face
mai mare impresie in ochii multimei, decal cele mai bune argu-
mente" (cf. Refleciii despre popularitate, in volumul Deasupra
sbuciumului, pg. 169),

Uneori, i pentru motive adesea strAine de adevAratele merite,

gAsim si oameni de valoare care sunt i ei populari, dar nu
trebue sl uitAm c altii, tot alai de bine dotaV, cu toatA calda
lor simpatie pentru aspiratiile legitime ale poporului, din cauza
unui fel de discretie sau de rezervA, se lasA intrecuti in incre-
derea multimilor, de oameni mai abili i uneori mai putin sinceri
in dragostea lor pentru cei umili" (ib, 171).

Cred in existenta unui slant instinct al maselor, care aratl

calea cea dreaptl, mai ales in momentul de crizA si la marile rAspfintii
ale istoriei Dac tin om cinstit i capabil reuseste sA miste mul-
timea in numele acelui slant instinct, trezindu-1 limpede i curat,
iat ce trebue in adevAr sA ne bucure. Dar o astfel de ispravA
cere geniu, aproape ..."

Am putea deduce cA. popularitatea unei opere filosofice e

mai de graba simptomul superficialitAtii sale. Trebue totusi sA re-
cunoastem cA nu totdeauna se intAmplA astfel, deoarece au fost
mari filosofi cari au cucerit moda i popularitatea, mai ales tan-
ditorii cari aveau darul stilului literar si al paradoxelor sclipi-

www.dacoromanica.ro
 63

toare. CAci publicul iubeste paradoxele, din cauza indrIznelii pi

noutatii lor, fiindcA ele tulburA felul obisnuit de a gandi, &dud
expresie tendintelor de protestare contra regulelor tiranice ale
trecutului (Cazul Nietzsche I)" (Deasupra sbuciumului, 162):

Popularitatea, fArA a fi totdeauna un semn rAu, nu e nici

mArturia sigura a valorii" (163),

Nu trebue sA ne lsAm a fi victimele unei intuitii gra-

bite si trebue sA recurgem totdeauna la vechea dar sigura cale
a metodelor inductive si deductive, adecA la calea exemplelor pi
a rationamentului in acelasi timp" (Deasupra sbuciumului, 165).
Pentru a arAta masselor realitatea, pentru a combate pa-
rerile admise, trebue ca cineva sA aibA spirit de sacrificiu macar
pentru cdtva timp" (id. 164-165).
Ce formula frumoasA : Sacrificiu mdcar pentru cdtva limp" f
Si ce rationalism autentic acela care preconizeazA sfntul
instinct al masselor" I
I. Petrovici i consecventa.
SA inseam, ca completare a celor precedente, i plrerile lui
I. P. privitoare la consecventa si la inconsecventa, asa cum le
gasim inf Atisate in conferinta sa tinuta la Bruxelles in anul 1933,
sub titlul Reflectii asupra inconsecventei.
0 conduitA rationalA trebue sA evite cu intelepciune pozitia
extrema, chiar i consecventa indArAtnicA. Aceasta mai ales in
lumea mijloacelor, dar uneori chiar in dorneniul scopurilor,
lAsdnd la o parte doar pe acelea cari stint legate de natura si de
demnitatea omeneascA" (Rotocoale de lumind, pg, 23).

Nu intelegem cum s'ar justifica cu aceastA reteta martiriul

pentru o credintA, fie religioasa, fie socialA. Nici eroismul i sa-
crificiul pe altarul neamului si al tArii. Nici nebunia pentru
Christos" a apostolului Pavel si a miilor de sfinti mucenici ai
bisericii crestine.
Ce-ar fi fost istoria omenirii, dacA ea s'ar fi intemeiat pe
criteriul sacrificiului pentru ctva timp, evitfind cu intelepciune
pozitiile extreme" ? Daca ea ar fi avut ca busol : compromisul

www.dacoromanica.ro
 64

I. Petrovici i filosofia compromisului

N'am putea s nu inregistram, drept completare a celor de
mai sus, gi studiul lui I. P. Despre compromis", publicat in Re-
vista de filosotie, Nr. 34 din 1935. Se gasesc acolo toate argu-
mentele filosofului nostru pentru justificarea compromisului
atitudine practica, fata de care se pot ridica, gi trebue s se
ridice, multe rezerve.
De sigur c viata impune adeseori, cu necesitate, anumite
compromisuri. Dar, dela aceastd necesitate de fier a vietii gi pand
la justificarea cu vast aparat filosofic a necesittii compromisului,
mi se pare ca trecerea se face din cale afard de brusc. Cu o
astfel de filosofie a compromisului se clatind din temelie toate
credintele, toate axiomele, toate adevrurile i toate dogmele.
I. Petrovict i artele
Am amintit in cursul expunerilor de pand aci adeseori despre
predilectia lui I. P. pentru arta. Inteadevr, filosoful I. P. este gi
un mare iubitor de artd, mai mult chiar, el este insusi un artist,
in attea i attea privinte. El acordd o valoare cu totul deose-
bita. artelor. Netagaduit, declard el la o anumit ocaziune,
chiar in calitatea sa de ministru al Instructiunii, cA arta este
forma cea mai inaltd i definitivd a sufletului omenesc . Con-
ceptiile gtiintifice se ndruesc in decursul timpului i chiar siste-
mele filosofice se prabusesc. Dacd sunt sisteme filosofice care in-
frunt urgia vremurilor, sunt tocmai acelea cari au Out sA im-
brace forma nepieritoare a artei , .. Arta trebue s fie instru-
mentul de transformare al vietii pdmntegti" (Momente solemne,
1927, pg. 96-98).
Mai iat cdteva marturisiri in aceeagi materie, fcute cu o
alt ocazie : Adele sunt o binefacere a sufletului omenesc, pe
care il transform, il purified gi II Inaltd ; ele sunt mijloacele cele
mai spornice pentru a-1 elibera de preocupdri meschine gi de
forte demonice" (Arte i art4ti, pg. 5).
Nemarginita este mai ales puterea muzicii. Desfadrile su-
fletegti pe care le nagte muzica sunt, in raport cu celelalte
arte, cele mai puternice gi mai adnci Muzica are darul
sd-ti impingd sufletul in regiunea armoniilor profunde ale exi-
stentei, dincolo de lumea divergentelor exterioare ale disonantelor
de suprafatd Muzica aduce linigtiri superioare, ea aduce cea

www.dacoromanica.ro
 65

mai deplina uitare de sine, &Ansa fiind ca nimeni in stare sA te

hotArascA la supremul sacrificiu, desteptfindu-ti la ocazii entu-
ziasmul de a merge la moarte" (id. pg. 8).

Dup cum rezult din cuvintele autorului nostru, arta este

mai mare putere dect stiinta i dect filosofia i de sigur
si cleat religia.
Consecinta logica elementarA a acestei pozitii atAt de sigure
ar fi fost, ca autorul afirmatiunilor de mai sus, in calitatea sa de
ministru al educatiei, s. fi pus ca bazA principalA a acesteia arta,
nu filosofia, ale cArei sisteme sunt atat de fragile.

18. I. Petrovici i filosofia

Dar, adevAratul teren propriu al lui I. P. este filosofia i in
special : logica, istoria filosofiei, teoria cunoasterii i metafizica. In
aceste domenii I. P. a cetit mult, din tinerete si pria astzi, a
gandit, a scris si a vorbit, ca nimeni altul la noi, reusind sa tre-
zeascA pentru ele un interes nu numai in paturile tineretului
universitar, ci, intr'o naAsurA oarecare si in rndurile largi ale
publicului mare.
Trebue sl recunoastem, insA, inregistrand acest ultim fe-
nomen, c el nu este lipsit de o mare dozA de snobism..
Inainte de a intra in analiza, nu att a ideilor sale filosofice
cari nu ne intereseaz aici ca atare, ci numai ca puncte de
plecare si ca atitudini ale educatorului, ale organizatorului, ale
omului politic si ale Romalnului, va trebui s remarcAm mai
intAi ca I. P. s'a cuibArit intr'un domeniu extraordinar de vast, .

fArA a avea o pregatire de fond prealabila absolut necesarA unui

veritabil filosof. Este indeobste cunoscut ca. marii filosofi germani
din sec. XVIII si XIX, ca sa. nu vorbim si de cei din evul mediu
si din epoca renasterii au avut, cu totii, la bazA o foarte vastA
si temeinic culturA teologica, respectiv tiinific, pe langa o so-
lidA culturA clasica. i nationalA. Apoi, toti filosofii mari, incepnd
dela cei din antichitate i pAnA la cei apropiati de noi, nu s'au
marginit la o filosofie teoreticA, mai mult sau mai putin formalA,
partiaIA si de specialitate, ci au nilzuit mereu spre o viziune to-
tal' a lumii si a vietii, cu culmMarea in consideratii de eticA.
Filosofii adevarati din toate vremurile nAzuiau mereu s se de-
5

www.dacoromanica.ro
 66

pgseascg, cAutand sA devinA mai oameni" i, in orice caz, nu

simpli logiciani, metafizicieni, dialecticiani iubitori de intelepciune"
sau de speculatiuni, ci veritabili intelepti" i oameni buni",
Ori, filosoful nostru provine din domeniul artei si al litera-
turii, al unei literaturi lirice i dramatice de un romantism re-
lativ usor i efemer si de o facturd mai mult esteticA i formalg,
decat eticg. Comp let lipsit de culturA clasicA, de culturA teo-
logica-religioasa, ca si de cultura tiintificA, fArA aderentA
strnsA cu viata, cu istoria i cu destinul propriului sAu neam pi
fgra preocupAri adnci de ordin etic, el se miscg in cadrul
unor simple speculatiuni rationaliste fArA nicio soliditate i, astfel
fArg contingente cu viata, pe care nici n'o poate, astfel, influenta
in directie creatoare si formatoare.
Filosofia, pentru autorul nostru, este o stiintA controver-
sate, ca i istoria, in care nu sunt doi insi de aceeasi pArere"
(Fulguratii filosofice qi literare, 133). Ea este o disciplinA deprins
cu controversa si de aci, mai indulgenta cu felurimea ipotezelor"
(ibid. 259). Ceea ce-1 face pe filosoful nostru sA devie un veri-
tabil apologet al inconsecventei si al compromisului. Ar fi bine
zice el, la un moment dat, cand are sA cntAreascA doug,
ipoteze opuse, ar fi bine sA fie prima ipotezA, dar nu este
ram nici ea a doua" (Ib. 150.')
Cine citeste cu atentie scrierile nefilosofice ale filosofului
nostru, rAmne uimit de sovgiala lui in fata celor mai multe mo-
mente pe cari le ia in cercetare, sau pe cari le trAieste Mutat,
Nu vei intalni decal prin exceptie la el atitudini sigure i cate-
gorice ; pretutindeni un relativism si un probabilism teoretic pi
practic, care nu exclude niciodatA contrarul, ci te lasA perma-
nent inteo nesigurantA i un scepticism pe care-1 salveazg de
obicei numai vorbele de spirit si paradoxale, intrebuintate cu un
deosebit mestesug. A putea cita sute de exemple pentru a do-
vedi aceastA afirmatiune a mea, dar mA voiu restrange numai la
un numAr oarecare de probe, suficiente pentru a demonstra ca-
racterul lipsit de orice fundament solid al filosofiei lui I. P.
') Mai aclaogArn urmAtoarele mArturisiri fAcute in conferinta: Dincolo de
zare, Problema supravietuirii in cadrul criticei filosofice, Buc. 1940 : Nu
poate fi vorba pe terenul filosofic, de afirmri dogmafice gi de credinte neqoudi-
kare" (pg. 29).

www.dacoromanica.ro
 67

Sa-1 urmarim pe filosoful nostru in campul lui de predilecfie,

in Metafizicei.
Metafizica afirmA I. P. reprezinta disciplina cu-
getarii filosofice Intensitatea avantului filosofic al unei epoce
se mascara de regula cu prospeiarea i inflorirea speculafiunilor
metafizice".
Nu vrem sa discutam aici, intru cat teza pusa astfel, este
intemeiata. Alti filosofi, ca d, e. Nietzsche, afirma ca adevarata
valoare a filosofiei o da etica. La randul sAu, Fichte susfine cl
filosofia pe care fi-o alegi, atarna de ce fel de om eti, caci un
sistem filosofic este insuflefit de sufletul omului care o marturi-
sete. Iar Eminescu al nostru susfine ca filosofia este oarecum
rezultatul gi formula generala a culturii unei epoci", adica a in-
tregei culturi i nu a unor simple speculafiuni metafizice. (Mss.
Ac. Rom. Nr. 2258, pg. 184).

FAr a ne opri asupra acestor atitudini i WA a incerca

s infatisam toate ideile, problemele i aspectele metafizicei lui
I. P. expuse ocazional, in fel de fel de scrieri i, in mod siste-
matic in lucrarea sa Introducere in metafizicd, i pe cari ne-am
mulfumit sa le redam, intr'un capitol anterior, ne vom opri
in cele urmatoare numai asupra unor pozifii de baza ale metafi-
zicianului nostru.

Iata o astfel de pozifie de baza, expusa intr'o forma foarte

populara, intr'una din multele sale conferinfe :
Avem trebuinfa de ideal. Dar, ca s te lai manat de ideal,
trebue sa crezi intransul, s te socoti sprijinit de undeva, evident
nu de realitatea concreta, care adesea e negafia brutala a idea-
lului tau. Sprijinul acela indispensabil nu-1 pofi situa decal intealta
parte, intr'o .regiune metafizica deasupra lumii sensibile.
Un exemplu ne va clarifica mai bine . , .
SA ne gandim la ceea ce a fost idealul nostru national.
Exista o realitate concret, Romania veche, cu care nefiind satis-
fact* ( ! ), visam o alta fail, mai intinsa, pe care o invocam mereu
i am urraltrit- o cu tenacitate.
Ce ne fAcea sa staruim cu hotArire in &Ara de lumina a
acelui ideal ? Credinfa ca Romania visata era mai dreaptei, cleat
aceea care exista aevea, inainte de rAzboiu. Dar ce ne facea sa
5*

www.dacoromanica.ro
 68

nAdAjduim temeinic cA intr'o zi idealul nostril, de o teribil de

grea realizare, va dobAndi fiintd ? A fost convingerea c exista
un fundament al drepttii, undevd, in afarl de lumea simturilor,
de lumea realitatii concrete, care e adesea strAinA de orice justitie,
un fundament invizibil care sprijinea eforturile noastre, In mo-
mentele acelea fAceam metafizicA, cu sau fAra stiinta, fiinda ne-
Voia de ideal bnplic nevoia de metafizia." (Valoarea omului,
pag. 75,)

Trebue s observAm c exemplul pe care-1 (la I. P. pentru

a demonstra natura inssi a metafizicei, n'a fast ales intr'un
chip prea fericit. CAci, dupd_ cum o mArturiseste autorul insusi in
repetite rnduri, pe can l vorn reda la locul cuvenit, inainte
de primul rzboiu mondial, el nu si-a putut inchipui niciodatA
c ar fi posibila o RomAnie mare. Prin urmare, pe aceastA ternA
nu se putea face" cAtusi de putin metafizicA".
Dar si din alt punct de vedere, exemplul este rAu ales si
mai ales gresit interpretat, in concluzie.
Faptul invocat de autor putea duce, in concluzie, la religie,
dar nu la metafizicA.
Cred c nu este nevoie sl insist mai mult asupra acestui
moment.
In orice caz, exemplul near putea dovedi altceva, decal a
intre religie i metafizic nu este nicio deosebire, $i, atunci, de
ce s ne mai complicam viata i cu metafizica, dat hind cA religia
ne face servicii cel putin tot atat de bune, dadi nu chiar mai bune
decal cea dintai ? Numai fiindcA filosoful nostru, slab in cele reli-
gioase, se simte mai la larg si mai sigur in domeniul nebulos al
meta fizicei ?

De altfel, un asemenea punct de vedere ni-1 inareste, cu

altA ocazie, insusi I. P. Vorbind odatA la Societatea ortodoxii a
femeilor romdne despre CreOinism i nalionalitate (!), el zice, intre
altele : Este foarte caracteristic cum oameni de geniu, oameni
cari au simtit o bogatie imensA in resursele sufletului lor, marii
creatori de artA ori stiinte, niciodattt n'au crezut cl infptuirile
lor au izvorit integral din ei Inii, ci totdeauna au pAstrat con-
vingerea cA ele au fost inspiratii primite de aiurea, soptite de un
glas misterios, dAruite de o putere care-i depAsea.

www.dacoromanica.ro
 69

Ce inseamnA aceasta ? InseamnA pur i simplu c omul,

oricAt ar fi de falnic 0 de bine inzestrat, are nevoie ca sl-i bol-
teascA deasupra capului sAu o realitate ocrotitoare, de care sl
atArne, dar care sA-1 separe de pustiul infiorAtor al neantului."
(Fulguratii, pag. 163.)
DupA citatul penultim, te-ai atepta cu drept cuvAnt, ea
I. P. sa. concludA 0 aid in sens metafizic. Ori, nu ; vrAnd s
fie aici pe placul publicului femenin, care-1 asculta in cadrul unei
societati ortodoxe, concluzia este de ordin religios, ba chiar cre0in.
Cre0inismul dispune de un pahar pe care nu-1 mai are
nimeni" (164). ... Toate minunatiile tehnice n'au izbutit sA in-
locueasca, in eficacitatea ei consolatoare, divina frazA cAzutA simplu
de pe buzele Dumnezeului-om : Fericiti cei care suferA, aci a
lor este impArAtia cerurilor".')
Par, cu toatA valoarea cre0inismu1ui, autorul nu se poate
restrange numai la acesta, de aceea tine sit completeze ideea
prizi cele urmAtoare :
Ideea cre0inA nu este nici singura valoare desinteresatA
care existd in sufletul nostru. Mai exista i alte valori desintere-
sate i am putea sA stabilim cel putin trei clase de asemenea
valori : valorile nationale, valorile umanitare (cre0ine) i valorile
culturale. Despre desinteresarea valorilor cre0ine este inutil s
mai vorbim , , Valorile nationale insA nu sunt chiar pur altruiste,
ci cuprind un puternic altoiu egoist."

1) Filosoful nostru este, precum am spus, slab in Scripturile sfinte. Ci-

tatul de mai sus nu existA in Sf. Scripturl. ExistA acolo doul cuvinte la cari
s'a gandit probabil I. P., dar ambele sunt cu totul altfel. Anume : Fericiti sunt
cei sdraci cu duhul, a a lor este imparatia cerurilor". $i Fericiti sunt cei
goniti pentru dreptate, a a lor este impArAtia cerurilor". (Ev. Matei, c. 5.)
De altfel, aproaPe toate citatele din Sf. ScripturA, pe cari le intalnim
in scrisul lui I. P. sunt tot atAt de gresite. latS Inca un exemplu : In cuvan-
tarea sa tinura la 2 Noemvrie 1942, la deschiderea SfAntului Sinod, I. P. zicea :
Este drept eS doctrina crestinA' spune i Nu vrem moartea pAcAtosului, ci
dimpotrivA iertarea lui". (Momente solemne, editia din 1943, pg. 169). Acest
citat dovedeste a I. P. nu intelege absolut nimic din ideea pe care Mintui-
torul a tinut s'o exprime prin cuvintele : Nu vreau moartea pAcatosului, ci
sd se intoarcd i sd fie viu". I. P. preconizeazA pur si simplu iertarea pScS-
tosului, Isus Christos cere indreptarea pacatosului.

www.dacoromanica.ro
 70

Vorbind de nationalismul romnesc, pe care vrea sA-1 ana-

lizeze paralel cu crestinismul, I. P. afiseazA niste pAreri, cel putin
curioase si de o valoare educativA foarte problematia El vor-
beste de existenta, odinioarA, a unui nationalism patriarhal si
instinctiv", pe care asa de splendid 1-a exprimat Eminescu, pu-
nndu-1 pe buzele lui Mircea cel BAtran" (in Satira a III-a). InsA
continuA P. acest patriotism nu este identic cu nationa-
lismul de astAzi, care e constient de drepturile sale. A trebuit sA
se producd un fel de crizA in nationalismul patriarhal, pentru ca
sA se poat naste acest nou nationalism de o vrgoare neobisnuita" ;
nationalism care, la noi la Romani a fost totdeauna defensiv si
niciodatA agresiv" (176).
DacA am vrea s ne folosim de o ironie pentru a o ilustra
cu un fapt istoric recent deosebirea dintre bietul nationalism pa-
triarhal si instinctiv reprezentat de Mircea cel BAtran, Stefan cel
Mare *si altii ca acestia, i dintre nationalismul constient" de o
vigoare neobisnuitA, de astAzi, asa cum ni-1 infatiseaza I. P.
am putea cita nationalismul romnesc care a dat marile examene
dela 28 Iunie si dela 30 August 1940 ...
Acesta este patriotistnul cel nou, la producerea cdruia si-a
dat 'in asa mare mAsurA contributia sa filosofia romneascd,
acea filosofie, care pentru a determina raportul dintre crestinism
si nationalitate (!) s referA la urmAtoarele nume proprii atat de
crestine si de nationale, cu cari conferentiarul nostru tine s in-
ante simandicoasele urechi ale femeilor ortodoxe din capitala
Romniei anului 1940 : Hamlet, printul Danemarcei, Ludwig Fe-
uerbach, filosoful grec Xenophane, zeita Minerva, Venera, Denis
Saurat, Detnocrit, Aristotel, Philon din Alexandria, Nietzsche,
Regele Frantei, Regele Spaniei, Doamna de Pompadour, Regele
Frederic al II-lea, Voltaire, Christian Wolff, Lessing, Goethe,
Academia franceza, Chateaubriand, Victor Hugo, Royer-Collard,
Thiers: Tocqueville (scris Toqsueville I), Lacordaire (scris Lecor-
daire !), Napoleon I, Abatele Lamennais, Burbonii, Regele Carol
ei Ludovic Filip. (Fulguratii, pg. 177).
Cu ajutorul acestor autoritAti" nationale a lAmurit I. P.
raportul dintre crestinism si nationalism !
Oricine se poate intreba cu ce se vor fi ales femeile ortodoxe
romne din aceastA conferintl a strAlucitului 'orator metafizician ?

www.dacoromanica.ro
 71

19. Intre metafizieg si religie

Cu alt ocazie revenind asupra raportului dintre metafizicA
religie, Petrovici merge si mai departe i declarA cA religia nu
este nici mai mult nici mai putin cleat practica metafizicei".
Mai mult chiar, religia prezintA mari avantajii fatd de metafizicA.
Mai intai prin aceea cA, in vreme ce aceasta din urmA face afir-
matiuni problematice, religia face afirmatiuni categorice, si se stie
ce atractie exercitA asupra masselor afirmatiile facute cu hotA-
rire". Apoi prin aceea cA orice religie reprezinth o clAdire gata,
isprAvitA, in timp ce metafizica e o clAdire in vesnicA constructie.
Apoi : religia are un ritual, care este totdeauna o fortd, $i, in
sfArsit, oricare religie reprezinth in deobste o traditie a unui popor
si nicAiri ca in umbra bisericilor i pe lespedea mAndstirilor nu
simti legatura cu strAmosii, acea tainicA unire cu ceea ce a fost".')
DupA asemenea enunciatiuni de un ,caracter mai categoric
decum te-ai astepta dela un sceptic ca I. Petrovici, ai crede cA
filosoful nostru a ajuns la un punct stdbil in cugetarea sa i cA
a devenit ceea ce se cheamA cel putin un, filosof religios, clacA
nu un filosof crestin. Te-ai astepta la o nobith, eroicA i sublimA
conversiune, ca aceea a marelui B. Pascal.

Dar la cea dintAi ocazie, dud se prezintA in fata altui public,

filosoful nostru Ii revine si se situeazd din nou in postura de
metafizician propriu zis.
Astfel, in Confesiuni filosofico-religioase, publicate in volumul
Rotocoale de lumind, dupA ce ne povesteste evolutia sa religioasa-
filosoficA, cu o copithrie leganata de poezia religiei i cu o ado-
lescentA de ateu convit4, ne aratA cd la Universitate, ca student,
gratie studiului filosofiei, s'a reintors iardsi, nu fdrd uimire, dar
fdrei prea mare rezistentd, cedre credinta prdsitd, la una evident
purificatd" (V (pag, 97),
Am subliniat aceste cuvinte, ca pe unele cari sunt o mar-
turie pretioasI a procesului de conversiune" religioasa a filoso-
fului nostru.
DupA cum se vede, I. P. n'a trecut printr'o crizA filosoficA
sau religioasa adncA, pricinuitA fie de vreo suferintA mare, fie
de vreo revelatie supranaturalA sau de vreo minune, ca cea de
I) Vezi N. Bagdasar, in Istoria filosofiei moderne, vol. V, pg. 134.

www.dacoromanica.ro
 72

pe calea Damascului, fie de aprofundarea in studiul teologiei,

al stiintelor naturale sau chiar al filosofiei ; el s'a intors pur
oi simphi fara prea mare rezistenta la credinta pe care o Ora-
sise odinioar, purifiand-o, ce e drept, intr'o masura i intr'un
chip pe care nu-1 precizeaza, dar care nu se deosebeste mult (1)
de al tuturor.
Marturisesc ca gasesc chipul acesta de explicatie nespus de
caracteristic pentru intelegerea filosofului care a ridicat, oarecum,
la valoare de dogma, inconsecventa si compromisul.

In continuarea ideii analizate mai sus, I. P. declara ca

filosofia a ,fost pentru el, si ea poate deveni oricui o
punte dela stiinta la credinta, facand kc amndurora i aratand
fiecareia ce este al sate (pg. 99). Dar, din multele amlnunte pe
can I. P. ni le da despre viata si evolutia sa, nu stim ca el si
se fi ocupat vreodata asa de intensiv cu stiintele, incat acestea
sti-1 fi putut duce la religie, cu ajutorul filosofiei. Dimpotriva,
stim c el s'a ocupat mai mult cu literatura i cu arta, cari, ele,
1-au dus la filosofie.

Dar sti trecem mai departe.

Filosofia zice in continuare I. P. este arbitru intre
stunt& i credinta. Dar, daca tnrul nostru student in filosofie
nu era orientat nici in stiinta, nici in credinta, cum putea
atunci s arbitreze intre acestea dou ?
Continuam : Mentinndu-se in rolul ei de criticism compre-
hensiv i supunnd analizei ceea ce nu se analizeaza in deobste (I?),
filosofia, fall a jertfi rezultatele tih4ei, poate ajuta efectiv reli-
giei, fiindu-i chiar un aliat".

Nu stitf ce vor fi inteles femeile ortodoxe romne din aceste

cuvinte, dar trebue sa. spun ca nu-mi fac prea mari iluzii ea se
vor fi ales cu ceva din asemenea analize ale tInor lucruri cari
nu se analizeaza indeobste". Caci asemenea explicatiuni sa
mi se ierte ca intrebuintez o formula de a profesorului nostru
comun de acum aproape patru decenii, T. Maiorescu, nu
sunt altceva &cat curata betie de cuvinte".
In tot cazul, tot asa de nelogica imi pare concluzia cu care
I. P. Ii incheia consideratiunile de mai sus, in aceste cuvinte

www.dacoromanica.ro
 73

Acesta a fost i unul din motivele pentru care am preconizat-

pe vremuri, intr'un anteproiect de lege, sporirea materiilor filo-
sofice in programa invAtAmAntului secundar" (pg. 100).
In mod logic si consecvent autorul ar fi trebuit sl ajunga
sA preconizve nu sporirea materiilor filosofice, ci coordonarea
organicd a invdtdmdrztului filosofic cu cel religios si stiintific pi
pdtrunderea intregului inodtdmdnt si a intregei educatii de o con-
ceptie de viard in care set fie contopitd intr'o singurd urzitate re-
ligia, stilt*, si filosofia.
20. L Petroviel i ideea de Dumnezeu
Pe metafizicianul nostru 11 preocupA in mod firesc
ideea de Dumnezeu, la care inceareA sA ajungA prin ratiune. Ce
e drept, el nu ignoreaza faptul cA notiunea de Dumnezeu apar-
tine propriu zis domeniului religiei, respectiv teologiei, dar nu se
poate dispensa de a cluta solutionarea problemei si in domeniul
metafizicei. In comunicarea pe care a f Acut-o in Congresul in-
ternational de filosofie dela Paris, la 1937, sub titlul : Ideea de.
Dumnezeu in fata ratiunii (publicat in Gdndirea, Sept. 1937), el
, conclude c nu trebue s vorbim neaparat de un Dumnezeu
personal. De unde urmeazA cA e indispensabil ca Dumnezeu sit
fie persoanA in acceptia obisnuitA a cuvntului ? Nu insemneazA
oare a-1 micsora cu a ceastA pretentiune, si a fost oare aceast
imagine, in ochii teologilor savanti, altceva cleat un simbol, o
formA a neputintii noastre imaginative ?" (pag. 315).
Negresit, un Dumnezeu stabilit inductiv conchis din efec-
tele sale, nu are caracterul unei concluziuni sigure si de aceea
nu satisf ace exigentele, adAnci ale credintei religioase".
Dar ale ratiunii omenesti, da ? La aceastA intrebare rAspunsul
filosofului, desi pare a pluti intr'o anumitA incertitudine, este
totusi destul de limpede. Oricare ar fi dificultatile Ins, zice
el, parc tot o argumentare intelectualA, fie si cu rezultate
probabile, e mai satisfacAtoare decat o credinta purl, subiectivA
ei sentimentall".
DupA I. P. nu poate fi, deci, vorba de un Dumnezeu
personal, asa cum il mArturiseste religia crestinA. Prin urmare,
nu poate fi vorba nici de un raport intre om i Dumnezeu,
raport de iubire ca intre fiu i printe. Nu incape loc, intr'o astfel
de conceptie, nici pentru credintA, nici pentru rugAciune, nici-

www.dacoromanica.ro
 74

pentru mantuire, nici pentru rasplata faptelor noastre, nici pentru

invierea din morti s. a. m. d.
In fata unei asemenea atitudini, crestinismul, care presupune
in mod absolut, un Dumnezeu personal, cade in mod irimediabil.
Cu formula lui I. P. ajungem sau la panteism, sau la ateism, cari
evident ca nu pot servi ca baza pentru o morala religioasa
cari duc, incetul cu incetul nu numai spre indiferentism, ci chiar
spre anarhie.
21. I. Petrovici L religia creOin
Ajuns 'Ana la acest prag, sa vedem cum se comporta I.
P. feta de crestinism. Este I. P. crestin sau nu ?
0 asemenea intrebare s'ar putea pune i numai in raport
cu calitatea lui de filosof, de scriitor si de roman. Dar ea se
impune in raport cu I. P. in calitatea lui de ministru al Culturii
Nationale si al Cultelor. $i ea se impune, intr'un mod inexorabil
mai ales astazi, and intreg poporul nostru este inclestat intr'un
razboiu pe viata i pe moarte, in contra bolsevismului ateu
anticrestin. Acest razboiu e declarat ca un razboiu pentru Cruce
ji pentru Christos.
In astfel de imprejurari, nu este tot una s tim, daca con-
ducatorul spiritualitatii romanesti este crestin adevarat sau nu.

Inainte de a raspunde la intrebarea pusd, trebue s6 stabilim

in mod precis, ce se intelege prin aceea : a fi crestin ?
A fi crestin insemneaza, mai intaiu, a crede in existenta
unui Dumnezeu personal, facatorul cerului si al pamhntului, va-
zutelor tuturor i nevazutelor". A crede, apoi, c acest Dumnezeu
este intreit in fete", ca Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu,
Unul nascut, din Taal, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu ade-
varat", apoi, a crede in invierea Lui i, in sfarsit, a trai
dupa invtatura Lui.
Cine nu crede in divinitatea lui Christos poate sa fie
orice, dar nu poate fi crestin.
SI vedem, in ce masura este crestin I. P.
Iata, in cele urmatoare, o marturisire cat se poate de Jim-
pede a raportului lui cu crestinismul.
Intr'o raita prin tara", I. P. ajunge la manastirea Voro-
metului, in Bucovina, capodopera de pictura bizantinA, care

www.dacoromanica.ro
 75

a stors admiratia tuturor celor ce au vdzut-o. Privind pictura

murald din afard, P. zice : Din cAnd in child mai cer (dela pro-
fesorul insotitor) cdte o tAlmAcire, nefiind destul de cunoscAtor
in aceastA metafizicd simbolist a dogmelor cretine, cu toate c
ele reprezintA, draga doamne, credinta mea oficiale (Raite prin
tarei, pg. 20).
Oprindu-se in fata unei fresce, care infAtieazd chinurile din
iad ale ereticului Arie, care negase divinitatea lui Christos, I. P.
se preteazd la urrnatoarea exegezd :
Doctrina cretinA n'a ieit intreaga din manile autorului ei.
Ea s'a elaborat mai pe incetul, in cei trei secoli de dub& Christ, (!)
cu elemente de filosofie greceascd, cu idei mistice din Orient,
purtate de suflul acelor aspiratii proletare care neizbutind pe pa-
mAnt, au trebuit s-i strAmute idealul in cer, in viata viitoare,"
Au fost la mijloc multe controverse. Cea mai aprinsA contro-
versa a fost in jurul ideii de trinitate, idee pe care o gasim
de altfel in vechime qi in India i 'n Egipt, pe care Patriarhul
Athanasie1) o concepea in mod cu totul neinteligibil, sustinAnd
cd Dumnezeu e unul singur, i tot4i trei persoane deosebite, in
timp ce Arie, cu mai mult spirit filosofic fi cu mai adeinci tre-
buinte logice, pretindea cd nu pot fi trei persoane, ci numai trei
atribute sau modalitAti de manifestare ale aceluiai Dumnezeu.
Cum adeseori majorittile nu imbrei(iqeazei peirerea cea mai ra-
tiorzald, soborul (dela Nicea, din anul 325 d. Chr.) s'a unit cu
Athanasie, condamnAnd pe Arie ca eretic. Pictura de pe zidul
Voronetului ne aratA ce urmAri a avut in viata viitoare aceastd
tenacitate a filosofului cleric, al ceirui spirit limpede nu 1-a lAsat,
sA primeascd conceptia abracadabrantei,2) care tott4i a triumfat.
Un tratament mai groaznic decat al tuturor ticAloOor osanditi la
chinurile eterne ale infernului
Si privind elocventa picturd, mi-am zis c maxima medie-
vald : cred fiindcei este absurd (credo (quia absurdum) ar trebui
completata cu o alta, care, s fiu drept, nu este specific religioasa,

') Filosoful nostru, desi istoric al filosofiei, nu este prea forte in istoria
dogmelor si in istoria bisericeasca. Atanasie n'a fost niciodata patriarh ; in
vremea Sinodului dela Nicea era un simplu diacon. Mai tarziu a ajuns arhi-
episcop al Alexandriei.
2) Toate sublinierile din acest pasagiu ne apartin.

www.dacoromanica.ro
 76

ci are o mai larga aplicatie sociala, o maxima care ar suna astfel

Vai de cine nu poate fi niciodata absurd" (pag. 24).
Trecand peste ciudatenia vorbei de spirit si a paradoxului
din ultimul aliniat, vorbele de spirit i paradoxele constituie
principala fortd de argumentare a lui I. P., mai ales in streiluci-
tde sale conferinte, admirate de un auditoriu totdeauna incdntat,
trebue sa subliniem atasarea pe WA a filosofului nostru f ata
de Arie i condamnarea dogmei Sfintei Treimi, adeca a divini-
rata lui Isus Christos ce e drept, nu cu totul pe fata, caci de
o astfel de atitudine un adept al probabilismului, al inconsecventei
si al compromisului, se fereste, din motive practice mai inalte.
Totus, nu putem sa nu relevam faptul ca prin vorba de
spirit dela sfarsit, I. 13: vrea sa adauge la conceptia abracada-
branta" o notia nuanta a dogmei Sfintei Treimi, aceea de absurd.

22. I. Petrovici nu este crestin, el este adept al lui Aria

Cred ca pentru nimeni nu mai poate fi indoiala, dupa cele
de mai sus, a I. P., in al carui scris nu se &este nicairi o
marturisire categoric& despre aceea c ar fi crestin in adeva-
ratul inteles al cuvantului, in schimb se gaseste, pe langa ati-
tudinea sa din schita In ziva de cuminecdturd, reprodusa la alt
loc, mfirturisirea pentru Arie, cre?tin ; el nu
mz este
crede nici in existenta unui Dumnezeu personal, nici in divi-
nitatea lui Christos. Pentru el aceast divinitate este o conceptie
pur i simplu abracadabrantd i absurdd.
Situandu-se pe o pozitie contrail celei fixate in Simbolul
credintei creqtine, i adoptand parerile ereticului Arie, I. P. s'a
declarat arian i eretic, deci necrqtin.
De altfel, trebue sa mai adaugam ca Petrovici refuza orice
atingere cu vreun misticism religios temperamental, de care
tine s ne asigure in modul cel mai categoric ma socot emi-
namente lipsit".') (Fulguratii, p. 52.)

11 Este curios cg, cu toat aceastA entmciatiune lipsitg de orice echivoc,.

profesorul Dr. N. TerchilA crede a putea vorbi de o optiune hotaritA a filo-
sofului nostru pentru o misticA de naturA crestinA, care are menirea de a spori
prin comuniunea cu Dumnezeu, puterile individuale, recunoscAnd cA descope-
rirea autenticA a lui Dumnezeu cel adevArat se face numai in crestinism"
(N. Terchila, Istoria filosofiei, Sibiu, 1943, pag. 385.) ,

www.dacoromanica.ro
 77

23. I. Petrovici i problema culturii

Am remarcat la locul su si am redat destul .de pe larg cu-
vintele prin cari, la 1935, d-1 C. Radulescu-Motru I-a intampinat
pe I. P. cu prilejul intrarii acestuia in Academia Romana.
Plecand dela T, Maiorescu, care a pus in discutie si in
miscare, prin Junimea, problema culturii, profesorul C. R.-Motru,
amintindu-i noului membru ca este discipol al lui Maiorescu,
i-a pus inainte, ca cea mai mare problem careia urmeaza s i se
dedice si el, problema culturii, asa cum ne-o poruncesc vremurile
de astazi si nevoile si idealurile neamului nostru.
De sigur ca recomanddrile discrete pe cari le facea d-1 C.
Radulescu-Motru nu-1 obligau catusi de putin pe noul academi-
cian, dar, oricum, ele ati format substratul fundamental al alo-
cutiei reprezentantului inaltului wzdmnt, i ele constituiau, fara
doar i poate, problema cea mai importanta pentru un popor
care dui:4 secole i secole de lupte a ajuns, in sfarsit, sa-si alca-
tuiasc un stat unitar independent.

SA incercam in cele urmatoare sa fixam pozitia lui L Petrovici

fata de problema culturii.
Inteo conferinta tinuta la 1932 despre Puterile culturii, in
introducerea careia declara c va avea ravna clarittii impins
pana la pedantism", I. P. incearca sa dea definitia culturii,
lucru foarte greu, deoarece zice el au mai venit !A
filosofii, cari au mrit babilonia, cautand sa aduca precizari, cari
Irm difereau dela cap la cap si nu se puteau impaca impreuna"
(Deasupra sbuciumului, pg. 199).
Am putea, in mod eliptic, sa definim cultura : dobandirea
unei constiinte cat mai completa de sine insusi" (205).
In continuare autorul citeazd si paradoxul de care se fac
vinovati unii din istoricii nostri, cari \Tad fundamentul culturii in
unitate i afirma, intre altele ca, bonjuristii nostri, tiierii cari se
intorceau dela studii din strainatate cu o poleiala de cultura ce-i
desrdcinase din mediul nostru autohton, erau in \i-ealitate mai
inculti decat vechii nostri boieri, cari ceteau Cazaniile i Calen-
darul, dar cari traiau o viata armonioas in cadrul traditiilor pa-
triarhale. Evident, este un paradox acesta, intru cat cultura nu
este numai traditie, ci mai este evolutie, iniiativ, creatie Isto-
ricii au fireste slabiciune de traditie" (ib. pg. 297). O cultura nu

www.dacoromanica.ro
 78

se poate intocmi numai pe elemente traditionaliste i infigandu-se

statornic in trecut" 1) (209).
Evident, continua autorul cultura nu este o opera
individuala, ci una socialg De aceea cultura va cuprinde in-
transa idei universal valabile, idei cari se impun la toate constiin-
tele . Cultura are- trebuintg de principii universale ; atunci cand
se fgraing aceste principii, vom avea o criza, o criza moral" (209).
Inaintand in analizarea conceptului culturii, Petrovici ajunge
sa zicg eu cred ca as putea defini cultura promovarea omuluf
spre umanitate" (210). Sa nu par cuiva bizar cg consider reali-
zarea umanitatii solidare ca o treapta superioarg de evolutie"
(210). Urnanitatea unitarg" este telul suprem al culturii" (212).
In ce priveste puterile culturii", I. P. zice : Una ar fi ti-
inta" (212). O alta fort este arta". In sfarsit, orice culturg a
avut intotdeauna i o coloare moralg, cu idei de altruism si de
generozitate, cari se ivesc de altfel si la popoare cari nu sunt
prea avansate. Ap, bunaoarg noi Romanii, suntem un popor ge-
neros, ospitalier. Evident, intrecem, din punctul acesta de vedere
multe popoare mai civilizate, care sunt mai rezervate si mai avare
decal noi. Cu toate acestea, s'ar putea spune ca Romanul este
incult, din cauza generozitgtii i ospitalitgtii lui ? Poate s fie din
alte cauze, dar in orice caz, nu din cauza aceasta, afarg de o
singurg imprejurare cand ospitalitatea i generozitatea noastrg se
transformg in nesocotinta ..."
In sfarsit, o altg forta a culturii sunt filosofia i religia".
Asa dar, stiinta, arta, morala, filosofia i religia, toate acestea
promoveazg cultura in toate directiile i promovand-o, dilat pe
om in toate directiile, il face sg trgeasca inteun trecut in care
nu a fost, sa-si zideascg un viitor in care nu va fi i ridicandu-I
in sfera Creatorului insus, 11 ajutg sg priveasca toat scurgerea
veacurilor intr'o viziune detasat i intemporala" (214).
Vorbind de foloasele culturii, zice : Un alt folos al culturii
daca cultura urmgreste realmente realizarea umanitatii solidare,
evident ca, va avea darul (1) sg indulceasca frictiunile dintre nea-
muri i dusmaniile dintre popoare. De sigur insg cg aceasta este
1) In schimb, am vAzut cum I. P. citeazA 30 de nume strAine, pentru a
lAmuri ce este nationalismul ... (Vezi pg. 70).

www.dacoromanica.ro
 79

o opera de lunga durata. Dar pana atunci cultura poate s aducat

alte servicii : sa apere pe fiecare popor de celelalte. Nu exista
alt mijloc mai eficace decat cultura pentru a spori puterea de
rezistenta a popoarelor, in deosebi a celor mici . , . Cultura, si
reputatia bineintemeiat de popor cult constituie pavaza admira-
bill fat de primejdiile care ne inconjoara. $i dovada c este asa,
urmariti gandurile dusmanilor nostri, cari sunt nemultumiti cu
actuala configuratie a Romaniei si pretind ca noi stapanim pe
nedrept pamanturile de cari ei au fost deposedati. Astazi aproape
nu mai pun chestiunea in fata forului european discutand daca
in aceste teritorii noi suntem in majoritate, sau sunt ei in majo-
ritate. Ei pun altfel chestiunea, considerand ca vor ajunge asa
mai usor la tinta, 5i afirma c prin aceastd stramutare de teritorii,
s'a produs barbarizarea lor, intru cat de supt o stapanire mai
culla, au fost trecute la o alta mai inculta. Nu discut daca in
toate privintele stapanirea cea veche era mai culla decat cea de
astazi. Insa in tot cazul, tema se pune astfel si aceasta eviden-
tiaza sentimentul pe care il are toata lumea, a un popor cu re-
putatie de cultura este mai bine aparat" (217). ..
De incheiere I. P. imbratiseaza cu entuziasm ideea demo-
cratiei. Eu zice el am in sufletul meu sentimentul adanc
al drepturilor tuturor ... Inegalitatea din natura este respectabila,
ins inegalitatea artificiala incurca si prin urmare democratia este
buna ... Numai cultura e in stare sa creeze conditiile cele mai
prielnice pentru sincera democratie 5i pentru adevarata egalitate.
Omul cult cu elementele rationale mai complete 5i mai largi,
este mult mai sensibil la ideea egalitatii tuturor ... Cultura pe
treapta de evolutie la care se &este astazi omenirea, este o
conditie indispensabila de viata. Nevoia de a pompa lumina cul-
turii este tot Aa de adanca, cum este nevoia de a pompa aerul
in plamani" (219).
Trebue sa observam ca modul in care I. P. discuta ra-
portul dintre cultura autohtona individualisti si dintre cea uni-
versala rationalista, reducandu-1 la un simplu paradox, il so-
cotim fundamental gresit. Dupa conceptia lui I. P., toate po-
poarele trebue sa urmareasca realizarea umanitatii, a democra-
tiei sincere 5i a adevaratei egalitati, servindu-se in acest scop de
Olin% de arta, de morall, de filosofie 5i de religie. Fiecare popor

www.dacoromanica.ro
 80

-trebue sa. fie patruns de o asemenea conceptie i stapanit de o

culturg constgatoare din idei universal valabile, cari se imp un la
toate constiintele. 0 astfel de culturg universalg va indulci pi
frictiunile dintre p opoare, in msura in care acestea dispun de o
asemenea culturg.
Concluzia practicg ce s'ar desface din expunerea autorului,
pentru poporul roman, ar fi : poporul nostru, pentru a putea
realiza idealul umanitatii, trebue sg aibg daca nu o culturg ge-
neral universal& egala cu alte popoare culte, in tot cazul sg.
aib o reputatie de o astfel de culturl,
Nu se spune, insg, nici un singur cuvant despre aceea, cg
cultura trebue sA fie in prima linie o expresiune a poporului in-
susi, ca fiintg. aparte, ca fortg creatoare i ca detingtoare a unui
destin propriu. Nimica despre valoarea educativg a limbii natio-
nale, a istoriei, a constiintii nationale si de rassg si a constiintei
destinului istoric. Felul in care vorbeste de traditie, cdreia Ii
opune evolutia, initiativa i creatia, este o dovadg c autorul le
concepe pe acestea din urmg in sens antipodic, nu organic,
adech el nu concepe depgsirea traditiei pe baze nationale, ci pe
baze democratice universale.
24. Nationalismul 1 umanitarismul In
conceptia lui I. Petrovici
SI mergem acum cu un pas mai departe in cercetarea ati-
tudinei lui I. P. fat de nationalism si fat de umanitarism.
Retinem in acest scop, mai intai partea introductiv a stu-
diului san intitulat Filosofia nationalismului (publicat in Cerce-
tdri filosofice, editia I, 1924 si apoi in ed. 111926, pg. 172, s. u.),
desi am mai dat-o odat in -leggtura cu rgspunsul d-lui C. R.
Motru, la Academia Romand.
Orisice fenomen de pe lume se poate legitima din doug
puncte de vedere : din natura imprejurarilor si din firea lucru-
rilor. Intaiul fel de legitimare, indestulgtor i)entru o clipg sau
chiar pe-ntru o epocA indelungatg, nu poate s statorniceascg un
drept etern de existentg. Numai cel de al doilea chip de inte-
meiere, acel din firea lucrurilor, poate singur sg. sfinteasca dreptul
unui fenomen, nu pentru azi, nu pentru maine, ci pentru tot-
deauna.
Dacg poti intemeia ratiunea unui lucru pe aceastg ultimg
cafe, cea dintai devine inutilg. Numai cand nu izbutesti acolo,

www.dacoromanica.ro
 81

iti mai ran:lane sA incerci i dincoace, multumindu-te dacd

reup0 aicea c'o legitimare efemerd, dar care totu0 poate fi
mai lunga deck viata omului sau chiar a catorva generatii de
oameni. Vom judeca pornind dela firea lucrurilor, dela ratiunea
cea nestrdmulatd, nationalismul, intelegand prin a ceastA vorbA,
ce s'a inteles totdeauna in obinuita limb romanA (!!). Ii vom ju-
deca aa dar filasoficeste din punctul cel mai inalt, pan& unde
este ingaduit sA se ridice, mintii noastre. Pentru aceasta trebue
sA aruncAm o privire inapoia noastrA, nu pentru a cere istoriei
trecutului vreo legitimare fenomenului nostru, o astfel de legi-
timare ar intra in cadrul acelor treatoare, ci pentru a do-
bandi printransa intelegerea esentii lucrurilor. SA ne ducem cu
gandul inapoi, departe, foarte departe, 'And la onaul primitiv. ..."
SA subliniem din randurile de mai sus increderea nestrA-
mutata pe care o are autorul acum in puterea ratiunii, in-
credere care, de altfel in restul scrisului lui I. P. este destul de
relativA, uneori chiar subredd.
Si sd mai retinem i imprejurarea cA filosoful nostru nu pri-
ve0e nationalismul in forma lui romaneascd vie i concretA, aa
cum s'a manifestat el in cursul istoriei noastre nationale prin fapte,
nationalism care ni se prezintA ca o fortd incomparabil mai
mare prin partea sa afectiv de luptA, de eroism, de afirmare i de
biruinta. Un nationalism produs al ratiunii este, insA, in cazul cel
mai bun, o frumoasA floare artificialA, fArA parfum i fara
viatA, in timp ce nationalismul trait efectiv in istorie, pe un spatiu
al Mu, udat de sange, de lacrimi 0 de sudori, in vederea unui
destin cu care te-ai identificat pap la ultimul sacrificiu, este ca
un arbore secular, pe care nimic nu-1 poate clinti din maretia di
din vigoarea lui nebiruita.
Totui, spre marea surprindere a oricui a urmArit expune-
rile de pana ad, concluzia finalA la care ajunge I. P., pe
cale filosoficA, cu privire la nationalism, in general, este favo-
rabilA acestuia. Studiat in raport cu individualismul i cu umani-
tatea, nationalismul detine in conceptia lui I. P., de astadatA, o
situatie de necontestat primat. CitAm
Spiritualizarea individualA este efemer, acea universal este
redusa. Singura spiritualizare durabild qi intinsd, care despoaie
materia de brutalitatea ei rezistentA i nimic zicAtoare, i o topete
in valurile vietii suf1ete0i a acelei vieti pe care, in stare pull
6

www.dacoromanica.ro
 82

n'o trAiesc decal ingerii cerului i Dumnezeul lumii, singurcr

spiritualitate de aceastA naturA, este cea na(ional& Numai prin
conservarea i hotarita afirmare nationala putem ajuta progresul
lumii; in forma cea mai idealA. qi mai sublimA a lui. Cine se simte
chemat sA ajute mergerea inainte, cine-qi simte sAnAtatea energiei
sale $i o nAzuintA care trebue exprimatA a$a cum e, nu poate
odatd toate concesiunile qi restrdngerde fAcute1) (1?) nu poate
urma altA linie de conduitA decat pe cea nationala".
Aceast incheiere categorica in favoarea nationalismului,
totusi relativ slAbitA $i ea prin ultimele cuvinte subliniate de noi,
a fost atenuat inteo mAsurA foarte caracteristicA in editia a
II-a a cartii, la 1926, unde gasim urmAtoarea notA, la sfAr$it:
Ideea nationalA dupA cum poate (!) ree$i $i din cele arAtate
mai sus se aflA cam (!) la mijloc intre egoismul individual $i
altruismul umanitar. OcupA deci o pozitie intermediar, infd-
fifcindu-se totusi (!) deosebit de energicd si de viabild. Acestea
sunt special subliniate pentru partizanii pozitiilor extreme, cari
afivaz un adAnc dispret fatA de atitudinile i formele interme-
diare ( !!), socotindu-le fArd vlagg i chiar neviabile".
A$a darA, supt presiunea cine $tie cAror consideratii ocazio-
nale, nationalismul nu mai e singurul depozitar al spiritualitAtii,
progresul lumii nu se mai asigura numai prin conservarea $i
hotArita afirmare nationalA", ci nationalismul a devenit un
simplu factor intermediar intre individ i umanitate, aceasta din
urmA constituind factorul principal $i finalitatea insa$i a existentii
pe pmnt.
25. I. Petrovici i specificul national
Aici este locul sA inserAm precizArile lui I. P. in lega-
tur cu a$a zisul specific national", de care se vorbe$te atAt de
mult de vreo douA decenii incoace, i care, dup cuvintele pe
cari i le-a adresat ca raspuns la discursul ski de receptie la Aca-
demia Romand d-1 C. RAdulescu-Motru, ar fi s constitue funda-
mentul culturii i educatiei noastre nationale mnsai. Cuvintele
cari urmeazA au lost spuse de I. P. tot in fata Academiei Romne,
cu prilejul receptiei lui Lucian Blaga, ca membru al inaltului aye
zAmAnt,

1) Sublinierile sunt ale noastre, 0. G.

www.dacoromanica.ro
 83

Atat colectivitatile nationale, cat i indivizii, ca sa conteze

realmente, trebue s aduca la masa comuna ceva specific si ori-
ginal, i a putea zice cA aceasta afirmare este exacta pan&
la paradox". (0 privire ocaziorzald asupra operei lui Lucian Blaga,
in Arte si artiqti, pg. 98).
Specificul este creator atunci and este integrat in mod
organic in sufletul cuiva, nu atunci cand este cautat artificial.
Cultura aceea minor& a satelor, pe care ar urma sa se ridice
aceea majora a neamului, e probabil organica intelectualului care
provine dela sate. Ce ar trebui insa s fac talentele citadine ?
SA-si innoade i ele sufletul cu aceleasi traditii ? Dar, aceasta ar
fi ceva exterior si anormal, i eu n'as recomanda nimanui, cel
putin in specialitatea mea, ca un cercetator, in loc sa-si concen-
treze intreaga energie asupra problemei de rezolvat (? ? ), sa-si
imparta atentia, tragand vesnic cu ochiul inapoi, ca s ajunga la
o solutie conform& cu datina populara, fie ea chiar sublimata.
On inseamnA ca citadinii, lipsiti de o atare traditie, sunt osanditi
fatal la sterilitate ? Eu cred cd spontaneitatea sincerl e totdeauna
o garantie de rodnice realizAri. Fiecare sA spuie aceea ce deslu-
seste in intimitatea adancA a sufletului, fAra sA caute a pastra
preconceput acordul cu cutare ori cutare credinta exterioarA.
Pentru un citadin, care nu simte in sine, ca o forta launtrica, meta-
fizica satelor, a o lua ca indreptar, inseamna poate a face opera
de imitatie, nu de creatie. SA lucreze deci fiecare cu fortele sale
proprii i sA mearga dup& imboldurile lui interioare i, fiindca a
fost vorba de filosofie, sa nu dea mai ales niciodata la o parte,
oricare i-ar fi mnclinrile subterane, controlul suveran al ratiunii,
care la urma urmelor e pentru o traditie 51 dansa".
I. P. isi exprimA speranta c si in constiinta citadinului,
care n'a venit de ieri de alaltaieri, ci are si el o vechime i un
arbore autohton, va exista ceva din nota specificului etnic" (102).
Nu stiu in ce mAsurA gasim inclinarea metafizicA in patri-
moniul popular al neamului nostru si in ce grad ne obliga aceasta
pe noi, dar ceea ce stiu, e ca exponentii intelectuali ai unui
popor au si ei dreptul s creeze o traditie, chiar dacA n'au ga-
sit-o dinainte si mai ales sA convergeze la un moment dat spi-
ritul unei natii in directia unor preocupari universale" (110).
In tot cazul, revenind la subiectul din chestiune, I. P.
spune cu un alt prilej i anume cu ocazia receptiei lui Liviu
6'

www.dacoromanica.ro
 . 84

Rebreanu la Academia RomanA : nu ne putem intoarce in viata

practicA, la etica tArAneascA" (Fulgeratii, pg. 258).
Este o exagerare sA extinzi principiul etnic chiar la cerce-
tarea adevArului (stiintific sau filosofic), asa precum incearcA unii
s'o sustinA, ceea ce ar avea ca rezultat, dad. lucrul s'ar infAptui
realmente, fAramitarea unitAtii i universalitAtii adevArului in coin-
partimente nationale distincte, un adevAr deosebit pentru fie-
care natiune, sfAramandu-se punctele de colaborare i chiar
de intelegere intre popoare" (In Liviu Rebreanu, academician",
Fulguratii, pg. 257).
Reproducand pasagiile de mai sus, am vrea sA stim dacA
ele trebuesc socotite ca un rAspuns la pozitiile fixate, in 1935, de
d-1 C. RAdulescu-Motru, sau ca o infruntare a lor. In tot cazul,
rnArturisirile acestea ale lui I. P. nu pot fi inregistrate pur si
simplu ca niste preri trecAtoare, ci ca niste principii directive
ale lui, in ce prveste insusi fundamentul culturii noastre contem-
porane.
Precum vedem, I. P. considerA specificul national" in le-
gatura aproape exclusiv cu asa zisa culturA minorA" a satelor.
MArturisesc cA, din parte-mi gasesc greOta diferentierea cul-
turii in minorA" si majorA". De ce ar fi minorA d. e. cultura
religioasa a taranului, si ar fi majorA cultura filosoficA a citadi-
nului" ? Cand, se stie, el religia este o fortA inconmesurabil mai
mare decat filosofia, atat in viata popoarelor, cat si in a indivi-
zilor.
I. P. considerA cultura minora a satelor ca ceva ce nu
se potriveste cu cultura majorA a oraselor i declarA cA,
oricat de familiarA ar fi cea dintai pentru intelectualii nascuti si
crescuti la sate, orAsenii nu se pot intoarce la ea, ei nu pot
reveni nici la metafizica satelor", nici la etica tdrAneascr,
el nu pot s tragA mereu cu ochiul inapoi, spre a se conforma
cu datina poporanA, ei trebue sA actioneze, nu sub apAsarea
specificului unei culturi minore, ci sub controlul suveran al ra-
-tiunii", si in vederea unor preocupAri universale.
Problema push' astfel constituie o erezie. Ea trebue pusl nu
pe ratiune, ca punct de plecare, aid pe sat, nici pe oras, ci pe
realitatea pe care se sprijineste, i anume pe neam, pe natiune,
asa cum s'au desvoltat ele in cursul istoriei. Ca satul este as-
pectul cel mai puternic si mai autentic al natiunii, asta nu o

www.dacoromanica.ro
 85

poate nega nimeni, dar nu trebue sa se vorbeasca, ca despre

doua lucruri aparte, despre traditia sateasca i despre cea cita-
dinA", ci trebue sa. se vorbeasca de o singura traditie, de cea
nationala, si de un singur specific, de cel romanesc, in care'
trebue O. se incadreze organic, unitar i solidar, toti Romanii,
de orisiunde. Nu este permis ca cineva sa vorbeasca dela inal-
timea la care se gaseste si din postul de raspundere si de con-
ducere pe care-I detine, cA nu stie in ce mAsurA gasim incli-
narea metafizica in patrimoniul popular al neamului nostru".
Apoi, daca cineva sub pretext ca nu este dela lard si deci
n'are a face cu cultura minorA" a satelor nu stie un ase-
menea lucru, pe cat de elementar, pe atat de fundamental, si in
schimb stie" toate metafizicile din toatA lumea si din propriul su
cap, aceasta nu poate fi o prea mare mangaiere pentru ni-
meni. DacA nu ne cunoastem pe noi insine, in zadar cunoastem
toatA lurnea. Caci ne vom izbi cu capul de toate pragurile, si ni-1
vom sparge.
26. I. Petrovici, spiritualitatea europeanA
si absenf a RomAniei
Cat de prapastioasa este conceptia despre cultura a lui I.
P., o putem judeca si mai bine din conferinta intitulata. Schimbdri
de perspectivd in spiritualitatea europeand, publicatA in volutnul
Rotocoale de lumind (1934).
SA refinem mai intai faptul ca. autorul, cu tbatA conceptia
sa, la aparenta, profund nationala, sesizeazA problemele cu predi-
lectie prin prisma europeana, nu prin cea romaneasca.
Ltd cum pune autorul problema emmfatd in titlul de mai
sus, in complet dezacord cu felul in care a pus-o in studiul su :
Filosofia nationalismului, citat la pag. 82.
Conceptiile filosofice nu stint niciodatA icoana adevarului
absolut, fiind legate de locul si de vremea lor din doug puncte
de vedere pe de o parte ele sunt determinate de starea cuno-
stintelor omenesti, pe de alta ele sunt dominate de interesele 11
preocuparile cele mai vitale ale momentului Relatia dintre o
filosofie i epoca ei nu se reduce numai la atata, mediatia
filosoficA avand a primi indemnuri si impulsiuni incit intr'o pri-
vinta anume dela marile interese ale vremii sale, pentru a le
a duce satisfactii i orientAri".

www.dacoromanica.ro
 86

Este foarte interesant de observat, c. desi L P. recu-

noaste cA conceptiile filosofice sunt legate de vremea si de locul
/or, el nu se situeazI in cadrul unui anumit loc, pe glob, care
loc n'ar putea fi altul deal propria sa tara din epoca de acum,
ci se situeazA in vidul universal. El nu pleaca dela poporul
roman si dela Romania, despre care spune doar in treacAt
cA e inapoiatA (39), fAra sA se opreascA la leacul care ar putea-o
tAmAdui de aceast meteahnA, ci dela umanitate, care astAzi
este primejduitA din cauza a nu e strAbAtutA de un spirit unitar
mai inalt. Se gandeste la evul mediu, cand biserica romano-ca-
tolia a fost in situatia sA dea omenirii o puternica, coheziune
sufleteascl. Va trebui spune el sa recunoastem forta or-
ganizatoare a bisericii romano-catolice, cAreia i se datoreste im-
plantarea unei credinte obsteste admis (!), i apAratA cu strAsnicie
impotriva orisicui" (42).
Bine inteles, punctul de vedere al autorului e caracteristic,
(lac& nu general uman, cel putin vest-european, dar nici
decum romanesc. CAci, dac ar fi tinut seama de un punct de
vedere romanesc, autorul ar fi trebuit s recunoascA, ceea ce
sustine d-1 S. Mehedinti, cA in timp ce catolicismul medieval
fAcea ceea ce-i recunoaste in mod atat de neprecupetit, I. P,,
pe noi Romanii, el ne-a distrus aproape. Invaziile turanice din-
spre rAsArit n'au fAcut toate la un loc atata paguba poporului
romanesc, zice d-1 Mehedinti, cat a fAcut ofensiva cato-
licismului, care a decapitat neamul romanesc, ademenindu-i frun-
tasii".1)
Este, in adevAr, ciudat c filosoful nostru, animat in asa
de mare mAsurA de durerile umanitatii, i extaziat de rolul cel
mare al bisericii apusene, nu &este nici un cuvant despre ne-
voile propriului sAu popor si al propriei sale tail, dupd cum nu
gaseste prilejul s regrete sfasierea in doul a bisericii crestine,
sfasiere care a fost aproape catastrofald pentru atatea popoare
crestine, printre cari am fost i noi, si care si pentru vremea de
astAzi constituie o imensal piedecA in calea revenirii lumil la o
stare de lucruri mai fericitA.

') S. Mehedinti, Cadrul antropogeografic. ObservAri relative la Ardeal.

In Transilvania, Banatul, Crisana si Maramuresul". Vol. I. Bucuresti, 1929,
pg. 598.

www.dacoromanica.ro
 87

Vorbind, in continuare, despre reorganizarea societatii in

,evul mediu", reorganizare care a fost opera unei credinte
uniforme, impuse tuturor" (!), autorul continua ideea, referind-o
la vremile de astazi i afirmand ca. tot asa tendintele de recon-
stituire a societatii actuate, incearca procedee similare, cel putin
acolo unde problema parea sa aiba un caracter mai urgent" (?)
(Rotocoale de luminet, 1934, pg. 43). In aceasta ordine de idei
avem trei mari incercari pan acum: fascismul italian, hitlerismul
german si bolsevismul rus". Dar cu toata puterea lor de con-
tagiune i cu tdatai dobandirea de aderenti rasleti in toate
cele trei exceptii pastreazd un caracter local, limitat la regiunile
la care se aplic i asupra carora se intinde autoritatea statutui
respectiv . Dar acest caracter local nu face decat s slabeasca
si mai tare coheziunea popoarelor intre ele si asta, la un mo-
ment cand cooperarea tarilor se impune i cand madularele ras-
tete ale omenirii ar trebui sa se integreze, imbinandu-se in forma
umanitatii universale".
De sigur c doctrina supranationala a crestinismului, care
a organizat vechiul ev-mediu, era mult mai proprie s inte-
meieze cu suflul ei idealist si generos, o societate unitara, c'o
nouA forma de civilizatie sit cultura I"

SA vedem acum, care e, in definitiv, leacul preconizat de

I. P. Iata-1: Pentru o adevarata regenerare, care sA des-
chick' o era noul de desvoltri fecunde, o noug cale de ascen-
denta omenirii incercate, ar trebui acerteia din urma altceva
cleat teorii ingenioase sau genii politice : i-ar trebui un profet.
Un profet care cu forta lui mhaculoasa s risipeasc malul
din apa sufletelor noastre i sA desfunde noi izvoare de energie
si avant" (45).
N'avem ce zice : o solutie cum nu se poate mai logica
mai real din partea unui metafizician rationalist ...
Dar, daca I. P. ar fi crestin, el nu s'ar fi avantat numai
pan la o formula atat de neputincioasa, de respiratie pur
retorica, ci s'ar fi ridicat 'Ana la o mare viziune cresting,
moderna, indreptata mai intdi, cdtre reunirea bisericii creftine
de atatea secole prejudiciata, apoi catre o viguroasa rena-
stere a ei, potrivit misiunii pe care trebue s'o aiba : de a izbavi
umanitatea, pe care niciun fascism, niciun national-socialism,

www.dacoromanica.ro
 88

niciun comunism rusesc sau international nu o poate mantui

din halul in care au adus-o stiinta, arta, filosofia si politica. Si,
ce lucru mare ar fi fost dacd, culminand in aceast idee, I. P.
ar fi declarat cd, adanc convins cd numai pe temelii de religie
se pot ridica prorocii, isi va dedica de aici inainte toatii mintea
ai toat energia sa pentru a pregMi si din parte-i, ca un al doilea
loan Inainternergeitorul, calea prorocului ce va sd vie.
Recitind randurile de mai sus ale marelui nostru orator,
scriitor i filosof, m'a cuprins o nespusd jale. Cat de neputin-
cioas este si filosofia, si literatura ! Ce-au fcut ele dintr'o minte
de o incontestabila ascutime, ca a lui I. Petrovici ! Ce-ar fi putut
s ajunga. o asemenea inteligenta, dacd ea s'ar fi devotat religiei I
Poate cd ne-ar fi dat m6car nota, Romanilor, un proroc !
Dar asa, ne-au dat un scriitor de retete anodine i pline
de contradictii, pe urma cirora nimeni nu se va putea tdmddui,
nici chiar autorul lor.
Ascultati, in adevdr ce reteta practicd recomand filosoful
nostru, de incheiere, omenirii bolnave crearea unei forte inter-
nationale, care sd garanteze pacea 'Mire popoare cu ajutorul unei
armate internationale.
La obiectiunea cd. o armat care n'ar avea scopuri natio-
nale, ar fi lipsit de entuziasm", I. P. raspunde : aceasta
inseamnd a uita fortele latente ale sufletului omenesc si a crede
ca acest suflet va rdmanea incremenit sub aspectul de azi. In-
seamnd a uita, in trecut, Cruciatele, sau a uita cd ideea de drep-
tate trdeste in toate inimile, chiar dacd uneori e acoperit, si a
uita, lucru esential, cd crearea unei astfel de armate si amenin-
tarea ce o reprezintd, sTa face poate (I) inutild intrebuintarea ei
efective. (Deasupra sbuciurnului, pag. 194.)
Judecand dupd adevratul inteles al lor aceste cuvinte, na-
tiunile nu mai sunt nici intermediare intre individ i umanitate,
ci simple trepte provizorii in evolutia spre o umanitate generala.
Cu o astfel de conceptie, datoritd unei educatii prea putin
determinat de viata nationall si de idealurile ei, i hrdnitA de
bogate lecturi i cdlatorii prin tari strdine, foarte inaintate in corn-
paratie cu a noastrd, nu este de mirare cd, in concluziile sale
de ordin practic, autorul oscileazd inteun mod de-a-dreptul peri-

www.dacoromanica.ro
 89

culos intre nationalism si umanitate sau chiar strAindtate pe

care o vede mereu ca pe un ideal, i cl mentine nationalismul
mereu pe o linie minor, de simplA transitie. Fascinat mereu de
culturile strAine din Apus, I. P. priveste de sus de tot stArile
noastre, pentru cari arat dac nu dispret, in tot cazul o nein-
credere permanentA. Ca s ilustrAm acest fapt, vom aminti cA,
vorbind despre I. L. Caragiale, la 25 de ani dela moartea lui,
ceea ce socoteste necesar s releveze este dispretul profund pe
care Caragiale II avea pentru moravurile tArii sale". (Ark i artiffi,
pag. 221.) Retineti la marele scriitor minim dispretul profund"
pentru moravurile Ora dare 1-a nIscut si 1-a ridicat sus de tot,
trecAndu-1 in istorie. In loc si-i fie mill adlncl de popor, el are
pentru acesta numai un dispret adnc. $i acest sentiment nu-1
coboarA pe Caragiale in ochii filosofului nostru, cltuf de putin.
DimpotrivA, I, P. gase0e toate justificArile pentru o asemenea
atitudine, Credinta zice I. P. c civilizatia socie-
tatii noastre e numai de suprafata, o caricaturA de civilizatie, W
nicio profunzime, a hrnit dela inceput spiritul lui satiric si i-a
inspirat structura celor mai multe din operele sale" (pag, 124).
De altfel, trebue sl remarcAm ca I. P. insusi nu face niciun
fel de tainA din dispretul pe care-1 are fata de viata noastra nati-
onall. Si pentru el, ca i pantru Caragiale, noi suntem un corp
slrac si nepregatit" (ib. 125), societatea noastra e pur si simplu
semiculte. Departe de a se fi cultivat in ultimul sfert de veac
care a trecut dela moartea lui Caragiale, trAsAturile ei caricatu-
rale departe de a se fi indulcit in decursul deceniilor, par'cl s'au
mai accentuat" (127).
SA nu uitdm c epoca in care semicultura s'a accentuat
si mai mult, se caracterizeazl si prin ministeriatul lui I. P. la
instructie si educatie. Oare, sA indrAznim a trage de aci vreo
concluzie ? Sau, ne multumim pur i simplu cu constatarea cA
natia asta nu-i capabill de nimic i c nici in epoca cea mai
strAlucitA a istoriei sale n'a putut inregistra decht pasi inapoi, nu
inainte, in desvoltarea sa culturall. ?
In orice caz, articolul comemorativ despre Caragiale nu
trldeazA nici pe filosoful adevArat, care, chiar si child este un
simplu logician si metafizician, nu trebue sl se mArgineascl numai
la constatAri i incondeieri, ci trebue sal avizeze si la mijloace
prin cari s'ar putea imbunatati practic spiritualitatea poporuluip

www.dacoromanica.ro
 90

i nu-1 tradeaza nici pe omul politic adevarat, care ar trebui

sa se ridice cu atat mai mult la preconizarea de rnsuri eroice
de indreptare, cu cat natia i-a incredintat cele mai inalte pro-
bleme de viata.

Ica care sunt efectele nationalismului privit numai prin

prisma ratiunei, i nu prin aceea a vietii, a sufletului i a desti-
nului propriului frizz popot; cu care trebue set te simti in ateit de
mare si intimei meisurei, una, incdt set nu poti nici geindi, nici
vorbi, nici scrie despre el aqa cum a scris Caragiale i, dupei el,
filosoful I. P., necum sei-1 poti da vreo clipei uitrii, cu soarta
lui dureroaset, de care cu tofu suntenz vinovali.

27. I. Petrovict i destinul neamului rornanese

In aceast ordine de idei trebue sA mai observ ca, in adevar,
L R n'a trait niciodata, nici pe departe, in intreaga sa inten-
sitate viata neamului sau. El a fost de cele mai multe ori un
simplu spectator al sbuciumului poporului roman. Evenimentele
mad care au avut loc intre anii 1914-1918 pe I. P. nu 1-au
miscat decat prea putin ; el nu visase niciodata inainte de
primul cataclism mondial, ca neamul lui ar avea un ideal national
de urmarit si de infaptuit. El nu era pregatit sufleteste pentru
un asemenea gand si mai putin pentru o luptd ca aceea, care
trebuia sa se dea din partea neamului sau. Lucrul acesta ii cu-
noaste toata lumea care a luat parte. la marea epopee din anii
1914-1919. I. P. a fost mereu absent dela sbuciumul ei ; el
era, cum sear putea spune, intrebuintand chiar cuvintele puse
de el ca titlu al unui volum de proza, publicat mai tarziu, dea-
supra sbuciumului". Dar ne-o marturiseste el insusi. In legatura
cu o mita" de a sa la Curtea de Arges, I. P. scrie : In
zilele noastre am asistat la infaptuiri nationale cad au de-
pasit cele mai curajoase sperante". (Raite prin tarei, pag. 83.)
Iar, cu alta ocazie, la Timisoara ii reaminteste vremurile de di-
naintea primului rzboiu mondial cand trecea pe acolo in dru-
murile sale spre strainatate. Ma gaseam atunci spune I. P.
in tara straina si nu cutezam sa visez nici pentru urmasii mai
apropiati o schimbare de hotare, care era sa se fac asa de re-
pede, asa de curand" (pag. 111).

www.dacoromanica.ro
 91

Dar, mai caracteristice decat aceste cuvinte in legatura cu

alestinul Transilvaniei, sunt cele scrise de I. P., in legatura cu
Basarabia. Te-ai fi aqteptat, cu drept cuvant, ca fata de aceasta
veche ramura a Moldovei, moldoveanul L P. sa nutreasca, pe
timpul stapanirii ei de catre Rui, sentimentele unui permanent
revoltat, in venica cautare a mijloacelor de impunere a dreptatii.
Sa-1 lasam pe autor sa ne faca propriul su portret sufletesc,
in nite pagini scrise la 1921 despre Alipirea Basarabiei".
Autorul ni se prezinta in aceste pagini ca unul din acei
Romani pe can ii cuprindea ameteala cand vedea, uitandu-se pe
harta, imensitatea imparatiei moscovite intinsa dela Reni pand la
Vladivostoc. Nu-ti venea s atati nici cu gandul aceasta matahala
uriaa i, tot astamparandu-ti izbucnirile simtirii, alunecai incet
spre resemnare. $i parca tot mai mult o umbra se lasa ...') (73).
Gandul ca prin minune Basarabia sa redevie a noastra,
'Area atat de indrasnet, incat fraza nu era rostita de nimeni cu
priviri de inflacarata speranta" (74). Dui:4 intrarea Romaniei in
razboiu, la 1916 ... simtul de datorie nu ne lasa sa ravnim la
un pamant al Rusiei, oricat drept aveam asupra lui". Deodata
cu revolutia ruseasca din 1917, in unele inimi a i incoltit na-
dejdea unui catig national neprevfizut. Cine tie . Aa glu-
mete soarta : pleci spre Tisa i te alegi cu Nistrul I Dar, dup
atatea desamagiri i n aa grele momente era greu sa-ti iai spe-
ranta in serios ." and a auzit dela cineva, in iarna anului
1917/18, ca guvernul roman ar fi hotarit sa ocupe Basarabia,
scria : Tablou I Dei in sine lucrul imi dadea fiori de placere,
situatia era de asa natura c ma incurcam in ipoteze care nu
ma lsau prea impacat. Plecam sa ocupam Basarabia, cand abia
tineam Moldova noastra ... in ce scop, i frontul se lasa in seama
cui r ... Dupa vreo zece zile insa, in care nu s'a petrecut ni-
mica, timp suficient pentru a incepe sa ma indoiesc de-a-binelea .
Cam aa ne-am trecut zilele : in alternari de speranta i temeri,
1) Si totusi, in timp ce filosoful dela Iasi aluneca spre resemnare in
chestia Basarabiei, un fana'r student ardelean scria in 1907, la Budapesta, cu
toat increderea ea' in ciuda tuturor lanturilor i Siberiilor rusesti in Ba-
sarabia tot va trebui sa rAsard ceva 1" (Vezi ziarul Lupta, Budapesta, 21. L 1907).
Cu privire la atitudinea fostului student ardelean dela Budapesta fata de
problema Basarabiei in cursul anilor 1916-1918, a se vedea ziarele Ardealul
4i Romania Noud din Chi1inalu, 1917-1918.

www.dacoromanica.ro
 92

insa. toate pe un fond de incredere solid (1)". Intre aceea se-

incheiase pacea dela Bucuresti" din 1918, Cu cat conditiunile
ei apareau mai definitive si cu cat stirbirea tarii pgrea mai inevi-
tabilg inteo parte, si nergbdarea se dilata cu strigatul : Maar
s'avem Basarabia ! Cel putin in clipa in care ni se astupau fe-
restrele catre Apus, s se darame repede zidul care ne intuneca
la Rasgrit" 1 Dar problema unirii Basarabiei inainta cu anevoie si
autorul, deceptionat dup o convorbire cu un rprieten, scria :

stiu ca m'am culcat far& curaj si cu hotarirea sa nu ma mai

gandesc de loc".
Totusi, unirea s'a facut. Autorul, pe care acest moment
istoric 1-a apucat la Iasi, unde era profesor universitar si director
al Teatrelor nationale, s'a urcat in automobilul unui prieten si a
plecat spre Cetatuia, ca s priveasca de acolo peste Prut, spre
Basarabia alipitg acum la Romania. Ajuns sus, pentru a gusta
toate etapele placerii" Ii ridica ochii usor din pan3ant, se uit
piezis, largeste incetisor raza privirii, cuprinde tot mai multe
randuri de dealuri, pana ce ajunge in sfarsit, la colinele albastre,
altadata rupte dela Moldova. Le sorb cu ochii continua
autorul i astept sa mi se desfunde toate izvoarele pla-
cerii. Astept toata betia multumirii de a le sti cA-s ale noastre !
Dar, ce s'a intamplat ? Unde e spasmul de fericire care venisem
sg-1 ofer sufletului meu ? Ma intreb singur : ce este si cum se
face ? Sunt bucuros, de sigur, dar placerea de acuma trebue
s'o recunosc nu este echivalenta durerii de altgdata . Dar
poate blestem de geaba natura si de prisos as educe lui Schopen-
hauer o indreptatire a pesimismului sgu. In viata sunt destule
clipe de placere. Dar cele mai mari le gustam intotdeauna nu
cand s'a realizat un lucru, ci cand visam ca s'ar realiza" (Sim(iri
rostite, pg. 91).
Nu se poate, cred, ceva mai caracteristic pentru moldo-
veanul l pentru romanul I. P. decat aceste randuri scrise pe mar-
ginea unui eveniment atat de important din istoria noastra nationala,
care ii reaminteste doar pe Schopenhauer desnadajduitul.

De altfel nu-i nicio mirare amestecul acesta bizar de sen-

timente inteun suflet de filosof, care priveste totul numai prin
prisma metafizicei sau prin aceea a esteticei. Oricine citeste Raitele-
prin farez ale autorului nostru, ii va gasi mereu in aceeasi postur&

www.dacoromanica.ro
 93

de estetician, de metafizician si de literat, in fata tuturor situatiilor

pe cari le creioneazg in savuroasele sale note de cAlgtorie. Astfel,
ca sg mai poposim cateva momente in Basarabia, pe care, dela o
vreme I. P. o viziteazg efectiv, dar in calitatea sa de om politic,
algtorind spre Tighina, el este preocupat exclusiv de pei-
sagiu" (0. c. pg. 29). Nistrul reprezintg pentru el principala
atractie a cAlgtoriei... Dintr'odatg, apare inteo vale, lama argintice
a unui curs de apg, Nistrul Dar, fgrg indoiald nu era ceea ce
!

astepta o inchipuire incgrcat cu atatea amintiri istorice i inze-

strata cu optica ei specialg. De sigur, fr nicio dreptate, dar
speram parcg sa vgd alt lucru decal 1Mia banaig a unui curs de
ap ca oricare altul" (ib. 36). In capitala Basarabiei abia realipite,
autorul tine s ne impArtgseascg faptul de a fi luat parte la o
masa nesfarsitg, cu o cing sardanapalica", a cgrei descriere o (IA
pe larg, addogand observarea de spirit : nu stiu in ce directie
misionarii nostri au romanizat provincia, dar cat priveste masa,
constat cg s'au rusificat dal* cu totul" (35). Ceea ce, in treacgt
fie zis, autorul nu pare a regreta prea mult. Caci el nu este din
cei cari cer imposibilul dela viatg, ci dintre cei cari se multumesc
cu ceea ce aceasta Ii poate pune la dispozitie in vederea desfAtgrii
sale celei mai ample: Iatg, in adevgr ce scrie el in legAtura cu
o raitg a sa la Brasov, in primii ani dupg Unire : Acolo, prie-
tenii (politici) 11 vor intampina cu bucurie si vor ngscoci tot ce
se poate inventa de o minte omeneascg pentru ca sg nu simt
un moment de plictisealg". In adevax, cele doug-trei zile" pe-
trecute la Brasov au fost un farmec i o desatare". Inconjurat
de o atmosferg prieteneascg i pling de atentiuni, aveam tot ce
poate cere omul dela viatg, atunci cand nu nAzuesti imposibilul
si nici nu scotocesti cu incapatinare rgul, care se poate ggsi in
lucrurile cele mai bune"(ib. 49).

Dar, ar fi sg mergem prea departe claca am vrea sg ne

-oprim la toate momentele caracteristice din raitele prin targ sau
prin strgingtate ale autorului. Termingindoar cu observatiile la care
ajunge cu ocazia unei cglgtorii la Cetatea Neamtului, vestita ce-
tate imortalizatg de atatia marl scriitori romani, gratie rolului pe
care 1-a avut in istoria Moldovei eroice de pe vremuri. Ce cre-
deti cg 1-a preocupat pe autorul nostru in fata ruinelor Cetatii
Neamt ? Iatg ce : Cetisem nu de mult esseul filosoflc al lui Simmel :

www.dacoromanica.ro
 94

Filosofia ruinelor". Cunoscutul cugetator german explica filosofi-

cepte melancolia ruinelor" (12). Te intrebi, cu drept cuvant, cum
de nu i-a venit in minte filosofului roman Adio la Teirgov4te,
de Gr. Alexandrescu, care a fost pi el putin filosof
Permanenta cochetare a lui I. P. cu culturile straine, in
cari a gasit culmi inalte pi senine, cari 1-au facut s ne vad
pe noi, cei ram* acas credinciopi metafizicii satelor i eticii
tarnepti, atat de inapoiati, 1-a facut s se instraineze inteo
masura mai mult deck ingrijoratoare de fiinta, de viata pi de
idealurile reale ale neamului, pe care nu-1 mai vede decat prin
prisma unei umanitati trandafirii. Vagabondarile" dese ale sale
peste hotare" 1-au facut sa-si piarda ceea ce avea mai de pret
in sufletul sau. Ca dovada am putea cita, de incheiere a acestui
trist capitol, urmatoarele cuvinte din volumul Peste hotare"
(1931, pg. 176): Si apoi, o fi o apchie de adevar pi in orgo-
liul alexandrin al poetului (imi pare Henry de Bornier):
Chaque homme a deux pays,
Le sten et la France.
28. I. Petrovici, om politic
Am vazut c toti aceia cari s'au ocupat de personalitatea
lui I. P. au facut amintire pi de activitatea lui politica. Este
adevarat a niciunul din ei n'a insistat mai cu de- a-mnuntul asupra
ei pi n'a amintit, in legatura cu ea, deck incercarea facuta,
la 1927, in calitatea sa de ministru al Instructiei, de a reforma
invatamantul secundar, dandu-i un fundament filosofic pronuntat.
Se petrece i cu I. P. acelapi lucru, cand e vorba de acti-
vitatea sa politica, pe care il intalnim pi la raposatii 0. Goga
pi N. lorga. Toata lumea vorbepte de poetul patimirii noastre"
pi de istoricul nationalistul N. Iorga", dar nimeni nu vorbepte
despre oamenii politici cu acelapi nume, Trebue s fie la mijloc
vreo pricina oarecare, de se trece cu totul peste activitatea poli-
tica a unor oameni, caH au facut efectiv i cu mare pasiune, po-
litica.
Eu nu voiu insista pe larg asupra activitatii politice a lui
I, P., deoarece nu-mi stall la dispozitie suficiente documente
pentru apa ceva, I. P. insupi nu pi-a adunat inteun volum, sau
in mai multe, discursurile sale politice tinute la intruniri, la con-

www.dacoromanica.ro
 95

grese si in parlament, (De ce n'o fi facut un asemenea lucru ?).-

Nu exist nicio bibliografie a articolelor sale politice.
Totusi, cred necesar sa arat c dansul a fost membru in
diferite partide politice : junimist, marghilomanist, averescan, manist,
gogist, iorghist, frontist i poate sa mai fi fost i altceva, pang
cand a ajuns sa fac parte din actuala guvernare totalitara. Pentru
ilustrarea consecventei" sale politice, s retinem urmatorul frag-
ment de altercatii din desbaterile Camerei Deputatilor din ziva
de 23 Iunie 1931 :
Octavian Goga : D-1 Petrovici, iubitul meu fost coleg , .
Eduard Mirto : Si al meu ! (Itaritate pe bancile opozitiei).
Voci pe beincile partidului national-tdrtinesc : Si al nostru
$i al nostru ! (Mare ilaritate pe toate bancile).
Armand ailinescu : D-1 Petrovici cunoaste istoricul futuror
majoritatilor ! (Ilaritate pe bancile opozitiei".)
Se poate intelege usor c cineva care a dat dovada de o
atat de mare elasticitate si maleabilitate fata de toate curentele
politice, incepand dela cel mai democrat si pana la cel mai na-
tionalist, avea s aib si in ideologia sa teoretica, si in corn-
portarea sa practica aceeai elasticitate i maleabilitate, cari, la
randul lor, aveau s duca nu numai la contraziceri grave, ci fi
la consecinte practice dintre cele mai problematice.

Vom ilustra aceasta balansare permanenta cu doua cazuri

concrete din viata politica a lui I. P.
29. I. Petrovici ultranationalist
La 1937 venerabilul profesor A. C. Cuza a fost srbtorit
cu prilejul implinirii vArstei de 80 de ani. Printre cei cari 1-au
omagiat a fost j I. P,, care, la acea data apartinea Inca Parti-
dului national- crestin de sub presidentia regretatului Octavian
Goga, partid al carui presedinte suprem era sarbtoritul A. C.
Cuza, patriarhul in viata al nationalismului romanesc. Iat ce
marturisire de credinta a tinut s faca, cu acea ocazie, I. P.
inteun discurs, publicat mai tarziu in volumul Momente solemne,
sub titlul : In cinstea lui A. C. Cuza" :
Ideile umanitariste, cu limitarea egoismului national si cu
indemnul la uitarea de sine, pot fi binevenite la popoarele pe
deplin cristalizate, dar foarte daunatoare la acele in curs de cri

www.dacoromanica.ro
 96

-stalizare, susceptibile prin chiar aceasta de a fi impiedecate in

realizarea lor .
In momentul de fata poporului nostru i se impune, fra
sovaire, imperativul nationalist, pentru inchega pe deplin no-
tele deosebitoare ale specificului sau i pentru a aseza sigiliul lor
intre hotarele geografice pe care soarta ni le-a harazit.
0 cere deopotriva instinctul nostru categoric, desfacut de
tovrsia unei indolente pernicioase, precum o cer i tratatele de
pace care au prezidat la infaptuirea Romaniei intregite, tratate
care au desfiintat babilonia poliglota a statului austro-ungar, pentru
a crea expres state nationale, iar nu pentru a intretine aceeasi
babilonie mai departe."

Nu se poate o Enrturisire de credinta mai pur nationalista

decat aceasta. Ca ea nu se potriveste decal foarte putin cu alte
declaratii facute, cu alte prilejuri, de acelasi autor, aceasta
este cu totul altceva.

30. Nationalistul 1. Petrovici patronul babiloniel

minoritare a Frontului renasterii nationale"
Iata totusi, cum la trei ani dupg aceasta formulare a impe-
rativului nationalist, intr'un Moment critic, cand acest imperativ
trebuia pus in aplicare fata de navala unor tendinte mai mutt
sau mai putin echivoce, I. P. se gaseste la polul opus al formulei
sale atat de categorice dela 1937.

In primvara anului 1940, cand politica minoritara pe cat

de lipsita de demnitate, pe atat de catastrofala, pe care o ducea
Frontul renasterit nationale, trezise in toate straturile natiunii o
revolta. puternica, desi la aparenta, surda, I. P., care era la acea
data deputat frontist, s'a angajat la indemnul guvernului, care
avea nevoe de serviciile unui as al oratoriei parlamentare, spre
a linisti opinia publica, sa adreseze o interpelare, la Camera,
pe chestiunea politicii minoritare. De prisos s subliniez c inter-
pelarea facuta de I. P. ii fusese dictat prealabil, cuvant de cuvant,
de catre insusi ministrul minoritatilor, S. Dragomir, caruia avea
sA-i fie adresata. Oricine se poate convinge despre aceasta din
felul in care ea este conceputa i desvoltata. Iata-o :

www.dacoromanica.ro
 97

Am onoare a adresa domnului ministru pentru

urmdtoarea interpelare cu privire la politica guvernului fatei de
minoritdtile etnice din tura noastre :
I. Care sunt liniile conducdtoare ale politicii guvernului fatei
de minoriteitile etnice ?
2. Nu s'au stirbit prin concesiurzile acordate drepturile su-
verane ale natiunii romcine ?
Rog pe domnul ministru pentru minoriterti, sd facet un ex-
pozeu amdnuntit al acestei probleme, pentru a cunoaste si tara
motivele qi rezultatele politicii noi inaugurate fatei de minoriteiti.
Domnule ministru, putem s purzem aceastd interpelare la
ordinea de zi a sedintei de maine ?"

D-1 Silviu Dragomir, ministru pentru minoritati : Da, sunt

gata sa raspund chiar in sedinta de maine, daca onorata Camera
consimte."

Vom face remarca mai intai a este cu totul neobisnuit ca

interpelri de o insemnatate atat de mare, cari privesc politica
intregului guvern, sa se adreseze unui ministru oarecare, si nu
sefului guvernului. Aceasta, cu atat mai vartos in cazul de WA,
and ministrul minorittilor nici nu era macar ministru constitu-
tional. Ministerul minoritatilor s'a creat la 1939, prin calcarea
Constitutiei din 1938, care prevedea in mod expres cA ministere
noi se pot crea numai prin lege. Ori, Comisariatul minoritatilor,
infiintat la 1938, a fost transiormat, la 1939, in Minister, fail nici
o lege ; el a lost un minister anticonstitutional i ilegal.
Logic, din toate punctele de vedere, ar fi fost ca interpe-
-latorul sa se adreseze sefului guvernului, caci el raspunde de
politica generala a tarii, nu colaboratorii lui.
De ce a procedat interpelatorul, politic, politic numai in
sensul Frontului renasterii nationale", nu si in sensul propriu al
cuvantului ? De ce n'a procedat logic ?
Lasam aceast intrebare, deschis, caci rspunsul pe care ar
trebui sa-1 dam, poate fi dedus din cele de mai jos.

La interpelarea lui I. P., ministrul minorittilor, dupa.

cum s'a vazut mai sus, s'a declarat imediat gata sa raspunda,
.chiar a doua zi ! Lucru cu totul neobisnuit in practica parlamen-
7

www.dacoromanica.ro
 98 .

tarA, unde minitrii de cele mai multe oH cautA sA amane rAs

punsul, mai ales in chestiuni delicate, ca cea din spetA. DovadA,
cl interpelarea a fost pusA la cale de insui guvernul.

SA vedem raspunsul ministrului S. Dragomir :

Din August 1938 noul regim al minoritdtilor a devenit G
realitate, dei inaugurarea lui s'a fAcut in Were."
, Acest regim, va rAmanea lard indoial, dovada necon-
testald nu numai a spiritului de generoasii intelegere a dreptu-
rilor nationalitare, ci mai ales a intuitiei politice care a izbutit
sA gaseasca o cale justA pentru impticarea eteronomiilor de rassd
i de nationalitate. Noul regim n'a intarziat de a da roade, cari
au contribuit din plin la crearea unei atmosfere prielnice impA-
aril sufleteti. Colaborarea fireascd intre guvern i minoritAti
i-a reluat firul" S'au incheiat intelegeri cu minoritAtile".
AceastA aezare pe linia unei politici de intelegere i strdnsd
colaborare marcheazA o orientare politica limpede a maghiarimei
din Ardeal", care prin aceasta a recunoscut ca definitivd age-
zarea lor intre hotarele Romdniei noi".
In cursul expunerii sale ministrul minoritatilor s'a vazut ne-
voit sA facA, tottii, amintire i. de anumite comploturi puse la
cale de Ungurii ardeleni in contra Statului roman. Dei gazetele
nu suflaserA niciun singur cuvant, lumea romaneascA aflase tiri
precise in special despre complotul in care fuseserA amestecati
peste 120 de notabili unguri, printre cari i 33 de preoti de
toate gradele, in frunte chiar cu episcopul romano-catolic de
OradeaSatu Mare, complot pus la cale de Marele Stat Major
al armatei ungureti i dirijat intr'un mod extraordinar de inge-
nios pe pAmantul intregei Romanii, de emisarii acestuia. Opinia
publica romanA mai tia c vinovatii, in loc sA fie executati, au
fost extradati Ungariei cu toate CA ei erau cetateni romani,
mai mult chiar, unii din ei erau membri ai Frontului rena-
terii nationale.
SA vedem acum, explicatiile ministrului S. Dragomir, inter-
pelat de I. P.
Aceste comploturi, declarA S. Dragomir in edinta dela
18 Aprilie 1940 a Camerei, au ramas izolate, iar delicventii dove-
dip au fost sanctionati diva* cuviintd". Din partea br, organele de.
stat. au evitat a pune concluzii pripite i a aduce invinuiri intregii.

www.dacoromanica.ro
 99

grupari a Maghiarilor din Romania. Era de datoria noastrA, hist

de a indoi paza (?), a preveni agitatia gi a feri minoritatea de
riscurile gi consecintele unei acfiuni, care nu-i aparfirze .. . Condu-
cAtorii minoritatii unguregti au inteles gandul nostru gi au per-
sistat in colaborarea politicA, ale cArei rezultate binecuveintate vor
trebui sa ail* mai curand sau mai tarziu, asunetul cuvenit in
inima tuturor".
Aga a procedat S. Dragomir fat de Ungurii complotigti I

Dar el i-a luat sub scutul ski gi pe Ucrainenii din Basa-

rabia gi Bucovina, declarand cA e dreptul nostru de a-i consi-
dera (pe acegtia) de acum ca o zestre inalienabilA a acestui teri-
toritoriu moldovenesc (al lui 5tefan cel Mare), pe care nimeni nu
ni-1 poate contesta".
In concluzie ministrul declara : Nu facem transactii pentru
a ne descurca de greutatile momentului ci pzim destinele ace-
stui neam prin intocmiri durabile gi printr'o impArtire a mo*te-
nirii ce administrAm ... Da, Domnilor, Statul roman este foarte-
larg in liberalitatea lui. 5i cred a foarte bine face, fiinda prin
aceasta nu gtirbegte, nu poate sA gtirbeasc intru nimic dreptu-
rile lui suverane. Acordand tuturor minoritAtilor dreptul de a
aduce in cadrul Statului nostru national o vigil proprie, natiunea
romand se gasegte pe linia marilor ei tradifii de ospitalitate gi
liberalitate gi aratA totodatA cA pentru ea problema minoritara
nu poate constitui niciodatd o ameninfare a uniteifii nafionale"..

Nu vreau sA insist aici amAnuntit asupra gravitatii cuprin-

sului discursului lui S. Dragomir. Am fAcut-o in alt loc.') Totui,
nu pot lasa nesubliniat faptul, fArA precedent, a ministrul mi-
noritatilor, degi Roman, socotegte Romania ca o mogtenire a
tuturor popoarelor cari locuesc intransa gi cari sunt chemate sA
impartA impreunA aceastA mogtenire, pe care o administreaa dela
egal la egal, prin intelegeri" incheiate ca intre veritabile parti
contractante".
Nu vreau s struese ca.tui de putin asupra absolutei miopii
politice a istoricului S. Dragomir, nici asupra completei lui orbiri
9 Vezi, 0. Ghibu: Politica religioasd f i minoritard a Romdniei, Cluj, 1940,
,
pg. 813-819.
7'

www.dacoromanica.ro
 100

psihologice. Trebue, ins, s relev faptul caracteristic ea el a

evitat cu desavarsire sl aminteasa in discursul ski faptul ca
spre stupefactia i revolta intregei constiinte nationale roma-
nesti, el i-a bagat i pe Ungurii ardeleni in Frontul renaqterii
nationale romdne si mai cu seama faptul, mai gray decat orice,
ca Ungurilor ardeleni guvernul le-a asigurat, prin dispozitii admi-
nistrative, dreptul de a se constitui in Comunitate na(ionald ma-
ghiard, ca subiect de drept public. Prin aceasta, unitatea statului
roman a fost faramitata, cad, noua Comunitate maghiard s'a con-
stituit ca un stat in stat, tratand cu Romania oficiala oarecum
dela egal la egal.

Aceasta concesie facuta Ungurilor ardeleni era cunoscut

opiniei publice, care o detesta din adancul sufletului.
Cand I. P. si-a anuntat interpelarea, am intalnit oameni de
buna credinta cari marturiseau, c aceasta va avea ca urmare o
discutie apriga pe chestiunea concesiunilor dezastruoase facute de
guvern tuturor minoritAtilor si in special Ungurilor. Se credea c
interpelarea va pune guvernul intr'o situatie cel putin delicata.

SA vedem acum raspunsul lui I. P. la declaratiile uluitoare

ale ministrului minoritatilor.
Se cuvine igi incepe I. P. raspunsul sa adresez inainte
de orice, multumirile mele de interpelator d-lui ministru Dragomir,
pentru expunerea desvoltata, amanuntita si foarte precisa, pe care
a facut-o inaintea Camerei, la cererea mea". In continuare, inter-
pelatorul declara, de doul ori, c i s'a parut" ca politica gu-
vernului a tinut seama de toate interesele nationale, atunci cand
a acordat minoritarilor concesiunile pe cari le-a amintit ministrul.
A duce o politica de dreptate, de concordie, si de larga tole-
ranta, aceasta infra in cadrul dispozitiilor sufletesti ale poporului
nostru, popor lipsit de trufie, popor lipsit de insolenta, un popor
cu inima de atir, un popor de care se poate apropia oricine, mai
ales cand acesta vine cu un strop de bunavointa" . Am luat
act cu satisfactie ca acelasi tratament egal de binevoitor, carmuirea
revarsA asupra tuturor fractiunilor minoritare si a celor mai
si-1
numeroase, si a celor mai putin numeroase.
De sigur, aceasta politica pe care o preconizeaza guvernul
Ai pe care a exprimat-o cu lux de amanunte d-1 ministru,

www.dacoromanica.ro
 101

noi suntem un oopor de tarani si de multe ori luxul ne cam sperie

si aveam impresia ( I ), la un moment dat, cd aceastd Camera este
speriatd de luxurianfa de concesiuni pe care ati ingirat-o in ex-
pozeul D-voastrd.
Ei bine, aceasta politica de intelegere, de toleranta, cere si
ea ceva, in schimb : cere ca minoritarii nostri s nu hrneasca
ganduri anachronice, ci s se incadreze cu lealitate, in cuprinsul
Statului roman".

Te-ai fi asteptat, cu drept cuvant ca, ajuns la acest punct,

oratorul sa se fi oprit asupra luxuriantei de concesiuni", care a
speriat Camera, si sa fi analizat acest punct in conformitate cu
situatia foarte grava din acele momente. Si, mai ales, te-ai fi
asteptat ca interpelatorul s releve marea lacuna evident in-
tentionata a discursului ministrului privitoare la constituirea
Comunitatii nationale maghiare, pe care s'o analizeze in modul
cuvenit. De asemenea ar fi fost firesc s se opreasca la cerce-
tarea comploturilor unguresti descoperite de autoritatile de stat
romane
Dar, I. P. nu s'a oprit de loc asupra acestor chestiuni. Et
n'a sesizat absolut niciun singur fapt concret pe care sa.-1 fi ana-
lizat, tragand din el concluzii, ci s'a multumit cu fraze frumoase
de efect oratoric, cu ajutorul carora a servit guvernul si a re-
montat pe reprezentantii natiunii, cuprinsi, la un moment dat, de
panica prea multelOr concesiuni facute Ungurilor.
Interpelatorul n'a gasit niciun singur cuvant macar, prin
care sa fi facut critica politicii minoritare a guvernului, poli-
tica de un caracter de-a-dreptul dezastruos, si care a dus, dui:4
cateva luni de zile, la mutilarea dureroasa i aproape fatala a Sta-
tului roman.
31. Spafiul vital romnesc In conceptia lui I. Petrovici
Retinem din raspunsul interpelatorului urmatoarele perle
oratorice, menite a acoperi realitatea teribila creat de guvernul
inconstient dela 1940 :
In comparatie cu alte popoare, noi nu suntem un popor
din cele mai numeroase ; in comparatie cu alte tari, teritoriul
nostru nu este dintre cele mai intinse. Neavand posibilitatea
sa ne intindem mai mult cleat este dreptul nostru, ...in raza unui

www.dacoromanica.ro
 102

teritoriu restrans, neamul nostru va cnuta s se despagubeasca

altfel s creascA nu intinzAndu-se in lAturi, ci ridicAndu-se in
sus, in inaltime. Am vrut sn zic in ravna de a incorpora in su-
fletul nostru national idealurile cele mai inalte de civilizatie, de
culturn, de omenie si de dreptate. Domnilor deputati, spatial
nostru vital este in sus, in sus spre inaltele idealuri superioare
ale umanitiitii.9 Aceasta fEnd rAvna noastrn, ea reprezint o ga-
rantie pentru fratii nostri minoritari, cn fngaduintele noastre sunt
curate si c aplicatiunea1) lor va fi cinstitn".
Asa darn, in momentul in care Camera deputatilor RomA-
niei era speriatA de concesiunile ne mai pornenite, pe care un
guvern lipsit de simtul realitatii i constiinta rnspunderii, le fAcuse
tuturor minoritarilor, filosoful i omul politic care se afisase cu
putin in urmn ca exponentul celui mai intransigent nationalism,
face acum pe cel mai generos si mai idealist umanitarist. El nu
mai are nicio revendicare terestr pentru neamul snu. In mo-
mentul in care acordA cu profuziune tuturor minoritntilor, mari
si mici, cele mai neasteptate privilegii, pentru el milioanele de
RomAni din Ungaria, din Banatul sarbesc, din Valea Tirnocului,
din Albania, din Bulgaria, din Grecia si din Transnistria nu existA !
Spatiul nostru vital nu este cel locuit de intreg neamul nostru,
el este in sus, in sus in vAzduhul incolor i inodor al unei uma-
nitnti pinsmuite de un vistor romantic, improvizat in om politic.

Capitolul acesta tragic n'ar fi cornplet, dacA n'am adauga

faptul, dup pArerea noastrn nu numai caracteristic, ci i foarte
gray, cl rspunsul din care am fAcut citatiile de mai sus, intre-
buintnd in acest scop textul publicat in ziarul Romeinia, or-
ganul Frontului renasterii nationale", I. P., in momentul in care
1-a publicat in Monitorul Oficial, 1-a supus unor amputdri foarte
curioase. El a lsat afarn cele patru rAnduri subliniate dela in-
ceputul paginei 101, in cari era fixat atmosfera de spaima. a
Camerei fata de luxurianta de concesiuni fncute Ungurilor.
Elocventd amputare !
'1 Cf. Monitorul Oficial P. III. Desbaterile parlamentare. Sedinta dela 18
Aprilie 1940. Nr. 28 din 19 lunie 1940, pg. 1221-1222..
In Moniiorul Oficial, textul e publicat cu multe si man greseli de
tipar. Astfel in kc de umanittii", e pus unitAtii", in loc de aplicatiunea"
explicatiunea" s. a. Trebue sA precizAm insl, cA spre deosebire de Moni-
fond Oficial, in ziarele Universul i Romania din 21 Aprilie 1940, s' a tipArit
corect: umanittifii.

www.dacoromanica.ro
 103

In tot cazul, de incheiere putem afirma ca prin felul in care

a provocat explicatiile guvernului asupra politicii minoritare, prin
-felul in care a reactionat la acea politica, prin felul in care si-a
rotunjit pentru Monitorul Oficial raspunsul L Petrovici a im-
partit cu guvernul Frontului renafterii nationale, reispunderea
pentru politica nenorocitei care a dus la ndruirea Romciniei intre-
gite la 1918 si este deopotriva vinovat cu S. Dragomir, de im-
partirea" cu Ungurii a mostenirii" Ardealului, sfasiat la 30 Au-
gust. 1940.

Ceea ce, tothsi, nu 1-a impiedecat pe I. P. ca, la 1941, deci cu

un singur an mai tarziu, s vorbeasca intr'o cuvantare a sa la Radio,
de laqitatea unui regim deceizut, care- fi intinsesese culmea mi-
zeriei sale" asupra tarii, si care era regimul Frontului renasterii
nationale", atat de cald sustinut cu putin inainte de aceea. (Cf.
Momente solemne, editia 1943, pag. 125.)
32. I. Petroyici, organizator al culturii i al educatiei
Sa ne oprim in cele urmatoare la I. P. ca organizator al
rulturii i al inveiteimdntului, sesizand mai intaiu Proiectul de lege
pentru organizarea invdteimdntului secundar, elaborat de dansul
in anul 1927, pe cand detinea portofoliul instructiei publice. (Ti-
p arit sub titlul de mai sus, far indLatia de loc, an si tipografie,
intr'o brosura de 45 pag.)
Proiectul de lege concepe in acest chip invatarnantul secundar
El are de scop sa dea elementele esentiale ale unei culturi ge-
nerale, ridicandu-se treptat pana la o conceptie cat mai unitara
si mai larga despre lume, sa formeze pe tineri ca oameni 5 ce-
tateni si totodata s le inlesneasca insusirea metodelor de lucru
pentru urmarirea cu succes a problemelor de specializare din
invatamantul superior." (Art. 1.)
Proiectul rezerva un rol i un loc cu total deosebit in cadrul
invatarnantului secundar, studiilor filosofice. Citam aci articolele
cari cuprind dispozitii in aceast privinta :
Art. 26. Invtamantul filosofic, in licee, are drept scop sa
introduca pe elevi in stiinta spiritului ; s pun in legatura dife-
ritele elemente de cultura date de celelalte obiecte din programa
de invatamant i, astfel, concentrand 5i unificand, sa destepte in
elevi spirit critic, dandu-le unitati sigure de masuri in judecatile

www.dacoromanica.ro
 104

de valoare ce vor face si in acest chip sa le inlesneasca intele-

gerea sistematica si armonica a problernelor vietii.
Discipline le filosofice se vor preda in cl. VVII-a, pastrnd
urmatoarea ordine de succesiune si de corelatiune intre ele :
psihologia ; logica formald, teoria cunoftinfri qi metodologia $tiin-:
felor ; sociologia, notiuni de died si no(iuni de metafizicd".

Art. 38. Examenul de bacalaureat se face nurnai din obiec-

tele de studiu enumerate mai jos si dup o programa analitici
special. Dintre acestea, unele sunt obligatoare pentru toti can-
didatii, iar allele lasate la alegerea bor.
Obiectele obligatorii sunt
1. Filosofia, 0 i anume: metodologia, teoria cunostintei i etica.
2. Limba i literatura roma.na.
3. Limba i literatura franceza.
4. Istoria Romnilor, cu notiuni de geografia patriei.
Obiectele lasate la alegerea candidatilor sunt
1. Matematica sau limba latinA.
2. Stiintele fizico-chimice sau biologice".

Art. 123, privitor la dispozitiile transitorii si finale"

Cu inceperea viitorului an scolar 1927/28, prevederile noului
program de invat6mant liceal se vor aplica treptat, in modul
urinator.
... pct. e) Pentru cl. VIIVIll se va respecta in linii gene-
rale caracterul programelor sectiunilor actuale, dar se va micsora
din numarul orelor prevazute pentru stiintele matematice, la sectia
realA, i pentru latina, la sectia moderna, in favoarea disciplinelor
filosofice, care vor figura cu efite 3 ore pe saptamna in fiecare
din aceste clase, dupa o programa speciala."

Proiectul acesta n'a putut s ajunga lege i, deci, sa se puna

in aplicare. El a fost cornbatut de toata lumea i ministrul s'a
vazut nevoit sA-1 retraga, inainte de ce ar fi ajuns in discutia
Corpurilor legiuitoare,
Opozitia generala care s'a facut proiectului a fost pe deplin
justificata. In adevar, proiectul pacatuia prin insasi conceptia fun-
damentala a sa i prin rolul i intinderea exagerata care se claclea
filosofiei. Ar trebui sa intreprind o expunere foarte vastA spre a-

www.dacoromanica.ro
 105

arAta in mod documentat toate obiectiunile cari i se pot aduce.

Ma restrang, pe scurt, numai la urmAtoarele
1. Scopul invatamantului secundar este gresit inteles, in sens
prea universal si umanitar i nazuind spre culmi cari nu se pot
urmari pe treapta acestui invatamAnt, farA a deruta tineretul dela
calea unei desvoltari in conformitate cu gradul de cultur i viata
a sa si al poporului nostru.
2. Bozo invatamantului secundar nu poate fi filosofia, care
presupune pe langa o prealabila baza solida de culturg na-
tionala i clasica, i un invatamant religios i tiintific solid, si o
ma turitate, pe care tinerii o pot dobandi abia odatA cu termi-
narea scoalei secundare.
3. Intinderea invatamantului filosofic este extrem de exa-
gerata.
4. Reducerea invatamantului clasic si a celui stiintific, de
dragul filosofiei, i subordonarea total a lor invatarnantului filo-
sofiei nu nunaai ca nu-si gaseste nicio justificare logica, psiholo-
gica sau cultural, dar constituie o veritabila eroare din toate
punctele de vedere.
5. Filosofia conceput ca o materie speciala in liceu, data
fiind inaposibilitatea de a stabili o filosofie propriu zisa, care sa
fie declarata ca atare i valabila, nu po ate avea alt efect decat
un haos intelectual, moral si social, egal cu anarhia. Nu de un,
invatamant filosofic special si vast e nevoie in liceu, ci de un
invatnAnt general serios, adanc, sistematic, din toate domeniile
culturii nationale i umane, strabatut in intregime de logica, de
liatelepciune, de moralitate si de idealism. Filosofia n'o poate in-
vata un tanAr dela un profesor de specialitate, ci trebue s'o in-
vete, pe nesimtite, dela fiecare profesor, din stiinta lui, din pur-
tarea lui, din exemplul lui. E absolut suficient daca in liceu elevii
fac cunostintA serioasa cu o propedeutith filosoficd. Tot restul e,
dupa cum a dovedit-o experienta ultimelor doua decenii, o pre-
zumptie, o confuzie, un haos.
Proiectul lui I. P. a avut o singura particularitate : origina-
litatea lui,
33. Manualul de psihologie al lui I. Petrovici
I. P. a publicat si manuale de filosofie pentru cursul se-
cundar. A inceput, la 1934, cu manualul de psihologie pentrit_
cl. VI, in colaborare cu N. Bagdasar, pe atunci asistent univer-

www.dacoromanica.ro
 106

-sitar, astazi profesor la Universitatea din Iasi si administrator al

<Casei Scoalelor, la Bucuresti.
Este foarte semnificativ faptul ca desi I. P. in proiectul sail
analizat mai sus socotea ca obiecte filosofice importante metodo-
logia, teoria cunoasterii si etica, pe cari le-a pus ca pe cele dintai
materii ale examenului de bacalaureat, nu ne-a dat, nici pentru
inceput si nici mai tarziu, vreun manual in aceste domenii, ci a
inceput cu un manual de psihologie, dupl care a mai publicat,
in colaborare cu I. F. Buricescu, si un manual de logica.
N'as putea da nicio lamurire cu privire la aceasta curioasa
rasturnare de valori...
Retin din prefata manualului, semnat de L P., urmatoarele
randuri pe cari nu ma sfiesc de a le declara dela inceput nu
numai semnificative, ci si putin curioase :
In anii 1926-1927, avand calitatea de ministru al Instruc-
tiunii publice, si ingrijat de forma cam (!) haotica a scoalei noa-
stre secundare, cat si de lipsa de osaturd morald, cu care paseau
in lume tinerii ei absolventi, am preconizat inteun proiect de re-
forma, reorganizarea studiului filosofiei, pand atunci coborit la
rangul de simpla. dexteritate (?).
Incredintat ca filosofiei ii cade sarcina unificarii celorlalte
materii disparate, in oHce caz a armonizarii for coherente, si
convins pe de alta parte ca o adancire in notiunile filosofice spo-
reste automatic (!) idealismul si desinteresarea in viata, am pre-
vazut, in mijlocul unor adversitati asteptate si a altora mai putin
asteptate, o programa mai vast& de disciplina filosofica, acordand
in scolile secundare un rol deosebit de important profesorului
de filosofie.
Proiectul meu nu s'a putut preface atunci in lege si catva
timp el a lasat mai mult amintirea unui paradox care s'a izbit
de impotrivirea rezonabila a spiritelor realiste.
Dar, incetul cu incetul fondul lui de dreptate si de adevar;
osebit de lupta pe care am cont;nuat a o duce inainte cu
diversi polemisti ocazionali, s'a impus tot mai tare si la tot
-mai multe capete, iar astazi programul acesta la inceput in-
tampinat cu scepticism si-a primit consfintirea oficiala, fiind
adoptat in intregime de organele in drept, ba as putea zice, fiind
chiar depasit cu inca o materie filosofica, la care eu nu gan-
4:lisem si care s'a adaugat acum" (7).

www.dacoromanica.ro
 107

0 cercetare, chiar sumar, a manualului ne va dovedi c

el este departe de a fi un bun instrument pentru educatia ele-
vului roman al zilelor noastre.
Mai intai, manualul e prea vast. Mai ales un manual de
filosofie pentru scoala secundara, trebue s se caracterizeze printeo
expunere concisd i scurta.
In randul al doilea, manualul este prea abstract, prea greoiu,
depsind puterea de intelegere a adolescentului roman de astzi,
de 15-17 ani.
In randul al treilea, manualul e de pura psihologie, aproape
fArA nicio legatura nici cu viata, nici cu invatdmanta El nu se
incadreaz in unitatea invtmantului, pe care ar fi chemat chiar
s o inchege i s'o cimenteze, ci se situeaza inafara de ea, ca
ceva aparte. Aproape nicio legatura cu literatura romang, mai
ales, cu istoria, cu stiintele, cu actualitatea, cu autoeducatia
tinerilor adolescenti.
In randul al patrulea, manualul n'are il el nimic romanesc,
afar de limb6. Viata romaneasca istoric, actuala qi viitoare, nu
serveste nici in cea mai mica masura ca punct de plecare sau
de cercetare. Nici vastul capitol al psihologiei poporului roman,
nu-si Oseste niciun fel de aplicatie, nici psihologia adolescentului
roman nu este considerata catusi de putin. Toti autorii i toate
persoanele la cari se fac referiri sunt strAine,1) dup6 cum strAine
sunt si toate problemele la cari se refera discutiile. Un strinism
un umanitarism vag pluteste peste intreaga carte dela un capAt
la altul. Insesi plansele cari se dau, pentru a ilustra anumite stari
biologice, sunt luate exclusiv din tratate strine, ca si cand in
Romania nu s'ar gasi catusi de putin material cu privire la che-
stiunile respective. Cand este vorba de psihologia popoarelor,
respectiv de psihologia geografica, in loc si se aduc drept
exemplu Motii din Muntii Apuseni ai lui Horia si Iancu, tinerilor
romani li se vorbeste astfelGranditi-v la sufletul poporului
Singurele exceptii sunt la pag. 69, 41 si 298, unde este amintit in
treacAt d-1 C. RAdulescu-Motru. NotArn aici, in treacAt, manualul d-lui pro-
fesor .5tefan Jacob : Elemente de psihologie, cu notiuni de educatie (Brasov,
1936, 174 pag), care tine intr'o mAsurA destul de multumitoare seam 5. de ce-
rintele unui manual romcinesc de psihologie. El intrebuinteazA pe o scarl destul
de larga, pentru exemplificare t i pentru comparatie, i literatura romAnA ci
filosofia romAneascA, sintetizat in proverbele poporului.

www.dacoromanica.ro
 108

german din Alpii elvetieni, exprimat atat de minunat de Schiller

in Wilhelm Tell" (pg. 31).
Nespus de caracteristic este, in aceast privinta, capitolul
despre Cultura nationalei (pg. 313), in care, tocmai cand te-ai
astepta ca, in sfarsit, sa se accentueze odata i elementul national
in cultura, intalnim aceste concretizari, cu accentul hotarit pe
umanitate, spre care natiunea nu este decat doar o punte de
trecere
In sufletul tuturor popoarelor, oricare ar fi specificul lor
etnic, exista un fond comun de umanitate, pe care manifestrile
culturale ale veacurilor nu se pot sustrage de a-1 oglindi. Marile
personalitati creatoare, oricat nu se pot degaja nici ele de pu-
terea kr nationala, au ravnit totdeauna sa se incorporeze in
umanitate, i pe ele si opera kr. Contactul cu marile creatii ale
tuturor popoarelor, ii largesc (!) cunoasterea sufletului omenesc
in bogatia lui diferential si in aspiratiile lui unitare."
Cu o astfel de carte, ma intreb : se pot creste tineri cu ade-
varat Romani ?
34. I Petrovici *1 T. Maiorescu-
Este un fapt in deobste cunoscut ca I. P. este considerat ca
unul dintre cei mai de seama discipoli ai lui T. Maiorescu ai
chiar ca un continuator al operei acestuia in domeniul literelor
si al culturii romanesti. I. P. insusi a marturisit de nenumarate ori
dependenta sa de marele sau maestru, Mai mult chiar : cu putin
in urma, and a fost adusa in discutie autoritatea marelui in-
drumator de odinioara, I. P. a fost acela care a lansat lozinca :
Inapoi spre Maiorescu !
In astfel de imprejurari credem ca este necesar sit precizam
si cu elemente obiective raportul dintre I. P. si T. Maiorescu.
Voiu incepe cu cateva note despre acesta din urma, des-
prinse chiar din lucrarea lui I. P. asupra lui.
Se stie ca Maiorescu a %cut in tineretele lui stralucite studii
de filosofie in strainatate i ca, in tara, a profesat, dela inaltimea
catedrelor Universitatilor din Iasi si Bucuresti, decenii de-a-randul
filosofia. Totusi, el n'a scris i n'a publicat decal foarte putin in
acest domeniu i nici n'a cautat sa determine un curent de studii
filosofice in Romania. El a imbratisat, practic, problemele de
viata si de cultura ale Romaniei, cautand s le dea o desvoltare

www.dacoromanica.ro
 109

<cat Mai solid& si mai sanatoasa. I. P. scrie, in legatura cu acest

fapt : T. Maiorescu este marele organizator al culturii noastre
neinchegate" (28). El si-a pus talentul, inteligenta i energia in
serviciul trebuintelor locale, a devenit unul din factorii cei mai
insemnati ai progresului nostru cultural-national, dar prin chiar
aceasta, parasind terenul specularilor originale, era fatal sa-si
micsoreze iinportanta sa mondial, ingustandu-si stralucirea propriei
sale biografii" (22). Maiorescu, facand in articolul sail critic : Lite-
ratura romana in strainatate", un inventar al activitatii noastre
stiintifice pan& in 1908, nu ia in considerare decal lucrarile de
Istoria Romtinilor, filologie i literatura romemd, arheologie pri-
vitor la lucruri aflate in tara noastrd, in sfarsit geografie, zoologie,
botanicd referitor la solul nostru, asa dar cercetari cari, dupa
parerea sa, aveau singure rost i ratiune in actuala faza a vietii
noastre culturale". (Titu Maiorescu, pag. 20.)
In continuare I. P. remarc& rezerva lui Maiorescu fat& de
entuziasmul retoric" (46). In afara de acestea, T. M. a mai adus
ceva in viata romaneasca, si anume un lucru de care se simtea
nevoie i fail de care progresul social e iluzoriu : principii de
morala mai rigida, sentimentul datoriei i obisnuinta abnegatiunii.
Aceastd opera de moralizare, care izbefte in atdtea interese greu
de indbuqit, Maiorescu si-a dat seama c e mai dificila deck cea-
lalt, care nici &Ansa nu e usoara, caci in loc sa se adapteze
omul normelor morale, le adapteaza de regula pe acestea apuca-
turilor sale. T. Maiorescu a tinut s dea exemple de abnegatie
personala." (48).
In sfarsit, inca o rem/TA a lui I. P.
and, la 1910, i-a prezintat Iqi T. Maiorescu un exemplar
din lucrarea sa Teoria notiunilor", lucrare care nu era o scriere
de popularizare a doctrinei existente, ci o incercare de a modi-
fica aceasta doctrina abstracta prin contributii personale", dupd ce
(T. Maiorescu) si-a arun cat cateva momente ochii prin carte, i-a
_zis autorului Toate bune, dar un lucru : o astfel de scriere nu
e prematura la uoi ? Esti convins ca s'a ajuns cu evolutia noastra
cultural& pana la acest gen de lucrki ? Apoi, dup& o pauza, con-
tinua : vezi cazul lui Radulescu-Motru. El e foarte fecund si are
lucruri bune. Dar pare-mi-se ca, din cauza pe care ti-am spus-o,
scrierile lui curg pe deasupra". (21),

www.dacoromanica.ro
 110

Da:1 facem o paralelA intre I. P. si T. Maiorescu in lega-

turA cu notele caracteristice ale acestuia din urn* asa cum le-a
fixat insusi P constatAm o izbitoare deosebire intre cei doi filo-
sofi si scriitori romini, L P. este, in toate punctele, antipodul
dascAlului sa.u.
Unii, de sigur cA, vor invoca motive pentru a explica aceasM
deosebire : Nu mai suntem nici la 1860, nici la 1880, nici chiar
la 1900, cnd Maiorescu a procedat asa cum a procedat si cum
ii cereau vremurile si situatiile. Suntem la 1920, 1940 si la 1943,
ca.nd imprejurArile nu mai sunt aceleasi. Pe timpul lui Maiorescu
eram la inceputul vietii roastre nationale si culturale; astAzi suntem
mult mai inaintati in toate. AstAzi putem face in draga voie filo-
sofie, ca oricare alt popor de culturA.
Dar, suntem noi in adevAr astAzi mult mai inaintati deeat
cei de acum o jumAtate sau trei sferturi de veac ? La aceastA,
intrebare am putea rAspunde chiar cu cuvintele lui I. P., scrise
cu prilejul aniversArii a 25-a dela moartea lui Caragiale ; TrA-
sAturile caricaturale ale perioadei electorale de astAzi, departe de
a se fi indulcit in decursul deceniilor, para s'au mai accentuat
(fatA de cum le zugraveste I. L. Caragiale), Incoherenta cuvalita-
rilor lui Catavencu se regaseste intactA la destui oratori de astAzi,
cu circumstanta agravanta cA, pe cnd discursurile acestui erou
caragialesc se strecurau mai sfioase altAdatA, la intruniri de su-
burbie sau de provincie mAruntA, astAzi ele se revarsA triumfA-
toare chiar la tribuna parlamentului. D'apoi picusurile" lui Pri-
standa au scazut ori s'au augmentat" ?
Nu, hotArit, viata si cultura romneascA de astAzi nu stau
aproape in nicio privintA mai presus de cum era situatia cu un
sfert, cu o jumAtate sau cu trei sferturi de secol in urma, Canti-
tativ astAzi avem mai multe scoli, mai multe institute, mai multe
gazete, reviste si cArti, mai multi intelectuali cu si fAra ghilemele,
dar niciun om cu constiinta rAspunderii n'ar putea afirma a cul-
tura noastrA a fAcut vreun progres real. Mai curnd s'ar putea
afirma contrarul dela aceasta.
In consecintA, epoca noastr are in si mai mare mAsurg
nevoie de munca de indrumare si de organizare a culturii, de
cum era cazul pe timpul lui T. Maiorescu, Si, observatia acestuia
in legatura cu Teoria notiunilor lui I. P. este si astAzi la tel de
actuall. Nu de filosofie savantA avem astAzi nevoie, ci de inte-

www.dacoromanica.ro
 111

lepciune, de dragoste adevrata pentru binele i adevrul nea--

mului, de munca modest, fait pretentii i far reclam, in toate-
domeniile i, mai ales de principii directive sntoase in culturl,
in economie, in politicA, in bisericl, in scoal, in armat,
de continuitate in viata institutiilor. Apoi, de oameni seriosi, cari
s nu cread c tog lumea se invrteste in jurul persoanei lor
ci cari s lucreze, in Were si in smerenie, fArd gandul altei tits-
pltiri, decat a propriei lor satisfactii sufletesti.

Dar sa. trecern mai departe la luminarea problemei puse pi

sA ne intreb5m : Ce-ar face astzi T. Maiorescu, dac ar fi la in-
ceputul carierii sale ? S'ar devota filosofiei cu orice pret, cum
fac astazi atatia, cu mai putin talent cleat el ? Eu cred c
Maiorescu ar proceda i astAzi tot asa cum a procedat odinioara ;
el ar incerca s pupa regula solid in marea anarhie spirituala
a vremii noastre, intrebuinfnd mijloacele cele mai simple si mai
eficace : el s'ar conduce de o conceptie nationalist romeineascii
i nu de cine file ce preten(ioase conceptii filosofice invdtate din
ceir(i strine sau deduse din speculatiuni rationaliste.
35. Atitudinea filosofului T. Maiorescu
fatil de limba l istoria rornneascd
Nu vreau s intru in prea multe amAnunte, in acest punct,
vreau s reamintesc numai celor de astazi pe adevaratul T.
Maiorescu, dup cum nu 1-a cunoscut sau cel putin nu 1-a adncit
nici cel mai bun biograf al sAu, E. Lovinescu, care a trecut intr'un
mod de-a-dreptul usuratec peste anumite note esentiale ale per-
sonalitatii marelui indrumtor de odinioara.1)
Voiu inregistra in randurile de mai jos ideile lui T. Maiorescu
in leatura cu invatamntul, scotand in relief marea lui intele-
gere pentru temeliile pe cari trebue s i le asiguram acestuia.
Tata ce scrie el in Anuarul $coalei normale Vasile Luptt
din Iasi, al al-6 director a fost in anii 1860-64 :
Cnd am intrat ca director al gimnaziului din Iasi, pentru
prima oar, in clasele gimnaziale, am fost surprins in modul eel
mai neplcut, vAlnd ca dela clasa I-a pang la clasa VII-a, sco-
larii vorbeau rAu romneste i scriau si mai rdu.

1) Ce e drept, in ultima sa lucrare: Antologia ideologiei junimiste, E.

Lovinescu ii repara intr'o oarecare masurA aceasta gresala.

www.dacoromanica.ro
 112

Nu mai incape indoiala Limba romana este maltratata in

scoalele noastre. Acea Umbel national& ce-o avem ca cea mai
scumpa mo$tenire, care leagd popoarele de aceeagi sameinta, peste
sute de secole i despre care s'a facut atata vorba la inceputul
regenerarii noastre intelectuale : aceastd limb ameninta deja cu
decadenta. In mijlocul nostru nimeni nu-0 mai bate capul de
regulele ei, Impulsiunea data de literatorii nogtri, de Alecsandri,
Negruzzi, Bolintineanu. Eliad, este amortita , $i, cu multe iluzii
si sperante ce le-a pierdut aceasta generatiune, seaca, se pierde
ai iubirea limbii moderne si a studiului ei,
Cine te mai intelege astazi, daca strigi : limba i nationalitate
sunt, in special pentru Romani, cuvinte aproape identice ! Cultiva
limba poporului, lateste-i-o prin toate satele, invata-1 s gi- o cu-
masa cu toate dependintele ei, cu poezii i cu cantece, cu tra-
ditiuni istorice gi cu povegti populare gi atunci ai regenerat un
popor pe Walnut intelectual, cu acelasi rezultat, cu care il rege-
nerezi pe taramul economic, prin o lege rural I ..."
Da, domnilor, noi suntern un popor politic, noi suntern stra-
nepotii acelor Romani cari nu-qi bateau capul de estetica i de
stiinta, ci se ocupau de jurisprudenta gi de arta de stat, care au
produs imparati gi istorici celebri, dar nu artigti 5i barbati de stiinta
abstractl, a acelor Romani, despre cari canta un poet al lor :
Tu regere imperio populos Romane, memento :
Hae tibi erunt artes, pacique imponere mores."
. . . Politica adevtirata nu este posibild fdra studiul istoric.

Politica este arta de a conduce un popor spre destinatiunea sa.

Aceasta destinatiune trebue urmrita cu patienta 4i amoare, in
revelatiunea ei istoricd prin 17 secole panel acum. Aci, tocmai
limba este busola conducatoare, legatura natiunii, timbrul ei carac-
teristic, stampa nemuritoare, cu care a insemnat-o natura, pentru
a-i cunoaste si recunoagte conationalii de acelagi sange si de aceeasi
chemare istorica i pentru a alunga dela sine orice tendinta straina.
Prin urmare, primul pas de politica solicla este degteptarea limbii
fi a conftiintii istorice intr'un popor" . . .
Calea cea dreapta pentru junimea noastra, in stiinta, con-
duce intdi la studiul cel mai sever si indelungat al istoriei si al
limbii romdne".

www.dacoromanica.ro
 113

, Dela invAtAtura limbii romane in ocoalele primare trebue

sl inceapl regenerarea noastrA inteleetuale.
PanA acum acest lucru nu s'a inteles.
Rezultatul acestor proceddri funeste este depravatiunea pi-
ritului junimii i aceasta se va putea observa cat de curand, in
mod eclatant, fiindc deja acum i se vAd precursorii ei, fiindcA
co larii de asteizi, in lac de a fi mai buni, sunt mai rai dealt
cei de acurn 10 ani, mai nedisciplinati, mai lipsifi de insusirile
unui adept al invei(eiturii. Unde mai vezi in ei, spiritul Nil] de
stiintA ? Unde, ochiul scanteetor al inteligentei ? Unde, energia ai
iubirea de adevax ? $i acea seriozitate i bunAvointA, ce distinge
in alte pArti pe scolari ? A trece de grabalde graba, toate cla-
sele, a scApa pe la examene, a lua pe furis, vreo not buna, fAr
a se ingriji, dacA a meritat-o sau nu.
CAci, acum este o rusine a vedea cum mai toti scriitorii din
Minister si JudecAtorii, desi au trecut prin diferite scoli romane,
scriu adresele oficiale cu ortografia cea mai proast si mai ales
cu o sumA de erori in contra regulei gramaticale" (490.1

In concluziune Maiorescu spunea

SA ne concentrAm indoite silinte asupra deoteptArii inteli-
gentei si a vietii nationale in scolari".

36..Atitudinea lui T. Maiorescu fag de cultura clasic

Inafar de aceste recomandatii, pe cari Maiorescu le faced
mai mult in legatura cu invAtAmantul primar L cu cel normal, el
s'a ocupat, ca director al gimnaziului din Iasi, oi de problema
invittamantului secundar. Iat cateva observatiuni in legatura cu
aceast problemA
Gradul suprem intre toate studiile gimnaziale se cuvine
limbii latine. Acest stucliu , . scoate egoismul sau rnai bine zis
individualismul din fiecare om si-I supune unei sfere superioare,
1) Desi au trecut mai bine de trei sferturi de veac dela aceste observatii
ale lui T. Maiorescu, situatia nu s'a imbunAtatit de loc. Ministerele in frunte
cu acela al Culturii nationale trimit i asthzi adrese scrise mai mult decal
execrabil, sub toate raporturile, nu numai sub cel gramatical. Eu am primit,
j?ersonal, adeseori scrisori trimise dela acest minister cu adresa scrisa pur si
simplu asa,: Onisifor Ghibu, prof. Sibiu. Nici mAcar Domnului 0. G., necum
Domniei Sale Dornnului, cum se scria in vrernurile de demult.
8

www.dacoromanica.ro
 114

adecA intru cat este cetatean, statului i disciplinei, intru cat este
spirit ganditor naturei lucrului i adevitrului ... In opurile clasi-
citAiii, in Tucidide, in Cezar, in Salustius, nu auzim pe istorio-
graf, ci pare cA auzim insa0 istoria Antichitatea i studiul
ei ne clA lumea simplA i adevAratA, precurn este ea insA0. Aceasta
este calitatea nemuritoare care impune spiritului junimei studioase
directiunea cea mai snAtoasA, care ii deschide un camp intins
pentru activitatea natiunii, insA i-o spune totdeoclatA sub legea
naturii lucrurilor sau a adevdrului i astfel ii taie din rAdAcinA
aberatinnea egoismului. AceastA calitate este puternicul argument
pentru care studiile clasice au fost panA acum nutremantul prin-
cipal al inteligentii in omenire i vor ramanea totdeauna panA
cand va fi vorba de bine, de adevAr 0 de frumos.
InsA aceastA calitate o impArtmte limba latunA cu limba
elinA. Ceea ce este propriu limbii latine i o inalt peste cea
elinA din punct de vedere al instructiunii gramaticale, este sim-
plicitatea i regularitatea gramaticii. Gramatica latinA, cu cele mai
putine exceptiuni, cu o severitate lapidarA, cu o vigoare i energie
c19 stil pare el ar fi granit turnat, este unica intre gramatici i va
ra.manea prin urmare in pururea cel mai bun fundament 0 cea
mai bunA disciplina pentru orice parte a gandirii noastre.
IacA dar, cA in limba latinA i numai in ea, se intrune$te
implinirea tuturor conditiunilor ce le reclamg. educarea."
Din cele spuse rezultA, cA limba latinA, avand o intindere
de s(erA care poate imbrAtip toate pArtile inteligentei, avand in
fine obiectivitatea anticA, este studiul fundamental al gimnaziului
nu numai ca stadia teoretic, ci chiar in privinfa morald, si este
totodatA modelul, care ne aratA cum instructiunea i educatiunea
se intAresc una pe alta. La acest merit principal 0 decisiv al nu-
mitului studiu mai vin ca nouA merite, cA este deja admis in
instructiunea popoarelor civilizate $i cA prin urmare formeazA
astAzi o rAdAcinA comunA a intregei culturi europene," )

IatA, cum a inteles filosoful T. Maiorescu sA se organizeze

invAtImantul: pe baze nalionale qi clasice, nu pe baze filosofice.
In comorile limbii i istoriei romfine 0 in ale limbilor clasice gasea
1J T. I. Maiorescu : Pentru ce limba lating este chiar in privinta educatiei
morale studiul fundamental in Gimnaziu". In Anuariul gimnaziului si inter-
natului din Iasi, pe anul scolastic 1862-1863, pag. 20-23,

www.dacoromanica.ro
 115

el temeiurile adevIratei culturi, a adevAratei intelepciuni, a ade-

ratei vieti,
37. M. Eminescu despre valoarea nationalismului
Poate a nu va fi nici deplasat, nici fArA folos sl aclAogam
aici ;i pArerile lui Eminescu cu privire la bazele invAtAmntului.
Cetitorul va observa, la sfa,r0t, motivul adevArat pentru care am
socotit necesar s ne oprim in ace'ast legtura de idei 0 la
marele poet 0 ganditor de acum o jumAtate de veac 0 mai bine..
Se ;tie cA Eminescu a avut o culturd OiintificA, filosoficA si
literarA uimitor de bogata. Dar aceasta nu 1- a fAcut c'atu0 de
putin s dispretuiasca cultura sau viata romneascA, ci tocmai
dimpotriva. In scrierile sale in prozA (pe cari noi le vom cita dupd
editia lui Ion Cretu, in 4 volume), el se ocup sub nenumArate
fete de problema culturii romane;ti, stabilind adevAruri cad au
rezistat vremii papa in ziva de astAzi 0 vor rezista pururea.
Retinem din multimea de enunciatiuni ale lui, urmAtoarele, cari
ni se par potrivite cu imprejurarile noastre de astAzi.
Vorbind despre caracterul national, Eminescu zice, cA dupa
cum in univer3u1 fizic existA doi poli (el zice poluri) statornici,
imprejurul osiei statornice a cArora el se invrte;te in mi;care
aparent, tot astfel 0 in universul intelectual gi moral al fiecAruia
trebue sA existe poluri, idei dominante, imprejurul cArora sA se
opereze mi;carea celorlalte gandiri. Aceste idei sunt vertebrele
caracterului individual, 0 cnd ele apartin unui popor intreg, ele
constituie caracterul national. Ins aceste idei dominante nu sunt
inventiuni a priori. Ele catl stt rAsarA din elemente statornice ca 0
ansele, din natura pArcntului de sub picioare, a cerului de
deasupra, a statornicelor datini 0 gandiri ale rasei nationale dim-
prejur. Aceste idei se mo;tenesc in bunul simt comun al popo-
rului, in aptitudini, in caracter, pe cari le lasA pArintii din parinti
strnepotilor lor," (416.)
Tara se instrAineazA pe zi ce merge in gandire 0 'n avutul
ei, 0 and toti se fAlesc de a fi Romni, fIrl a fi .. , Uimitoarea
putere a frazelor"... (IV, 185.)
Eminescu combate autorii plini de spirit 0 originalitate,
cad cu toate acestea sunt rAi", fiinda elementul etic din ei e
infectat". (I, 435.) . .. Capete sucite, cari cred cl in lume poate
exista adevIr absolut 0 cA ce se potrive;te in Franta, se potri-
ve;te ;i la noi." (II, 184).
8*

www.dacoromanica.ro
 116

Adeseori e mai de preferat apa cea vie, curata, proaspt,

care constituie o conditiune neaparattt a vietii, inaintea chiar a
parfurnatelor vinuri ale Orientului." (I, 434.)
Eminescu pledeaza pentru un caracter pronuntat national
al invatmntului oi al educatiei,
58. M. Eminescu si filosofia
Deoi mare iubitor al filosofiei, el are cele mai mari rezerve
fata de ea. El se declara in contra filosofiei franceze, a celei
-engleze i chiar a celei germane, pentru care el avea, altfel, dui:4
cum se otie, un mare respect. Combatand filOsofia franceza
a timpului, care nu mai studiaza decat psihofiziologia", i pe
cea engleza, care nu mai merit& numele de metafizica", deoarece
se ocupa numai de chestii de ordin secundar, nu de solutiunea
unor probleme universale", Eminescu recunoaote ca numai Ger-
mania are o metafizica vie, dar i aceea zice el e intune-
coas i desperata". El recunoaote lui Kant meritul extraordinar
de a fi risipit, prin criticile lui energice, dominatiunea acelui filo-
sofism, compus din o goala i stearpa frazeologie, pe care a in-
trodus-o Hegel oi care a stapnit spiritele in curs de un sfert de
secol. Era necesar sa se purifice atmosfera otiintifica de miasmele
unei frazeologii, in care cuvintele abstracte, lipsite de cuprins fl
neinsemnnd aproape nimic, pretindeau a rezolva problemele uni-
versului, Insa continua Eminescu, vorbind par'ca in numele
insuoi al neamului salt, toetnai aceasta. critica. merituoasl a fra-
zeologiei deoarte a descoperit i contradictiunea constanta intre
ideile noastre i formele civilizatiei, ne-a descoperit necesi-
tatea de a hai in mijlocul unor institutiuni ce ni se par minci-
noase oi ne-a facut pesimioti. In acest conflict pierdem adeseori
bucuria de a trcli qi dorinta de a lupta ; acesta e izuorul relei
dispozitii care munceqte pe oamenii culti din mai Mate teirile."

39. Leacul preconizat de Emineseu in contra

pesimismului si a scepticismulut
Din cauza acestui caracter corosiv al filosofiei, Eminescu ii
intoarce fata dela ea, clutnd in alta parte inseninare. El se in-
dreapta spre literatura oi arta antica.
Arta antica, conclude M. E. precum i cea latina din
veacul de mijloc, erau lipsite de amaraciune oi de desgust, erau

www.dacoromanica.ro
 117

un refugiu in contra grijilor si durerilor. Literatura si arta sunt

chemate, dar, s sanifice (adeca s insanatoseze, N. A.) inteligen-
tele de aceast boala psihologica a scepticismului.
Daci in autorii anticitatii, plini de adevar, de eleganta, de
idei nimerite i cari vor ramanea pururea tineri, gasim un remediu
in contra progresului intelectual, nu vom uita c si in timpurile
noastre exist un asemenea izvor pururea intineritor, poezia popu-
lara, atat cea dela noi, cat i aceea a popoarelor cari ne incon-
joara." (Fnteina Elanduziei, 1888 ; o. c. IV, 569.)

Cultura clasica are calitatea determinata de a crefte, ea

este in esenta educativa, i iat ceea ce a lipsit scoalelor noastre
pana acum si le va lipsi Inca mult timp inainte Spiritul anti-
chittii e regulatorul statornic al inteligentei, al caracterului ei
izvorul /simtului istoric.
Dar o dovada neteda pentru influenta educativa a antichi-
tatii e far indoial faptul, c tocmai statele acelea cari au cul-
tivat-o mai mult, sunt cele mai inaintate, ca redesteptarea culturii
in genere se datoreste studiului acesteia."
Pururi tanara i senina antichitate da o atitudine de putere
si de tinerete spiritului si caracterului omenesc." (III, 398.)
Important este ca spiritul de adevar, ce domrieste in cultura
fixata (prin cunostintele dobandite in scoalli) prin invatamantul
clasic, s stpneasc in societate. De aceea, intelegem ca studiul
lor A. fie marginit la clasele acelea ale societatii, cari determineaza
spiritul public : la invatatii de profesie, la jurisconsulti, la cler ;
dar in aceste ramure cunostinta lor s fie deplina." (Inveigimeintul
public, Timpul, 1880, 8 Iulie ; o. c. III, 399.)
40. I. Petrovici i M. Eminescia
I. P. si-a oprit uneori privirea asupra lui Eminescu, stu-
diindu-i mai de aproape unele aspecte ale personalitatii si ale
operei. Se pare insa c a fost entuziasmat aproape numai de
poezia lui, nu si de proza, cel putin nu de cea culturala si po-
litica, in care se intalnesc idei deosebit de luminoase. N'as putea
spune ca aprecierile lui I. P. privitoare la Eminescu pot fi primite
totdeauna Lira serioase rezerve. Astfel, n'as putea subscrie cu
niciun pret felul in care caracterizeaza cucernicia poetului fatx
de trecutul romanesc. Vorbind despre chipul in care Eminescu

www.dacoromanica.ro
 118

11 caracterizeazA in Epigonii pe D. Tichindeal, cAruia, la un

moment dat I. P. i-1 opune pe T. Maiorescu, autorul nostru
biciueste romantismul acesta poetic (al .lui Eminenscu), lipsit de
orice obiectivitate i mAsure, de asemenea combate idealismul
eminescian, care idealiza trecutul si cobora actualitatea", idea-
lizare absurdA a unui trecut destul de modest". (Vezi Amintirite
unui dregator, pag. 53 si 54.)
Din cele expuse in ultimul capitol se poate vedea c L P.,
in eAutarea sa necontenitA de a fi original cu orice pret, s'a de-
pArtat si de T. Maiorescu si de M. Eminescu si de intreaga tra-
ditie nationala, pe care o socoteste minora. i absurd.
41.. I. Petrovici nu poate fi socotit filosof adevArat,
ci dialectician
Ajuns la sfrsitul acestui capitol ni se impune o recapitulare
succintA a lui i o concluzie finalA.
Am caracterizat in titlul capitolului pe I. P. ca dialecti-
cian".
Nu vreau sA analizez cu deamanuntul intelesul pe care i
1-au dat diferiti filosofi acestui termen, incepAnd cu Socrate, tre-
cnd la sofisti si terminnd cu Hegel. Vreau insA sA fac deose-
bire intre dialectician si filosof, deosebire care nu este pumai
cantitativA.
Un dialectician nu este neapArat i un filosof, el poate
discuta, pe toate fetele, orice fel de problenaA de filosofie, faxA
ins sA fie si un filosof in sensul propriu al cuvntului.
Un filosof, la rndul ski, nu este un simplu iubitor de
intelepciune", niciun scriitor de filosofie, sau un profesor, oricat
de strlucit, de filosofie. Un filosof este, inainte de orice, un in-
telept, care iubeste si practicA intelepciunea ca pe cea mai inaltA
expresiune nu numai a gandirii, ci si a vietii ins* Filosolul
cerceleaza toate marile probleme ale vietii si ale lumii, dar nu
numai de dragul de a le cunoaste, ci din nevoia inaltA de a trage
din constatArile lui concluzii de ordin etic mai inalt si de a se
conforma lor. AdevAratul filosof nu este numai un teoretician;
el este si un practician de cea mai nobil esentA. El nu se mar-
gineste numai la legile gandirii corecte, pe earl le cerceteazA in
cadrul logicii, el nu se limiteazA nici la cunoasterea sufletuhii

www.dacoromanica.ro
 119

Imenesc, pe care i-o face cu putint psihologia, nici la ceea ce-i

vrajeste inaintea ochilor, in forme mai mult sau mai putin nebu-
loase, metafizica, nici la ceea ce il conduce ratiunea, in cadrul
teoriei cunoasterii, el nizueste mereu spre conceptii unitare
superioare, cari culmineaza, in ultima analizg, inteo idee etica,
dupg care-si cglguzeste propriii pasi in viatg i cautg sg WA-
uzeascg i pasii semenilor si i ai intregei omeniri.
Mgrturisesc cg, in ce ii priveste pe I, P,, nu-1 pot socoti
filosof, in sensul de mai sus. Eu vad in el numai un foarte iscusit
dialectician, care n'a rusit s ajunga in filosofie pang la con-
ceptii inalte, solide, si care a fost preocupat mai mult de pro-
bleme partiale ocazionale, decat de mari probleme filoso lice de
ansamblu. Concluziile lui stint de obicei labile, fgra perspective.
Ele strlucesc mai mult prin forma lor exterioara, ca exprimare
verbala, ca intonare i gesturi oratorice, decal ca profunzime, ca
exactitate, ca norme directive. In ce priveste practicarea filoso-
fiei sale, chiar de care I. P., aceasta o caracterizeaza mai mutt
decat orice activitatea sa politica, de o sinuozitate rar intalnitg in
istoria npastra, precum i comportarea sa fata de religie, corn-
portare care oscileazg intre un respect cu aparente de convin-
gere i intre o diatribl corosiva ce merge pa:n la erezie pe fata.
Vesnic balansand intre arta, filosofie i religie, proclamand, dupg
imprejurgri, cand primatul categoric al uneia, cand pe al alteia,
I. P. este cel mai abil dintre dialecticienii i cel mai contra-
dictoriu dintre filosofii romani. In tot cazul, el n'a rusit pang
astazi sa stabileasca o conceptie de viatg i o conceptie despre
lume, dupg care sa se calluzeasca in toate comportarile sale si
pe care s'o poat recomanda cel putin poporului sau, ca criteriu.
Ori, farg asa ceva cineva se poate crede orice, numai filosof nu.
Trebue sa mai adaugam i faptul cg I. P., desi sesizat de
catre chiar dascglul sau C. Rdulescu-Motru, sa se pronunte in
problema de capetenie a spiritualittii romanesti, care este cul-
tura, n'a imbratisat aceastg problemg cu seriozitatea care se astepta.
Ocazionalele jonglerii in jurul acestui subiect n'au fcut decal sa.
descopere slaba inarmare a autorului bor. Mai mult chiar, ele au
reusit sg-1 arate pe I. P. umbland pe drumuri gresite, departe de
firea si de nevoile propriului sau neam. In adevgr, gandirea lui
I. P. este aproape cu totul straina de gandirea si de simtirea
autentic romaneascg. In ea, aproape numai limba in care este

www.dacoromanica.ro
 120

imbracata, e romaneasca. Filosofia lui I. P. cata este este-

o filosofie fara nicio consecventa si fr nicio Ora a spinarii. Desi
realist" sau chiar critic-realist", el militeaza ocazional pentru
o educatie idealista, stapanita inteo mare masurA de ideile lui ,
Schopenhauer, la care se refera foarte adeseori. El indeamna prin
aceasta tineretul nostru mereu spre acest filosof, a carui influenta
in viata neamului nostru se stie 0 n'a fost din cele mai fericite.
Insu Eminescu, care a suferit foarte mult pe urma ei, si-a dat
seama de nenorocirea la care ne-a dus i s'a ridicat, asa cum
am vazut la pag. 116, impotriva ei.
Faptul cl I. P. revine cu predilectie la Schopenhauer, spre
a remedia stArile anormale din vieata romaneasca, merita aten-
tiunea tuturor celor ce au o raspundere fata de viitorul nea-
mului.
Acestora imi permit a le atrage atentiunea asupra urmatoa-
relor cuvinte ale profesorului japonez Jir Miyazawa dela uni-
versitatea regala din Hiroshima Introducerea inoportuna a eticii
si a pedagogiei apusene a avut urmarea fatala ca educatia japo-
neza sa cada in gresala de a msura valoarea personalitatii dupa
cantitatea cunostintelor. Japonia si-a revenit in curand, intorcan-
du-si gandurile la propria ei spiritualitate si Oland din nou
idealul sail in cultivarea propriei sale fiinte".

Iat un exemplu de desmetecire din mirajul unor doctrine

ametitoare, in care noi continuam sa credem i cari ne-au dus
la o primejdioasa instrainare.
42. 0 experienfa din care neamul romanese
ar fi trebuit sa itnvefe ceva
Voiu star* acest capitol, cuevocarea, fr nici un comentar,
a unui foarte elocvent moment, care a avut Mc abia cu trei ani
in urma si pe care lumea noastra, dupa ce n'a invatat nimic din
el, 1-a dat cu desavarsire uitarii,
In Nrul dela 12 Octomvrie 1940, Telegraful Roman, organul
mitropoliei din Sibiu, publica un articol intitulat : Fostul ministru
al educaliei nationale Petre Andreiu, s'a sinucis. Retinem din
acest articol scris probabil de rectorul Academiei teologice, Par.
Dr. D. StAniloae, cu stirea si poate cA chiar din indemnul mitro-
politului Nicolae al Ardealului, urmatoarele randuri:

www.dacoromanica.ro
 121

P. Andreiu voia sa fericeasca, un neam cu sociologia

evreului Durkheim, dar lath ca la scurt vreme a dovedit prin
propriul exemplu la ce tragice desnodminte poate duce pe ci-
neva o asemenea filosofie ...
Cel care a cazut acum victim nenorocit filosofiei durk-
heimiste, ameninta cand era ministru, cu suspendarea pe aceia
cari aratau insuirile i urmarile nefaste ale acestei filosofii ...

Pe marginea acestui caz suntem indreptatiti sa spunem :

iata pe ce mani se dadea sufletul tineretului roman, educatia
neamului1 Iar de nu se va trage nicio invatatura pentru viitor
in aceasta privinta, ne meritam cea mai trista soarte".

www.dacoromanica.ro
 VII

Ideile directive si iniiative1e Ministerului Culturii

nationale si al Cultelor sub I. Petrovici
(1941 1943)
In capitolul precedent am cautat s infAtiez in modul cel
mai obiectiv pe I. P., nu atat in calitatea lui de filosof, de li-
terat, de artist, de orator, sau de oin politic, cat mai ales ca
atitudine a lui in toate aceste calitti, in raport cu noua i impor-
tanta insArcinare care i s'a dat la sfarsitul anului 1941, de a in-
druma cultura national, in general, adec6: cultele, artele i edu-
catia tineretului, atat de greA dirijat in ultimele doug. decenii.

Oricine este jn drept sa se intrebe : era oare I. P., ale

cArui idei, ca sA intrebuintam un cuvant de-al lui : abracadabrante,
in materie de cultura i de viat nationall, le-am expus mai
sus, era el omul cel mai indicat pentru a fi insarcinat cu
imensa problema ce revenea, in timpuri atat de grozave, Mini-
sterului Culturii nationale ? Puteau fi socotite ideile lui I faptele
lui anterioare ca o garantie indestultitoare, c barca destinelor
sufleteqti ale romanismului, atat de greu incercat, va fi manatA
spre limanul adevaratei mantuiri ?
Nu voila raspunde la aceast intrebare, ci vom trece la exa-
minarea ideilor afipte in cursul noului sAu ministeriat vi a operei
de organizare intreprinse i realizate in cursul celor 21 de luni
de activitate, timp, recunosc, destul de scurt pentru a putea
vorbi de rezultate definitive.
Voiu infatia, in cele urmtoare, pe de o parte ideile expri-
mate de I. P. ca ministru, in diferitele sale cuvantAri, decizii,
decrete-legi i programe, pe de alta msurile de organizare propriu
zise atat a ministerului, ca organ execua, cat i a educatiei.

www.dacoromanica.ro
 123

In partea dintai voiu insera i declaratiile colaboratorilor pe

can i i-a ales la minister.
1. Programul noului ministru
Desprind din primul nurnAr al buletinului ministerului $coala
romemeasth de sub ministeriatul lui I. P., urmAtoarele Idei cdkiu-
zitoare ale noului ministru insusi
Opera Maresalului I. Antonescu trebue ajutatA printeun
concurs dat cu completa lepldare de egoism personal, printr'o
munca ce nu trebue s cunoascA oboseala i sa suspine dupl
odihne.
In opera legislativa va fi nevoie de legi organice noi,
adaptate la realitAtile romanesti si europene. Noua opera legisla-
6%4 trebue sA tinA seama de noua constiinta romneascA, mai
potentata ca inainte. SA se facA legile cele mai potrivite, cari s
corespund necesitatilor actuale, dar s fie prezidate de acel ne-
desmintit bun simt romnesc ... Mai important deck legiferarea
este problema educatiei cettenesti. Aici, la acest departament se
gasesc cele rnai puternice mijloace pentru desAvArsirea acestei
educatii : .5coala, Biserica si Arta".
In ce priveste scoala, sunt convins c deficientele morale
sunt in stransA legatura cu nivelul invAtamantului, care trebue
sl fie coordonat, oferind tineretului o conceptie idealistA i sang-
toasA despre lume.
Biserica deschide perspectivele luminoase, dincolo de lumea
egoismului. In monumentele ei simtim adAnca i indestructibilA
legatura cu stramosii.
In ce priveste arta, puterile i sunt imense i, bine difuzate,
duce la seninAtatea i armonia sufleteascA, mai ales in vremurile
de astAzi".
In legatura cu acest program, trebue sA marturisesc deschis,
cl II gasesc extrem de sarac in conceptii, in idei si in pro-
bletne. Dela cineva care a mai fost de doua ori ministru al edu-
catiei nationale si care acum este pus in fruntea unei probleme
incomparabil mai vaste, dat fiind el ministerul inglobeaza intreaga
cultura nationala, adecA pe langa educatie, i cultele si artele,
se astepta mai mult deck un oarecare program improvizat.
Mai intaiu, era de asteptat ca buletinul ministerului
largeasca sfera de preocupAri 'Ana la aceea a ministerului, adeca

www.dacoromanica.ro
 124 --
s nu-si zic simplu $coala rondineascd, ci Cultura romilneasa
i,in consecint5, s imbrtiseze intreg cmpul vast al acesteia,
stabilind, macar acum, ce se intelege sub cultura romaneascr,
pentru ca s se stie ce vre a ministerul i ce trebue s vrea
biserica, i coala, i artele.
In rndul al doilea, ar fi fost de asteptat ca noul titular A.
se ocupe intaiu de factorul religios al culturii, adecA de bisericA,
respectiv de culte, stabilind nu numai situatia extrem de com-
plexa si de grava a acestora, din punct de vedere educativ
politic, ci luandu-1 ca punct de plecare esential al unei politici
de stat de esent superioara. Ar fi fost de asteptat ca teoreticianul,
care in disertatia sa Schirnbeiri de perspectivei in spiritualitatea
europeanii, de care ne-am ocupat destul de pe larg la pg. 85-88
ale acestei arti, ajuns acum la Carma destinelor culturii romnesti,
s pun problema pe un teren concret i sgt caute a o solutiona
sau cel putin a o initia in mod serios. Ce mare lucru ar fi fost
daca ministrul culturii nationale ar fi infiintat, chiar dela inceputul
noii sale activiati, un organ care sa fi luat in studiu marea pro-
blem a unificarii frnturilor bisericii crestine din Romania, in
scopul de a se ajunge la o singurd biseria, asa cum a fost i in
gandul Intemeietorului ei, si cum o cer si marile comanda-
mente ale neamului, ale statului, ale umanitatii si ale crestinatatii.
Ce-ar fi fost daa logicianul deprins cu premisele t cu conclu-
ziile,ajuns acum ministru, ar fi autat nu numai s stabileascA
concluziile premiselor analizate de noi la pg. 87, ci s i proce-
deze la realizarea lor ? Daca nu pentru totalitatea confesiunilor
din Romania, cel putin, deocamdat, pentru reunirea celor dota
confesiuni romnesti, cari asa cum s'au desvoltat in cursul istoriei
si cum se gasesc astki, constitue izvorul permanent al celor mai
mari nenorociri nationale.
SA nu se creada, c o asemenea problem este de domeniul
utopiilor. Cine vrea sa se incredinteze despre adevaratul ei sens
ai despre mijloacele cari ar putea-o duce la rezolvire, si aduca
aminte de pasul cel mare pe care ea 1-a realizat cu prilejul adu-
nrii tinute in ziva de 27 Februarie 1939, la Alba-Iulia. Zeci de
mii de Romani, de ambele confesiuni, in frunte cu arhiereii
acestora, si-au manifestat vointa lor hotarita de a inflptui reunirea
religioasa. Nu mai ramanea cleat ca autoritatea de stat s im-

www.dacoromanica.ro
 125

bratiseze cu deplinA intelegere aceastA mare* problemA si, cu

tactul necesar, s'o dua la izbAndA.1)
Trebue sA spun cl, din parte-mi, ca unul care de un sfert
de veac am tinut treazA in congtiinta publicA a neamului, aceastA
problemA, dAndu-i glas prin scris i cu graiu viu i fland din
ea o problema care ani de-a-rAndul a fost discutatA si in presa
strAinA din Franta, Italia gi Belgia, inteun sens foarte favorabil
RomAniei, n'am lipsit de a atrage din vreme atentia noului mi-
nistru asupra ei.
Socotesc util sA public mai jos scrisoarea pe care i-am adre-
sat-o d-lui I. P. cu prilejul primei sale vizite pe care a facut-o
UniversitAtii din Cluj, la Sibiu, scrisoare in care problema din
chestiune a fost cuprins chiar sub pcL 1.
IatA scrisoarea :

Domnule Ministru,
Fiind aproape sigur a din cauza timpului scurt pe care-1
petreceti in Sibiu si a programului variat pe care-1 aveti pentru
acest timp, nu voiu putea avea prilejul sA vorbesc cu D-Voastr
deat cel mult chteva vorbe conventionale, imi permit a VA re-
mite aceste rAnduri.
Am incercat sA vA vorbesc in seara zilei de 9 Decemvrie
1941, and am fost la minister cu d-1 P. Halippa, in preziva
plecnii mele in Transnistria, dar n'a lost posibil. N'am putut vorbi
cu D-VoastrA decal in treaat, nici in ziva de 10 Decemvrie, la
sedinta Academiei RomAne, i nici in ziva de 24 Ianuarie a. c,,
and mi se fixase audient pentru o orA, la care totusi n'am putut
sA fiu prima.
As fi avut de vorbit cu D-Voastr, pe indelete, in o serie
de chestiuni, dintre care unele foarte grave, altele nespus de
importante, in cari, cu toate aparentele adesea atal de inse-
laloare, eu nu sunt interesat de loc personal si in cari, daa uneori
sunt amestecat, cu sau fArA voia mea, i personal, aceasta
se explicA exclusiv prin faptul c problemele nu pot trait in lume,
in abstract, ci au nevoie de oameni vii, cari s le sustina sau sA
le reprezinte.
1) Vezi rnai pe larg in : 0 Ghibu, Prolegomena la o educafie romdneasci
Bucureti, 1941, pg. 845 . u.

www.dacoromanica.ro
 126

Cum randurile de fata nu vor sa fie tin memoriu", ci numai

o simpla nota ocazionala, pe care ramane ca D-Voastra s o
apreciati dupa cum yeti crede de cuviinta, ma marginesc a enu-
mera in cele de mai jos, fail nicio desvoltare, chestiunile pe cart
ag fi dorit i pe cari 3 dori sa le discut cu D-Voastra, in call-
tatea pe care o aveti, de ministru al Culturii Nationale gi al Cul-
telor. Imi dau perfect seama, ca din simpla lor in0rare, D-Voastra
nu NI yeti putea orienta decat prea ,putin asupra kr, dar in
imprejurarile date, nu pot s'a procedez altfel.
Iata aceste chestiuni :
1, Unitatea religioasa a Romanilor (impusa pe de o parte
de necesitti nationale imperioase interne, pe de alta de sarcina
ce ne revine in politica gi cultura europeana de mane i in mi-
siunea noastra spre Orientul slay),
2. Necesitatea infiinrii unei Constituante filosofico-pedago-
gice romanegti.
3. Institutul de Pedagogie gi de Educatia natiunii de pe Fang
Universitatea din Cluj-Sibiu.
4. Cele doul memorii inaintate de mine Domnului Maregal
Ion Antonescu, la 22 Noemvrie 1941, pe and era ministru al
Culturii nationale gi al Cultelor, memorii despre cari y'ana
amintit in ziva de 10 Decemvrie, la Academia Romana, i carora
nu li s'a dat nici 'An astazi cursul cuvenit,
5. Chestiunea grava ivit in legatura cu reclamatia D-lui
Episcop evangelic Wilhelm Slade], respectiv cu examenul de pe-
. dagogie al unor candidati germani la profesorat.
6. Studiul pedagogiei la Universitatea din Cluj-Sibiu gi che-
stiunea Laboratorului de pedagogie experimentala.
7. Seminarul pedagogic Gh. Lazar din Sibiu, si
8, Datoria pe care destinul a pus-o pe umerii generatiei de
astazi in legatura cu problema Transnistriei.
Daca socotiti ca in aceste probleme importante, cari pe mine
ma preocupa in mod permanent de timp indelungat i cu privire
la cari am, in parte, gi mari raspunderi oficiale, parerile mele ar
putea fi de vreun foks, va rog s binevoiti a ma incunogtiinta
pe calea pe care o yeti crede mai nimerita.
Pimiti, va rog, Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele
stime.
Sibi u, 7 Februarie 1942.

www.dacoromanica.ro
 127

Este adevarat ca d-1 ministru m'a chemat intr'o audienta,

in care ar fi urmat sa-i prezint, pe rand si in mod documentat,
problemele insirate mai sus, dar rezultatul a fost invers propor-
tional cu importanta chestiunilor cari ar fi urmat sa se discute.
Despre cea mai importanta dintre acestea n'am ajuns nici macar
Of pot spune un cuvant, ca de altfel si despre celelalte. Audienta,
de aproape dotia ore, s'a transformat intr'o simpla causerie spi-
rituala agreabila

Pentru a incheia acest capitol in legatura cu problema bise-

riceasca, trebue sa, mai adaug ca, desi in primele luni ale mini-
steriatului sail, I. P. a avut si un subsecretariat special pentru
culte si arte, dupa cateva luni titularul acestui subsecretariat a
fost inlturat, fr sa mai fie inlocuit cu altcineva. Dela acea data
si pana astazi, locul subsecretarului de stat 11 detine secretarul
general. Cat timp a functionat subsecretarul de stat, nu i s'a dat
nicio ocazie sa-gi arate programul de activitate. Ministrul insus
a anuntat in Sfantul Sinod, cu prilejul deschiderii sesiunii din 1942,
trei chestiuni importante", propuse de minister luminilor si des-
baterilor" membrilor inaltei corporatiuni.1 Dar, vai, toate aceste
trei chestiuni importante au fost retrase de catre insus ministrul,
care le inaintase, sub Insa5 semnatura sa. In fata opozitiei unora
dintre membrii Sfantului Sinod, ministrul a socotit ca este mai
bine s retracteze propunerile, pe cari dupa cum a marturisit-o
insusi unui ierarh, dela care detin acest amanunt, nici nu le
cetise inainte de a le fi prezentat inaltei irstante bisericesti

2. Din activitatea subsecretariatului cultelor si artelor

Situatia la Ministerul culturii nationale si al cultelor astazi
este, c are doi subsecretari la educatie si nici unul la culte
la arte.
Despre politica Subsecretariatului cultelor si artelor opinia
publica stie foarte putin. In lipsa altor informatiuni, pe cari ar fi
fost bine sa le gasim in Buletinul ministerului, retinem, ca docu-
ment, urmtorul articol publicat in N-rul 212 al ziarului Universut
din 1943 :

1) Cf. Momente solemne, pg. 170.

www.dacoromanica.ro
 128

Vizita d-lui ministru prof. L Petrovici la subsecretariatul de Stat

al cultelor $i artelor
D-1 ministru prof. I. Petrovici, insotit de directorii Micu pi
Cretu dela cabinetul d-sale, a %cut Marti o vizia la subsecreta-
riatul de Stat al cultelor i artelor, pentru a lua cunogintA per-
sonal de realizrile acute aici in timpul din urmA in ceea ce
privete renovarea localului i aranjarea expozitiei de arta pla-
stid i religioas6 ce urmeazA sa se inaugureze in curand.
D-sa a fost intmpirat de d-1 prof. Aurel Popa, secretar
general pentru culte i arte, de pr. ec. C. Moissiu, directorul cul-
telor, pr. dr. Olimp N. CAciul, inspector general qi d-1 E. Elefte-
rescu, director de cabinet.
D-1 ministru prof. I. Petrovici a vizitat sala cea mare a sub-
secretariatului de Stat al cultelor, in care este instalatA expozitia
de artA plastid i a dat mai multe sugestii i indicatii practice,
pentru ca estetica acestei sli s fie cat mai impecabild. De ase-
menea d-1 ministru prof. I. Petrovici a vjzitat birourile subsecre-
tariatului de Stat al cultelor, deopotriva de frumos decorate cu
tablouri, exprimnduli convingerea cl in conditiunile actuate
functionarii subsecretariatului de Stat al cultelor i artelor vor
putea lucra cu un ra:ndament i mai mare chestiunile ce le sunt
incredintate. Intretinndu-se cu functionarii din birouri, d-I mi-
nistru I. Petrovici s'a interesat de lucrarile curente i a dat indi-
catii de felul cum sA se lucreze pentru o cat mai multA econo-
misire de timp;
La plecare, d-1 ministru prof. I. Petrovici a multumit d-lui
secretar general prof. A. Popa pentru frumoasele realizAri ce s'au
infaptuit la subsecretariatul de Stat al cultelor i artelor, expri-
mandu-i satisfactia cA ordinea i curAtenia ce domnesc acum la
subsecretariatul de Stat al cultelor i artelor, alAturi de realizArile
pe care acest subsecretariat de Stat le-a %cut pentfu promovarea
stArilor de lucruri din bisericA, sunt actiuni demne de regimul
Marealului ConducAtor i de ideologia romneascA nour.
3. Programul subsecretarulut de stat
al ministerului culturii nationale
Imediat dupA declaratiile ministrului, buletinul ministerului
publicA programul de activitate al d-lui I. C. Petrescu, subsecre-
tarul de stat al Ministerului. D-sa schiteaza planul de lucru pentru
coala primarA in anul colar 1941/42, punandu-se pe punctul

www.dacoromanica.ro
 129

de plecare I nu reforma de legi, ci reforma sufletelor". Nu voiu

propune declara d-1 I. C. Petrescu d-lui Ministru al Cul-
turii Nationale niciun nou proiect de reform in sectorul care
mi s'a rezervat mie : primar, normal, seminarial si profesional.
Legile actuale nu ne impiedea sd realizam opera pe care d-1
Maresal I. Antonescu o asteapt dela scoala. Nu legi noi, ci spirit
nou de muncl" ... In primul rand se vor depune toate sforta-
rile pentru introducerea in scoala statului a unei noi metode de
educatie, care sa se inspire din dominanta psihologiei taranului,
care este munca lui ..."
Pentru realizarea acestei opere, care va lua proportii din
ce in ce mai mari, am socotit necesar sa creez, pe langa directia
invAtmantului primar un Consiliu de indrumare, care va lucra
sub directa mea supraveghere. In acest consiliu vor fi chemate
sa lucreze cele mai reprezentative personalitati ale corpului di-
dactic, cari au preocupari constante in domeniul scoalei primare
si ale vietii satului romanesc. Consiliul va lucra pe sectii, dupd
genul problemelor".
De incheiere ; 0 moralitate si o obiectivitate deplina, precum
si entuziasm in munca sunt virtutile pe call le cere epoca actual,
inceput de istorie nota pentru neamul nostril".
4. Programul subsecretarului de stat al
educaliei extrascolare si premilitare
Ian.' si ideile celui de al doilea subsecretar de stat al mini-
sterului, d-1 General Victor Iliescu, conduatorul efectiv si se pare
ca chiar autonom al Subsecretariatului de stat pentru educatia
extrascolar. si premilitara. Ele s'au publicat tot in ,Fcoala romd-
neascii, Nr. pe Septemvrie 1942, sub titlul : Educatia tineretului
(extrascolar si premilitar)". Subsecretaru) de Stat, general Iliescu
afirm a problema educatiei tineretului s'a solutionat la 1 lulie
1941, prin ultima lege de organizare- a Ministerului Culturii Na-
tionale" (pg. 17). Nevoia de propasire a Patriei zice el mai
departe ne porunceste a castiga cat mai repede timpul pierdut
prin incremenirea de secole a poporului nostru intr'un ritm oriental
al muncii, cu rezultate umile in contradictie cu calitatile biologice
ale neamului. Educatorii constienti de aceasta umbrire nationala,
trebue s creeze in tineret alt gandire, alibi simtire si alte deprinderi
in domeniul pauncii, transformandu-1 inteun val care s prefaca
de jos in sus i conceptia despre muncli, si felul prestarii ei in
9

www.dacoromanica.ro
 130

thate ramurile". D-sa preconizeaza in vederea acestei noi educatii,

o disciplina nouA, care trebue sa fie absoluta, deci flat discutie"..
Aceasta, fiindca specificul nostru rasial, cu individualismul exa-
gerat latin, nu se poate incadra in noua forma socialfi totalitar
gi deci autoritara, pe care Statul trebue s'o imbrace de aci inainte.
Ne trebuesc deprinderi disciplinare adanc inraclacinate de jos piincl
sus i chiar inasprite, pentruca numai asa vom reusi sa asiguram
existenta, dar mai ales propaOrea rapida a neamului",.
Vorbind de metodele educatiei, subsecretarul de stat al edu-
catiei este mult mai explicit decal seful departamentului culturii
nationale ; el spune categoric cl esenta metodelor noastre este
urmatoarea : nu ne preocupa decal realitAtile nationale, din ele
pompam atat indemnul de mandrie pentru bunurile biologice, cat
gi indarjirea de a inlatura sau starpi ceea ce ne pagubeste" (21).-
El vorbeste despre ogorul care este tineretul extrascolar si care,
pentru prima oar se desteleneste la noi in Ora unde, judecand
dupa primele semne, sperAm s obtinem rezultate foarte imbucu-
rAtoare". Se lucreaza ad, intr'un spirit cu totul altul cleat cel
de pana acum" (pag, 21) , . Intr'un an si jumatate s'au pus
bazele temeinice ale educatiei extrascolare" (22).
5. Programul secretarului general al ministerului
Inregistram, in continuare, ideile conducatoare ale secretarului
general al Ministerului, d-1 Napoleon N. Cretu, reprezintant
al generatiei dela 1922". D-1 N. N. Cretu considera scoala de
astazi ca scoala de razboiu", asa ii i intituleaza articolul-
program, din care retinem urmatoarele pasagii :
Mai intai o schimbare de mentalitate, adeca pArasirea men-
talitAtii obisnuite, de cazuri normale, i adaptarea prin consimtire
adanca si intensa, papa la adevArata traire" a spiritului de
rAzboiu" ... (13.) Razboiul trebue sa intre cat mai mult ca o
realitate vie si pilduitoare in viata intima a scoalei , .. Mai mult
practicism infuzat intregului invatamant, cu favorizarea tuturor
indeletnicirilor utile astazi, ca : lucrul manual, cunoasterea motoa-
relor, conducerea automobilelor, cursuri de sbor cu planoare
etc." (15.)
Cred a este locul sA citam i urmatoarele cuvinte ale d-lui
N. N. Cretu, tiparite sub propria semnatura, sub titlul Ofensiva
in jungla", in gazeta Romeinia Viitoare, 1 carei primredactor este,
D-1 N. N. Cretu vorbeste despre existenta unei jungle romanesti"

www.dacoromanica.ro
 131

pe care o caracterizeaza in urmatoarele cuvinte : Jung la roma-

neasca are toate perfidiile, laqittile qi desgustatoarele mici pri-
mejdii inmiite ale junglei extrem orientale. Jung la romaneascii nu
e in codrii mareti i de veacuri prieteni tutelari, nici in viroage
de munti cu primejdii kale i sfidari semete ; tri nici in apele
limpezi cari se involburi peste stand cu vadita cerbicie. Jungla
romaneasca este in suflete, in viata publica, in realitatea pe care
o &Aim i pe care o ascunde abia aureola zilelor mari in care
pgsim cu pa0 mici de netrebnicie. Caci, ce este altceva cleat
jungla, arena de forte perverse i incletare de viclenie i forta
brutala acolo unde prietenia este de cele mai multe oH cutit
care lovete pe la spate, unde carnaraderia e inteleasa ca o in-
gaduinta de complicitati degradante, unde cutieintul dat inseamna
o ipoteca asupra credulitatii celui onest, cinstea masca intere-
sului egoist, afirmarea de principii reclama pentru licitatii de
contiinta, politica arta de a hmela pe altii, cultura lustru,
sacrificiul minciuna, patriotismul spurcarea cu apa vie din
care un neam vrea sa.-0 adape puterile fiintei sale trudite. Jungla
romaneasch, fara maretia fortelor elementare ale naturii, mocirla
cu scorpioni i erpi, frA curaj i eroism, tiganiada care necin-
stete vremurile marete pe care le traim."
6. Programul directorulul general al inviitgrngntului secundar
Continugm cu fixarea de pozitie a d-lui C Gerota, directorul
invtmantului secundar, aa cum o gasim in articolul $coala i
educatia tineretului (qc. rom. pag. 16-17) :
Educatia se poate chtiga i in coal printr'un program
de estetica. colara, la care copilul sa contribuie spontan, voios
1 cu multa placere, ridicandu-1 deasupra vietii reale printr'o emotie
artistica ce-i ajuta s cunoasca realitatea in alt chip, decal prin
procesul obinuit de cunoatere . Ceea ce intereseaza ste par-
ticiparea tuturor elevilor i a tuturor profesorilor la o infratire in
munc in sfera artei superioare. Omul prin arta se multiplica, ii
intensifica energiile, ii recapat optimismul vital. Trairea estetica.
este o necesitate vital, aproape ca i miqcarea, jocul, munca . . ."
Baudelaire spunea ca mice om sanatos se poate lipsi de man-
care dou zile, dar de poezie niciodata Acelai rol pe care-I
au reconfortantele fizice pentru organism, il an placerile estetice
pentru viata sufleteasca Un popor nu traeqte fericit nici numal
9*

www.dacoromanica.ro
 132

cu tehnicieni, nici numai cu birocrati, nici numai cu cArturari,

clac nu pot radia o spiritualitate nota, o umanitate calcIA i ge-
neroasA.... IatA de ce educatia esteticA intregeste instructia i dA
copilului un ideal de viata, bazat pe notiunea de frumos ce im-
plicA i ideea de moral, punAndu-1 intr'un plan de viat spiritual
idealist, care s fie incoronarea tuturor energiilor noastre creatoare"
7. .A titudinea unui inspector general al Invatarnantului
In acelasi numAr in care direaorul general al invAtAmntului
secundar stabileste o conceptie esteticA a educatiei, plecnd dela
Baudelaire, inspectorul general N. I. Rusu, in studiul sau Lite-
ratura romcind in coala secundare scrie, printre altele : Pre-
zentarea lui Alecsandri pe latura esteticului pur inseamna nu
numai o deformare a perspectivei istorice i o diminuare cu nimic
meritat a acestei minunate figuri literare a trecutului nostru, ci
inseamnA inainte de toate devalorizarea coeficientului educator,
pe care-1 dorim .impregnat in mod necesar i puternic in dina-
mica oricdrui material de ctudiu , Asa cred cA s'au ridicat ge-
neratiile de astlzi cu o categoricA vointa de negare a trecutului
vAzut fArA valoare i semnificatie, cu o exageratl afirmare a per-
sonalitatii proprii i cu o hotArit energie de separare ireducti-
bilA intre douA lumi intre cari atatea si athtea punti au fost prA-
busite". In fata unor asemenea constatAri, o revizuire din te-
melie a organizarii scolare este necesarA. $coala nu ne-a dat
nicio pregatire Intelegem poate *fa la un loc, aceastA deli-
cienta didacticA : Apusul cultural a fost mirajul ce ne-a atras.
Pentru Apus, pentru metodele si conceptiile lui am uitat existenta
noastrA in RAsArit i aiurea ..."
Estetica ? Cine vrea s creada in puterea natiunii, trebue
sa cunoas aceastA natiune in intregime pn la limitele ei de
vitalitate i creativitate. Cad, este cel putin nepotrivit, dacA nu
grotesc, ca un neam intreg sa-si insuseascA marsul simbolic al lui
A. Muresan, iar scoala, educatoarea nationala, sa ignoreze complet
pe autor" (pg. 26).
8. Babilonie culturala i pedagogica
Am insirat aci o serie de marturisiri fAcute chiar la in-
ceputul ministeriatului actual, de cdtre diferitii factori de con-
ducere ai invAtAmntului i ai educatiei, cu scopul de a evi-
dentia ideile oamenilor cari au luat rAspunderea pentru crma
scoalelor intr'un moment deosebit de important al istoriei noastre.

www.dacoromanica.ro
 133

Din aceastA insirare s'a putut vedea o totall lipsA a unei idei
centrale puternice, 'care s fie ca o stea polarA pentru intreaga
culturA. DimpotrivA din cele expuse vedem un minister in care
se intAlnesc in acelasi moment cele mai contradictorii idei cu pri-
vire la problemele fundamentale ale culturii si ale educatiei.

9. 0 noun luare de pozifie a ministrului I. Petrovici

Contintam a spicui, tot din ..5'coala romneascii, unele de-
claratii programatice ale conducAtorilor ministerului, facute mai
tarzfu, in diferite ocaziuni.
DAm mai intai urmatoarele rfinduri din cuvntarea cu care
a deschis cursurile profesorilor secundari, tinute in vara anului
1942, la Carnpulung, insusi d-1 ministru I, P.. InvAtamantul se-
cundar are obligatia de a face opera educativA, procurand tanA-
rului o conceptie sdnAtoasd asupra vietii. Aceasta. conceptie despre
viatA, scoala secundarA n'a procurat-o pa.nd in momentul de fatA.
Pentru ce ? PentrucA instructia in scoala secundarl se dAdea sub
forma unui bazar de cunostinte risipite. Or, o conceptie sAnA-
toasd despre viatA implied o cunostintA de ansamblu, coherentA
si unitarA. Aceastal cunostinta de ansamblu este ca o piramid, a
cArei bald o constituie cunoasterea stiintificd, al carei mijloc II
alcAtueste interpretarea filosoficA a stiintei, iar vArful ii formeazA
eredinta in existenta celor nevAzute i atotputerQicia legilor morale.
In anul 1926, cand pentru intaia data mi s'a incredintat
ministerul educatiei nationale, am venit cu aceastA idee organi-
zarea unitarA a cunostintelor din scoala secundard, coordonarea
cunostintelor kiintifice intr'un ansamblu unitar, i legarea lor cul-
minantd cu idealurile de frumos si bine.
In acek scop am preconizat atunci pentru invdtamantul
secundar un rol deosebit invAtAmntului filosofic.
InvAfArnntul filosofic avea tocrnai menirea sA coordoneze
cunostintele stiintifice i sa faca punte intre cunostinte si idealu-
rile superioare ale sufletului omenesc.
AceastA reformA pe care voiam s'o fac in invAtamnt, n'a
fost inteleasA. N'a fost inteleasa, as putea sa. spun, mai de nimeni.
M'au combAtut oamenii de stiintA, m'au combAtut reprezentantii
religiei, m'au combAtut panA i unii din colegii mei, reprezentantii
filosofiei.

www.dacoromanica.ro
 134

Am ramas aproape singur i, cu toate acestea, doamnelor i

domnilor, in momentul acela am avut i ma laud pentru aceasta
o viziune adnca si exacta a realitatii.
Era momentul, era cum se spune in mod obisnuit
ceasul al unsprezecelea, and trebuia sa se creeze in scoala se-
cundara posibilitatea ca absolventii sa ias a. cu o conceptie de via%
sanatoasa, desinteresata i idealist.
Am fost impiedecat sa-mi fac aceasta reforma.
Nevoia unei astfel de conceptii in sufletul tineretului era asa
de mare, inct dac n'am facut-o prin scoala, au facut-o altii
inafar de scoal.
Si, in loc s avem ceea ce am preconizat eu, anume o
conceptie de viata cu baz tiintific, cu transitie filosofica i cu
un varf de credint idealist in atotputernicia legilor morale, am
avut, ceea ce stim cu totii: o conceptie de viata desfacuta de
stiinta, o religie fr bunatate si mil. un crestinism desfacut de
orice moral&
Aceasta opera trebue reluata. Trebue reluata in sensul ca
scoala secundara va trebui sa procure sufletului tineresc, incre-
dintat manilor ei, conceptia in care se leaga stiinta cu idealul, in
care cunoasterea adevarului conduce pe o cale lina si &easel,
la frumos si la bine.
Fara acest ideal de frumos si de bine, virtutile cele mai
viguroase devin iluzorii si nu-si produc rezultatele ..."
Cred ca nu este greu sa desvoltam in sufletul tnarului
aceasta dragoste de frumos si de bine, sag facem s. vibreze
pentru aceste idealuri superioare ..."
Nu e momentul sa va intretin acum asupra mijloacelor prac-
tice prin care, dui:4 credinta mea, pot s fie promovate in sufletul
tineretului dragostea de frumos i dragostea de bine. In parte
cunoasteti parerile mele din instructiunile, fragmentare de altfel,
pe care le-am dat in cursul anului expirat A putea sa le com-
pletez astazi, dar nu o fac pentru motivul urmator : nu vreau sa
incepeti lucrarile D-voastra sub apasarea unor idei preconcepute.
Desbaterile D-voastra. i concluzia la care yeti ajunge trebue s
fie incheierea unor experiente neinfiuentate de parerile nimanui." ')
9 Vezi: $coala romemeascii, Buletinul Ministerului Culturii Nationale,
1942, Septemvrie pg. 5-7.

www.dacoromanica.ro
 135

Drept completare a ideii exprimate la Campulung, retinem

zaci si urmgtoarele randuri din studiul Psihologia viirstelor, publicat
in Fulguratii filosofice gi literare (pg. 97) : De sigur, era nevoia
de o discipling, care sg procure sufletului o nobilg conceptie de
viatg, dar aceasta nu cu delgsarea studiului, ci cu concursul sgu
activ ; nu ca surogat al invAtAturii, ci ca o incununare a ei. Este
ceea ce am volt sg incerc, izbindu-mg de rezistenta mioapg a
multora, in timpul cand mi se incredintase Ministerul Instructiunii,
acum vreo 14-15 ani".
10. Intre educatia romaneasc ii. ai cea german
Este necesar de retinut cg. in timp ce ministrul culturii na-
tionale al Rornaniei nu cguta sg defineascA prin nimic nici con-
tinutul binelui si al frumosului urnagrit de educatia care-i trebue
tineretului roman de astgzi, nici mijloacele, cari trebuesc puse in
serviciul acestora, la aceleasi cursuri dela Campulung, consilierul
ministerial al Germaniei, d-1 A. Freysold, in comunicarea sa a
subliniat mereu caracterul national expres pe care trebue sa.-1
aibg educatia tineretului. Vorbind despre culturg, d-1 Freysold pre-
ciza cA acedsta este un act originar al vietii sociale, subordonat
comunitatii". Mai mult chiar, cultura este o functiune etnicA si
de rasg" (0. c., pg. 9).
11. O nouK *coalit romaneasciim
Cursurile dela Campulung, despre cari n'am aflat s se fi
,publicat pang acum vreo dare de seamg substantialg, au avut
doug consecinte practice : 1) in cadrul Ministerului- s'a organizat
un Oficiu al educatiei tineretului (secundar), condus direct de secre-
tarul general N. N. Cretu si 2) acest oficiu a publicat in curand
o serie de Instructiuni relative la educalia tineretului.

Inteo conferintA tinutg la Radio, in ziva de 9 Noemvrie 1940,

d-1 secretar general a arAtat cum vede Ministerul Culturii pro-
blema educatiei tineretului". Departe de a se mentine in cadrele
binelui si al frumosului, sau de a se limita la o conceptie de viatA
idealistA, dupg reteta dela Campulung a ministrului, secretarul
general N. Cretu tine sg afirme cg ministerul vede problema in
modul urmgtor : Toate aijile, toate sfortgrile, toate gandurile si
loate faptele noastre trebue inchinate totdeauna WILL iar azi, cu

www.dacoromanica.ro
 136

deosebire, vointei de a smulge victoria" . , . Ministerul Culturii

pretinde sl ia fiintA o viata nouA in scoala romneasce. In acest
scop se prevld pentru scoala secundarA o serie de activitAti edu-
cative ... AceastA laturA a educatiei devine cel putin egala de
aici incolo, cu latura instructiei propriu zise" ($c. rom. Nr. 8 9,
pg. 12 si 16).
12. Tineretut extra*cotar 1 premilifar
In acelasi numAr al buletinului ministerului, in care s'a pu-
blicat conferinta de mai sus a secretarului general al Ministerului
Culturii nationale", a aprut si un studiu al secretarului general
al educatiei extrascolare", d-1 colonel $t. Gorciu, intifulat: Tine-
retul extravolar si prenzilitar . . . Retinem din acest articol urmA-
toarele rnduri : Infiintarea Subsecretariatului de stat al educatiei
extrascolare pune publicului romnesc o problemA importantA si
cu totul nouA : educatia tineretului extrascolar. AceastA problema
este aproape necunoscutA, pentrucA foarte multA lume se intreabA
dacA existA un tineret extrascolar, deoarece obligativitatea invAtA-
mAntului primar si a cursului complimentar exclude existenta unui
asemenea tineret. $i, totusi, tineret extrascolar exista si, spre
marea mirare a celor ce nu cred in existenta lui, el este foarte
numeros" ... Dac panA acum n'am inregistrat o catastrof na-
tionala din cauza pArAsirii complete si vinovate a acestui tineret,
aceasta o datorAm numai fondului sufletesc, absolut sAnAtos, al
neamului nostru.
DupA 1918, cand asupra omenirii, si in special asupra
Europei, au inceput sA batA atAtea vanturi potrivnice ordinei so-
ciale, cAnd a inceput acea supralicitare de fericire a lumii prin
teoriile ce se vanturau in vAzul i auzul tuturor, ceea ce nu ne-a
dus la prAbusirea totalA, a fost rezistenta acestui fond sAnAtos al
natiei. 0 bunA parte a tineretului si a cetatenilor a rezistat, a
respins ideile si a refuzat sl ia parte la actiunile la care era in-
demnat. Dar nu putem conta la infinit pe rezistenta acestui fond,
AceastA desinteresare nu e permisA azi, cnd vAnturile au devenit
furtuni, i cnd noua ordine european cere neamurilor cari vor
sA trAeasc, cea mai desAvArsitA unitate sufleteascA, cea mai ho-
tArit i drzA putere de muna si de luptA."
Secretarul general St. Gorciu iiromite c intr'o serie de
articole pe cari le va da, va arAta cu de-a-mAnuntul chipul in care

www.dacoromanica.ro
 137

Subsecretariatul de stat al educatiei extrascolare a pus in aplicare-

ideile enuntate mai sus, dar articolele promise n'au aparut
pana astazi. Cel putin nu, in $coala romdneascd.
13. Contra falsei Intellegeri a culturii
Trebue sA retinem 1i expunerea facuta de subsecretarul de
stat I. C Petrescu, in fata Consiliului de indrumare al inspecto-
rilor din invatamntul primar, normal, seminarial i profesional,
privitoare la reforma invatamantului practic i profesional (pu-
blicata in $coala romdneascd, IulieAugust 1942, pag. 25-35).
Autorul semnaleaza dela inceput spiritul nou, pe care condu-
cerea ministerului, in frunte cu d-1 ministru Petrovici, incearca
sa-1 introduca in acest sector" (al invatamntului din categoriile
amintite).
Ca o not/ caracteristica a expunerii, relevam ca aceasta nu
s'a facut in prezenta titularului departamentului si nici in spiritul
ideilor lui. In cursul expunerii nu se face niciodata amintire de
directivele ministrului, ci exclusiv de acelea ale Conducatorului
Statului, d-1 maresal I. Antonescu (amintit, aproape ostentativ, de
nu mai putin de nou orib si ale presedintelui ad interim, d-1
prof. M. Antonescu. Expunerea, lipsit de frazeologia care ea-
racterizeaz alte manifestri de acest soiu, e sobra, substantial
ai concreta. Noua reforma a invatamntului practic nu se va
croi, ca pana acum, in lumina unor vagi idealuri umanitare", ci
ea va raspunde in chip organic idealurilor de viata nationala".
In loc ca ea si fie rezultatul eforturilor rationale si a contribu-
tiilor de imaginatie sau imitatia unor sisteme straine, va trebui s
raspunda glasului pamantului si al natiunii romane". Autorul so-
coteste ca momentul de azi e hotaritor pentru alcatuirea unei
reforme scolare care s raspunda nevoilor natiunii noastre" . . .
0 transformare si in scop, si in programa, si in spirit funda-
mentala, se impune cu necesitate . Spiritul cel nou i romanesc
va alunga el insusi spiritul strain introdus decenii de-a-randul in
atmosfera scoalelor noastre." Autorul tine s constate anomalia
care caracterizeaza organizarea intregului nostru invatanint : toate
scoalele sunt orientate in vederea invatamantului superior" ...
Febra culturii generale se manifesta peste tot, cu aceeaFi inten-
sitate Eroarea de conceptie in organizarea scoalelor provine
si din falsa infelegere a &Wand de culturd. Cultura nu sti in

www.dacoromanica.ro
 138

cantitatea de cunostinte, ci in putrea. pe care acestea o dau

comului." Alatuirea noii programe trebue sl se facA. intr'o gao-
dire realiste (pag. 34).
Nu insistAm mai cu de-a-mnuntul asupra expunerii bogate
minutioase, pe care am tinut s'o relevAm numai pentru a pune
In luminA faptul el diferitele sectoare" ale Ministerului lucreazi
nu numai independent unele de altele, fAr1 nicio inraurire a
sefului departamentului, ci pe linii direct contrare.
Pentru caracterizarea si mai apropiatA a ideologiei peda-
gogice a lui I. P., vom mai .retinea cAteva mrturisiri caracteri-
stice, fAcute cu anumite ocazii festive, in cursul ministeriatului sAu.
Corneille si Pascal
14. In loe de Gh. Lazgr
In cuvantarea tinuta la Sibiu, in Aprilie 1943, cu prilejul des-
chiderii congresului Asociatiei profesorilor secundari, I. P. uitAnd
a se &este in tara lui Gheorghe Lazar, adecA in chiar locali-
latea in care acesta a invAtat carte, ca elev de liceu, si in care
a functional, apoi, timp de peste cinci ani, ca profesor la scoala
de preotie,2) s'a referit numai la autori francezi, ca B. Pascal si
Corneille. Si, uitand a se aflA in cel mai de seam centru reli-
gios al Ardealului, a formulat adev4rul cA cunoasterea de sine,
cunoasterea limitelor noastre, este inceputul intelepciunii", nestiind
probabil c biserica crestin sustine cl inceputul intelepciunii
este frica de Dumnezeu",2)
1) Mai tarziu, la serbarea dela Academia teologica din Sibiu, I. P. a de-
claret ca n'a stiut pana ad cal Gh. Lazar a fost profesor la Sibiu. Am aflat
spunea d'ansul din cuvantarea I. P. S. S. mitropolitul Man unele lucruri
noi privitoare la trecutul Academiei Andreiane. N'am stiut pana astazi rolul
pe care 1-a avut Gh. Lazar la initierea (!) acestei Acadernii" (Vezi .Scoala ro-
mdneascii, Nr. 7-8, 1943, pg, 488).
Trebue sa relevalm ca in Telegraful Roman din Sibiu ..textul cuvntarii
s'a publicat cu anumite schimbari foarte caracteristice. Astfel, pentru a acoperi
penibila marturisire a ministrului, ca n'a stiut pan acum ce-a fost Gh. Lazar
pentru scoala de teologie din Sibiu, raportorul orgauului ruitropoliei sibiene
a publicat pasagiul respectiv astfel : Am urmarit cu interes cuvantarea I. P.
S. mitropolit Nicolae, care a scos in relief multe lucruri insemnate privitoare la
trecutul Academiei Andreiane. Cu deosebire ma bucur ca mi s'a rememorat
faptul ca Gh. Lazar a avut un rol atat de fundamental la originea Academiei
teologice din Sibiu" (T. R. Nr. 22 din 1943).
2) $coala romneascd, !tithe 1943, pg. 406.

www.dacoromanica.ro
 139

15. Teologia mai presus de filosofie I

Cercetand evolutia ideilor filosofice ale lui I. P. constatam
ci de vreun deceniu i jun:Mate incoace el se declara, adeseori,
in mod favorabil pentru religie. Ar fi interesant s se arate in
mod documentat motivele cari au determinat aceast simpatie,
exprimata uneori foarte pe fata, pentru ca alteori s ia, totusi,
gi atitudini cu totul rezervate i contradictorii. Am aratat la alt
loc contrazicerile in cari se pune in aceasti privint. Retinem
aici pozitia extrem de fayorabila fata de teologie, pozitie da-
torit faptului ca cuvintele de mai jos au fost rostite la o ser-
bare in cadrul Academiei teologice din Sibiu, prezidata de I.
P. S. mitropolit Nicolae Man. Gratie acestei imprejurari I. P.
considera studiile teologice drept cel mai nobil mijloc pentru
promovarea idealismului. Din acest punct de vedere nu este o
disciplina mai inrudit cu filosofia decat teologia. As zice ca exista
pe foarte multe planuri o suprapunere completa intre teologie
filosofie Ca si teologia, filosofia merge dincolo de lumea fap-
telor periodice . Misiunea filosofiei este paralell cu a teologiei.
Mai ramane totusi o deosebire, care reda teologiei un domeniu
pe care filosofia nu-1 poate explica. Filosofia poate inteadevar s
se ridice pan la inaltimea tronului.divin, ca s arate posibilitatea
sau certitudinea unei cauze a lumii. Filosofia poate sa ajunga si
a ajuns de fapt la notiunea de Dumnezeu. Este insA ceva ce ea
nu poate. Ea poate dovedi c Dumnezeu exist, dar ea nu are
mijloacele pentru a ne invata dragostea de Dumnezeu. Aceasta
a fost exclusiv misiunea de totdeauna a teologiei i aceasta este
misiunea ei de astAzi, cAci niciodata omul n'a fost mai departe
de caile Domnului decat astAzi Teologia are misiunea sA con-
tribue la desvoltarea acelei parti din fiinta omului care a ramas
cu mult inapoia progreselor sale materiale : viata sufleteasca .
Astazi nu putem decal sa deplangem inapoiarea sa sufleteasca.
Teologia are astdzi cea mai mare misiune, ceici ea are rolul de a
ridica viata sufleteascei a omenirii cu o treaptd mai sus, resta-
bilind echilibrul intre progresul tehnic si cel spiritual." (Telegraful
Roman, Nr. 22 din 30 Mai 1943.)
Daca este asa, atunci de ce I. P. nu-i da religiei rolul prin-
cipal in educatie si in viata ? De ce filosofia mult mai nepu-
tincioasa decal teologia se imbulzeste mereu in randul fatal ?
$i de ce I. P., chiar in discursul slu de mai sus, il degradeaza

www.dacoromanica.ro
 140

pe distinsul rector al Academiei teologice din Sibiu, Dr. Dumitru

Stniloae, la rangul de simplu filosof ? Scrierile sale zice I. P.
imi dau dreptul sa-1 revendic pentru filosofie." Este aceasta
o distinctie ? Dupa importanta cea mare pe care i-o acord teo-
logiei in raport cu filosofia, filosoful este doar mai putin decat
teologul.
16. Cel mai fundamental ideal educativ desinteresarea
Cautand cu orice pret sa fie original, I. P. risca, adeseori,
in chestiuni mari, opinii care sunt departe de a putea fi socotite
nimerite. 0 astfel de opinie este cea lansata cu prilejul inaugu-
rarii cursurilor de vara pentru educatia tineretului roman, tinute
in vara anului curent la Ramnicul-Valcii. Iata in ce chip curios
stabileste I. P. idealul ultim al educatiei. Fara a intra intr'o dis-
cutie amanuntita asupra idealului educatiei, ne multumim s con-
statam a definitia ministrului confunda atmosfera sau starea de
spirit care trebue s insoteasca educatia, cu idealul ultim al
acesteia.
Iata definitia originala" a lui I. P. :
Pentru vremuri pacifice o tara ii poate afirma dreptul Ia
existent pe temeiuri mai putine. Daca poporul este in deajuns de
omogen, sufleteste si are zapise suficiente pentru stapnirea teri-
toriului propriu, dreptul suveranitatii nationale e stabilit. Pentru
vremuri mai tulburi, cum sunt cele de astazi, dreptul de existenta
al unui popor nu se poate stabili numai pe aceste temeiuri. 0
natie trebue pe deasupra sa iasa din comun, sa nu se margi-
neasc a imprumuta bunuri spirituale dela altii, ci trebue la randul
sau s creeze.
Ei bine, o conditie esentiala pentru creatie este desintere-
sarea. Sa-mi dati voie deci sa stabilesc cel dintai si cel mai fun-
damental ideal educativ : sa cream in sufletul tinerOului dispozitia
desinteresirii".
17. Schopenhauer, orgoliul i vanitatea
Egoismul mi poate sa creeze nimic bun. Toate creatiu-
nile de valoare pornesc dela druirea generoasa a propriei per-
soane ... Evident, au fost filosofi care au sustinut ca chiar unii
oameni care se druesc pe ei Inii, o fac tot din egoism, o fac
din vanitate ca sA obtie lauda obsteasca. Un filantrop o face tot

www.dacoromanica.ro
 141

<lin egoism, ca lumea sa-1 laude. Prin urmare, este la mijloc un

_act de vanitate i vanitatea in genere este o insusire care nu se
bucura de prea mare pretuire i evlavie. Schopenhauer spunea :
eu sunt orgolios, dar nu sunt vanitos. Orgolios inseamn .a cauta
aprobarea proprie, pe cand vanitos a cauta aprobarea celorlalti.
Recunosc ca Schopenhauer are dreptate inteo privinta, dar nu
in totul. Omul care cauta numai aprobarea sa, este un om care
rar se darueste pe sine altora. Dimpotriva, acela care umbid dupa
lauda altor oameni face uh pas mai departe catre altruism. Eu
consider, de multe ori, vanitatea ca o treapt de transitie catre
altruism si generozitate.
Cad trebue sa fac o mare deosebire intre egoistul care din
vanitate Ii da toata averea i egoistul care strange totul pentru
sine si nu da altora nimic. Aceasta desinteresare este, precum
spunedm, conditiunea de cdpetenie a creatiei. In acelasi timp desin-
teresarea mai este si o conditiune esentiala a altor insusiri indis-
pensabile pentru a ne mentine viata noastra nationala i anume
disciplina". Fara desinteresare nu exista disciplin. In disciplina
colectiva trebue s te uiti pe tine insuti. Este nevoie de desinte-
resare, ca sa stabilim o disciplina sociala indispensabila vietii noa-
stre ca natiune.
Idealul ultim al educatiei tineretului nostru trebue s fie
desvoltarea si promovarea desinteresarii".
18. In bac cle armunie cu stiintele naturale,
subordonarea lor fa% de fdosofie
Cum sa face si cum se ajunge la acest rezultat ? Inteo mica
masura se poate ajunge i pe calea instructieL Instructia, binein-
teles, sA fie condusa i dirijata in acest scop. In ce fel trebue
facut instructia in scoala pentru trasarea i desvoltarea acestor
esentiale insusiri ? Trebue ca in scoala secundara, cad aici se
formeaza omul (I) istoria, literatura si toate culminand cu disci-
plina filosofiei, disciplin care ajutd sufletului omenesc de a
se depasi pe sine 1) si de a-si lega existenta pamanteasca de idea-
lurile nevazute pe care le cultiva biserica2) s predomine asupra
ltiintelor naturii" ( ! ! ).
Prin criticismul realist si prin rationalism! (N. A.)
2) Era de lard la inatigurarea cursurilor si I. P. S. mitropolit al Olte-
niei. (N. A.)

www.dacoromanica.ro
 142

19. Separarea instrucjiei de educatle

Instructia poate si te faca sa pretuesti desinteresarea, edu-
cacia este cea prin care faci exercitiul desinteresarii, Toate aceste-
virtuti trebuesc exercitate i aceasta nu este opera instructiei, ci
este opera educatiei".
elogiul inculturii.
20. Dup0 elogiul vanitiftii
Dela Schopenhauer, la Lascr Catargiu
In tot cazul, ceea ce doresc i astept dela D-voastra este
s faceti discutiuni cu caracter practic, iar nu formulari de prin-
cipii generale. Aceasta sa se faca cat mai putin posibil. Rolul
D-Voastra este sa faceti discutiuni practice. Romania antebelica
a avut un mare om de stat pe care il chema Lascar Catargiu.
Acest boier moldovean din judetul Covurlui, era un om incult,
dar cu un adanc bun simt, am zice mai de grab& un shut practic
al realitatii, Acest Lascar Catargiu de Cate oH asista la discu-
Vile in Parlament si asculta pretentioasele formulari de principii,
se scula i raspundea deputatilor cu aceste vorbe invariabile,
rostite cu cel mai autentic limbaj moldovenesc : Aiastea sunt
generalitati". Daca spiritul lui Lascar Catargiu s'a coborit in mij-
locul D-voastra, sa. nu fie de loc ispitit sa repete in aceast adu-
nare serioas, dela care se asteapta rezultate pentru binele nea-
mului nostru, fraza pe care o spunea in parlamentul tuturor
desertaciunilor." (Curentul, 25 Iulie 1943.)
21. Legi noi de adaptare
Revenind asupra punctelor de plecare ale ministrului I. P.
vom face urmatoarele reflexii.
I. P. preconiza legi organice noi, adaptate la realitatile
romanesti i europene".
0 asemena conceptie o socotim fundamental gresita.
Nu de legi organice noi" era nevoie la 1942, dupa zeci ai
sute de legi noi, ci de o !ege organica, una singura, serios
studiata de o corporatie anume instituita i asezata asa, incat sa
nu mai trebuie O. fie schimbata foarte multa vreme. Aceasta lege nu
trebuia sa fie adaptatd la realittile romanesti, ci ea trebuia sa
porneascd dela marea realitate care este neamul romanesc, in-
torcandu-se spre aceasta realitate, spre a o influenta in mod si
in grad optim.

www.dacoromanica.ro
 143

Nu este vorba aici de o simpla nue*, ci de o deosebire

esentiala. A adapta un lucru la ceva, este una, i a porni dela
un lucru, este cu totul altceva.
Dupa conceptia lui I. P., pe care am mai relevat-o i cu
alte ocazii, culture poporului roman trebue sa se adapteze la
culture general-umana, cu ajutorul careia el se va ridica la ni-
velul altor popoare. Dupa parerea mea, poporul roman trebue
sg.pi eiba culture sa proprie, care, la randul ei, si imboga-
teasca cu ceva nou culture) general-umana. Adaptarea este co-
piare, imitatie, potrivire, ori, culture trebue sA fie creatie
proprie, prin afirmarea specificului national, feta de care I. P.
dupa cum am vzut la alt loc se mentine in rezerva si in
echivoc.
Tot astfel stA chestiunea i cu adaptarea la realitatile europene.
Noi nu mai suntem astazi un popor minor, ca sa ne adaptra
mereu la Europa ; noi suntem o parte constitutiva constient a
acesteia. Noi nu vrem sa ne adaptam la o Europa oarecare, fau-
rita de altii ; noi vrem o Europa la a carei cristalizare sa avem
i noi un cuvant de spus i o parte de contributie.
Prea mult abuz s'a facut de aptitudinea Romanilor de a
se adapta repede la culturile straine, de a invata usor
orice limba culla. si de a o intrebuinta, cu i fdra rost, de a
strabate in lung si 'n lat toate tarile culte" ale Europei, privind
in acelasi timp frumusetile i realitatile propriei tari numai din
fereastra Express-Orientului. Este timpul sA lasam la o parte
adaptarile i sA ne afirmarn prin noi insine.
De aceea, repet, mat inscriu categoric impotriva formulei de
adaptare: a ministrului I. P., pe care o socotesc nu numai ca
grefalit ci ca o nenorocire pentru poporul nostru.

22. Legea invatamiintului superior

Condus de asemenea conceptie, ca cea amintita, I. P.' in
loc sa caute a face o singura lege organica a intregului invatamant
de toate gradele si categoriile, s'a apucat sa feel legi speciale, la
intamplare. Renuntand la o lege menita a aseza invatamantul de
temelie, care este cel primar, pe noi baze, din cauza con-
ceptiei diferite a subsecretarului de stet I. C. Petrescu, I. P.
s'a grabit sa fad. o noua lege a invatamantului- superior.

www.dacoromanica.ro
 144

SA vedem ee I-a determinat la aceasta. 0 spune insuoi, in

-rapotul sAu cAtre ConducAtorul Statului : In momentul de fatA,
acest invAtAmant in tara noastrA nu e crmuit de o lege, fie &Ansa
oricht de invechitA, ci de un amalgam de /egi, promulgate succesiv,
abrogate in parte, dar llsate partial in fiint. Ne aflam deci sub
imperiul unei babilonii, in orice caz suntem condu0 in prezent
in acest domeniu de un mozaic de dispozitii, cari n'au legatura
organica oi produc o permanentA cdrifuziune," Cu cteva alineate
mai tfirziu, autorul vorbeote din nou de babilonia" oi de con-
fuzia" care trebue s inceteze cal mai curnd. Ba, pentru zugra-
virea oi mai fidelA a situatid, mai adauga i cuvntul haos la
cele cloud de 'Ana. ad.
In alcAtuirea noii legi, ministrul s'a folosit in special de ante-
proiectul intocmit in vara anului 1941 (deci tot sub actuala gu-
vernare !), la care a luat parte oi autorul noii legi. Era natural
ca, mai ales contributiile proprii din acest anteproiect sA fie ex-
trase i utilizate, fAr a nesocoti de sigur i unele (!) contributii
ale altora."
In raportul cAtre ConducAtorul Statului nu gasim nicio cri-
ticA adusl neajunsurilor invAtAm'Antului superior, ca atare, ne-
ajunsuri cari ar trebui inlAturate prin noua lege.
In realitate, legea mi se ocupl de invatAmntul superior,
.ci aproape exclusiv numai de organizarea i functionarea apara-
tului didactic, administrativ i disciplinar al ocolilor superioare.
Autoriil afirml, ce e drept, cA legea porneote de sigur dela prin-
cipii lAmurite in ce priveste misiunile invAtAmntului superior,
insA majoritatea dispozitiilor sale se intemeiazA pe experientA si
este scoasA din realitati."
Nu vom cerceta aceastA lege in totalitatea dispozitiilor ei,
ci ne vom opri numai la ideile ei conducAtoare.
Mai intAiu de toate, legea prezentA inglobeaza intr'o singura
unitate patru categorii de ocoli superioare : 1. Universitatile ; 2.
Politehnicele ; 3. Academiile de comert1); oi 4. Scoalele superioare
speciale : ocoala de arhivisticA, ocoalele superioare de ante') oi
ocoala superioar de educatie fizicA.
1) Cele de Agronomie au fost inglobate in Politehnice.
2) La art. 4 este amintit Conservatorul din Cluj-Sibiu, care nu existA.
Conservatorul din Cluj s'a refugiat la Timisoara.

www.dacoromanica.ro
 145

Este surprinzAtor ca dintre scale de invatAmnt superior

lipsesc Academiile teologice de diferite confesiuni.
Faptul c aceste Academii nu sunt de stat, nu poate fi
catusi de putin un motiv ca ele s fie ignorate cu desAvArsire de
acesta in ce priveste organizarea, conducerea i activitatea lor.
Cu atfit mai putin, cu cat sarcina materiall a sustinerii lor revine
in bun& mAsurA, tot statului.
Problema devine pi mai importantA prin faptul c unele din
aceste scoli superioare, sustinute de bisericile minoritare, mai
prezintl pe langa aspectul religios, i un aspect national de o in-
semnAtate care nu poate scApa nimAnui. Ode& de mult ar fi
sustinAtorii Academiilor teologice, bisericile, nu se poate admite
ca statul sA nu aibA niciun cuvnt de spus in ce le priveste si
legea nici macar O. nu le aminteascA.1)

SA vedem cum concepe legea scopul invAtAmntului supe-,

rior. IatA ce se spune in art. 1: Scopul invatamntului superior
este : sa. pregateasca elitele prin orientarea teoretic a. a viitorilor
profesionisti i formarea oamenilor de stiinta. ; s promoveze si
s raspndeasca stiinta, tehnica si arta".
Vom face mai inainte de toate observatia cl definitia nu e
clarA in ce priveste intelesul si nu este corectA ca stil. S'ar pArea
c este vorba de un scop impAtrit al invAtAmntului superior :
1. pregAtirea de profesionisti ; 2. formarea oamenilor de stiintA ;
3. promovarea iintei, artei i tehnicei ; si 4. popularizarea
intei, drtei si tehnicei. Exprimarea acestor scopuri distincte este,
insA, confuzA.

1) 0 singura exceptie formeaza Academia teologica din Sibiu, care are

dreptul de a elibera diplome de licent in teologie si pe seama corpului pro-
fesoral al careia art. 141 prevede aceleasi drepturi de salarizare ca i celui
dela Facultatile de teologie. Dar aceasta este o dispozitie cu totul anorga-
nicA, menitA a produce, in viitor, multe neajunsuri in viata spirituala a Ardea-
lului ... Ca dovacIA citam confuzia care s'a i ivit, in chiar buletinul ministerului,
Nrul pe Julie August 1943. In acesta se publicA, in mod oficial, discursul
ministrului I I). la festivitatea ridicArii Academiei teologice andreiane la rangul
de facultate". Ori, o astfel de ridicare n'a avut loc si, legal, nici nu poate
avea loc. Cad, o facultate trebue sA facA parte dintr'o Universitate. Dar Aca-
demia teologica din Sibiu nu face parte din Universitatea de aici, ea este
o institutie a bisericii, nu a statului si, de drept nu e facultate, precum afirmA
buletinul oficial al ministerului.
10

www.dacoromanica.ro
 146

In continuare vom observa cA invtAmantul superior nu se-

poate limita numai la orientarea teoreticei a viitorilor profesionisti.
Aproape la fel de importantA si de necesar trebue socotitA
laturea practica si de aplicatie a pregAtirii bor.
Dar, ceea ce lipseste cu totul din definitia de mai sus este
functiunea nationalA i caracterul national al invAtimantului su-
perior. Este de neinteles c. tocmai in vremurile de astAzi, can&
ideea nationall este socotitA si de opinia publicA, si de condu-
cerea de stat, ca ideea fundamentala. a inssi existentii noastre
ca stat, ea este cu desAvarsire absentA tocmai din legea menitA
a pregati elitele natiunii.
Conferintele de culturd generalei, educatia ceteiteneascei, etica
profesionald, orientarea in vialci, cultura artisticd, educatia fizicei,
literaret, rnuzicalei, coreograficei, teatrald si initierea tehnicd,
amintite in art. 134, pot O. fie toate, foarte folositoate tine-
retului universitar, dar ele nu insemneazA Inca incadrarea ace-
stuia in spiritualitatea, in viata si in destinul natiunii.
23. In toe de progres regres-
Pentru a evidentia regresul pe care prezenta lege il marcheazA
fatA 'de trecut, inserAm aci urmAtoarele cuvinte ale primului rege
al Romaniei, Carol I, spuse cu multe decenii in urmA i uitate,
vai, de conducAtorii de astAzi. IatA ce zicea intekptul rege :
O directiune sanAtoasA i nationall a inaltelor studii ce se
urmAresc in universitate este conditia neapArAtA a adevAratei pro-
pAsiri ... VouA, domnilor profesori, va. este incredintatA misiunea
cu grea rAspundere, de a pregati pentru tara pe acei fruntasi ai
viitorului, de a le inalta vederile, de a sAdi in inima lor ambi-
tiuni nobile i generoase i de a le inazi sufletul pentru tot ce
e bun, drept i romanesc".
In spiritul unor asemenea conceptii 0 a unei asemenea tra-
ditii ar fi trebuit conceputA noua lege a invAtAmantului superior.
Din parte-mi socotesc c scopul ar fi trebuit stabilit aproxi-
. mativ in modul urmAtor : Scopul invAtmantului superior roman
este de a selectiona, ajuta qi indruma prin cele mai potrivite-
metode fi sub conducerea celor mai luminati, mai destoinici, mai
de caracter qi mai patrioti profesori, elementele tinere cele mai
bine inzestrate sub raportul inteligentii si al moralitdtii, din toate
pdturile i din toate regiunile romtine$ti, in vederea cultivdrii lop

www.dacoromanica.ro
 147

pe diferitele terene ale credinfii, ale gandirii, ale creafiunii qi ale

munch?, prOgatindu-le gi facandu-le capabile de a exprima, a spori
fi a afirma puterile sufletesti fi idealurile natiunii si a pune in
valoare optima energiile de tot felul ale poporului roman, ale pa"-,
memtului romemesc si ale naturii romemesti, atat in scopul inaintdrit
qi fericirii romanismului, cat fi in scopul prornovrii binelui, ade-
viirului, frumosului si a fericirii generale omenesti,
pupa aceast definitie generala, cuprinsa in art. 1, in
art. 2 ar fi trebuit fixat scopul special al fiecarei categorii de
scoala superioara, in cadrul aceleiasi conceptii i functiuni nati-
onale generale. Felul in care sunt fixate in legea prezenta sco-
purile acestora, este mai prejos de ceea ce ar trebui.
Ar fi sa mergem prea departe, daca am -vrea s dovedim
acest lucru i sa indreptam greseli de conceptie atat de funcla-,
mentale. In tot cazul, tin s constat ca legea nu prevede prin
nicio dispozitie a sa nimic in legatura cu pregatirea viitorului bun
preot roman, bun profesor roman, bun medic roman, bun advocat
roman, bun magistrat roinan, bun inginer roman, bun agronom
roman, bun functionar roman, bun artist roman, bun economist
sau financiar roman s. a. m. d. Ea vorbeste pur i simplu de
pregatirea viitorilor profesionisti" i formarea oamenilor de sti-
inta", incolori i nedefiniti prin nimic.
In intreg textul legii cuvantul roman" sau romanesc" nu
se intalneste nicio singura data.

In timp ce legea nu se ocupa absolut de loc de cele amin-

tite, in schimb ea se ocupa de pregatirea arhivistilor, a expertilor
grafici, a functionarilor de arhive si a profesorilor de educatie
fizica. De pregatirea viitorilor profesori secundari, de alte specia-
legea nu se ocupa. Cu privire la aceast problemd I. P. a
aflat necesar s alcatuiasca un decret-lege
Scopul nostru aici nu este de-a analiza mai de aproape
dispozitiile legii; ci numai de a-i fixa spiritul i directivele in ra-
port cu ideea nationald.
Nu vrem sa insistam nici asupra unor consecinte grave si
penibile pe cari legea le-a avut in legatura tocmai cu catedra de
pedagogie dela Universitatea. din Cluj-Sibiu. Asupra acestui caz
ne rezervam sa vorbim, pe baza unui vast material documentar,
la alt loc.
10'

www.dacoromanica.ro
 148

24, Noua lege a Seminarlilor pedagogice universitare

Pentru evidentiarea conditiilor in cari a fost plasmuit gi
elaborat acest decret-lege, este necesar sA adaugam cA, la cAteva
sAptAmAni dupA promulgarea lui in Monitoral Oficial, el a tre-
buit amendat printr'un nou decret-lege, pentru ca apoi i acestuia
sA i se aducA noi rectificAri. Eterna poveste a antereului lui
Arvinte.
Nici asupra acestui decret-lege nu vom insista mai de
aproape aici,
Vom stArui insA asupra faptului, gresit si absurd, de a
trata problema pregatirii pedagogice, teoretice i practice, a viito-
rilor profesori de diferitele specialitati tafarA de cei de edu-
catie fizica. inafarA de cadrele invAtArnAntului superior.
Nu !Aim prin ce procedurA s'a ajuns ca aceastA problema,
care pa.nA dupfi primul rAzboiu mondial fAcea parte organica
din legea invatAmntului superior, sA fie complet descopciata de
aceasta i tratatA aparte.
In adevAr, dacA cercetAm evolutia istoricA a acestei probleme,
constatAm cl Seminariile pedagogice universitare au fost inglo-
bate din chiar momentul infiintarii lor, prin legea dela 23 Martie
1898, in mod organic, in legea pentru invAtAmAntul secundar
superior (pe atunci pentru ambele grade de invAtamant exista
o singura lege).
Seminariile pedagogice fAceau parte din institutele anexate pe
langa universitati", alAturi de internatul teologic, de laboratorii,
de clinici, de institute si de seminarii. Articolul 92 al legii fire-
vedea clar cA pe rano fiecare universitate se va organiza cAte
un seminar pedagogic universitar, menit a pregati personalul di-
dactic pentru invAtAmAntul secundar. LucrArile acestui seminar
vor fi conduse de cAtre un maestru de conferinte, numit de mi-
nister dintre profesorii de pedagogie ai universitatii, ori dintre
profesorii sau agregatii universitari cari isi vor fi afirmat compe-
tinta in chestiuni de pedagogie teoreticA 5i practicA Scoala
de aplicatie a seminarului pedagogic va avea un director, care
va putea fi sau conferentiarul de pedagogie, sau unul dintre
repetitorii seminarului." Chiar dela profesorii angajati la liceul
de aplicatie se cerea sl fi doveclit o competintA speciala in
materie pedagogica". Mai farziu i s'au adus acestui articol
unele modificAri. Articolul 92, devenit in textul, legii tipArite

www.dacoromanica.ro
 149

in Colectia legilor privitoare la inveitdmantul secundar fi su-

perior din 1912, art. 111, prevede cA lucrArile acestui se-
minar se vor conduce de catre profesorul titular, ori profesorul
agregat de pedagogie al universittii sau alt& personalitate peda-
gogic& recunoscuta., in calitate de maestru de conferinte al semi-
narului pedagogic si ca director al scoalei de aplicatie alipit& pe
rang& seminar".
Modificarea aceasta este mai mult o precizare in sensul c&
directorul seminarului pedagogic este, de drept, profesorul titular
de pedagogie. Legea prevede, ce e drept, posibilitatea, ca director
sA poatA fi si profesorul agregat de pedagogie sau o alt& personalitate
pedagogic& recunoscut. Talcul acestei din urm prevederi II stiu
toli aceia cari cunosc imprejurArile istorice dela Universitatea din
Bucuresti in preajma anului 1900. Pedagogia o preda acolo
bAtranul I. CrAciunescu, un biet om bolnav, mai mult figurant
la catedrA, decat activ i dinamic. Desi preda pedagogia, el
nu era pedagog nici de formatiune, nici de chemare, nici de
practica. El n'ar fi putut fi catusi de putin un director de seminar
pedagogic. 0 formatiune pedagogic& impozanta si o mare autori-
tate pedagogic& avea profesorul de filosofie 'Constantin Dumi-
trescu-Iasi. Pentru a putea fi el directorul seminarului pedagogic
din Bucuresti, s'a redactat legea asa cum s'a v&zut mai sus, sta-
bilindu-se ca principiu c director este profesorul titular de pe-
dagogie, cum este i firesc, dar cg, evident, numai in
cazuri exceptionale, poate fi i un alt profesor, ins& cu con-
ditia expresa ca s& fie o personalitate pedagogic& recunoscutA".

Ce 1-a fAcut pe ministrul I. P. ca acum, cu prilejul celei de

a doua infiintare a seminariilor pedagogice universitare, cAci,
printr'o lege din 1938, acestea au fost desfiintate, respectiv in-
locuite cu $colile normale superioare, inlocuite i acestea, la 1940,
cu Academia pedagogicA, s& le scoatA din legea invAtamantului
superior si s fac& pe seama lor o lege nouA, intemeiat& pe
principii cu totul gresite ?

Noua lege mentine, in titlul su caracterul universitar" al se-

minariilor pedagogice, dar nu le asigura absolut prin nimic acest
caracter si nu prevede nici un fel de legAtura intre ele si Uni-
versitate. In loc ca noua organizare a lor s& fie superioar& celei

www.dacoromanica.ro
 150

precedente, ea este incomparabil mai prejos de aceea. Si, este

curios c in timp ce noua lege a invAtgmantului superior prevede
in mod categoric incadrarea organicg in Universitate a unor in-
stitutii, cari nici dui:4 natura lor, nici dui:4 evolutia lor nu sunt
propriu zis universitare; Seminariile pedagogice le lasg cu desg-
varsire la o parte ; ele nu mai sunt, ca mai inainte institute
anexate pe langa universitati". In adevr, art. 48 prevede
d. e, c Muzeul de etnografie din Cluj-Sibiu este consi-
derat (I) ca anexg a catedrei de etnografie i folklor", iar pro-
fesorul de etnografie i folklor este de drept director al mu-
zeului etnografic". Tot astfel profesorul de istorie anticg, sau
in lipsa ori in caz de refuz a (I) acestuia, profesorul de arheo-
logie i preistorie dela facultatea de litere respectivg, este de
drept directorul muzeului de antichitati". De asemenea gradinile
botanice universitare sunt atasate institutelor botanice respective
si au ca director, de drept, pe profesorul de botanicg dela facul-
tatea de stiinte din centrul universitar in care se gaseste gradina
hotanicg".
De altfel, legea prevede in al. 2 al art. 49, cg profesorii
universitari sunt, de drept, directorii seminariilor, laboratoarelor,
clinicilor, atelierelor, institutelor de cercetgri tiintiflce, muzeelor,
grddinilor botanice, anexate catedrelor.
Pe cat de logice sunt aceste dispozitii ale legii, pe atat de
lipsit de orice logica este eliminarea Seminariilor pedagogice din
rndul institutiilor universitare. Lucrul este atat de firesc, incat
pang acum nici n'a dat loc la discutii. AstAzi insg, prin dispo-
zitia cea noug, el a intrat intr'o fazg penibilg, care a dus la un
caz concret foarte pggubitor pentru inteiesele culturii i vietii
noastre nationale. Despre acest caz va fi vorba in alt loc.
Cat de firesc este punctul de veclere sustinut de noi,
aceasta se poate vedea si dintr'un studiu recent al d-lui Stefan
Barsgnescu, profesor de pedagogie la Universitatea din Iasi si
directorul Semin. ped, univ. de acolo. Iat ce spune d-1 Barsgnescu,
in studiul sgu intitulat : Educatia profesionalci a corpului didactic,
publicat in Buletinul Sem. ped. univ, din Iasi, apgrut de curand,
sub titlul Cercetari pedagogice : Dintre multele chestiuni ce se
pun in legaturg cu conducerea seminariilor pedagogice, una
pare a fi esentialg ce fel de conducere e bine sg aibg aceste
seminarii ? E oare necesar sg functioneze ca institutii indepen-

www.dacoromanica.ro
 151

*dente sau sA fie clasate la Universitate ? Care e' solutia cea mai
proprie ? La aceastl intrebare, rAspunsul care s'ar putea da
pe bazA de analogie, ar fi usor de fixat : DacA laboratoriile care
functioneazti pe langa catedrele universitare, tin de universitate,
dad i clinicele, ca locuri de aplicare ale diferitelor stiinte,
fac parte din marea institutie a UniversitAtii, logic e ca si Semi-
nariile pedagogice sl fie considerate ca o fireascA parte din ca-
tedra de pedagogie i eo ipso din universitate. In acest caz, pro-
blema conducerii lor trebue primeascA o rezolvare analoaga
cu aceea a conducerii laboratoarelor, muzeelor i clinicilor de pe
langa. universitate". (0. C. p. 51-52).
Nu intrAm aid in analiza amanuntitA a decretului-lege pri-
vitor la Sem. ped. univ., ci ne marginim deocamdatA numai la
semnalarea gravei greseli de incadrare organic& a problemei insAsi.
'Vom reveni asupra chestiunii in partea a II-a a lucraxii de fata.
25. In ce'priveste invtiimantul secundar, in loc de
legi organice" carpeli i mereu carpeli
Ar fi fost de asteptat ca paralel cu legea pentru invatA-
mantul superior si cea pentru seminariile pedagogice, sl se ela-
boreze si o nouA lege a invAtAmantului secundar, sau cel putin
s se ia in studiu ref orma organic& a programei analitice a acestui
invatamant, care este tot ce se poate inchipui mai antipedagogic
si mai antiromnesc.
Dar si in acest punct s'a procedat numai cu arpeli ocazi-
onale partiale, cars se contrazic dela una la cealaltA si cari in
loc s reducl haosul, II sporesc si mai mult.
26. Eludarea decretului-lege din 4 Octomvrie 1941,
la 15 lanuarie 1942
Am analizat la pg. 14 Decretul-lege Nr. 870 din 4 Oct. 1941
privitor la organizarea educatiei tineretului roman, dat de mi-
nistrul Radu Rosseti.
Imediat la inceputul ministeriatului lui I. P., in loc ca acest
decret-lege, gresit in insas structura lui fundamentall, sA
fi fost inlAturat i sa se fi initiat o operA serioasA de asezare a
unei Jegi organice", el a fost eludat prin niste Instructiuni pentru
aplicarea decretului-lege Nr. 870 din 4 Octomvrie 1941 privitor
Ja organizarea educatiei tineretului roman (Buc. 1942, 14 pag.).

www.dacoromanica.ro
 152

Aceste instructiuni, datate 15 Ianuarie 1942, Nr. 10.891, qi sem

nate de ministrul I. P., sunt determinate, afirmativ, de ob-
servatiile i sugestiile primite din partea corpului didactic, precum
0 de lucrgrile unei comisii speciale, revgzute de Consiliul Pe-
dagogic",
Prima mAsurg pe care o prevgd noile instructiuni este rein-
fiintarea orei de dirigentie, pe care decretul-lege o desfiintase
pentru motive de ordin pedagogic. Apoi se desfiinteazg grupele,
respectiv comunittile de activitate inafarg de clase, inlocuindu-se
cu corn unitgtile de activitate pe clase, respectiv cti echipele".
In schimb, se mentine principiul educatiei ca ceva deosebit de
invatamantul propriu zis.
Instructiile nu cautd sA dea indrumgri propriu zise in legg-
tura. cu educatia elevilor, ele dau numai conceptia i cadrul
general al a ctiunii educative. Chibzuinta conferintei scolare, pri-
ceperea conducatorului de grupd i initiativa fiecgrui profesor pot
in acest cadru norrnativ sa aducg toate modificdrile dictate
de experienta conducgtorilor, posibilitgti i imprejurgri de fapt.
Esentiahil este ca opera educativg sg fie pornith cu convingere
0 avant ; experienta ne va duce la norme definitive" (pg. 12).
Noile instructiuni, ne asigura ministrul I. P., consti-
tuie punctul de plecare al viitoarelor mgsuri legale 0 de regu-
lament". .

27. Instrucliuni, parainstrucjiuni i contrainstructiuni

Potrivit acestui punct de vedere, ar fi ftst firesc ca la un

moment dat s aparg legea prornisg, sau cel putin un regulament
propriu zis al decretului-lege din 4 Oct. 1941. In locul acestora,
la data de 24 Octomvrie 1942, deci aproximativ cu o luta de
zile dupg inceperea noului an colar, tninisterul a dat publi-
citiltii sub Nr, 232.082, noi Instructiuni privitoare la organizarea
educatiei elevelor i elevilor din invdfamiintul secundar. Aceste
instructiuni. semnate de ministrul I. Petrovici 0 de secretarul ge-
neral N. N. Cretu, sunt, afirmativ, completari ale instructiilor dela
15 Ianuarie 1942, cari, dupg cum am vgzut, erau i ele comple-
tgri ale decretului-lege din 4 Oct. 1941.
Trebue s constathrn, insg, cg noile instructii nu fac nicio
amintire despre decretul-lege de mai sus, pe care-1 considerg, in

www.dacoromanica.ro
 153

mod tacit, decazut, inlocuindu-i principiile cu altele, diametral

opuse.
Astfel, cata vreme decretul-lege prevedea c organizarea,.
supravegherea i controlul activitatii tinerilor inafar de scoal se
face de catre fiecare profesor si de catre familie, cu care scoala
va stabili cele mai stranse raporturi de colaborare", noile instruc-
tiuni, declara ca dupa lege, intreaga infaptuire a educatiei tine-
retului scolar cade in sarcina si responsabilitatea corpului didactic
secundar".
Mai retinem faptul caracteristic ca spre deosebire de decretul-
lege, care lasa corpurilor didactice i profesorilor un larg camp
de libertate i de initiativa, noile instructii prevad cg : fata de
spiritul lor, telurile fixate i normele generale de lucru nu se
admite nicio abatere ; in ce priveste modalitatile de aplicare se
lasa fiecarui profesor destula libertate de initiativa i creatie".
Noile instructiuni declara ca vor s instaureze un spirit nou
in scoala romaneasca". La elaborarea lor s'a tinut seama de
experienta anului scolar precedent, de constatarile organelor de
inspectie, de avizul Consiliului superior pedagogic, precum i de
rezultatele consfatuirilor dela Campulung".
Retinem din cuprinsul lor urmatoarele principii i obli-
gatiuni :
Aspiratiile neamului i interesele statului, acestea sunt obiec-
tivele supreme ale educatiei ce trebue s dam tineretului nostril,
In consecinta, adevratul profesor si educator este un om de con-
vingeri ferme i consecvente, un entuziast metodic i tin realizator
in spirit de echipa. Nationalismul care se cere corpului di-
dactic, trebue sa fie integral, categoric si activ, Exist& unele
valor.i supreme in ordinea nationala patria, unitatea si legitimi-
tatea drepturilor romfinismului, credinta strabuna (?), respectul
traditiei, cultul limbii, increderea in misiunea neamului nostru (?)
pe pamant, care trebue imprimate 'Ana in adancurile mistice (!)
ale sufletului tineretului".
Pentru a combate individualismul de pail aci, sustinut
de altfel si de multi dintre conducatorii de astazi ai invataman-
tului, instructiile prevad mereu spiritul solidarittii i munca
in echipa".
Ceea ce urmarim este nu exemplarul de umanitate, cum
1 - au faurit utopistii si 1-au predicat umanitaristii, adevarati sau

www.dacoromanica.ro
 154

prefAcuti, ci tipul de roman care ne trebue (1), om de ndejde

reazim pentru nevoile (aril".
, PregAtirea integral& a tineretului, potrivit nevoilor Orli,
reclarnA pe langa formatia spiritualA, crearea deprinderilor prac-
tice i, mai ales a unui fizic rezistent pentru toate incercArile
misiunile ce I se pot increclinta."
... In aprecierea elevilor se va tinea seama nu numai de
aptitudinile lor la invAtAturA, ci i de caracterul, conduita i fap-
tele lor de vrednicie" (6) ...
Instructiile presupun o mare schimbare de mentalitate in
corpul didactic (sublinierea e a Instructiilor), care trebue sA adopte
4a conceptie noug a misiunii sale, dominat pe viitor de doul
cerinte deopotrivA de valabile : instructie i educatie".
/ In ce priveste mijloacele de infaptuire, se prevede c la
fiecare obiect de studiu, pe langl predarea cunostintelor se va
urmAri si corelativul (I) educativ, adecl scoaterea concluziilor pe
plan moral-national etc." (1 ) (7) ... Ministerul va indica, prin in-
structii suplimentare ( I), care sunt aceste concluzii esentiale de
.ordin educativ, care trebue urmArite pe clase, la fiecare ma-
terie" ( I ) . Ministerul A luat mAsuri de reducere a programei
analitice chiar din acest an. In modul acesta, elevii fiind mai
usurati in activitatea lor scolar, activitAtile educative vor putea
iunctiona cu mai mull& intensitate".
Se pune un deosebit pret pe ora de dirigentie, oil care
pretinde cel mai mare efort de creatie". De asemenea pe fisa
sumarA" pentru fiecare elev, 7i pe colaborarea pArintilor, pe re-
compense, insigne, etc. Dirigintii vor fi remunerati deosebit pentru
anunca lor, printeo sumA lunarA. Se vor organiza, pe regiuni sco-
fare, csursuri pentru diriginti.
Se prevAd diferite actiuni educative" : literare, stiintifice,
artistice, practice, gimnastice-sportive si diverse, toate bazate pe
.echipe". 0 sectie a problemelor romanesti va functiona la fie-
care scoall. Se prevAd mAsuri i pentru imperativele economiei
nationale si ale aparArii nationale".
Instructiile Ii propun s reactioneze impotriva excesului
din invAtAmant". Se preconizeazA ca elevii de liceu sa. poatA fi
{14 sA lucreze in atelierele scoalelor de meserii (24).
Se prevede o mare atentie pentru educatia lizic. Profe-
sorul de educatie fizicA este chemat de ad inainte la un mare

www.dacoromanica.ro
 155

rol in scoala romaneasca. Acest rol nu este cu nimic mai prejos

de al celorlalti colegi, ba chiar, pentru anumite rezultate ce se
urmaresc, este de primul ordin" (26).
In fiecare lun va fi invitat la o scoala un invalid de raz-
boiu, care va vorbi despre razboiul nostru, povestind scene din
actuala campanie (28).
Instructiile au anumite influente directe din organizatia, des-
fiintata, a Strajeriei : salutul roman, cu Sanitate", ridicarea
pavilionului etc.
Ceea ce trebue s mai relevam in mod deosebit in legatura
cu aceste Instructiuni este, ca ele se refera, dupli cum se ,arata
la pag. 34, numai la scolile seCundare teoretice de stat, particu-
lare i confesionale, nu si la scolile normale i profesionale si la
seminarii, cu privire la cari se prevad circulari de adaptare a
principiilor din aceste instructiuni".
Trebue sa remarcam insa ca, in realitate, aceste instructiuni
nu se refera si la scolile germane din Romania de sub condu-
cerea Grupului etnic german, despre care nu se face niciun fel
de amintire, nici la scolile confesionale maghiare, cari de ase-
menea nu sunt vizate direct prin nimic. Ceea ce constitue, fara
indoiala, un moment ce nu poate ramanea inafar de atentiunea
noastra.
Mai adaogam observatia ca instructiile trateaza sub un singur
unghiu de vedere educatia fetelor i pe cea a baietilor -din scoala
secundara, ca i cand i unii i altii ar avea acelasi rol in viata
social de mai tarziu a natiunii. Dar, in tog lumea, astazi edu-
catia fetelor se indrumeaz intr'un chip foarte deosebit de cea
a baietilor.
28. Duplicitatea fag de factorul religios In educatie
Ceea ce nu poate ramanea nerelevat in legatura cu noile
instructiuni, este faptul ca ele nu dau nicio atentiune factorului
religios in educatie (o singura data se prevede cantarea, la ridi-
carea pavilionului, a rugaciunii Taal nostru, pg. 34).
Importanta crestinismului nu este relevata nici intr'un fel,
nici valoarea educativa a moralei crestine.
Se vorbeste numai de nationalism romanesc integral, cate-
goric si activ". Dar, oare in acest nationalism, crestinismul nu
infra ca un element constitutiv primordial, care, tocmai pentru
.aceea ar trebui relevat cu intreaga lui importanta ?

www.dacoromanica.ro
 156

Socotirn aceast lacuna ca un moment foarte caracteristic

pentru conceptia pedagogica a actualei conduceri a invatamantului.
Ea este o dovatii neindoielnica despre dtfplicitatea care sta
la baza politicii noastre culturale de astazi. La ocaziuni festive,
factorli conducatori ai ei vorbesc in cuvinte magulitoare despre
valoarea educativa a religiei, dar cand e vorba sa valorifice acest
factor in educatie, ei se mentin intr'o absoluta. imobilitate, redu-
eand totul la simple formalitti exterioare.
29. Separarea insiructiei de educatie
Am aratat Inca in legatura cu decretul-lege 870 din 4 Oct.
1941 (vezi pg. 13), marea gresala savarsita prin separarea edu-
catiei de invatamant. Gresala ministrului R. Rosetti a fost conti-
nuata i adncita sub ministeriatul lui I. P. prin cele doua ran-
duri de instructii analizate in cele precedente. In loc ca noul mi-
nistru s fi initiat o reforma ad'anca a problemei educatief si
invatamntului, privit in atransa i indisolubila unitate, el a mers
mai departe cu adncirea greselii i, dupa ce a separat educatia
de invatmnt, printr'o masura nota a tinut sa accentueze
contrastul, prin separarea invatamantului de educatie. Sub pre-
text c din cauza irivatamautului excesiv, sufera educatia, mini-
sterul a aflat de bine ca, paralel cu masurile privitoare la inten-
sificarea educatiei, s ia masuri cu privire la reducerea invata-
mantului.
30. Noi Programe analitice provizorii
Condus de asemenea vederi, in cursul anului scolar 1942/43 s'a
publicat o noua programa analitica, sub titlul curios de Progra-
mele analitice pentru scoalele securzdare teoretice cu sirnplificdrile
Ricute in and 1942, Indicalii de teme educative in cadrul
materiilor de studii." (94 p.)
Judecnd dupa titlu, ai crede c e vorba de o noua pro-
grama analitica, facuta dupa criterii noi. In realitate, a ramas in
vigoare tot vechea programa, dar cu modificarile i simplificarile
cuprinse in aceste noi programe ( I ) analitice" I Veritabila noua
programa va urma mai tarziu.
In lainuririle introductive" la aceste Programe" ni se
spune, chiar in alineatul prim : Simplificarea programelor anali-
tice s'a impus din trebuinta inlturarii surmenajului copiilor, din
necesitatea terminrii orelor de curs inainte de camuflarea lumi-

www.dacoromanica.ro
 157

milor, din nevoia de a inlesni activitatea educativa, pentru care

Ministerul Culturii Nationale a dat colilor instructiuni nota de
curand."
Asa dar, in loc ca ministerul s fi dat macar pentru scale
secundare o indrumare unitara, el face don& lucruri separate :
odati da instructiuni speciale in vederea educatiei, iar a doua
oara simplifica programele pentru a inlesni educatia cerut prin
instructiunile speciale.
Lamuririle staruie asupra simplificarilor" pe cari le aduc
noile programe, piezentandu-le ca reducere a programelor ana-
- litice", reducere care nu este altceva decat o transitie spre pro-
grama nona", care se studiaza cu grije de catre Ministerul Culturii
Nationale. La unele materii, o parte din material a fost scos",
la altele el a fost prelucrat", renuntandu-se, astfel, la o mare
cantitate de material inutil, reusindu-se totdeauna a se inlatura
anumite chestiuni, care nu-s (!) strict esentiale".
In continuarea lamuririlor, ni se arata Ca noile programe
au fost lucrate de anumite comisii", cari au avut in vedere
recomandarile date de minister". De aceea (!) profesorii sunt
obligati s urmeze intocmai aceste programe analitice, fiind strict
interzise alte reduceri, inovatii sau schimithri, care se vor consi-
dera ca abuzuri grave din partea profesorilor ce le vor face."
Totusi se va tine seama de instructiile generale si de cele spe-
dale ale fiecarui obiect din programele analitice vechi (!) care
conduc chiar ele la sistematizarea i simplificarea materiei" (! ! ).
De incheiere se prevede ca profesorii dirigenfi sunt direct rds-
punzatori de respectarea i indeplinirea intocmai a acestor sim-
plificari i recomanddri" (!!).

31. Nous programa este o monstruozitate didactica

Data hind importanta noilor programe, se impune anali-
zarea, macar i pe scurt, a lor.

1. Pentru religie se fixeaza din nou intreaga programa, dar

nu dup criterii noi, impuse de actualele imperative nationale.
2. La limba romana, in cl. VI, se scoate literatura populara
orala i cartile poporane". Poetii Vacaresti, Conachei Lazar si
Asachi vor fi doar mentionati pentru rolul lor istoric si cultural". In
cl, VII, vor fi aprofundati prin lectur i studii critice estetice"

www.dacoromanica.ro
 158

o serie de scriitori decedati, dintre cari lipseste O. Goga, insirat

Inca si la 1942, printre scriitori contemporani in viata : Bratescu
Voinesti (sic), M. (sic) Sadoveanu i Liviu (sic) Rebreanu. Operele
lui B. P. Hasdeu, I. Slavici si AL Vlahuta vor fi mentionate qi
citate (!) numai pentru intelegerea rostului lor in desvoltarea cul-
turii i literaturii noastre."

3. La limba latina, nimic coherent si inalt. Niciun cuvant

din care sa se poata trage vreo concluzie cA limbile clasice trebue
sA fie temelia educatiei, cum prevedea Conducatorul Statului,
Numai filologism si istorism sec. Nu se relevh in niciun chip
legatura dintre limba latina i cea aria, romana, francez i ita-
liana. Niciun punct de vedere romanesc in intreg invatamantul
limbii latine. Nimic de actualitate, in nicio privintk. Numai cla-
sicism" perhorescant.

4. Partea relativa la limfaa elena este un veritabil monument

de confuzie i contraziceri.
Redusa la o singura clasa a VIII-a, i la 3 ore pe
saptamana, limba elina este prevazuta intr'o cantitate, relativ,
imensa, mai ales pentru o programa simplificata". Ca articulare,
capitolul relativ la limba ding, se imparte astfel : 4 ; a ; B ; B ; C.
Sub litera 4" (care voia sA fie, de fapt, A) nu se da nicio Mdi-
catie cu privire la cuprins, la litera B se determina tirnpul ne-
cesar pentru predarea genurilor literare, iar la C se arata ca este
vorba de sinteza genurilor literare ! La epopee nu este nici mAcar
amintit Homer. Se prevede doar ca se va insista mai mult teo-
retic asupra epopeii, citindu-se mai putin, dad. au citit-o (eine 'I)
la limba romana". La tragedie nu este amintit un Sophocle, un
Euripide, un Aeschil, in schimb la comedie este prevazut Aristofan.
Pe de alta parte sunt amintiti toti marii istorici Herodot, Tuci-
dide, Xenofon, Polibiu i Plutarh, La genul oratoric e citat De-
mostene, scris romaneste, fara h, in timp ce Theocrit e scris
greceste, cu h.
Curioasa gruparea genurilor : 1. epopeea, 2. poezia didactica,
3. poezia lirica, 4. Esop (!), 5. teatrul, comedia (tragedia, nu!),
6. filosofia, 7, genul istoric, 8. genul oratoric, 9. poezia bucolica,
10. satira.

www.dacoromanica.ro
 159

5, Din instructiile relative la limba franceza retinem urma-

toarele randuri, cel putin curioase, in tot cazul nespus de carac-
teristice : Intrucat manualele didactice, asa cum au fost compuse,.
in genere, la noi nu si-au adaptat lecturile la realitatea i sped-
ficul de vieata romanesti (lb multumindu-se mai adeseori cu
compilari din tezaurul anecdotic francez", (aid, in mod logic,.
te-ai astepta ca noile programe sa zica ministerul a luat masu-
rile cuvenite pentru redactarea unor manuale pe deplin corespun-
zatoare cerintelor .romanesti), noile programe continua cu
urmtoarele enormitati : se va da o atentie deosebita galicismelor
ai structurilor sintactice dificile, spre a fi asimilate cat mai bine
de elevi, iar nu pur i simplu memorate cu prilejul conversatiei".
Dupa cum se vede, s'a inventat un leac admirabil si in contra-
surmenajului, si in contra nerespectarii specificului romanesc. Cu
o astfel de procedare, cum sa nu se inregistreze rezultate exce-
lente la limba franceza in scoala secundara romaneasca ?
Mai retinem, tot la cl III, urmatoarea recomandatie peda-
gogica : Din numrul fixat de bucati se vor putea da spre me-
morizare unele fabule sau poezii educative, dar in nici un caz
nu se vor memora fragmente de bucati in proza" (pag. 31). La
cl. IV remarcam grija ce se da istoriei moderne a Frantei : epoca
moderna cu Revolutia franceza si Napoleon" (31), precum gi cu-
noasterii fizionomiei spirituale a Frantei", prin naratiuni, descrieri
si poeme, ca i prin rezumate sau scurte caracterizari de spe-
cific al provinciilor ori al figurilor istorice".
, Daca nu putem realiza in scoala noastra specificul romanesc,
cel putin sa-1 realizam pe cel francez I

La cl. VI se prevede ca biobibliografia (autorilor invatati)

se va reduce la esential". Dar, ce este esential" inteo biografie ?
Data nasterii si a mortii !
Pentru a ne da seama de simplificarile si de reducerile im-
puse de noile programe la limba franceza, retinem urmtoarele
dispozitii privitoare la cl. VI : Dramaturgii secolului clasic se
vor studia numai in scenele principale." Se vor explica in total-
20 extrase, astfel alese : dintr'o tragedie de Corneille, 3 scene, din
Racine 3 scene, din Moliere numai 2, din Voltaire o scrisoare
doul fragmente filosofice" (sic). Din Victor Hugo o mica poezie" (11)
(32). In cl, VII, din J. J. Rousseau : din Emil 2 fragmente,
din La nouvelle Hloise 1 fragment, din Confessions 1 fragment"'

www.dacoromanica.ro
 160

133). 5i, tot asa, mai departe, cu fragmente i iar fragmente din
toti autorii, fdra ca s se dea un indemn oH cat de discret, de
a se tinde, macar in mod exceptional? la cetirea unor opere i in
intregime, ca lectura. particulara.
Nicio legatura sau corelatie intre limba franceza i cea la-
find i romana, nici intre literatura i cultura franceza i roma-
neasca.

6. Dupa limba francezd urmeaza limba germana, in loc ca

s urmeze, in mod natural, logic si pedagogic, italiana.
La limba germand principiile metodice sunt exact con-
trare celor dela limba francezd. Aici se prevad, la cl. IV, me-
morizari de versuri si de proza". Ceea ce la franceza s'a interzis
in mod riguros, aici se recomanda ca binevenit. Poate ca, unde
limba germand este si mai ward, si mai simpatizata....
$i aici, nicio legatura intre limba germana i cea romana, ci
iarasi ceva cu totul in sine. cat vreme la franceza se staruie
exclusiv asupra literaturii frumoase, la germana se pievad i bu-
cati de criticd i istorie literard" i bucati cu caracter stiintific",
Ba aici 'se recomanda chiar ca lectura particulara : o opera din
autorii tratati".
7. La limba italiana, nicio corelatie cu limba romana, latina
franceza. La cl. VI se predd Geografia ( I ) Italiei. Italia fizica
si politica ; organizarea Statului italian", apoi fazele principale din
istoria Italiei, (Evul mediu, Renasterea, Risorgimento, Epoca con-
timporana), chestiuni care la limba franceza si la cea germand nu
se prevad. La cl. VI se prevad : Traduceri stilistice in limba ita-
liana din fragmentele alese din operele autorilor romani, sau scurte
compozitii asupra epocilor literare I asupra autorilor i operelor
studiate". La cl. VIII se prevad compozitii istorice i cHtice
asupra epocilor literare, autorilor i operilor studiate". Se prevad
chiar i autori contemporani", din cari urmeaza si se ceteasca
doua sau trei fragmente i dotia sau trei poezii alese".
Precum se vede, simplificari i reduceri serioase.
8. SU' refinem insd faptul semnifiCativ i lamentabil cd din pro-
gramele cele nouci, limba englezd a fost suprimatii cu totuL In-
tr'un timp cdnd in Germania ea este invatata cu mai mare in-
frigurare ca oricdnd.

www.dacoromanica.ro
 161

9, La istorie : Istoria nationalA, se afirmA categoric, nu

este susceptibila de simplificAri". Se impune plstrarea fArA re-
zervA a tuturor capitolelor de Istorie RomneascA ( ) in cadrul
istoriei Universale (1), pentru ca sincronismele i conexiunile sA
foloseascA explicArii cauzale".
In ce priveste istoria universal& : omiterea Istoriei politice
a popoarelor orientale", suprimarea pArtilor referitoare la insti-
tutiile politice primitive ale republicii rondane", Perioada dela
Grahi la Sulla va cuprinde numai menti4tea (I) principalilor ac-
tori". Urmasii lui Augustus pnS. la Flavieni, vor fi numai
mentionati". Istoria imperiului Arab (!) se suprimA, mentio-
nfindu-se cateva nume de califi in legatura cu cultura Arabe (!),
Procesul dificil al feudalitAtii se va inlocui cu o lectie despre
Viata in evul mediu", cu special& privire asupra institutiei ca-
valerismului. Se suprimA lectia despre Ultimele nAvAliri" (id est :
Ungurii ! 0. La istoria contimporana, pentru cl, IV : lectia despre
Imperiul Francez (!) va reliefa personalitatea lui Napoleon I,
prin ca.teva trsaturi caracteristice". La lectia despre RAsboiul
Ruso-Japonez", civilizatia extremului (!) orient (!) se suprimA".
La cursul superior : La lectia despre Ebrei (!), se suprim
Vremea Patriarhilor si a judecatorilor" ca i VechiuI testament".
Din lectia despre epoca lui Pericles se poate scoate viata public&
si private, Epoca rdsboaielor civile (romane) foarte sumar, mai
mult spre a se pune in relief originea monarhiei militare"
Lectia Carol cel Mare va fi redusA la cteva nume proprii". La
lectia despre Anglia in sec. XVI" se suprimA paragraful Drep-
turile cetAtenesti i sistemul parlamentar". Se suprimA din lectia
Imperialismul colonial al statelor europene", paragrafele Rusia
si Germania". La lectia despre Japonia se suprima paragraful
despre cultura in epoca coiltimporanA", iar, la cl. VII, cu toat
declaratia categorica fAcutA prealabil, c se vor pasha fAr re-
zervA toate capitolele de istorie romneascl in cadrul istoriei
universale", se prevede c lectia Ferdinand I i unitatea Natio-
nala." (!) se va topi in lectiile consacrate primului rAzboiu mon-
dial" (pg. 45).
Cu alte cuvinte, nu s'a simplificat si nu s'a redus absolut
nimic, numai cA bietul rege Ferdinand, ca si unitatea noastrA
Nationala (cu N mare, pentru ca nationalismul sA fie dupa
cum prevAd instructiile din Octomvrie 1942 integral, cate-
11

www.dacoromanica.ro
 162

goric i activ") s'au topit" in niste lectii oarecari despre

primul razboiu mondial I
Cetind programa analitica la istorie, te cuprinde o uimire
fr margini : cine a putut sd conceapd o asemenea enormitate si
cine a putut s'o aprobe i s'o irnpund scoalei secundare intocmai",
fluid strict interzise" orke inovalii sau schimbdri" ?

10. La geografia de cl. II nu se va cere memorarea cifrelor

indicatoare de suprafete, numar de populatie ... Se recomanda a
se stabili comparatii intre principalele tari, intre metropole si
colonii sau (!!) su Romania", Acest sau" spune nespus de mult.
La geografia economica pentru cl. VII se impun unele com-
primari i reduceri i anurne" : Dela inceput, (!) mentionam ea
trebue sa se renunte definitiv (I) la cifre de productii si de supra-
fete, tabele statistice etc., ramanand numai posibila stabilirea unor
comparatii intre tari (!!), pe baza unor anumitor (!) avutii," Com-
paratii intre tari" ! In loc sa stabileasca drept criteriu compararea
sistematica a tuturor tarilor din lume cu tara noastra, plecand
dela cifrele de productie, dela suprafete si dela datele statistice
ale ei.

11. La Drept, pentru cl. IV, se cer cunostinte despre starea

juridicd a Evreilor" problema delicata cu privire la care con-
ducerea de stat a avut atitudini destul de echivoce. Nici un
cuvant despre Constitutie. Numai despre Statul totalitar" si
Conducatorul". La materialul fixat pentru 18 lectii (in restul
orelor ce se va face ?) nu se va mai adauga nimic", spune
programa, la pag. 49.

12. La Economia politica pentru cl. VII se pleaca dela no-

tiunea societatii", nu dela natiune, care nu este amintit nici o
singura data. Tot astfel, la dreptul constitutional, unde se trateaza
despre Statul ca forma politica a societatii". Se vorbeste aci
despre biserica nationala", dar ce-o fi asta, e greu de spus.

13. La filosofie, se prevede o regrupare a materialului de

cl. VI (psihologie) in jurul Eului". Nici o amintire despre o filo
sofie a popoarelor i despre psihologia poporului roman, chiar pe
regiuni i. pe unitati si mai mici. Tot astfel la logica s) sociologie.

www.dacoromanica.ro
 163

Greu de inteles imi pare masacrarea materialului de etica din

cl, VIII. Ian. cum se simplifica" si se reduce el : Partea I a pro-
gramului se face in continuarea cursului de sociologie, partea
II se face in legatura cu Antologia filosofica, partea III se
suprima (se face in orele de dirigentie),"
Nu stiu daca mai e nevoie de vreun comentar.

14. La matematici se suprima, pur i simplu, un foarte mare

numr de chestiuni. Se suprima, in special, tocmai ce este de
valoare practica in ,invatamantul matematicilor. Astfel se enunta
in mod categoric, ca. se suprima (la trigonometrie) aplicatii la
agrimensura", tratandu-se doar problemele clasice de calculul
distantelor i inltimilor". Pe de alta parte, la astronomie, in cl.
VII, se impune renuntarea la o tratare riguros stiintifica a mate-
riei, urmand sa se faca acest object in mod descriptiv, fr multe
detalii".

15. La lizico-chimice se prevede ca. pentru anul scolar

curent nu vor fi tratate" in cl. IIIVI un nurnr de 19+13+3
chestiuni, caH i pentru un laic in materie par de o important/
foarte mare. Care o fi ratiunea acestor totale eliminari, despre
aceasta nu se spune niciun singur cuvant,

16. La stiintele naturale, modificarile sunt %cute in mod ra-

tional. Se stabileste aci, ca un fapt care ar fi trebuit sa dea se-
rios de gandit tuturor comisiilor cari au luat parte la opera de
masacrare monstruoas a programelor, a programa de liceu
este rezultatul trudei indelungate a catorva generatii de oameni
de specialitate", care, prin urmare nu se poate simplifica, corn-
prima si reduce dupa simplul capriciu al cuiva, in doi timpi gi
trei miscari. Drept aceea, noua programa prevede ca se vor men-
tine toate subiectele din programa (de pana aci), cele de mai mica
importanta vor fi tratate in asa fel, incat, .dinteo comprimare a
materiei, s rezulte o micsorare a numarului orelor consacrate
stiintelor naturale",

la. Este foarte caracteristic ca in timp ce materiile insirate

mai sus au fost supuse la amputrile cele mai arbitrare, in schimb
asa zisele dexteritati" nici macar nu sunt insirate sau amintite
11*

www.dacoromanica.ro
 164

in noile programe. Niciun cuvant despre caligrafie, desemn, lucru

manual, muzica i gimnastica, respectiv educatie fizica ?
Explicatia ? Nicio singura explicatie, oricat de mica, nici in
Introducerea la programa, nici aiurea,
32. Un florilegiu de teme educative"
Brosura care cuprinde programele analizate in cele prece-
dente, const din doua parti : partea 1 este intitulata : Progra-
mele analitice", partea II : Teme educative"!
Retinem din lmuririle cari preced partea a II-a, urmatoa-
rele Pentru buna aplicare a activitatilor educative, ministerul
a procedat la reducerea programei analitice, la fiecare class& si
la fiecare materie" (ceea ce, dupa cum am aratat chiar in ali-
neatul precedent, nu corespunde realitatii). Este un inceput,
care va fi continuat si in sensul reducerii orarului pktii instruc-
tive (orele de curs)".
Cu alte cuvinte, reforma invatmantului se face dupa bine-
cunoscuta metodli a taierii cozii canelui in rate, ca s nu-1 doara
asa de tare ...
In aceast a doua parte a brosurii se pune la dispozitia cor-
pului didactic o serie de chestiuni de ordin educativ, care vor
fi urmrite la sintezele partiale din cursul anului, ale fiecarei ma-
terii. In chipul acesta se asigura prezenta prepcuparilor educa-
tive si in cadrul orelor de studiu de dimineata".
Este foarte interesant de aflat ca, in timp ce fata de mate-
rialul din partea I a brosurii ministerul este categoric in ce pri-
veste obligatia profesorilor de a-1 accepta intocmai, fara nicio
schimbare, chestiunile din partea a II-a, desi socotite ca mai
importante, sunt date doar ca simple sugestii pentru profesori,
1,ei au libertatea sa le varieze sau s le completeze".
0 cercetare atenta atat, a punctului de plecare in stabilirea
acestor teme educative", cat si in fixarea subiectelor, ne duce
la constatarea c ambele constitue profunde aberatiuni si de ordin
pedagogic, si de ordin national romanesc.
Mai intai, este o aberatie sa" separi educatia de inviiteimant
gi invetteimcintul de educatie. Una fall de ceealalt nu se poate
concepe. Preconizarea unor activitati educative" ca atare este o
erezie care poate sa duca la veritabile prapstii in cultura si in

www.dacoromanica.ro
 165

viata noastrA. InvAtAmntul trebue sA fie prin el insusi educativ.

Momentul educativ nu este altceva, ci numai o nouA manifestare,
dinamid, a instructivului.
A concepe teme educative" ca atare, este a cldea intr'un
verbalism umflat, care nu se razimA pe nimic masiv, ca gandire
ca obiectiv serios. Faptul a cesta ni-1 atestA, temele educative"
insesi din aceastl brosurA. SA ingirAm numai chteva din cele mai
caracteristice :
La religie, cl. IV. Meindria de a fi nAscuti romfini-crestini,
in raport cu ceilalti vecini crestinati mult mai tfirziu", cL V: Bi-
serica liman de intArire spiritualA, organ de unire si pace uni-
versalA". CI, VIII : Minunea in legatura cu pAstrarea fiintei noa-
stre etice i etnice de-a-lungul vecurilor si in ( ! ) intregirea nea-
mului". La limba romo.n se spune cA Cursul superior urml-
reste o tint unitarl : constiinta i meindria de a fi creat o lile-
ratura comparabila ( !) celorlalte ( !) literaturi ale popoarelor" (1 ).
La cl. V. Frumosul expresia nobletei sufletului omenesc,
mijloc de infrAtire i superiorizare (1 ) a "oamenilor". La cl. VIII,
ca o singura tem : Cucerirea dreptului la viatA prin contributia
noastrA la cultura si literatura lumii ( I). Unitatea graiului nostru
este unitatea teritoriului si a neamului romnesc".
SA se observe, inafari de faptul cA temele sunt pasibile de
serioase critici in fond, si faptul c autorul acestor teme educa-
tive pentru limba romng, nu stie romaneste, El scrie o rom-
neascA de-a-dreptul barbara,
, Dar ascultati teme educative" la limba francez: 1. Ar-
monia pAmntului francez si al nostru" ; 2. Jeanne d'Arc, eroinA
ai martirA si femeia, romn in serviciul Patriei" ; 3, Cultul tre,-
cutului si al gloriilor nationale in monumentele Parisului si ale
metropolelor romne" (pentru cl. IV.); S. Sufletul cavaleresc in
timpul Evului Mediu la Francezi i la Romfini" ; 6. Credinta
arzAtoare a Evului Mediu (literaturA i artA plasticA) la Francezi
la Romni" ; 7. La cl. VI.: Morala practicA a fabulelor lui La
Fontaine (din care noua Programa prevede sA se invete doar 3
bucAti) si a acelor ( ! ) ale lui Gr. Alexandrescu" (care, la Ro-
mai* se invata numai in cl. VII !). La cl, VI: Valoarea mo-
rail a disciplinei clasice in Franta i Romnia", Maretia Frantei
in secolul- lui Ludovic al XIV si aceea a Romfiniei in epoca Re-
gelui Carol I, In cl, VIII Primejdiile bovarismului in litera-

www.dacoromanica.ro
 166

tura franceza i intea "'pasta.", sau Teoria determinismului cosmic,

social si literar se poate aplica in literatura noastra ?"
Sau teme educative la limba germana : Ce datorii ne im-
pune romanismul nostril ?" (cl. VI) ; Ideea credintei in poezia
eroica medievala (cl. VII) ; Cum pot deveni un bun cetMean
un bun roman" (cl. VIII).
Sau, la limba itaiian cL VVI Unitatea politica si geo-
grafica a Italiei" ; Seiltimentul religios si dragostea de tara in
istoria ( ! ) Italiei si a Romaniei", in cl. VIII. Romanticismul ( ! )
si functia ( ) sa educativa in istoria nationala si in procesul
I

unitar ( ! ) al Italiei" ; Opera poetica a lui Carducci si a lui Pascoli

in lumina nouei Italii" ; Originalitatea gandirii lui Pirandelli
La istorie, in cl, II si IV (observati cum se individualizeaza"
invatamantull) Valoarea eterna a celor trei culturi medievale in
istoria omenirii" ; Rolul Bisericii in viata popoarelor din evul
mediu" ... In cl, iii i a VII : Luptele pentru libertatea politica
pi national ( ! ) in cursul istoriei. Cu ce s'a inscris fiecare popor
pe aceasta cale" ? In el. IV si a VIII: Viata monumentelor isto-
rice" ; Dacia ca fundament unitar (!) al natiei (I ) noastre" ; Tre-
cutul e in noi, dupa cum in stejarul secular traeste tot trecutul
sau" (I!).
Ce yeti zice ins child, la istoria Romanilor in clasa VIII se
va da ca terna educativa.": Ce este o Patrie ?" Sau : Cum si
cat pot contribui generatiile (1) la desvoltarea Patriei ?" (1)
0 patrie l Ce frumos e sa scrii despre 0 patrie, exemplifi-
cand teoria cu elemente din viata patriei chineze, a celei para-
guyene, sau a celei maghiare, rusesti etc.. ..
Sau, la geografie in cl. III: Cu care dintre trile europene
trebue ( ) sa lege Romania, in chip firesc, trainice si folositoare
legaturi de viitor i pentru ce" ? La cl. IV : Pentru ce poate s
tinda Romania la o desavarsit independenta economical'. La cl.
V; Uncle si cum miscarile aerului au inlesnit sau au zadarnicit
viata omului". In el. VIII : Minunata asezare i plasmuire a
pamantului romanesc". Relieful tarii noastre ca factor deter-
minant in pastrarea fiintei neamului nostru", Insulele etnice
straine ; originea, vechimea, numarul si urmarile asezarii kr in
massa neamului nostru" I
La drept ; Statul ca organ social, politic si ca organizare
juridical' (far ). colorit national) !

www.dacoromanica.ro
 167

La filosofie, din logica : De ce obiectivitatea logica (a gan-

dkrii) este unul din 'idealele (I ) umanitatii (superioritatea gandirii
obiective universale)". La sociologie : De ce problema amelio-
rgrii societatii este totdeauna actuall ?" (Iari conceptie socio-
logica inafara de natiune;!). Evolutia sociala nu duce la relati-
vism, ci la descoperirea valorii absolute a umanitatii". Inte-
legerea adandi a natiunii prin intelegerea esentii comunitatii so-
dale". Aa dara : dela societate" la natiune" !

Foarte caracteristic I elocvent este faptul c pentru cl. VIII

nu se prevld teme educative" din filosofie. Explicatia : in cl.
VIII se precla Etica, care, prin esenta ei ins* nu poate avea
nimic educativ , ,

La Matematici : Probleme clasice de maxima i minima, de

exemplu problema casutei albinelor" ; Legatura dintre matematici
i alte ( !) domenii de activitate omeneasa". Nicio problem
de aplicare a matematicilor la viata Romaniei, in tehnica, agri-
cultur, arta. Numai clasicism'! i omenire". Intr'o vreme in,
care in Germania, in kusia, in Bulgaria etc. invtamantul aplicat
se practic pe scara intinsa, pentru Stat i pentru natiune.
Tot asemenea, la fizico-chimice nici cea mai 'mica contin-
genta cu nevoile de astzi i de mane i cu idealurile neamului.
Aproape la fel 1 la tiintele naturale : un tiintifism universal
steril, in fata cgruia pale0e aproape cu totul punctul de plecare
romanese. WA cat de palid este exprimat acest punct de vedere
Cunoscand legile biologice, ne putem da seama de importanta
apiicrii lor in agricultura sau pentru pAstrarea vigoarei poporului
nostru". Ori, acesta este un punct de vedere pur static. Noi nu
trebue s avem ca ideal pAstrarea vigoarei poporului nostru",
cdci, bine tim c aceast mult trambitata vigoare este in multe
privinte foarte deficitara, ba aproape catastrofalA, noi trebue
sa lucram i sa luptAm pentru sporirea maximA i afirmarea optimi
a vigoarei genuine romane0.

33. Dup h. mutilarea programelor mutilarea, pima

la totals lips de demnitate, a istoriel nafionale
IatA cateva fapte pe cat de caracteristice, pe atat de dezolante.
In cursul anului colar 1942143 o serie de manuale de limba
romana i de istorie au fost mutilate intr'un mod care nu-i ga-
seqte analogie in trecut. Astfel :

www.dacoromanica.ro
 168

1. Pe exemplarele din manualele de limba romhng pentru

clasa a III-a, de A. Candrea i 0. Derzstqianu, au fost lipite nivte
five tipgrite, cu urmgtorul text : Conform ordinului Mirriste-
rului Educatiei (Direc(ia II) din 4 Iunie 1942 f i ord. Nr. 128.652
din 24 Iulie 1942 nu se vor preda bucalile dela pagina 93 qi 99."
Bucgtile de lecturg la care se referg aceastg misurg sunt
Margvti" f i Luptele dela Mgrgvevti".

2. Din cartea de limba romng pentru clasa a IV-a, de Gh.

Marinescu, inspector general vi D. Bedeleanu, inspector al invg-
tgmntului particular, s'au scos pur i simplu paginile 37-39, cari
cuprindeau un capitol clespre Regele Ferdinand (cu portretul ace-
stuia), in locul cgruia s'a pus Sentinela romang" de V. Alecsandri,
pi pag. 57-60, care cuprindea bucata : Lupta dela podul Jiului",
care a fost inlocuitg cu bucata : O luptg cu tancurile"

3. Pe manualele de Istoria Romanilor pentru cl. IV i VIII,

de I. S. Floru, editia VI, s'a lipit o five cu urnigtorul continut :
In atentia Doamnelor profesoare vi a Domnilor profesori de istorie
Conform ordinului Ministerului Culturii Nationale (Directia II) din
4 Iunie 1942 vi ord. Nr. 128.652 din 24 Iunie 1942, se vor face
in manual urmgtoarele modificgri, inainte de facerea lectiilor
Pag. 34, titlul, in loc de Barbarii, se va pune : migratiunea
popoarelor.
Pag. 37, rndul 31, toti barbarii, se va pune : Noll veniti.
42, If 12, altor barbari, II II 11 altora.
51, /I 21, barbar gg gi nou.
54, 11 1, celor din urm
barbari, 11 11 1/ cea din urmg.
Pag. 339-354, nu se mai predau."
Leciiile dela pag. 339-L-354, cari nu se mai predau", sunt :
Rgzboiul mondial", Rgzboiul pentru intregirea neamului" f
Romfinii dupg rgzboiul mondial".
Mai e nevoie sg insistgm asupra unor asemenea mgsuri, cari
ne prezintg ajunvi la gradul cel mai de jos al decgderii convtiintii
pi demnittii nationale /
Ce educatie mai poate da o vcoalg, in care se pot petrece
astfel de lucruri I cu ce suflet mai poate activa un profesor de

www.dacoromanica.ro
 169

limba romana si de istorie, pe care autoritatile scolare II dezar--

meaza in acest chip inaintea tineretului ?
In fata acestei situatii, m'am v5zut indemnat s comunic-
ministerului urmtoarele, sub Nr. 90 din 25 Noemvrie 1942, in
numele Seminarului pedagogic universitar Gh. Lazar din Sibiu :
Corpul profesoral al Seminarului nostru pedagogic, desbatand
aceasta chestiune in sedinta sa din 5 Noemvrie a. c., pi-a exprimat
adnca ingrijorare fata de efectele pe caH o asemenea masur
le-ar produce in cazul cnd i sear cere s o execute. Caci, am-
putarea istoriei noastre nationale in paginile ei cele mai glorioase
si mai educative, near putea avea asupra elevilor si a intregului
neam alt efect, decat numai unul de desavArsita demoralizare.
Fara capitolul culminant al istoriei noastre, invatamntul istoriei
este complet falimentar. El ar trebui cu totul omis din scoala,
pentru a nu deveni de-a-dreptul primejdios din pur.ct de vedere
educativ si national."
Refuz'and sa credem ca Ministerul a putut s dea ordinul
citat pe fisele lipite pe manualele amintite, spuneam in incheierea
adresei noastre :
Noi, pa.na la proba contrail, nu ne putem imagina ca mi-
nisterul Culturii nationale s fi luat o asemenea masura, pe care
constiinta nationala ar repudia-o fr nici o rezerva. De aceea
vA rugam sa binevoiti a ne lamuri si a ne linisti de urgenta cu
privire la aceasta chestiune, care tine intreo penibill tensiune pi
corpul profesoral si pe elevi, amenintnd sa produca urmari ne-
spus de grave."
La aceasta adres am primit urmtorul ras puns, cu Nr.
265.651/1942 B. din 19 Decemvrie 1942,- pe care-1 dam fail
niciun comentar :
Ca raspuns la adresa D-Voastra Nr. 90 din 25 Nov. 194Z
avern onoare a IA face cunoscut c ordinul ministerului Nr, 128.652
din 24 Iunie a. c., se adreseaza numai Editurii Socec, ca raspuns
la o la:Burke cerut i i se comunica acestea :
Modificarile propuse de Comisia de revizuire a manualelor
de I. romana, de istorie si geografie, se vor introduce in manu-
alele ce se retiparesc. Pentru cele existente in stocuri, se va
adauga la inceputul fiecarui manual una sau mai multe paginL.
lamuritoare sub titlul de Adaos sau Indrepteiri".

www.dacoromanica.ro
 170

Itt cartea de 1. romani de 'cL III a D-lui Candrea, Comisia

de revizuire scrie :
Se va inlocui bucata MArAti de C. Kiritescu pagina 93-96
deoarece cuprinde pArti ce ar putea fi socotite jignitoare de
Germani, Idem luptele dela MAr4qti de acelai, pag. 97-99
pentru aceleai motive.
Relativ la manualele de istorie cle cl. IV i VIII de D-1 Floru,
Comisia de revizuire scrie :
Suntem de pArere c d-1 autor sA inlocuiasc termenii bar-
bari, neamuri barbare, barbarii germani dela pag. 34, 37, 42, 51,
54 etc. cu migratiunea: popoarelor, precum i s refacA complet,
in cadrul realitatii istoriei, lectiunile dela pag. 339-354, suprimnd
pasagiile dela pag. 350, care incepe cu Odat cu introducerea .
panA la chestiunea culturii. Va mai tine seama i de pasagiile
subliniate de noi, care am dori sA fie in parte revAzute sau su-
primate".
Prin urmare este vorba aici de pasage nu de capitole.
In concluzie, Domnia-VoastrA credem c sunteti informat
insuficient, dacA lAsati s se inteleaga cA Ministerul Culturii Na-
tionale a pArAsit ideea nationala in educatia tineretului. Aceast
prere nu ar fi avut loc, de sigur, dacA ati fi citit bucAtile de
citire oprite i ati vrea sl tineti seamA de situatia politico-militarA
de astAzi."
33. 0 reforms de o originalitate unic in istoria
invmttntului secundar din intreaga lume
0 alt mAsurA uluitoare a ministerului este in legaturA cu
examenul de bacalaureat din sesiunea Mai i Iunie 1943.
Cu putinA vreme inainte de acest examen, ministerul a dat
o deciziune prin care a scos pur i simplu limbo latinei si mate-
maticile dintre obiectele de examinare orald, iar stiintele naturale
pi pe cele fizico-chimice le-a omis cu totul din program.
Am avut, in chipal acesta, examen de bacalaureat la sectia
literarA, farA limba latinA, in schimb cu filosofie, iar la sectia tiin-
tificd, examen fdrei matematici, feirei fizic i filth chimie, in
schimb cu filosofie !
AceastA mAsurl curioas a inggduit A. se acrediteze in cer-
curile profesorale pArerea, c elirninarea limbii latine s'a fAcut
pentru a ne complace unor anumiti tovarAi de arme, pe cari Ii

www.dacoromanica.ro
 171

supArA latinitatea noastrA, iar omiterea fizico-chimicelor s'ar fi

fAcut tot sub presiunea lor, cari ar voi ca noi sA rmnem numai
la agricultura, lAsand pe seama lor stiintele exacte : fizica, chimia
si tehnica ,
E greu sA credem o asemenea enormitate, dar faptul insusi
care i-a dat nastere existA, i nu-i mirare cA bietul Roman in-
cearcA sA-1 explice si in chipul acesta.
Dar reforma nu s'a oprit aci.
In vederea bacalaureatului din toamna anului curent, mini-
sterul a dat urmAtoarele' instructii noi, pe cari le retinem dupA
comunicatul oficial, publicat in gazeta Viata din 27 August 1943 :

Instructiuni privitoare la examenul de bacalaureat

D-1 prof. I. Petrovici ministrul culturii nationale si al cul-
telor, a trimis d-lor presedinti ai comisiilor de bacalaureat teoretic,
urmAtoarele instructiuni cu privire la modul in care trebue sl se
facA de acum inainte interogarea candidatilor la materia filosofiei:
Din punctul de vedere al duratei, examenul de filosofie se
poate eventual intinde mai mult decal la alte materii ale progra-
mului. $i aceasta pentru urmAtoarele considerente
a) Cu nicio altA disciplita nu se poate controla mai temeinic
maturitatea de gandire a candidatilor, cum se poate 'face cu in-
trebArile
- care apartin disciplinelor filosofice. In scopul acesta se
vor folosi de preferint texte din marii filosofi, care vor fi pro-
puse spre interpretare (nu va fi vorba fireste de controlul eruditiei
elevilor, ci numai de puterea lor de pAtrundere i de verificarea
catorva notiuni cardinale) ;
b) In locul examenului de drept constitutional, temporar su-
primat, se vor pune neaprat candidatilor intrebAri din sociologic. ;
c) Locul stiintelor naturale, care au fost de asemenea su-
primate, va putea fi oarecum tinut prin intrebAri la psihologie,
asupra conditiilor fiziologice ale fenomenelor sufletesti ;
d) In locul examenului oral de matematici, aceastA disci-
plinA a fost astAzi redusA numai la proba scrisl examinatorul
de filosofie va cerceta cunostintele candidatilor in domeniul ope-
ratiilor logice, in deosebi a celor riguros rationale.
Aceste instructiuni intereseazA deopotrivA i pe profesori i
pe candidati,"

www.dacoromanica.ro
 172

Consider Am aceste instructii nu numai ca o profundd gre-

sald de administratie scolard, ci ca o mAsurd primejdioasd pentrtt
cultura noastrA.
Ar trebui sd rnA extind foarte mult spre a combate punct
de punct aberatiile fait precedent in istoria invatAmntului tostru,
ca si in istoria invAtAmntului altor popoare, pe cari le cuprind
aceste instructiuni.
Voiu reflecta, totusi, pe scurt, urmAtoarele
1. Dintre toate materiile de bacalaureat filosofiei i se dd.
acum, gratie faptului cl ministrul e filosof, rolul preponde-
rant, ea putand fi examinatd timp mai indelungat decdt oricare
altd materie. Dispozitia este lipsita de orice temeiu, cAci la vdrsta
de 17-18 ani, tinerii nu pot avea nici cunostinte atAt de vaster
nici maturitate atdt de indiscutabild, incdt sA poatd da un examen
propriu zis de filosofie. Asa ceva este destul de greu chiar si
la universitate.
2. Cetirea i interpretarea de texte din marii filosofi, la ba-
calaureat, este contrard nu numai .regulamentului, care prescrie
pentru bacalaureat numai psihologia i logica, ci i celui mai ele-
mentar simt pedagogic. Asa ceva nici la licenta in filosofie nu se
obisnueste, cleat in cazuri rani, $i apoi, cari sunt marii filosofi" ?
Instructide lasA aceastd intrebare la aprecierea fiecdrui profesor.
N'ar fi nicio mirare ca profesorii, vrnd sd fad pe plac
ministrului, sA prefere pe Schopenhauer, favoritul acestuia.
3. Eliminarea dreptului constitutional" si inlocuirea lui cu
sociologia este, de asemenea, o inovatie sui generis. In realitate,
programa examenului de bacalaureat nu prevede examen din
dreptul constitutional", ci din instructie civicd", in care alAturi
de elemente de drept constitutional, intrA pe plan egal si elemente
de drept administrativ. De ce au fost suprimate pur i i simpin
asemenea cunostinte, si au fost inlocuite in ultimul moment ne-
apArat" cu sociologia, care nici mdcar nu e prevAzutA in pro-
grama bacalaureatului ?
4. Inlocuirea stiintelor naturale cu psihologia si a matema-
ticilor cu logica consfitue, de asemenea o anomalie, de care vor
face haz secolele viitoare.
5. Autorul acestei reforme fArd precedent a uitat sA ne spun&
cu ce vor fi inlocuite chimia i fizica, la sectia tiintifica. Credem,

www.dacoromanica.ro
 173

ca putem completa noi, aceasta lacuna, in spiritul reformatorului

cu metafizica. Caci, tot fizica e i ea, numai ceva mai desvoltata .

Ma intreb, cu uimire ce vor fi zis tinerii candidati de ba-

calaureat din toamna aceasta, cari, cu o saptamana inainte de
examen, au fost pusi in fata unor asemenea instructiuni? Ce idee
isi vor fi facut despre tara in care se pot lua, peste noapte, ase-
menea masuri cari dau peste cap toata osteneala lor de opt ani
grei de liceu ?

34. Eliminarea limbii engleze din noua programa analitica

In timp ce limba romana, istoria nationalit, limba latina, ma-
tematicile i tiintele fizico-chimice au lost supuse la tratamentul
&Mat mai sus, s'au mai inregistrat in cursul anului scolar 194211943,
momentul caracteristic, vrednic de a fi retinut, c i limba engleza,
care ocupa un anumit loc in programa analitica de pana aid, a
fost cu totul omisa. Intr'o vreme cand in Germania condusa
de vechiul dicton disce ab hoste limba engleza se preda cu
o intensitate mai mare deck oricand, noi o lepadam, Fara a ju-
stifica prin nicio vorba o asemenea masura.

35. Atitudinea lipsig de orice demnitate fag de

limba, cultura si politica italiana
In acelasi timp, iata ce atitudine se ia fata de Italia. Limba
italiana s'a introdus incepand cu clasa II-a (in locul clasei
a V-a, cum fusese pada' aci), cu un an mai inainte decal
limba latin ! In vederea acestui invtmant s'a tiparit, cu apro-
barea ministerului Culturii nationale (cu avizul Consiliului perma-
nent, Nr. 47 din 13 Iulie 1942) pentru cl. VI-a a liceului teoretic
comercial, un manual intitulat ITALIA", avand ca autor pe Dr.
C. Niculescu, asistent universitar (pe langa catedra d-lui profesor
universitar Alexandru Marcu, subsecretar de stat la Ministerul
propagandei). Manualul are o intindere de 472 pagini. Acelasi
autor a provazut scoala romaneasca l cu un vast manual de gra-
matica italian. (Ambele in editura Cartea Romcineascd.)
Copertele cartilor sunt tiparite in colorile Italiei (verde si
rosu, pe fond alb). Primul are pe coperta harta Italiei, tot in trei
colori, al doilea fasciile mussoliniene.

www.dacoromanica.ro
 174

Ca spirit si cuprins, ambele carti sunt fasciste, dela un capat

la altul. Prima bucata de cetire este de ducele" Benito Mussolini
si infatiseaza Cetatea eterng, asa cum o vede el, si cum pe un
elev roman il intereseaa prea putin. Alte patru bucati, tot de
B, Mussolini, au urmatoarele titluri : Sfantul Francisc", Trebue
sg fim viteji", Jurnal de rgzboiu" si Misiunea Italiei in lume",
Un alt mare fascist, Orio Vergani, directorul Agentiei Stefani,
e reprezentat prin nu mai putin de 9 bucati, cu titlul : SA ne
oprim la o mica cgsuta" (e vorba de casa in care s'a ngscut
Duce le, a carui fotografie o intalnim de doug ori in cuprinsul
cartii, plus o alta cu monumentul [obeliscul] lui), Frumoasg
Italie, iubiti-o din tot sufletul", Pgmanturi vechi si noug" (e vorba
de Littorio si Sabaudia, asanate de Duce"), Umbria si Sfantul
,ei" (Francisc de Assisi), Italia celor 10 stgpani", Glasul mor-
mintelor" (italiene) si Se intoarce imperiul" (e vorba de Imperiul
italian, european si african, reinviere a celui roman, si con-
tinuarea lui).
In afara de aceste 13 bucati de citire, cartea mai cuprinde
alte 34 bucati, in versuri si proza, datorite urmgtorilor 29 de
scriitori, dintre care until se prezintg. cu 3 bucati, trei cu doug
bucati si ceilalti cu cate o bucata : Mario Pratesi, Matilda Serao,
Gabriele D'Annunzio, Giosue Carducci (2), Edmondo de Amicis
(3), Giovanni Prati, Alessandro Manzoni, Bartolomeo Sestini, L.
Bottazzi, Ipolito Nievo, Giuseppe Giusti, Luigi Barzini, Giacomo
Leopardi (2), Giovanni Papini, Cesare Corenti, Paolo Mantegazza,
Giuseppe Regaldi, Clemente Bondi, Carlo Alberto Bosi, Angiolo
Silvio Novaro, Silvio Pellito, Goffredo Manueli, Carlo Delcroix (2),
Giosue Borsi, E. A. Mario, Giuseppe Mazzini, Ada Negri, Cri-
stoforo Colombo, G. F. Marini.
Cartea are urmatoarea impartire pe capitole : I. Frumoasa
targ, Piemontul si Savoia. IL Unde se aude si (Toscana). III. In-
chinare tie, popor de eroi ! IV. Virtutea pionerilor, V. V,iziunea
lui Alighieri. VI. Giovinezza, giovinezza, primavera di bellezza.
VII. Trebue sa navigam, VIII. Vorbeste Ducele, IX. Italianul in
strginAtate. X. Slava tie, patrie nemuritoare, fiii tgi s'au rengscut.
XI. Cronologia istorica a Italiei noui, XII. Cantece italiene (fasciste
si nationale ; pe note), XIII, Hartile Italiei, (una indicand locurile
unde s'au ngscut marii fii ai tarii, pang la Mussolini, alta cu pro-
vinciile Italiei, si a treia, cu caile de comunicatie).

www.dacoromanica.ro
 175

Cartea aceasta, acuth in spirit exclusiv italian si fascist, este

din punct de vedere romanesc, pur i simplu o monstruozitate.'
Duph ce am renuntat sa. mai predam in scolile noastre cele
mai insemnate capitole din istoria noastr national, am ajuns
acum s facem din tinerii nostri fascisti i italieni I
SA mai relevhm i faptul atht de caracteristic ch prin cartea
noastr de limba italian, 1-am sltat pe directorul Agentiei Ste-
fani, la rangul de cel mai mare scriitor italian din care dam in
maim tineretului nostru nu mai putin de 9 bucati.
Inteun timp in care din cartile romnesti se scot capitolele
cu Regele Ferdinand si cu rdzboiul pentru intregirea Romniei,
noi venim i proslavim phnh la cel mai de jos grad de nedemnitate
national, o tar strain& indiferent care ar fi ea si inch
dupa ce conduchtorii ei ne-au tratat asa cum ne-au tratat,
ne-au tradat, asa cum ne-au trdat la 1940.
Acest cuvnt tare se impune cu atht mai mult, cu cat Italia
si in cartile sale de' scoal manifest Ltd de noi sentimente la
fel de dusmanoase. Ca dovadh, tin s dau ad urmtoarea inter-
ventie zadarnich pe care am facut-o la ministerul Culturii
nationale, sub Nr. 31/1942 al Seminarului pedagogic :
Fiind sesizat de unii dintre profesorii Seminarului nostru
asupra faptului inregistrat mai jos, imi permit a vi-1 aduce la
cunostint, spre a putea lua, eventual vreo mAsurh, care s'ar
impune.
In manualul de Geografie, Stiinte i Aritmetich pentru cl.
a V-a a scolilor elementare din Italia, aphrut la Roma, in 1940,
in editura Librhriei de Stat, se inthlnesc urmtoarele pasagii re-
lative la Romania:
Per la solidarieta con le Potenze dell' Asse e per l'arbitrato
italo-tedesco di Vienna, l'Ungheria ha potuto ottenere, nell' Agosto
1940, della Romania e senza spargimento di sangue,, la restitu-
zione di parte della Transilvania".9

Nell 1940 la Romania ha dovuto scedere all' Ungheria e

alla Bulgaria alcune regioni che essa deteneva ingiustamente per
1) Pe romAneste : Prin solidaritatea cu Puterile Axei si prin arbitrajul
dela Viena, Ungaria a putut obtine, in August 1940, dela RomAnia, i fArA vAr-
sare de sange, restituirea unei pArti a Transilvaniel."

www.dacoromanica.ro
 176

.effetto delle inique condizioni di pace fatte dai franco-inglesi a

Versaglia. Approfittando del momento la Russia s'e impadronita
di una park del territorio rumeno".')

Ministrul n'a dat niciun raspuns la adresa aceasta a Semi-

narului.
36. Racu1. broasea i lima
E cunoscut fabula cu acest nume, scris inainte de aceasta
cu o sut de ani, de poetul Grigorie Alexandrescu.
Ministerul culturii nationale a tinut s ilustreze atht de in-
structiva fabul alui Alexandrescu, prin chipul in care si-a orga-
nizat activitatea sa, in timpul din urm.
Dat fiind ca Subsecretariatul de stat pentru educatia extra-
scolar lucreaz de sine, fdra nicio directiv din partea Ministe-
rului Culturii Nationale, a crui parte integranta este, totusi,
c Subsecretarul de stat I. C. Petrescu si-a constituit, pentru in-
vatam'antul primar, normal, seminarial i profesional, un Consiliu
special de indrumare i c secretarul general al ministerului, N.
N. Cretu si-a organizat si el un Oficiu special al educafiei tine-
retului din scolile secundare, ministrul Petrovici a aflat necesar
s institue i dnsul un organ special", prin care s dea expre-
siune ideilor sale in legAtur cu invtmntul secundar, care pare
a-1 interesa mai de aproape, pe plan egal cu cel superior. Astfel
d-sa a infiintat un Consiliu pedagogic superior, consttAtor din
doi Profesori dela Universitatea din Bucuresti (d-nii G. G. Antonescu
0 C. Narly ambil profesori de pedagogie) si din un profesor
dela Universitatea din Iasi (N. $erban, profesor de limba si lite-
ratura franceza i fost chestor al Politiei din Iasi pe timpul
Frontului Renasterii nationale"). Ulterior am aflat ca mai face
parte din acest Consiliu i d-1 Virgil Bogdan, profesor de filosofie
la Seminarul pedagogic universitar din Bucuresti.

La 30 Aprilie 1942 acest Consiliu a tinut o sedint comuna

cu Consiliul inspectorilor generali (de curs secundar), sub prezi-
dentia d-lui ministru I. P. In acea, sedint profesorul N. $erban
1) In 1940 Romnia a trebuit s. cedeze Ungariei si Bulgariei unele regiuni
pe cari le delinea pe nedrept, ca urmare a conditiunilor de pace nejuste im-
puse de Franco-Englezi la: Versailles. Profitnd de ocazie, Rusia s'a instalpanit
pe o parte a teritoriului romanesc."

www.dacoromanica.ro
 177

a facut un raport" asupra operii (!) educative in coala secun-

dara, (Vezi buletinul coala Romeineascd din Mai 1942). Re-
-tinem din acest raport urmatoarele : Rolul Consiliului pedagogic
este sa conceapa", iar al Consiliului de inspectori generali s
supravegheze aplicarea masurilor luate pentru o mai bung orga-
nizare a educatiei in cadrul coalei secundare". N. Serban tine
sa asigure pe ministru c cu totii vor face toate sfortarile pentru
a realiza dorintele i sugestiile" ministrului. In continuare rapor-
torul, amintind de Alexandru cel Mare, care in vederea edu-
catiei fiului sau, a facut apel la cel mai mare filosof al vremii,
Aristotel, Ii arata satisfactia pentru gestul asemtnator pe care
1-a facut Conducatorul Statului roman, prin darul pretios de a fi
pus in fruntea scoalelor romaneti pe ilustrul ministru-filosof"
I. Petrovici.
In continuare, N. Serban, care, dupa deschiderea edintei
de catre ministrul omagiat in chipul at-Mat aci, a luat el insui
prezidarea edintei, raporteaza ca instructiunile relative la edu-
catia tineretului au fost realizate cu succes". Profesorii s'au
at-Mat intelegatori asupra acestor activitati (literare, tiintifice, ar-
tistice, practice i sportive), i s'au devotat lor cu chibzuinta i
elan ... ACeiasi profesori ins, continua prqedintele adhoc
al edintei se gdsesc oarecum desorientafi, nedumerifi asupra
4educatiei religioase, nafionale, morale si sociale. Nu toti descurca
bine itele complexe ale acestor importante indeletniciri educa-
tive i, deci, ei arata un oarecare scepticism sau chiar unele seinne
de rezistenta pasiva." Pentru inlaturarea acestui neajuns se 'im-
pune ca ministerul s vie cu instructiuni complimentare, adao-
gandu-se pe langa cele patru activitati prevazute la pag. 7 din
instructiuni : literard, tiinfificd, artistica', practicei si sportivd,
activitatile omise : religioas, nalionald, morald ci sociald". In
continuare, presedintele adhoc al Consiliului pedagogic superior
(cad preedinte efectiv este d-1 G. G. Antonescu), trece in re-
vista, in lumina celor constatate pe teren (cu ocazia inspectiilor
facute la colile secundare Bucureti), fiecare din partile compo-
nente ale educatiei", incepand, cum e firesc", cu educafia reli-
gioasei. Aceasta este aproape inexistenta in licee. In ora de re-
ligie saptamanala din cursul inferior se preda istoria bisericii i
dogmele religioase, deci invatamant intelectual, care nici nu ajunge,
nici nu tintete macar la picurarea in sufletul copiilor a senti-
12

www.dacoromanica.ro
 178

mentului religios." DupA ce indicA unele mijloace de remediere a

situatiei, N. $erban mai invedereazA i alf leac al acestei lipse
la catolici, invAtAmantul religios se pre& in ambianta cea mai
prielnicA, la bisericA, La Romanii greco-catolici din Transilvania,
ai, dupA plida lor, chiar la ortodocsii de dincolo de Carpati, in-
vAtAmantul laic s'a infiripat in pragul bisericilor."
AceastA pildA ne obliga sA ne intrebAm, data n'ar fi mai
cu folos ca invAtAmantul religios s fie predat in jurul bisericii.
In aceeasi ordine de idei, data Vechiul Regat a dat Transilvaniei
ai Bucovinei profesori pentru specialitAtile pentru tare nu se gASeau
acolo elemente pregatite, pentru ce in materie de religie nu am
cere acestor provincii, preoti-profesorii mult mai bine pregatiti in
lupta contra indiferentismului si mai obisnuiti cu educarea reli-
gioasA a tineretului ?" De incheiere a acestei pArti a expunerii
sale, N. $erban tine s declare ca din punct de vedere educative
sentimentul religios este foarte putin cultivat in scoal, con-
statare deosebit de alarmantA si care cere o grabnica indrep-
tare" (pag. 8).

In ce priveste educatia national& N. $erban zice : Cred c.

si in privinta patriotismului s'ar putea face mai mult in scoal.
Cred mai cu seamA, cA este bine sA se cultive in sufletul elevilor
madria de a fi Roman. SA li se intAreascA constiinta latinA. SA-i
invAtAm sA se mandreascA cu realizArile mArete ale strasnosilor
Romani si chiar ale fratilor latini din Apus . SA-i facem mandri
de neamul lor i sA-i invAtAm frumusetea jertfii (I) pentru Patrie."

In ce priveste educatia moralii, din nefericire, nici familia,

nici biserica si mai putin societatea nu contribuesc temeinic la
opera educativA, care rAmane, aproape toatA, pe seama scoalei.
In coal, educatia moralA se face intdmplator de cAtre toti pro-
fesorii, dar ea se manifestA in deosebi prin mAsuri represive, cu
o gamA intreag de pedepse ... Se mai face si in ora de diri-
gentie Putem deci spune cl educatia moralA in scoalA este
foarte redusA ; ea asteaptA de acum incolo o serioasA organizare."
In scopul acesta N. $erban propune dublarea orelor de dirigentie
acordarea de diurne profesorilor dirigenti", participarea pArin-
tilor odatA pe trimestru, la ora de dirigentie, introducerea in
programul claselor superioare a unui curs de filosofie moral/

www.dacoromanica.ro
 179

practica in legatura cu problemele imediate ale vietii, curs, avand

drept scop formarea simtului moral al elevilor", introducerea
in programul activitatii din orele de eclucatie de dup amiaza, a
unei activitati morale, alaturi de cea tiii4ific, literara, practica
ai fizica prevazute de instructiuni," compunerea unei antologii
de lecturi morale, care sl fad, parte obligatoriu din biblioteca
fiecarui elev", Dar, mai cu seama, incheie N. $erban
propun angajarea unui personal de ordine si disciplina la fiecare
liceu. Noi Latinii nu dam atentia datorita acestor forme exte-
rioare ale ordinei i disciplinei, desi ele au o covarsitoare inraurire
ai asupra sufletului,"

In ce priveste educatia sociard, aceasta se face tot numai

intamplator in scoala, acolo unde directorul si profesorii Ii dau
atentie".

In ce priveste educalia fizicei, situatia este aproape ridicola".

Aci interventia autorittilor scolare trebue sa aib loc grabnic
5i eficace, cu mijloace asupra carora nu insist, intru cat sunt
cunoscute."

De incheiere N. $, tine s marturiseasca ca opera educativa

nu cere numai sacrificii materiale ; ea presupune, in primul rand,
si timp disponibil. Dublarea orelor de dirigentie nu este suficienta,
cum, mai cu seama nu sunt suficiente cele doul ore de dupil
amiaza, destinate pana acum educatiei in coalA. Aceasta este
opera prea complexa pentru a putea fi realizata in doua ore sap-
tAmanal. Pentru aceasta sunt de parere ca programul de studii
sa fie redus la patru ore dimineata, iar programul educativ sA se
acorde in fiecare clupa amiaza doua ore, din care una O. fie re-
zervata educatiei fizice."

Raportul d-lui N. $, constituie un document pedagogic extrem

de interesant i prin ce spune, 5i prin cum spune, i prin ce nu
spune.
37. Crearea unui nou tip de profesor intermediar
Dupa elogiul initial facut ministrului-filosof, pe care-I asi-
gura ca toti sunt hotariti de a face toate eforturile pentru a-i
realiza dorintele si sugestiile, te-ai fi asteptat ca reprezentantul
12*

www.dacoromanica.ro
 180

Consiliului pedagogic, ca conducator al celor doua consilii reunite,

s priveasca intreaga problema educatiei prin prisma filosofica a
ministrului i sa culmineze in concluzii determinate tot de filosofi.
Ori, niciun singur cuvant despre asa ceva. Dimpotriva: predo-
mind ideea religioasd fi se subliniazd rzecesitatea intensificdrii
educatiei fizice.
Mai trebue s relevam faptul ca in intreaga expunere nu se
mai vorbeste deloc de invatamant, ci numai de educatie, adeca
de educatii, ca ceva inafara de invatamant".
Acest moment a ajuns oarecum obsedant in preocuparile
ministerului, dupa cum am mai at-Mat si la alte locuri. Intregim
cele spuse in aceasta ordine de idei, cu ideea profesorilor asi-
stenti secundari", lansata de d-1 C. Gerota, directorul general al
invatamantului secundar, in Nr. 4 din 1943 al buletinului mini-
sterului (pag. 262-263). E vorba anume, dupd cat se pare, de
tendinta de a realiza ideea lui N. $erban relativa la un personal
special de ordine si disciplina, idee pe care d-1 C. Gerota o con-
cretizeaza in crearea tipului de profesor-asistent", care este pro-
fesorul-educator. Acesti profesori-asistenti ar urma ca, pe fang&
examenul de capacitate, s faca un curs de cateva luni de peda-
gogie i mai ales sa fie trimisi in marile centre apusene, pentru
practica pedagogica, in internatele din Apus. Ei ar fi totdeauna in
mijlocul copiilor, prietenii lor, sfatuitorii lor.
Profesorii asistenti ar urma s fac un corp de sine sttator,
Ir catedra, dar cu toate drepturile materiale ale profesorilor de
catedra. Corpul acesta ar umple un gol ce se simte in scoala ro-
mneasc intre elev i profesor. E prea mare distanta dintre elev
i profesor ... El ar fi adevratul pedagog . . ar fi pedagogia vie
fA aplicat inafar de instructia ce o primeste dela profesorul de
specialitate. Acestor profesori li se cere mai mult ca oricAror altora,
vocatie si iubire de copii".
Ideea directorului general al invatamantului secundar este
foarte semnificativA pentru spiritul in care este condusa astAzi
scoala romaneasc. In loc ca ministerul s faca tot ce este ome-
neste cu putinth ca toti profesorii secundari, de acum si din viitor,
s fie profesori-educatori, nu simplii profesori impartsitori de
stiint sau negustori de ore, el prevede un anumit numr de pro-
fesori-educatori, restul rmnnd asa cum este astazi.

www.dacoromanica.ro
 181

58. Antologia filosofica a ministerutui

In locul Antologiei de lecturi morale ceruta cu insistenta,
in numele Consiliului pedagogic superior, de membrul marcant al
acestuia, N. $erban, ministeru), respectiv Casa $coalelor a publicat
in primavara anului 1943, Antologia filosoficd, avand ca autori
pe d-nii N. Bagdasar, Virgil Bogdan 0 C. Narly (574 pagini),
Antologia cuprinde pagini alese din urtnatorii filosofi : Filosofii
antesocratici, Socrate, Platon, Aristotel, Lucretiu, Epictet, Seneca,
Marcu Aureliu, Plotin, Augustin, Tom de Aquino, Giordano
Bruno, Fr. Bacon, Descartes, M. Malebranche, B. Pascal, J. Locke.
Spinoza, Leibniz, G. Vico, G. Berkeley, D. Hume, Im. Kant, I. G.
Fichte, Schelling, Hegel, A. Schopenhauer, A. Comte, J. St. Mill,
F. Nietzsche, J. M. Guyau, A. Bergson i G. Gentile.

Antologia are o prefata, scrisa de d-1 I. Petrovici, in care

afirma c ar fi nefiresc ca o asemenea lucrare, realizath demult
in alte tari", la noi s mai intarzie si de ad inainte, cand pre-
ocuparile filosofice au prins radacini, nascandu-se in publicul ce-
titor un interes vizibil si din zi in zi mai viu pentru operele de
gandire, cu caracter speculativ". Ceea ce m'a determinat
ins& in primul loc sa dispun intocmirea acestei antologii con-
tinua I. P. a fost interesul cultural si educativ al elevilor de
scoal ajunsi in ultimele clase ale liceului. Varsta adolescentei este
cu deosebire inclinata problemelor filosofice in forma lor cea mai
indrazneata, impins papa la extremithtile gandirii. $coala trebue
sa-i procure elemente pentru satisfacerea sanaloasA a acestei n-
zuinti, procurand in acelasi timp invatacelului conturul unei con-
ceptii de viata cat mai corespunzatoare cu realitatea i cu marile
postulate ale sufletului omenesc."
O atare conceptie nu poate fi suficient deservit nici prin
juxtapunerea nedirijata a cunostintelor tiir4ifice, dobandite in
qcoala secundara, nici chiar prin impunerea exclusivista a unei
filosofii oficiale, oricat ar fi construita de armonios."

trebue sa marturisim c lmuririle d-lui ministru I. P. cu

privire la conceptia de viata pe care si-o pot castiga elevii din
ultimele clase de liceu i cu ajutorul Antologiei filosofice, le
gasim cu totul insuficiente.

www.dacoromanica.ro
 182

Prefata de o intindere de peste (lona pagini, a d-lui I. P.,

este urmata de o Introducere" de patru pagini, scrisa, evident,
de cei trei autori citati mai sus. De fapt, nu e o introducere, ci
tot o prefata. Retinem, deocamdata, din aceasta a doua prefata,
lamurirea ca d-1 I. P., ministrul Culturii nationale, n'a dorit o
antologie care sa serveasca numai la cunoasterea anumitor doc-
trine, ci mai ales una din care sa se desprinda clar acele vederi,
acele tendinte de etern, general si superior uman, care repre-
zintand gandul fiecarui filosof in parte, sa arate totodata cum cul-
mile gandirii omenesti deschid toate aceleasi perspective de bine,
adevar i frumos"
Contactul cu gandirea marilor intelepti ai omenirii con-
tinua autorii inseamn contactul cu formele individuale i na-
tionale, pe care superiorul (probabil gresala de tipar, in kc de
spiritul, N. A.) uman le-a luat in decursul timpului si la diferite
natiuni. El este un stimulent important pentru reflexiunea inteleapta
pe caile eterne ale spiritului uman, dar totodata prilej de lamu-
rire a propriilor tendinte, a propriului fel de a concepe lumea si
viata, in ce priveste pe cititorul dela noi, ca roman. Din atingerea
cu diversitatea perspectivelor deschise de lectura atator conceptii,
profund umane, dar profund nationale (!), precum sunt si pro-
fund individuale, studiosii romani vor fi promovati atat in ceea ce
este general uman, cat si in coloratura specific romaneasca (!) ce
se va pregna in propria lor gandire i intelegere, i nimic mai
folositor pentru a simti unicitatea si originalitatea gandirii tale si
a poporului tau, decal comparatia cu gandirea celorlale popoare",
Introducerea lecturii de texte schimba caracterul catedrei
de filosofie aceasta va fi de abia in acesf fel o catedra de filo-
sofie Putem spera i noi intr'o eficacitate mai mare a invat-
mantului filosofic liceal, asa incat acesta sa aduca inteadevar o
contributie educativa esentiala la formarea unui tineret romanesc
cult" (XIV).
Avem speranta c initiativa d-lui ministru I, P. va reusi
sa dea, in liceu, tineretului nostru orizontul larg si serios, fdra
de care o cultura autohtona adanc inteleasa nu se poate desvolta
in linii dare si sigure" (XV).

Marturisesc ca as fi asteptat sa gasesc in prefata sau in intro-

ducerea Antologiei o lamurire cu privire la subtitlul ei de pe

www.dacoromanica.ro
 183

copertA. In adevAr, cartea are acest titlu : Antologia filosoficd,

_Filosofi strdini. Ce insemneaza : Filosofi strAini" ? Vrea cumva sa.
insemneze c filosofii sunt peste tot numai straini i cA n'au exi-
stat pi nu exista pi filosofi romani, sau vrea s zica, ca in volumul
acesta sunt infatipati numai filosofii strAini, rArnanand ca inteua
al doilea volum, care ar fi sa apara candva, sa fie infatipati Ai
filosofii romani ? Dar, in acest caz ar fi trebuit sa se arate pe
coped& ca prezentul volum este volumul I, ceea ce nu s'a facut,
iar in prefata pi in introducee de asemenea nu se gasepte nici
cea mai mica amintire sau aluzie la existenta unei filosofii roma.-
nepti sau a unor filosofi romani. Dar, chiar admitand ca autorii
se gandesc, pentru filosofii romani, la un volum separat, parerea
noastra este ca o asemenea procedare este grepita. Hosofia ro-
maneasca ar fi trebuit incadratA, organic, in acelapi volum cu cea
strAina, la locurile respective pi in proportiile cuvenite.

Am socotit Introducerea drept simpla prefata, pentru mo-

tivul ca ea nu cuprinde absolut nimic din ceea ce trebue sl cu-
prinda o introducere propriu zisl. 0 adevarata introducere la
cea dintai antologie filosofica romaneasca ar fi trebuit, dupa pl-
rerea mea, sA cuprindA urmAtoarele elemente : definitia filosofiei,
cu precizarea raporturilor dintre ea pi celelalte discipline spirituale
(religie, ptiintA, arta, politica etc.), o scurtA ochire asupra evo-
lutiei filosofiei, cu reliefarea popoarelor cari au cultivat-o mai
mult pi a specificului lor i cu sublinierea specificului filosofic ro-
manesc, infatiparea evolutiei invatamantului filosofiei la Romani
din vremurile vechi pi panA in momentul cand, pentru intensifi-
carea lui, vine ca mijloc didactic nou, Antologia filoso ficA i, in
sfarpit, o indicatiune mai amanuntita cu privire la modul de in-
trebuintare a acesteia, atat de catre profesori, cat pi de cAtre elevi.
Asa cum se prezintA introducerea", ea nu spune aproape
nimic pi nu introduce catupi de putin pe cetitor nici in filosofie,
nici in istoria filosofiei.
39. Cum se inlelegea odinioarg rosful
invatmantului filosofie la Romani
Trebue sA observAm aici cA initiatorii Antologiei se inpala
cand Ii inchipuie, ca dansii sunt cei dintai cari incearcA sa dea
la noi studiului filosofiei, importanta pe care o necesitA. Au mai
I lost i inainte de danpii ostenitori devotati in acest domeniu Ai

www.dacoromanica.ro
 184

ne-am permite sa le atragem atentia asupra a doi inaintasi vred--

nici, dintre cari cel din urma este pe nedreptul dat cu totul uitarii:
arhimandritul Eufrosin Poteca, 8i episcopul de mai tarziu Ghenadie
Endceanu. Acesta din urtn a tradus in romaneste, inainte cu
trei sferturi de veac, cunoscuta Istorie a filosofiei de Albert
Schwegler, 0 a publicat doua volume de Principii de filosofie,
pentru usul scoalelor secundare (Bucuresti 1869, 156+110 pg.).
Merituosul episcop a fost multA vreme presedintele Consiliului
general de instructiune de pe Mpg Ministerul Cultelor, in care
calitate a adus pretioase contributii pe nedrept dispretuite de
urmasi la inaintarea scoalei i culturii romanesti. Credem c.
facem un serviciu atat autorilor antologiei, cat i altor iubitori ai
progresului scoalei noastre, reproducand randurile de mai jos din
Prefata primului volum amintit. Din ele se va putea vedea cu
cata grij i seriozitate i cu cat simt pentru realitate obisnuiau
cei vechi sa priveasca problemele in serviciul cArora se angajau.
latA cuvintele lui Ghenadie Enticeanu :
Pentru ca posteritatea sa fie mai putin iluzorie i generatia
viitoare a se deprinda chiar din scoala a lucra pentru un scop,
trebue ca noi, cei maturi, s fim mai meditatori si sa nu lipsim
invatamantul secundar de o minte, care, planand pe deasupra,
ar dirige si ar conduce atat suma obiectelor, cat i pe fiecare
stiinta, la scopul ce ea trebue s aibA in scoala. Precum dela
scopul, sau dela lipsa de scop, sub care se cresc copiii in casa
parinteasca, depinde moralitatea i credintele lor speculative, cu
care se prezinta in coal, ba de multeori si in societate, asa
cu scopul sau cu lipsa de scop, se determind viitorul unei tine-
rimi in societate.1)1
DacCi scoala in care un tdair se educd, are un scop precis
pi determinat, si fiecare profesor, cu obiectul su, tinde cu sfintenie
la realizarea si executarea acestui scop, atunci elevul acelei scoale,
termindnd cursul invdtdmeintului secundar, iese in societate cu o
sumd de cunostinte, care departe de a se opune credintelor pi
ordinei lucrurilor ce domind societatea, ii servesc mai ales spre
priceperea lor si il pun in pozitia ca si el in societate set prescrie
in scop intreprinderilor sale si sd aleagd mijloacele ce 1-ar con-
duce la realizarea lui. Dad. ins coala nu are niciun scop ge-
9 Sublinierile sunt ale noastre N. A.1.

www.dacoromanica.ro
 185

neral, sau cel putin un scop eronat, i fiecare obiect se propune-

in lipsa unui scop particular ce ar conduce la scopul general al
$coalei, sau se propune, &and fiecare profesor obiectului respectiv
o intindere mai extinsA sau chiar 0 mai restrans de cea cerutl
de scopul scoalei, atunci elevii absolventi ai unei asemenea $coale,
ajung in societate oamenii cei mai capricio0 i cari, nefiind in-
struiti in vederea unui anumit scop, nu pot intelege nici ei scopul
institutiunilor existente i tind neincetat la reforme lipsite de
orice scop.
Aceasta pozitie a junimei noastre in fata realithtii m'a feicut
totdeauna sti meditez serios asupra scopului scoalelor noastre se-
cundare, precum i asupra mijloacelor ce ar conduce la acel scop.
Ea m'a facut sa nu pot prescrie alt scop $coalelor secundare
decat acela de a forma buni cetatenilaici i clerici demni de
pozitia lor sociala, i oameni cari inteleg mai bine decal vulgul,
scopul institutiilor noastre, 51 intelegandu-le pe acestea, le-ar res-
pecta i le-ar tinea ca pe ni$te depozite ce alcatuesc fondul so-
cietatii noastre romane.
Nu socoti, cetitorule, cA prin aceasta a$ voi sa inchid ju-
nimea romana intre zidurile chinezesti .0 as priva-o de cunostin-
tele necesare $i de diferitele teorii $tiintifice, de care tine cont
istoria fiecarei stiinte. Eu voiesc contrarul i, in puterea regulelor
pedagogice, vreau ca .junimea sei int)* mai intdiu cele ce-1 in-
conjoard, sa inteleaga principiile gi scopul $tiintelor ce explica
institutiile sale sociale, i atunci numai sa treaca la diferitele teorii
ale stiintei, cari ii reprezinta nu atat realitatea, pe cat posibili-
tatea lucrurilor. Eu voiesc ca numai dupA ce junimea roman& va
face un curs secundar, un curs mic enciclopedic, care ar avea de
scop a o face s inteleaga realitatea i scopul modului existent
de viata, numai zic dupa un asemenea curs, sA poat trece
la teoriile i directiunile diferitelor sisteme filosofice, cari cu timpul
ii pot da $i dreptul de reformatori Panel atunci insd eu cer
imperios ca junimea romdnii sd fie instruitd in realitate ci numai
in realitate i totodata sa cautam ca nu numai existenta fiecarei
stiinte in programa invatamantuiui secundar sa coraspunda cu
scopul acestui invatarnant, ci chiar i materiile ce compun fiecare
stiinta, precum i modul expunerii fiecarei stiinte sa coraspunda
in totul cu desvoltarea elevilor, pentru cari $coala 10 propune un
scop de realizat. De aci necesitatea i regula pedagogica, ca fie-

www.dacoromanica.ro
 186

care profesor sA fie cu atentiune atat la materiile ce infr in

stiinta destinata pentru studiul elevilor invAtAmantului secundar,
cat qi la metoda de predare.
Dac aceste dota conditiuni sunt necesare in expunerea
fiecArei stiinte si chiar in expunerea fiecarui lucru ce voim sa-1
comunicam altora, apoi cu atat mai necesar si mai imperios se
cere realizarea acestor conditiuni in expunerea unui manual de
filosofie. Cand in o stiinta oarecare nu se face o alegere nimeritA
a materiilor ce o compun si nu se expun aceste materii conform
regulelor pedagogice, atunci tot rezultatul se reduce la pierderea
de timp a junimei si nimic mai mult. ...Intr'un manual de filosofie
destinat pentru invatamantul secundar nu sunt de preferat siste-
mele iluzorii si novismul in mcinuale este, dupa mine, mai bla-
mobil deceit ignoranta. Cad rezultatele ignorantei se manifestA
numai in simplitatea naturei, in timp ce novismul din manualele
nerumegate se asearnn cu furia si cu furtuna ce rupe si sfarma
tot ce-i sta. inainte".
40. Antologia filosofie n'are nimie
ortodox *i. romnese In ea
Trecand acum la analizarea continutului Antologiei, vom
recunoaste ca lucrarea cuprinde un bogat material pretios si in-
teresant, dar nu ne vom putea declara multumiti cu criteriile dupa
cari acest material a fost ales, grupat si sistematizat.
Mai intai, nu putem accepta ca o antologie filosofica roma-
neascA sa inceapa pur si simplu cu filosofii antesocratici. Un astfel
de punct de plecare isi poate permite, dac vrea neapArat, o an-
tologie nemteasca, ungureasca, italianA sau franceza, dar una ro-
maneasca nu. Inceputul trebuia sA se fac cu filosofia popoarelor
vechi orientale, chiar si dacl aceasta ar fi de nuanta mai mult
religioasa si poetica, decal propriu zis filosofica. Noi, Romanii, si
prin pozitia noastra geografica, si prin spiritualitatea noastrA ge-
nuinA suntem in multe privinte apropiati de Orient. De aici un-
meaza, ca un lucru dela sine inteles, a avem datoria fag de noi
insine de a cAuta sa cunoastem, din izvoarele sale autentice de
gandire, de credinta si de poezie chiar, spiritualitatea Orientului,
cu care avem destule afinitati.
Nu ne putem impaca nici cu caracterul aproape cu desa.-
-varsire profan si necrestin al antologiei. Este inadmisibil ca o

www.dacoromanica.ro
 187

astfel de carte, alcAtuitA pentru elevi romani si crestini ortodoci

in covrsitoarea lor majoritate) sl nu cuprindl absolut nimic, in
legatura cu crestinismul oriental, respectiv cu filosofia crestinA
rAsAritA si crescutA mai inta.i pe pamntul Orientului, de care
ne tinem si noi, in sensul amintit mai sus si prin aproape intreaga
noastr evolutie religioasa istoricA. Nu ne putem explica totala
ignorare a evanghelistilor crestini, cari au fost si filosofi in felul
for, si mai ales a pArintilor bisericesti din primele secole eroice
ale crestinismului si dintre cari atAtia au fost veritabili filosofi.
Autorii antologiei noastre nu se poate sA nu stie cA chiar in trata-
tele germane de istorie a filosofiei, filosofii crestini orientali, ca
Clement Alexandrinul, Origen, Grigorie de Nissa, Grigorie de
Nazians, Ignatie din Antiochia, Policarp din Smirna, Iustin
Martirul, Irineu, etc. etc. sunt tratati pe larg, cu toate cA nici
catolicismul apusean si nici protestantismul nu au nici pe departe
vreo continuitate spiritualA atm de strang cu ei, cum avem noi
Romnii ortodocsi ').
Dar, eu a merge si mai departe i a pune chiar chestiunea
dac intr'o antologie filosofic romneascA n'ar trebui pus insusi
Isus Christos, a anti ideologie religioasa-filosofica inafarA de
inconmensurabila Lui personalitate s a dominat intreaga cuge-
tare si viatA a evului mediu, timp de peste zece veacuri, si o mai
domind si astazi intr'o anumit mAsura.. Pozitia mea in acest
punct pozitie care poate s par indrAzneatA panA la ignorant&
Ii inconstientA poate s mire, de fapt, numai pe ignoranti. Dar,
eine cunoaste in mod suficient istoriografia filosofiei, s tie cA in
atalea istorii ale filosofiei, Isus Christos e privit inafarA de
latura religioasa si ca filosof. Amintesc in aceastA ordine de
idei numai clasicul manual, in 4 volume, de Ueberweg-Heinze,
care, in vol. II al sail, II infAtiseaza pe Isus, pe 14 pagini (pag.
4-17 ; in editia a IX. din 1905, pe care o am la indema.A. De
ce autorii nostri, si mai ales cel care i-a pus la lucru si le-a dictat
spiritul i cadrele acestuia, n'au avut curajul sl imbrAtiseze pro-
blema in chipul acesta ? Ar fi pierdut ceva cartea din seriozitatea,
din gravitatea, din importanta ei ? Ar fi apArut autorii ei mai
putin filosofi" si savanti ?
11 Insusi filosoful pozitivist A. Comte se inchinA unor ganditori ca Ci-
prian, Atanasie, Ieronim si Joan Guri-de-Aur. (Vezi Calendarul pozitivist de
A. Comte, luna VI).

www.dacoromanica.ro
 188

Prezenta a doi filosofi crestiniAugustin si Toma de

Aquino, nu numai c nu umple lacuna semnalata in ran-
durile de mai sus, dimpotriva, o fac mai mare. Nu voiu in-
cerca, de sigur, sa diminuez valoarea acestor sfinti crestini apuseni.
As intelege un asemenea lucru, daca noi Romanii, am fi catolici.
Dar ca ortodocsi, cum se poate explica ignorarea absoluta a tu-
turor filosofilor orientali, si etalarea exclusiva a filosofilor crestini
apuseni ? Vreau autorii antologiei s ne intoarcem privirile cu
totul din spre Rasaritul traditiilor noastre bimilenare, spre Apusul
latin ? Vor dnii s mane filosofia romaneasca spre tomism, asa
cum de fapt vor unii filosofi i unii teologi romani, nu numai
greco-catolici, ci i ortodocsi ? Daca, da, atunci s'o mrturiseasca
pe fata, si sa traga toate concluziunile necesare. Caci nu ne putem
declara multumiti numai cu enunciatiuni mai mult sau mai putin
echivoce, ca cea dela pag. 165 : Nu este de mirare ca aceasta
enorma sistematizare (a lui Toma de Aquino), care priveste toate
problemele lumii, ale omului si ale constiintii morale ale acestuia
cu o solutie care impaca i exigentele supranaturale ale credintii
crestine, dar si cele ale ratiunii logice, sau, in ceea ce priveste
morala, a realitatilor morale ale vietii de aid, s serveasca Inca
astazi drept baza unei conceptii realiste, dar ample, complete,
solide, despre esenta totala a omului in raport cu Dumnezeu".

41. Nicio legAtur cu evolulia noastra culturala

N'am putea primi frA nicio obiectie nici introducerile bio-
grafice i aprecierile activitatii diferitilor filosofi, cari preced bu-
catile de lecturd. Ele sunt lipsite cu desalfarire de orice punct
de vedere romanesc. Ori, fiecare personalitate universala noi
trebue s'o privim i prin prism& rornneasc, nu numai printeo
prism straina, oricat de perfectl ar fi aceea. Unii dintre filosofii
citati in Antologie au avut in trecut o anumita legatura cu spi-
rituatitatea romaneaca, inteun sens sau altul, altii ar fi de
dorit sa aiba o influenta de aid incolo asupra vietii romanesti.
Aceste raporturi ar fi trebuit cu atat mai vartos s fie precizate,
cu cat invatmantul filosofic e vorba sa nu fie ceva pur didactic,
enciclopedic, ci ceva formativ, in intelesul cel mai inalt al cu-
vantului. Pentru a da un singur exemplu Im. Kant a interesat
a influentat pe o multime de barbati de seama romani, incepancl
cu Gheorghe Lazar, S. Barnutiu, T. Cipariu, A. Tr. Laurian,

www.dacoromanica.ro
 189

toti mari stalpi ai educatiei romanesti. Nu e vorba numai de o

influentg livrescg, ideologicg, teoreticg, ci de o schimbare de atitu-
dine si de mentalitate in viata lor 51, prin aceasta, in viata neamului.
Din punct de vedere dinamic romanesc este mai important sg
stim, in ce chip si in ce masura s'a coborit gandirea lui Kant in
viata spiritualg a romanismului si in ce masura aceea a intarit pi
inaltat aceasta viat, dect sa cunoastem pur i simplu intreg
sistemul kantian, numai de dragul cunoasterii. Pentru tangrul roman,
caruia Antologia ii okra spre citire 3 pagini despre Kant si 44
de pagini din opera lui, nu este interesant i folositor numai sg-i
cunoasca ideile, ci in msura cel putin egala, este necesar s cu-
noasca i influenta pe care a avut-o filosoful dela Knigsberg,
timp de 140 de ani, cgti au trecut dela moartea lui, asupra
poporului roman in Transilvania, in Bucovina, in Tara romaneascg,
in Moldova, in Basarabia, in Macedonia si asupra destinului ro-
manesc insusi, precum i aceea : ce mai poate reprezenta el, ca
fortg animatoare, pentru viitorul neamului nostru ?
SA ne amintim numai viata celor patru apostoli nationali
pomeniti mai sus. Eu cred c in ea a intrat, pe langg ce a adus
fiecare din mostenirea parinteascg si din traditia sgteascg i reli-
gioasg in care a crescut, o hotaritoare dozg de filosofie kantiang,
cu al sail imperativ categoric, care ii caracterizeaza intr'un grad
suprem. Discursul lui Barnutiu este asa de influentat de idei kan-
tiane, incat poate fi socotit ca un monument de gandire roma-
neascg saturatg de ce era mai inalt si mai solid in gandirea uni-
versala a marelui solitar dela Konigsberg. Ideile kantiane,
spune cu drept cuvant regretatul G. Bogdan-Duicg, au umplut
tot Ardealul." $i, dad in secolul XIX am avut in aceastg pro-
vincie o intreaga pleiada de oameni dintr'o bucata, trebue s'o
recunoastem cg aceasta se datoreste intr'o anumita. masura i
faptului cg atatia dintre patriotii romani ardeleni au imbrgtisat
ideile lui Kant, nu atat pentru valoarea lor epistemologicg, cat
pentru valoarea lor practicd, dinamicg, moralg i educativg.

In acest sens si in acest spirit ar fi trebuit sa fie concepute

si scrise introducerile la fiecare autor. Ele ar fi starnit un enorm
interes si mai cu searna ar fi contribuit la o asimilare organica
efectiva a cunostintelor, Asa cum sunt aceste introduceri, ele in
cazul cel mai bun nu au aproape niciun efect educativ, dacg nu
contribuie chiar la desorientarea i la instrAinarea tineretului.

www.dacoromanica.ro
 190

G. Bogdan-Duica, scriind, la 1905, cu prilejul centenarului

mortii lui Im. Kant, un articol despre Kantiani romani" (Smel-
ncitorul, 1905, Nr. 6) zicea, de incheiere : In istoriile filosofiei se
obisnueste a se arata la Kant carei limita geografica a influentei
lui ; se vorbeste si de vecinii nostri, de Unguri, de Poloni ; nu
se spune insa nimic despre Romani". Iata, ea' nici dupa aproape
patru decenii dela constatarea acestei lacune, ea n'a fost implinitk
nici prin Antologia de care ne ocuprn.

42. Antologia filosoficA va aduce numai

sporirea haosului cultural
Dar, s incheiem acest capitol, care si asa a luat proportii
prea lungi. SA mai adaogam doar observarea, ea Antologia, lipsita
de o introducere adevarata, n'are niciun capitol de concluzii,
respectiv de sistematizare a bogatului i variatului material expus
pe aproape 600 de pagini. Nu exist nici chiar o Tabl de ma-
terii, care ar permite o orientare in campul atat de vast al
istoriei filosofiei pe mai bine de doua milenii. Caci, nu poate fi
socotit ca o tabl de materii, pomelnicul sec i acela necom-
plet, caci lipsesc din el presocraticii al filosofilor din cari s'au
%cut reproduceri. Insirarea aceasta de nume, facut in mod su-
perficial, este si ea o dovad de pripa cu care s'a lucrat. (Unii
filosofi [51 sunt dati numai cu numele de familie ; altii cu numele
de botez indicat numai cu initiale [1], iar alti cu numele si pro-
numele complet). Tabla de materii ar fi trebuit s fie analitica,
cu indicarea plastica i amanuntita a tuturor capitolelor reproduse
in Antologie.
Apoi, socotesc ca, la sfarsit, Antologia ar fi trebuit s aib
gi un dictionar sau vocabular filosofic, de cel putin 10-20 de
pagini.

Antologia, asa cum se prezinta, este o icoana a unei men-

talitati, pe care eu nu numai ca n'o socotesc folositoare educatiei
tineretului nostru, ci, tocmai dimpotriva, o socotesc ca aducatoare
de noi confuzii, pe langa acelea pe cari un invatamant filosofic
pretentios si strain de mentalitatea si de nevoile noastre le-a adus
pang acum.
Eu gasesc ca observatiunile dela 1869 ale lui Ghenadie En-
ceanu in legatura cu rostul invatamantului filosofic Ii au vala-

www.dacoromanica.ro
 191

bilitatea lor i astazi. Noi trebue mai intai s ptim precis : ce

vrem ? Ori, din directivele cuprinse in prefata pi in introducerea
Antologiei filosofice, nu se vede absolut deloc ca cei ce au pus-o
la cale pi au realizat- o, ptiu ce vreau cu invatamantul filosofic,
ca ceea ce vor, e bine sau nu pentru tineretul nostru
pentru neam.
De ce folos ne poate fi o filosofie in care nu e nimic, nici
romanesc, nici creptinesc pi din care nimeni nu se poate alege
cleat cu un veritabil galimatias?
Numai ca s fim cu orice pret originali ?

43. $i acum, s ne Intoarcem la coala primarli

Am lasat s vorbim la urma despre invatamantul primar,
apa cum il gasim in politica pcolara i cultural a lui I. P.
Trebue sa anticipam ca aceast problerna. n'a format nicio-
data obiect de preocupare anume pentru actualul ministru al cul-
turii poporului. El s'a ocupat mereu numai de invatamantul su-
perior pi de cel secundar.
De sigur, ca pentru un ministru al culturii nationale lipsa
de intelegere adanca pentru invatamantul elementar, care se adre-
seaza totalitatii poporului, constitue o mare lacuna.
Nu ma voiu ocupa in cele ce vor urma de situatia de astazi
a invatamantului primar in totalitatea sa caci apa ceva ar re-
clama volume intregi, ci vreau sa arat numai : cum se prezinta,
in lumina literaturii didactice pentru cursul primar, directivele
culturale 51 nationale ale ministerului actual.

44. Monopolul artilor didactice

Inca sub guvernul Frontului renapterii nationale" s'a in-
trodus, pentru invatamantul primar, monopolul literaturii didac-
tice, Fata de desmatul i anarhia in care libera concurenta a
autorilor pi a editorilor adusesera de decenii intregi, literatura
didactica de curs primar, monopolizarea ei se impunea ca un
corectiv nu numai de ordin didactic, ci pi moral, social pi eco-
nomic.
Din parte-mi am propovaduit necesitatea monopolului Inca
din anul 1910, luand i anumite masuri practice in vederea intro
ducerii .lui in pcolile din Transilvania,

www.dacoromanica.ro
 192

Mai tarziu, consultat din partea ministerului instructiunii, i-am

prezentat un memoriu in care preconizam un anumit monopol
i care la timpul sAu a fost prima cu destulA intelegere de fac-
torii in drept, dar din cauza lipsei de continuitate in condu-
cerea invtama.ntului, memoriul a rAmas, ca atatea alte initiative
folositoare, fat% nicio urmare.')

Dar, niciun principiu nu e bun numai in sine instni. Un

principiu bun, aplicat in mod grgit sau interesat, poate sA fie
mai pagubitor decat un principiu care are toate aparentele unui
principiu rAu. Monopolul literaturii didactice, pentru ca sa, fie in
adevAr bun, trebue sA intruneascA o serie intreaga de conditiuni.

Trebue sA mArturisesc cA monopolul practicat in ultimii cinci

ani n'a dus problema literaturii didactice de curs primar aproape
cu nimic inainte, afarA de partea financiarA (cartile s'au ieftenit
in mod considerabil).

Vom analiza in cele urmatoare Abecedarul, CArtile de citire

pentru cl. IIIV, CArtile de gramatica qi Compunere pentru cl.
si CArtile de aritmeticA pt. cl. IIV, publicate la 1942,
sub ministeriatul I. P.
Abecedarul. 0 privire fugitiva asupra acestei crti,. iti las
o impresie excelentA. Manua lul, semicartonat, e tipArit pe hartie
foarte bunA i e ilustrat in culori. Executia tehnicA de asemenea
e bunA". Cercetat cu atentia cuvenit, Abecedarul atat de
spectaculos, se prezintA, insA, cu scAderi din cele mai mari.
Mai intaiu, el n'are nicio idee fundamentalA organicA, de
care sA fie strAbAtut. El are caracterul unei cArti mai mult distrac-
tive, pe baza cAreia se invatA cetitul i scrisul.
Orict de avansat pare la prima vedere, noul Abecedar, fatA
de abecedarele vechi, pe cari le inlocuete, in realitate el este
9 Vezi studiile mele : 1. Cel mai oropsit ram al literaturii romnesti :
literatura didacticA, 2. Necesitatea unui Consiliu al literaturii didactice, 3. Prin-
cipii relative la redactarea unui nou Abecedar rornAnesc in Prolegomena la
o educafie romeineascd, pg. 383 si 481.
Nu pot sA nu amintesc aci si cele trei lucrari ale mele de istorie a lite-
raturii didactice romalnesti, tiparite de Academia romAnA in Memoriile sectiei
literare ale ei, la 1916, lucrairi cari au fost intrerupte i pe cari, dacA Dum-
nezeu i dusmanii imi vor da ragaz, sper sA le reiau intr'un timp apropiat.

www.dacoromanica.ro
 193

-mai prejos de foarte multe dintre acestea. Noul Abecedar nu se

inspirA din traditia buna i veche a abecedarelor romanesti, ci se
orienteazA mai mult dupa abecedare straine. Cel putin 20 de
ilustratii sunt simple adaptari dupa un abecedar german aparut
inainte de 1930. Insasi ilustratia de pe coperta este luata din
acel abecedar si adaptata intr'un mod destul de putin norocos
la imprejurarile romanesti. Cu toate ca subiectele ilustratiilor sunt
romanesti", factura lor are ceva strain, artificial, fortat. Viata
taraneascA e zugravita. de un orasan, care a invAtat pictura la
scoala de belearte ; ea nu este autentica, traita.1)
45. Abecedare de odinioarA
In ce priveste ideile cAlAuzitoare ale Abecedarului, ca ma-
nual de scoala, din parte-mi am avut prilejul sA le expun pe larg
in lucrarile mele amintite in nota dela pag. 192. La un moment
dat, am cautat sa le exprim in cel dintai Abecedar moldovenesc
tiparit pentru Basarabia, la 1917, de Arhimandritul Gurie, in
tovarAsia mai multor iubitori de luminarea norodului". (Chisinau,
1917, 63+135 pag.) Actualul presedinte al Academiei Romane,
d-1 I. Simionescu, a publicat in Calendarul Regina Maria (Iasi,
1918) un articol despre acest Abecedar, scriind intre altele : Imi
stA dinainte (Abecedarul Basarabiei) si nu ma pot satura sA-1 pri-
vesc, sa-1 deschid i sa. citesc din el, ca si din cine stie ce carte
de intelepciune, frazele lapidare in simplicitatea lor, menite sa
umple inima copilului de un simtAmAnt nou, acel al dragostei de
tara si de neam" . . Acest abecedar nu este numai o adunAturA
de foi tipArite, dupa care scolarul va invata a scrie si a ceti. In
cuprinsul lui se gaseste acel suflet inaltAtor, care se intalnea de
demult in abecedarul lui Plesoianu, inimosul dascal muntean dela
1828. Se deprinde copilul de mic cu intelegerea vietii, cum se
deprinde i cu indurarea rnuncii. El silabiseste fraze ca acestea ;
Libertatea e un lucru slant ; Nu vom nita niciodata ce suntem ;
Zici Moldovan ori Roman, tot una e ; Unde-i unul nu-i putere,
unde-s doi puterea creste." Se altoiesc astfel adanc in sufletul
copilului, bucAti din crezul national al Romanului de maine, dela
care greu va fi vreunei puteri sa-1 abatA." D-1 I. Simionescu asemAna

') Ce autentic taranesti sunt ilustratiile regretatului Iuliu Ionas, din Abe-
cedarul de Gavril Precup si T. Cocisiu, (Blaj, 1920). (Nu toate ilustratiile din
acest abecedar sunt, insa, de I. Ionas I)
13

www.dacoromanica.ro
 194

Abecedarul Moldovenesc, al cArui spirit 1-am dat eu, cu Abece

darul lui Grigorie Plesoianu, tipArit la Sibiu, pe care-I cunostea din
descrierea acutA de mine in lucrarea Abecedarele din Transilvania,_
apArutA la 1916 in editura Academiei Romane. IatA ce scriam, inainte
cu mai bine de un sfert de veac, despre aceasa carte minunatA :
Abecedarul lui Plesoianu e atat de frumos, atat ca fond, cat si
ca form, incat intrece intr'o privintA tot ce s'a scris panA astAzi
la noi in acest ram. El nu e o simplA cArticicA menia a-i invAta
pe bAieti slovele, ci el vrea sA le inculce acestora cele mai mari
si mai inalte idei sociale, politice si religioase, pe cari se poate
baza viata unei societAti si a unei tAri. E atat de incomparabil
de frumps a cest abecedar, incat nu ne putem opri de a nu re-
produce din el mai multe parti, alAturi de cari paginile abeceda-
relor de mai tarziu vor pall cu desAvarsire" ... La exercitiile de
cetire Plesoianu da cuvinte ca : luminA, roman, virtute, dreptate,
libertate, luminare, desteptare, infacArare, impArAtie. Apoi, pro-
pozitii de o inaltime de idei ca aceasta : Patriei ii trebue jude-
catori drepti ; CAtre cer ridicA manile cei ce roaga pe Dumnezeu ;
CAtre pArinti se cuvine a fim plecati ; CAtre invatatori se cuvine
s firn cu respect ; Care rAsArit se 'nvarteste pAmantul ; Dup.&
mArturia faptelor, tAranul are dreptate ; DupA nedreptatea jude-
catorilor, norodul carteste impotriva lor ; Sub chipul smereniei,
atarnicul inal pe cei nevinovati ; Pentru lege si patrie, batem
rAzboiu ; Pentru neam si mantuirea lui murim multumiti ; Pentru
tinerea statului cheltuim cu totii ..."
46. Patriotismul si eroismul in Abecedarul minisferului
Trebue s constatthn, a Abecedarul de astAzi este foarte
departe ca suflet, convingere si caldura, de al lui Plesoianu. GAsim
si 'n cel de astAzi patriotism, dar el e facut, e cAutat, e artificial,
e deplasat, dui:4 cum sunt acute si ilustratiile : subiecte nem-
testi imbrAcate adhoc in romaneste, fArd potriveall si fArA suflet.
Ca dovadA de tendinta gresita a Abecedarului, reproducem aci
urmAtoarea bucat de lectur, care si pentru cl. IV poate fi so-
cotia prematurA si deplasata :
Horia si Jianu sunt soldati. Horia si Jianu au plecat voiosi
s lupte pentru tara. Horia a primit ordin s taie sarma ghimpata
dela vr4mai, iar Jianu s-1 apere cu mitraliera lui, Si WA fric&
au executat ordinul. S'au tarit pe brand si au ajuns la linia d

www.dacoromanica.ro
 195

retele a inamicului. Horia taie de zor shrma ghimpata. Jianu trage

cu mitraliera, ca sa apere pe Horia. Cu vitejia lor, dusmanii au
fost bAtuti" (pg. 60).
Tendinta de a fi in serviciul actualitAtii e atAt de exagerata
si. de nenaturalA in acest Abecedar, incit ea nu poate fi corn-
bAtut& in deajuns, ca o aberatie dintre cele mai periculoase.
Cine ar putea admite ca potrivite, versuri eroice" ca acestea
din partea II a Abecedarului :
Bunicul meu a fost soldat
In rAzboiu el a luptat
Pentru Tara, Rege, noi,
AlAturi de alti eroi,

Tara noastrA mandrA mare,

Cere multA apArare ;
SA aib& nAdejde 'n noi,
Caci vom fi cAndva eroi.
$i, ce minte echilibrat& poate aproba ca devil de cl. I s&
invete la scoalA enormitgi ca acestea, cari nu cred sl-si gaseasc&
asemanare in intreaga literatur& didactic& universal :
Acum am si eu dorint& vie,
SA plec si eu la batalie ;
S 'mpuqc meicar un inamic.1)

47. Educafie religioasA factice

Tot atat de fals este si educatia religioasa pe care o face
abecedarul. Un exemplu de poezie fabricat, in legatura cu Na-
sterea Domnului :
In staul, la Vitleem,
S'a nAscut, precum vedem,
Fiul Domnului : Isus,
ingerii cantau pe sus.
Ce minunate sunt colindele noastre poporale si ce respin-
g&toare contrafacerile orAsAnesti ale celor ce nu cred in nimic 0
vor, totusi, sA monopolizeze intreaga viall ...
1) Abecedar, partea II, pg. 23.
13*

www.dacoromanica.ro
 196

48. Atmosfera mora1 i socialli a Abecedarului

Iatfi alte chleva mostre de preocupari pe cari Ii le ofera
copiilor, Abecedarul oficial :
La han e hora mare. Hai in holt Dinule. La hora e bu-
nicul lui Ilie (35).

Ursul ; hai la urs ! Sus Marine, sus !

*

Cocosul sare in cos. Mos Andrei da in el : us, cocos, us.

(Ilustratia II arata pe Mos Andreiu cum da cu o nuia groasa in
cocos) (37).

Radu sare peste capra. ; a cazut ; toti copiii rdd cu hohote :

ha, ha, ha. Gheorghita zice : hai sA ne dam pe ghiata. El se da
inainte. Ghiata se rupe. Gheorghita cade in apa. Ghiozdanul se
duce la fund.
Chiru si Cercel gasira o nuca. Ei se luar la ceart. Ea
mea, striga Chiru. E a mea, zice Cercel. Elena tocmai venea
dela scoald. Ce \TA certati ? le zise Elena ; sa v impac eu.
Ea sparge nuca in doua. 0 coaj o da lu Chiru i o coaje lui
Cercel ; miezul e al meu, zise rdza.nd,

Mo Alexe e brutar. El cumpr dela Xenia un kilogram

de unt. II cntari i gasi lipsa. 0 dadu in judecata. Judecatorul
o intreaba : De ce-ai dat lipsa la cantar ? N'am greutati, dom-
nule judecator si am cntarit cu panea lui Mo Alexe. Asadar
si panea D-tale a fost lips, ii zise judecatorul. Mos Alexe lasa
capul in jos ruinat (64).

Viata pe care reoglindeste abecedarul e, precum se vede,

destul de meschina si usuratica. Ea n'are nimic ada.nc si rnobil.
Patriotismul i religiositatea sunt in aceast carte numai de
ocazie si superficiale.
Bucatile de cetire din partea a II-a sunt tot ce poate fi mai
nenatural si mai anost. Acest manual se impune atentiei doar
prin multele excesiv de multele ilustratii colorate, cari pot fi
socotite ca un lux fail nicio justificare psihologica, pedagogica si

www.dacoromanica.ro
 197

sociala. In adevar, ce sens poate avea s prezinti, in desenuri co-

lprate i artistice pana la exagerare, saracia i primitivitatea roma-
neasca, cu steni cari n'au ajuns inca la incaltamintea europeana,
ci poart Inca aproape exchisiv, opinci (in p. I. a Abcdarului sunt
24 de scene cu copii sau tarani in opinci, iar in p. IL sunt 19),
sL alaturi de ei, ca un contrast izbitor i ca o sfidare, oreni spil-
cuiti pi diferentiati, parca ar fi doti popoare aparte ?
Astfel de ilustratii fac ca copiii no0ri sa creada c aa trebue
sa fie i in realitatea de maine viata noastrift sociall i ca unii
sunt condamnati sa ramana pe veci la opinca traditional, iar altii
sA huzureasca, pe nemuncite, in belug.
Ar trebui s ne gandim c din cauza opincii 0 din cauza
contrastelor sociale pacatoase noi suntem prezentati de propa-
ganda dugmana, ca un popor incapabil de munca, de cultura
de progres adevarat. Chiar i in fata minoritarilor din tara noastra,
noi trecem din aceasta cauza ca un popor inferior.
In loc de luxul exterior al Abecedarului atat de gaunos in-
launtru, mai bine un Abecedar mai putin fastuos, mai modest,
mai real, mai sincer i mai sanatos. -

E de mirare ca ministerul, care a patronat i editat actualul

abecedar oficial atat de fals sub toate aspectele, n'a cautat sa
realizeze pentru copiii neamului macar atata, cat a realizat Grupul
etnic german din Romania prin admirabilul abecedar Unsere Fibel,
alcatuit de asociatia Grassl-Kintsch-Wilk-Ziegler, aparut la 1942
in Sibiu 0 aprobat de Consiliul permanent al ministerului Culturii
nationale, sub Nr. 134 din 1941.
49. Ce fel de Ariintetica !ma% copiii din a L
Pentru a ilustra atmosfera pe care o intretine i o cultiva
noua literatura didactica oficiald monopolizata de un Manunchiu
de anonimi,') dam aci i dota probleme, din cartea de Aritmetica
de cl. I, carte de o executie luxuoas, cu ilustratii luate in
mare parte tot de prin carti nemteei (vezi d. e. scena cu sece-
ratul, dela pg. 23 : e seceratul nemtesc, executat de tarance ro-
mane adhoc 1) i cuprinzand nu mai putin de 127 pagini
Ca s'o innoiasca de Pa0e, mama Marioarei s'a dus cu ea
sa-i cumpere de o rochit. Ele au intrat la un tnagazin de ma-
i) Toate cArtile monopolizate de minister sunt anonime, ceea ce din
niciun punct de vedere nu se poate admite.

www.dacoromanica.ro
 198

nufactura. Acolo negustorul a scos fel de fel de stofe i le-a in-

tins pe masa (1). Marioara gi-a ales una de coloare albastra, cu
floricele Dupa aceea amandoua au plecat la croitoreas, ca s
dea rochia la cusut ..." etc. (pg. 80),
Cand rochita Marioarei a fost gata, mama ei s'a dus la un
magazin, sa-i cumpere 2 m. de panglica, pentru coditele ei" (pg. 83).

Oare ce-ar fi fost daca problema de mai sus ar fi fost data

astfel : Mama se pregategte sa-i faca Marioarei o haing nou, de
Pagti. Ea gasegte printre hainele sale mai vechi bucEi pe cari nu
le mai poate purta. Din ele scoate pentru fetita o rochita minu-
nata, pe care in dotra, zile, printre alte lucruri, o i ispravegte.
Ce fericita era Marioara cu rochia facuta de mama ei, fara sa o
coste nimic, afara de putina osteneala Vezi, Marioara, aga s
faci i tu, cnd vei fi mare ! Nu, tot mereu la pravalie gi la croi-
toreasa, ca femeile cele luxuoase i infumurate, .

Ii are gi aritmetica pedagogia sa, band sau rea, dupa cum

este gi pedagogul. Se poate face gi cu ea educatie nationala, mo-
rall, religioasa etc. Educatia nationala nu trebue sl se facti cu
declamatiuni i cu introducerea nesabuita a gcoalei in viata de
razboiu de astazi. Cred c este cel putin o exagerare ca d. e.
in cl. I. s se dea la aritmetia, cu gramada, probleme ca acestea
Pe un camp de aviatie sunt 32 de avioane. Dupa putin timp
mai sosesc 7 avioane. Toate pleaci sa arunce bombe asupra dug-
manului. Cfite avioane au plecat ? (pg. 87),
Sau Soldatul Toader era pe front. and a vazut pe dug-
:

mani a tras cu pugca inthi 17 cartuge gi apoi 6 cartuge. Cfite

cartuge a tras peste tot soldatul Toader" ? ... Etc. etc.
50. Patriottsmul din sande de astazi
Cartile de citire pentru cl. IIIV sunt pline 'Ana. la refuz
cum s'ar zice de patriotism rasuflat i fals, care nu poate
avea asupra sufletului copilului niciun efect bun.
Marturisesc ca am cercetat cu atentie o enorma cantitate
de literatura didactica straina, dar nicairi n'am gasit un asemenea
desmat de vorbarie gi de declamatie goala, ca in actualele carti
pentru coIi1e noastre primare. S'a slgluit in ele acelagi spirit
frivol, pe care il cultiva pe o scar& intinsa, in cadrul reclamelor

www.dacoromanica.ro
 199

i adeseori chiar a orei ostailor" si a muzicei upare", Radio-

difuziunea noastrA.
Ca dovada de decAdere a gustului fin literar, a bunului simt
moral 0 a simtirei patriotice adevArate, retinem aci urmAtoarele
anostre :
Tara mea e sfant altar
Ce mi 1-a (!) lAsat ca dar
Bravi strAmo0, viteji bArbati,
Dela Tisa la Carpati 1) (11)

Voesc s 'nvAt de mic

SA plec de bunavoie
Cand tam e 'n nevoie
Ca un osta voinic
S'o apAr in rAzboiu.

Sunt mandru ca-s Roman

Mi-e tara foarte draga,
De aceea viata 'ntreagA
Osta voiu s aman
Ca mine fiti i voi,
Un, doi ! (21)

Suntem soldati, suntem voinici,

Dei suntem atat de midi.
Noi mergem drepti, cu mandri pai
Ca nite bravi voinici ostaqi.

Ne pregatim, ne pregatim,
and vom fi mari, voinici sa. fim
Noi ne jurAm ca in rAzboiu
SA ducem faima de eroi.

Noi mergem veseli inarmati

Ca ni te bravi voinici soldati. (41)

1) De dragul rimei, renuntam la Rominia dela Nistru pita la Tisa i ne

inultumim cu o Romanie intre Tisa i Carpati!

www.dacoromanica.ro
 200

Noi vom fi soldati odatA I

Toti cu inima bArbatd,
Tara o vona apAra
and va fi amenintat,
LasA trambita sl sune !
Toti copiii sl s'adune
Si, pe loc, cand ne-om opri
SA cantAm o rugaciune.

Doamne sfinte, ia aminte

$i ne (IA puteri i minte,
SA invAtAm a Te-asculta
Si iubi ca p'un parinte !

Regele sA ne trAiascA I
Romania sA 'nfloreascAl
FA-o venic a 'nflori
Mandra Tara RomaneascA. (221)

IatA i douA poezii din cartea de cetire pentru clasa III -

AEROPLANUL
Spre apusul de jAratic
Cu livezi scAldate 'n aur,
Trece-un nour singuratic
Alb 0 mare cat un taur. (I)

lar in urma lui s'abate,

Gata-gata sA-1 ajunga
Un tantar cu coada lunga
$i cu aripi nemiqcate.

Crete 'n asfintit pojarul,

Dealurile stau s'adoarnA,
Nourul trece, dar tantarul
Umple linitea de lama. (Pg. 37).

www.dacoromanica.ro
 201

Tara mea, o stiu cu totii,

Este mandra Romanie
Alta tail nu-i pe lume
Mai frumoasA decat ea.

Tara mea, priviti-o doarl,

0 gradina e, de flori
Iar intransa ea cuprinde
Toate scumpele comori ... (13.)

Trebue sA amintim c Citirea" de cl. III se bucura de cola-

borarea unui mare numAr de poeti anonimi sau cu totul necu-
noscti pAna acum in literatura romaneascA. Treisprezece poezii
sunt semnate numai cu ". nepretentioase. Altele sunt semnate
cu initialele I. C. sau cu nume ca Gh. Budu, C. BArcAroiu, Marin
Predescu, V. Rosca sau T. Negoita s. a. Autorii cari au lansat
pe acesti noi poeti, in schimb nu stiu el d e. poezia Floriile
dela pag. 115, e de V. Alecsandri ! Ei o dau tot ca pe a unui
poet anovim, fabricant adhoc de versuri.
lat un fragment din poezia Ardeal al meu, scris de un
astfel de poet lansat de minister :
Ardealul meu
Din mosi strAmosi si mai de mult,
De and pamantul e pAmant,
Dela 'nceput (pg. 85)
IatA i cateva versuri din poezia Copil roman, de un oarecare
I. I. Alexandrescu, care tine cu orice pret s fie poet si erou
romanesc" )
Ele sunt luate din cartea de cetire pentru cl. III (pg. 47):
AscultA de mama ce-ti spune povesti :
Iubeste tarana pe care-ai nAscut .

CredintA in suflet in veci sA nutresti,

La jerti fii mandru, in luptA temtit
CAci viata atator eroi" romanesti
Ti-e pildA ; cunoaste-o privind in trecut
IatA i o poezie de o facturl absolut identicA cu flagarek-
romfineqti" lansate de Societatea romaneascd de editurd, sub,

www.dacoromanica.ro
 202

titlurile atat de patriotice : Tot ce e romanesc nu piere", Sa-mi

scrii badifa cand vii din mobilizare", S'a 'ntors Gheorghita de-
corat", La marginea neamului e hotarul Orli" s. a.

TATICUL MEU TOT 'NAINTE

$i s'a incins bAtaia mare,
Luptau paganii 'n disperare
Trageau cu tunuri i cu flinte . .
.1)

Taticul meu tot 'nainte

0 schija 1-a lovit in piept,

Dar n'a cAzut ; a rAmas drept,
$i-a mai strigat doar cinci cuvinte :
Eu mor ! MO, tot inainte. (p. 154)
IatA i o poezie in care unul dintre tinerii poeti fixeazd un
aspect al statului roman ideal, respectiv al idealului national roman :
.$7 tricolorul slant al (rU
La 'nfipt la Nipru, Marefalul.
(Poezia Acolo, de T. Negoita. III. 157).
Trebue s adaugam aci, c Niprul, ca hotar estic al Siatului
roman este exprimat i intr'un mars pe care-1 canta extrascolarli"
si premilitarii" si care este tipArit in publicatia oficiala a Mini-
sterului : Buletinul extraqcolar pi premilitar din 1942, Nr. 7, pg. 42.
In sfarsit mai iatA o probA despre chipul revoltAtor in care
au fost gandite i lucrate manualele din chestiune.
Este poezia Intre strdmoFi" de *., dela pg. 74 a cartii
a III. de cetire, in care poetul glorified pe eroii dela Turtucaia,
indemnand pe elevi sa fie asemenea lor. lath. primele trei strofe
din acest stupefiant document de inconstienta :
INTRE STRAMOS1
Copiii mei, copiii mei,
and treceti seara la culcare
$i candelele 'n tremurare
VA ning pe crestete vapaia,
Rugati-va i pentru cei
Care-au cazut la Turtucaia,
1) Ca pe vremea haiducului lancu Jianu I

www.dacoromanica.ro
 203 .

CAci numai viscolul din munti

$1 numai vulturii pe creste
$i Feti-Frumosii din poveste
$i smeii codrilor cArunti
$i 'ntinsul rash spumegat
Ca dnsii de-or mai fi luptat.
SA cresteti mari si-aprinsi de dor
Ca ei : de cerurile-albastre,
,
De raiul sant al f Arii noastre,
De taina mandrA a doinelor,
De culmi, de codrii si de vii,
De lund, de crnguri si cmpii.
Stai uluit si te 'ntrebi : este oare cu putint ca sA se ga-
seasca o astfel de formidabil ineptie si inconstientl inteo carte
McutA, aprobata si impusA de Ministerul Culturii nationale 7 Eroii"
dela Turtucaia, dati ca exemplu tineretului de astAzi al tArii ?
Daa ministerul nu she ce 'nseamnA Turtucaia in istoria noastrA
nationala, i-o reamintim noi, prin c'Ateva rnduri din Istoria rdz-
boiului pentru intregirea Romdniei de C Kiritescu. (Ed. IL, Bucu-
resti, 1926, pg. 398-403) :
BAtAlia dela Turtucaia ... o catastroa national& ... 480 de
ofiteri si 28.000 de soldati furl WO prizonieri ... Trupe demo-
ralizate ... SlAbiciunea extraordinarA, de neinteles, a apArArii . ..
Optimism frivol ... SlAbiciunea comandantilor de diferite ordine
si a trupei ne-a dus la rusinea de a vedea la mai putin de zece
zile dela intrarea noastrA in rAzboiu (1916) o armatA de aproape
30.000 de oameni si cu imens material de rAzboiu, capturatA in
intregime ca o turmA fall apArare ... aderea Turtucaiei ne-a
fAcut de batjocura dusmanilor si ne-a compromis in fata prie-
tenilor".
IatA ce fel de educatie patrioticA suge tineretul nostru din
versurile cArtilor de cetire oficiale !

IatA si mostre de prozA din cartea pentru cl. IL Din piesa :

Cdlare pe tanc:
Ca sa.-i sparie si mai au (pe bolsevici), cApifanul incAlecA
pe un tanc mai micut, ce-1 avea cu el, si-i &du pinteni ca la
un cal.

www.dacoromanica.ro
 204

ConducAtorul din tanc intrA in randurile dusmanilor, iar c-

pitanul aruncA la grenade unde nimerea.
Dusmanii se zapficirl, negiind ce sA creadA. Grenade le
explodau i ii trantea (!) la pAmant, ingrozindu-i i ucigandu-i.
Dupa o luptA scurt, dusmanii imputinati, lAsarl i arme gi
tot ce aveau cu ei si o luarA la fuga incotro vedeau cu ochii") (82).
AltA mostrA, tot din citirea pentru eL II.
Ma simt mandru c sunt Roman.
Tara mea, Romania, este cea mai frumoasA i cea mai bo-
gata dintre toate
In fruntea ei veghiazA, cu iubire si bArbAtie, M. S. Regele
Mihai I. El este nAdejdea Romanilor de pretutindenea. (265)
Ce mandru ma. simt de tara mea i ce mult o iubesc ?
(Semnul intrebArii I !)
Dusmanii nu se vor mai putea atinge de hotarele ei, caci
sunt hotArit s mor pentru apArarea pAmantului romanesc atat
de scump noul. (273).
lath alte cateva exemple de patriotism din cartea de Corn-
punere qi grarnatica pentru clasa III.
Dela Tisa panA la Nistru si panA la DunAre i Marea Neagra
se intinde pAmantul romanese, cel mai binecuvantat tinut din cate
a lAsat Dumnezeu.2)
In cursul veacurilor strAinii s'au strAduit sa ne facA sl pl-
rAsim limba si credinta romaneascA, dar n'au izbutit. Mai de
graba i- am romanizat noi pe ei. Romanul e deschis la suflet ai
primitor. Cei ce ne-au vAzut acasA, pe camp sau la rAzboiu, s'au
mirat mult de noi. (35).
In aceste vremi cumplite douA chipuri (I) are Neamul Roma-
nese : Regele i Maresalul. Amenintati de dusmani si dela V. si
1) Este caracteristic c aceasta bucata. din cartea de citire pentru cl. II,
revine si in cartea de Compunere pentru cl. IV, in forma urrnatoare: Ca s-i
ingrozeasca si mai tare, capitanul incaleca pe un tanc mic, clandu-i pinteni.
ConducAtorul tancului infr pe unde bolsevicii erau mai multi. Calare pe tanc
comandantul arunca grenade unde nemerea. Bolsevicii eficleau cum cad ciuper-
cile (cum si de unde cad ciupercile ? N. A ). Dupfi o lupt scurf& dusmanii
o luara la fuga incotro vazur cu ochii" (pg. 115).
2) Piesa se repet si la pag. 67 a aceleiasi att.

www.dacoromanica.ro
 205

dela S, gi dela E., nAdejdile noastre se indrepteaza spre aceste

chipuri (!) marete. (44)

Tot acest pmant, aceast nesfarsita intindere, e locuit de

neamul nostru, al Rornanilor ... Pe aici au trait stramosii nogtri.
Ei s'au luptat sa.-1 apere i sa ni-1 lase si, iata au avut pentru
cine sa se lupte I $i nepotii nepotilor nostri pe aici vor trai pang
in veac, de-or sti sa-1 apere i o vrea Dumnezeu sa le ajute. (57)
Ce frumos a lost ia biserica! Venise o multime de lume.
Domnul invatator a tinut o cuvantare Ne-a spus despre Unirea
cea mare de acum douSzeci si patru de ani i despre razboiul
nostru sfant, in care am biruit si biruim intr'una, cad avem in
cer un Dumnezeu si pe pamant doi mari conducatori (I) Maiestatea
Sa Regele Mihai I si Maresalul Antonescu (83).

Multe razboaie a dus Neamul Romanesc in trecutul su sbu-

ciumat. Nu s'a luptat numai cu un popor sau numai cu doug
popoare, ci cu toate neamurile vecine si lacome.
In 1940 Rugii ne-au rapit tinutul Bucovinei i pamantul Ba-
sarabiei. Aceste tinuturi, dela inceputul inceputului ale noastre au
fost. De aceea durerea neamului romanesc a fost nespus de mare.
In 1941, cand ne-a venit bine, am pornit intr'un iures nemai-
pomenit asupra dugmanului cutropitor. Desi el avea tunuri multe,
aeroplane, vapoare i alt material de razboiu, cu mult mai mare ( ! )
noi 1-am biruit cu pieptul i cu curajul nostru. $i astfel, am li-
berat Basarabia si Bucovina, ba chiar toi tinutul Transnistriei, tot
romanesc si el, de sub calcaiul bolsevic. (89)

Trebue sa remarcam ca pretutindeni in aceste carti se vor-

beste numai de Basarabia, de Bucovina si de bolsevici. Se da,
ce e drept, de cateva ori, harta muta a Romaniei dinainte de
28 Iunie 1940, dar problema romanismului integral nu traieste
viu in aceste carti. Mai mult se vorbegte despre Transnistria
pi despre Valea Timocului, decat despre Transilvania .
51. Cum faceau patriotism a/tile de *coal
din Ardealul de acum un veac si mai bine
Despre felul in care sear fi putut vorbi totusi, i Inca foarte
patrunzator, despre aceasta problem, gasim minunate exemple

www.dacoromanica.ro
 206

in literatura didacticA romaneasca veche, care era animat a. de unk

patriotism adanc i luminat. IatA cateva probe de lecturA patrio-
tia sAnAtoas, din Gramatica rormineascei tipAritA de Rada
Tempea, directorul scoalelor neunite nationalicesti prin Mare le
Printipat al Ardeakilui", la Sibiu, in anul 1797:

Pentru invAtarea literelor mari, se dau cuvinte ca acestea :

Sibiu, Brasov, Bucuresti, Craiova, Iasi (17), Ardelean, Muntean,
Moldovean, Roman (18).
Pentru sintaxa numelor :
Numa Pompilie, craiul ramlenesc, a fost cel dintai, carele-
au dat legi norodului ramlenesc, (176). Clain si Molnar se strA-
duesc pentru binele de obste (178). Pe prunci sa-i invatam nA-
ravuri bune (178).. , DA-le lor Doamne, dupA viclesugul lor (182).
Ma tern de judecata lui Dumnezeu (185). S'a intors dela Cluj.
A purces in Franta (187). In cate luni ai invAtat limba roma-
neasa ? (191). S'au pus impotriva invataturii cei bune, s'au impo-
trivit norocirii fiilor lui, (43)
Iata i cateva mostre din Gramatica romcineascd pentru in-
dreptarea pruncilor, tipArit in anul 1822, la Buda, de C Diaco-
novici-Loga : Pavel a trecut in Tara romneasca i acum se OA
in Moldova . Doi boieri au venit din Basarabia . Mai multi ,

Romani locuesc dincoace decat dincolo de Dunre. Pe Traian

imparatul, aducatorul Romanilor din Italia in partile acestea, istoria
mult II laudA"
Am mai putea cita si din cartea de Geogra fie, tipAritA la
1841, in Bucuresti, de sAlisteanul I. Gendie, care vorbeste pentru
intaia oara. despre Istroromani i despre Romanii din Transnistria
(da, da, despre Romanii din Transnistria!) ca despre liii patriei
romane.
52. Obiective uringnite de coala primara de astazi
SI ne oprim ceva mai pe larg la clasa IV primara, ai carei
absolventi se indreapta sau spre cursul supraprimar, sau spre scoli
de culturA generala, respectiv de specialitate. SA vedem cu ce
orientAri sociale ies ei din scoala primarl propriu zisl.

Iat exemple de educatie din cartea de Compuneri i gra-

matica pentru cl. IV :

www.dacoromanica.ro
 207

Eu mg plimb adesea prin orap cu mama. Atunci ma imbrac

cu hainele pi pantofii cei noi i lugm tramvaiul. Imi place sg ma-
nit pe la vitrinele magazinelor, caci sunt frumos impodobite. Mama
imi dg I cate o prijiturg sau imi cumprg bomboane" (pg. '73).

Ca exemplu de cerere (petitie) se dau doug cazuri, ambele

de elevi cafi cer sg fie inscripi in liceu (pg. 50, 51). Ca pi child
pcoala primarg ar fi o simpli anticamerg a liceului.
De ce nu se dau formulare de cereri pentru intrarea in gcoli
de meserii, agriculturg, cooperatie, comert, etc. ?

Iat cum prezintg cartea de cetire de cl. IV viata din fabrici,

punand-o in contrast tendentios cu viata patriarhalg dela tara :
Vuietul i fumul din fabricg E o huruiall de roti, o
bodneald de ciocane i un valgit de curele, de-ti ia auzul. Oamenii
nu mai vorbesc unii cu altii. Rgcnesc unii la altii ca surzii. Pe
urmg, in toate incaperile e un miros de uleiu ars, de unsori Si
de fum, de te usturg ochii dirt cap. $i acolo ai nevoie de ochi,
mai mult decal oriunde aiurea. Destul s nu bagi de seamg o
clipg. Iti scapg degetul intr'o rotitg cu zimti i iti prinde o curea
mana 'ntreagg. E adevgrat ca mapinile svarpesc minunat lucru
Dar vai de sufletul lucrAtorului din fabricg ! Inteun vAzduh de
miasme, in dogoarea cazanelor pi a cuptoarelor, el nu mai cu-
noapte lumina soarelui. Nu ptie ce inseamng aerul dela camp,
nici tAcerea cea mare dela tara, seara cand se 'ntorc vitele dela
pascut pi sung numai clopotul turmelor ... Cu toate acestea, si
munca dela fabrici e inglttoare. Aici nimic nu se face de man-
tuialg, cad ce-ar insemna un purub plesnit la grinda unui pod
sau o rotita slabg la o maping ? (pg. 213).
In loc ca manualul s vorbeascg inteo forma inteleggtoare
despre rostul, insemngtatea i necesitatea fabricilor pentru poporul
si statul roman, insistand asupra marei griji pe care asistenta so-
cialg de astzi o acord muncitorului, din toate punctele de ve-
dere, -- in loc sg trezeascg in elevi dorinta de a imbrgtipa industria
pi de a nu se imbulzi mereu spre licee i spre functionarism,
cartea de cetire trezepte in ei o repulsiune fata de fabrici i fatg
de industrie. Ea face apologia patriarhalismului rustic primitiv,,
care ins nu este in stare s susting, singur, un stat modern.

www.dacoromanica.ro
 208

Mai iatA o bucat de cetire, tot din cl. IV. in care se pune
oparecum, problema indrumArii spre negot. 0 dam in intregime,
fArA niciun comentar (pg. 45 din carte).
NEGUSTORASUL
Tata vrea ca in fiecare zi, cand n'avem coal, sit chem
acasA la noi pe vreunul din tovar4ii mei de clasA sau sA ma
duc eu la dan4ii acasA, pentru ca incetul cu incetul, s mi-i fac
prieteni pe toti. DuminecA mA voiu duce s ma plimb cu Sandu,
bAiatul cel mai bine imbrAcat i care se scuturA mereu de praf.
AstAzi insA a venit la mine Tache, un bliat inalt i slab. El e
bAiat de negustor. hi numArA intr'una banii din buzunar, soco-
tete la repezealA pe degete i din gand. Nu cheltuete niciodatA
vreun ban; i daca vreun gologan Ii cade sub bAnci, e in stare
sA-1 caute o sApttnanal intreaga.
Tot ce gasete penite vechi, mArci potale tampilate, ace
cu gamalie, cutioare goale, pe toate le strange. De vreo doi ani,
adunA mrci. Acum are vreo cateva sute, din felurite tari, intr'un
album mare, pe care il va vinde librarului cand va fi plin de tot.
Mie imi place, caci ma face sA petrec. Ne-am jucat de-a
negustorul cu greutati i cantar. El tie adevAratul pret al tuturor
lucrurilor ; cunoate greutatile i face la iuteala cornete de hartie
la tel ca bAcanii. Spune cA de-abia ateapt sa sfaqeascA ecoala,
ca s se apuce de negot, de unul nou, pe care 1-a nAscocit dansul.
A rAmas foarte multunlit cl i-am dat mArci strAine i mi-a spus,
aproape exact, cu cat se vinde fiecare. Tata, prefAcandu-se c
citete gazeta, ii asculta ce spune i radea cu poftA. Are tot-
deauna buzunarele pline cu micile lui mArfuri, pe care le intinde
pe o lunga manta neagra. Pe langa asta, pare venic ganditor
ocupat ca un negustor. Baietii ii poreclesc sgarcitul, cAmAtarul.
Eu insA Ii iubesc, cAci ma invatA multe lucruri, pared ar fi un
bAtran.
and voi fi mare, mi-am pus in gand sl ma fac i eu ne-
gustor.
53. Tractor de vitrina I
SA urmArim obiectivele educatiei elevilor din cl. IV i pe
baza altor carti.
IatA i cateva probleme din cartea de AritmeticA :
Pe coperta in culori a Aritmeticei de cl. IV intalnim un
tractor, cu care arA un tanAr roman. Te-ai atepta ca in cuprinsul

www.dacoromanica.ro
 20

arta sa dai peste un numar de probleme in care si fie in .

fatisata munca cu tractorul, avantagiile ei etc. Ei bine, in carte
nu se gaseste absolut nimic in legatura cu tractorul. Totul este
numai pentru ochi. In schimb, vom gasi probleme ca urmatoarele
Cu trei pluguri am arat un loc in 6 zile. Cu 18 pluguri in
cate zile 1-as ara ?" (93.)
Exemplul este absurd, caci nimeni n'ar baga 18 pluguri
intr'un loc de dimensiuni asa de mici. Intrebarea ar fi trebuit s
fie : In cata vreme s'ar putea ara cu plug cu tractor ?
Alta :
Un om se duce la coasa. Nal ar cosi Fi ore pe zi, ar
ispravi lucrul in 4 zile, dar el coseste die 6 ore pe zi. In ate
zile va ispravi ?" (93,)
.Halal de cosas, care lucreaza 6 ore pe zi, in anotimpul and
ziva e mai lunga i cand taranul roman lucreaza dela 5 dimi-
neata pang la 8 seara, adeca cel putin 12 ore !
De ce nu s'a pus si aci intrebarea : in MA vreme s'ar putea
cosi cu. masina ?

Un Ian de grau a fost secerat de 4 oameni, in 5 zile. In

cate zile 1-ar fi secerat 8 oameni ? Cti ar fi trebuit sa fie, ca
sa-1 secere intr'o jumatate de zi ?
De ce nu s'a pus i aici problema in legatura cu tractorul ?
Alte probleme :
Un servitor tocmit cu 2904 lei pe tuna, vrea sa plece
dupa 12 zile de lucru. Ce plata i se cuvine ?" (Pg. 92).
In loc sA se dea ca exemplu un servitor care sta. la stapan
5-6-10 ani, se aleg slugi cari dupa cateva zile fug, fie din
cauza stapanului rau, fie din cauza propriei lor nemernicii. $i
apoi, leafa de 2904 lei, pe luna !
O casa care valoreaza 2.450.000 lei, e inchiriata. Chiria re-
prezinta 12/0 (I) din valoarea casei. Ce venit saptamanal (I) aduce
casa ?"' (109.)

Trei oameni se asociaza ca sa deschida o bacanie i pune

unul (A) 120.000 lei, altul (B) 60.000 lei si altul (C) 80.000 lei.
Dupa un an ii impart castigul de 195.000 lei, cat ia fiecare ?" (111.)

14

www.dacoromanica.ro
 210

Un negustor are 550.000 lei si se mai imprumutA de 450.000

lei, pentru care plAteste procent1) 150/0, ca sA fad o negustorie,
din care castiga intr'un an 2.000.000 lei. cat a castigat la sutd ? (125).
RAspunsul este c a castigat 210/0 intr'un an Blago-
slovit negot I Blagoslovita economie nationala! $i, blagoslovit
tad, in care copiii se pregatesc ind din scoala primad in chipul
acesta pentru viatd !

Un carciumar a amestecat 5 hl de yin de 100 lei litrul, cu

8 hl vin de 120 lei litrul si a vandut apoi acest amestec cu caeig
de 50/s. Cu cat a vandut amestecul ? Dar un lib u ?" (130),

MeritA sA mai re1ev5m i faptul d manualul (IA o serie de

exemple cu ciobani cari vand branz etc. Autorul nu stie ce este
un cioban, ii-1 confundA cu oierul.

54. Lipsa oricArui sistem in alcAtuirea artilor de citire

Structura cArtilbr de citire pentru diferitele clase este lipsitA
de orice sistem, unitate i consecventa. Te-ai fi asteptat ca dupA
ge ani de zile pedagogia oficiall romaneascA a agitat pe toate
coardele asa numitele centre de interes ale lui Decroly, cArtile din
chestiune sA fie intocmite pe baza acestor centre, ori, dad nu,
sA se simtA in structura lor un alt sistem oarecare.
Totusi, ele n'au niciun sistem unitar. Ele au fost lucrate de
diferiti autori, cari nu s'au inteles asupra liniei cornune de urmat,
ci fiecare a procedat dup capul sAu.
Din cauza aceasta materia pentru istorie, religie, still* etc.
se repetti in fiecare carte de cetire, iar, la lecturd, piese pe cari
copiii le-au invAtat odata. in Abecedar, revin dupA 2-3 ani, in
cartea de cetire, (D. e. poezia aind teiticu e 'n reizboiu, care
se gaseste in Abecedar, p. II, pg. 77, revine si in cartea de ce-
tire pentru cl. III (pg. 32). Poezia Fulgii de zeipadd din cl. II
(pg. 53) se gaseste si in cl. III (pg. 55). Bucata Nuca dela pg. 53
din Abecedar, se gaseste si in cartea II, pg. 19. Poezia : In ziva
de Pasti, din cl. II (pg. 89), se gaseste si la cl, III (pg. 117). ($i,
cel putin dad ar fi o poezie frumoasA I Dar, sA dai in cloud ran-
duri consecutive versuri ca acestea
') In Inc de : dobAndA 1_

www.dacoromanica.ro
 211

Si la masa ciocnesc astazi

Toti copiii cei cuminti
Ou rosii i pestrite
Cu iubitii lor parinti,
asa ceva nu prea are multa justificare.)
55. Cartes de citire pentru cl. II
are umatoarea impartire pe cele trei trimestre Lectura (9 124);
Gramatica (127-146); Religie (149-178) ; Intuitie (181-360) si
Istorie (265-313).
Aceasta impartire o cred cu desavarsire gresita. Separarea
gramaticii si a intuitei de lectura este o procedare antipsiholo-
gica i antipedagogica. Ele trebue sa formeze o unitate stransa.
A vari religia intre gramatica i intuitie asa ceva n'are niciun
rost. De asemenea, a prevedea un invatamant istoric propriu zis
pentru cl. II. socotesc c ste o eroare, si ca principiu, i ca exe-
cutare. In adevar, ce rost poate s aib un invatamant istoric in
care se intalnesc lucruri ca cele de mai jos, cari nu pot produce
in sufletul elevului de 7-8 ani decal confuzii i neincredere in
fortele noastre ca neam.
56. Ce istorie se invatit In cl. II
Iat in adevar, ce istorie invata copiii nostri din cl. II. primara :
In vremea de demult, in Tara Romaneasca a trait un popor
viteaz, numit Dad, Acestia au fost oameni harnici i iubitori de
Ora. Peste ei a venit un popor numit Romani. Acestia erau si
ei viteji in razboaie i harnici in timp de pace. Intrand in razboiu
cu Dacii, Ronianii le-au calcat tara. and au vazut Romanii pa-
mantul frumos si bun al Dacilor, o parte din ei n'au mai plecat
in tara kr , . .

Tatarii erau rai i fiorosi la infatisare. De frica kr stramosii

nostri se ascundeau prin padurile cele mai intunecoase ale mun-
tilor . Noroc ca s'a ivit odata un barbat viteaz, care sa ne
scape de acesti barbari

In vremea de demult stapanea peste fratii nostri din Tran-

silvania un viteaz roman cu numele de Gelu. Intr'o zi se pome-
neste ca Ungurii vor sa-i cuprinda tam. Viteazul Gelu nu era
14"

www.dacoromanica.ro
 212

pregatit cle .lupta ... Se povestepte ca lupta a fost crancena. A

luptat cat a luptat, dar in cele din urma a fost silit sa se retraga
de pe campul de batalie, fiind ranit de o sageata, care i se in-
fipse in piept. Simtind viteazul ca va muri, facu sfortari pi Inca-
leca pe bunul sail cal, ca sA nu cada in manile Ungtirilor. Calul,
iute ca vantul, sboara cu stapanul sau printre muntii cei pra-
pastiopi ... and fu sa inchida ochii, Gelu se uita cu durere la
iubitul sat* cal gi-I ruga sa-i sape o groapa la margined apei,
Gelu i-a mai spus calului apa ca va veni vremea cand Ro-
manii se vor strange toti sa scape de Unguri and groapa fu
gata Gelu Ii smulse sageata din piept i muri.

Odata Vlad Tepe s'a pomenit c infra in tara lui o ceat

mare de Turd. Vlad Tepep nu avea decat o mica oaste i printre
ostapi erau multi care nu cunopteau meptepugul razboiului . It

.
dete prin minte s nu se bat piept la piept cu Turcii pi s stea
ascuns cu armata 'Ana i-o veni bine de atac

Odata era domnitor in tara Moldovei, un viteaz fAr seaman,

numit $tefan cel Mare. S'a intamplat ca pe vremea lui, oastea
turceasci sa porneasca spre Moldova pi s'o cuprincla. $tefan cel
Mare ii iepi inainte cu o ceata mica de voinici, 0 zi intreaga
viteazul voievod s'a luptat cu Turcii, care erau multi ca frunza gi
iarba i n'a fost chip sa-i birueasca. $i spre seal* Voievodul
$tefan fiind obosit i ranit, a plecat spre Cetatea NeaMtului.
and $tefan Voda a fost biruit de Turd pi-a adus aminte
de Daniil Sihastru , and $tefan auzi i indemnul batranului
calugar Daniil puse buciumul la gura chema la lupta
ostapii risipiti prin munti.

Inteo zi de vara batrana Vrancioaie torcea liniptita pe prispa

casei afara. Cum torcea ea, iata ca se pomenepte cu un calaret
cu calul in spume. Acesta incepu repede a-i spune : Sunt Stefan
yoda, domnitorul Moldovei i viu dela razboiu. Turcii au 'Ayala
in tail i mi-au infrant oastea, Sunt invins pi singur.

Pe cand Mihai era Ban al Olteniei, in Muntenia era dom-

nitor Alexandru cel Rau. Acesta temandu-se sA nu-i ia locul,

www.dacoromanica.ro
 213

prinse urA pe el gi hotAri sA-i taie capul Se strAnse multA

lume A vadA cum i se taie capul unui astfel de om...

(Sobieschi se pregati s ia cetatea Neamtu). Cetatea nu era

pregatita de lupte. InAuntrul ei nu se afla ( ! ) decAt 18 pAzitori,
toti voinici de munte Dintre pliei cAzur morti zece. Ceilalti
opt, isprAvind merindele i gloantele, fur siliti s inchine vrAg-
magilor cetatea In momentul cAnd bietii piiei ii fAceau cruce
gi agteptau A fie omoriti ... etc.

57. 6artea de cetire pentru cl. III

are urmAtoarea impArVre a materialului, cu totul diferitA de cea
din cl. IL :
Trimestrul I : Patria (9-17). Toamna (19-25). Munca gi
buna cregtere (26-28). Vitejia romneascA (30 40). Tara gi fru-
musetile ei (42-44). Diferite (45-50),
Trimestrul : Iarna (52-61). Datinele (62-73). Vitejia ro-
mAneascA (74-80). Tara gi frumusetile ei (82-91), Diferite
(92-110).
Trimestrul iii : PrimAvara (111-118). Grijile i lucrArile de
prinAvarit (120 138). Tara gi frumusetile ei (139-141). Va'ra
(148-150). Vitejia romAneascA (151-160). Diferite (161-176).
UrmeazA apoi Istoria (177-246), Religia (250-295), Stiintele
naturale (297-311), Stiinte fizico-chimice (312-342), Anatomie-
HigienA (343-382),
ConstatAm a la cl. ilL istoria este pug inaintea religiei,
nu gtiu pentru care motiv. In ce privegte religia, materia este, in
mare parte, aceeagi cu cea din cl. IL si cu cea din cl. IV. IatA,
pe coloane paralele, materialul de religie, care se repetA trei ani
consecutiv in cele trei clase.
CL II. CI. ILL Cl. IV.
1. Buna Vestire, Buna Vestire.
2. Nagterea Dom- Nagterea Dom-
nului. nului.
3. Craii dela RA- Magii dela RA-
skit. Ara.
4. Isus, este dus in Isus in bisericA
bisericl,

www.dacoromanica.ro
 214

5, Sf. Ioan Botezl- Sf. Joan BotezA-

torul torul.
6. Botezul Dorn- Botezul lui Isus. Botezul Domnului.
nului.
7. Dumineca Flo- Intrarea lui Isus
riilor. in Ierusalim
Cina cea de tainl. Cina cea de tainA.
8, Patimile Mantui- Patimile lui Isus. Judecata MAntui-
torului. torului.
9. RAstignirea Man- Rastignirea lui Isus Rastignirea Dom-
tuitorului. nului,
10, Invierea Dom- Invierea Dorn- Invierea Domnului,
nului. nului.
11. Ar Mama. Dom- ArAtarea lui Isus ArAtArile Domnului.
nului Isus dupd dupa inviere.
inviere,
12. InAltarea la cer, Inaltarea la Cer (!) InAltarea la cer.

Tot asemenea, materialul de istorie este peste 90% identic

cu cel din cl. IV. Unele bucAti sunt absolut identice, altele, tra-
land aceleasi subiecte, le desvolt1 altfel sau mai pe larg. Felul
in care este tratatA istoria in aceastA clas1 este superior celui din
cl. N., despre care vom vorbi mai jos.
Pentru stiintele fizico-chimice aceastA carte are 31 pagini, cu
21 de chestiuni, in timp ce la cl. IV. sunt numai 13 pagini ! Materia
e mult prea vastA si. prea grea pt. cl. III. Tot asemenea si cea
de anatomic, care, de altfel, se repetA si in cl. IV.1 Aceste re-
petiri sunt o dovadA a manualele n'au fost lucrate dupa un plan,
ci fiecare autor sau grup de autori a lucrat independent,
.58. Cartes de cetire pentru cl. 1V
La clasa IV. materia e impArtitA astfel : LecturA pe trimestrul
I, II si III, apoi Istorie pe trimestrul I, II si III, apoi, fArA nicio
.:
impArtire : Religie, Stiinte naturale, Fizico-chimice, Anatomic st
Igiena. si D4toriile omului si ale cetAteanului.
Este interesant de retinut, in legatura cu principiul corela-
tiei obiectelor de invAtamant, a manualele de limba romAnA pentru
cl. III. si IV. nu prevAd absolut nimic privitor la gramatica si la
compuneri, pentru cari existA manuale aparte, care nici ele nu prevAd

www.dacoromanica.ro
 215

niciun fel de legatura cu cartea de cetire. Pedagogic si practic

ar fi ca gramatica si compunerile sa se fac in legaturfi, i pe
baza bucatilor de cetire din cartea de cetire, nu separat.
Organizarea activitatii scolare, in acest punct este absolut
gresita si pagubitoare.
58. Cum It este infisat copilului de zece ani,
prezentul i trecutul romnesc ?
Iata mostre de istorie si de stil istoric, la cl. IV :
Din comorile scumpe ale neamului a rasarit deodata figura (!)
mandra a Regelui Mihai I. si alaturi de El, chipul (!) desrobitorului
de frati, Maresalul I. Antonescu (cl. IV, pg. 13).

...La porunca Maresalului ostirea tarii bine inarmata, a sfa-

ramat lanturile robiei in care ni se ferecasera fratii si intr'un iures
de netagaduita vitejie a trecut Prutul, zdrobind puterea cea mare
a bolsevismului Vrasmasul cu sufletul daruit satanei nu voia
sa stie el si rzboiul isi are legile lui de omenie , . , Cu zambetul
mereu pe buze, acest Rege tanar mangaia ostasii, le lauda vite-
jiile si le agata pe piept- rasplata eroismului lor. In bubuitul tu-
nurilor si in vijelia luptelor, Regele Mihal, netemator de primejdie,
raspandea in jurul Su thrie si nadejde (13 15).

Pentru infrangerea bolsevismului naruitor (18) , ostasii

Romani, fAcand semnul crucii, au pornit navalnic s clArame co-
losul armatei bolsevice Dup putina, vreme, prin lupte grele
date cu paganii fAra credinta, vitezele osti romanesti . provin-
ciile noastre scumpe, desi saracite si jefuite de furia paganilor,
erau din nou ale noastre ... Dela Duca-Vocla nimeni nu mai in-
tinsese hotarul tarii pana la Bug. Iata cd o face acum Regele
Mihai ... Nu se va uita niciodata insa, c ele se datoresc iscu-
sintii cu care Marele Conducator a stiut sa poarte lupta, facand
din fiecare ofiter si osta roman, un erou si un viteaz (20).

Romania e locuita' de noi Romanii si pe pmantul ei s'a

nascut poporul romanesc (220).

Alti barbari, ca Ungurii, Bulgarii, Rusii, Turcii s'au asezat

in jurul nostru si au incercat sA ne suprime i sa ocupe cate-o

www.dacoromanica.ro
 216

bucata din pamantul stramosesc Dumnezeu ne-a ajutat si

pastram i neamul i pamantul mostenit dela stramosi (221).

Romanii credeau in mai multi zei i tineau mult la credinta

lor (225) ... Poporul roman isi iubea tara fara seaman si era
foarte razboinic (225) Poporul roman a fost totdeauna dornic
de cuceriri. El voia s cuprind lumea intreaga (226)

La fire Hunii erau cruzi si mai rai decat fiarele salbatice (232),

Pang aproape de secolul al XII-Iea au pradat Dacia lui

Traian Gatti, Hunii, Gepizii, Avarii, Slavii, Bulgarii (!), Ungurii,
Cumanii i Tatarii. In tot timpul nal/Midi barbarilor, Romanii au
trait mai mult prin vagaunile muntilor. Acolo au pastrat totdeauna
limba, credinta i obiceiurile bor. Tarziu de tot, dupa potolirea
navilidlor, strmosii nostri si-au recapatat (!) viata lor libera.

Alexandru cel Bun a ajutat i negotul, &and voie negusto-

rilor din Polonia si din Transilvania sa-pi desfaca mrfurile lor in
Moldova 0 sa cumpere ceea ce prisosia locuitorilor (243).

$tefan cel Mare pretuia credinta in Dumnezeu mai presus

decat mice, (249) Infrangerea Turcilor a fost grava. Dupa ba-
talie, $tefan a trimis o scrisoare tuturor regilor crostini, in care
spunea despre Turd, ca Ii calcase in picioare Stefan a primit
din toate partile laude.
In fata Turcilor el s'a tras indarat, pustiind totul i apoi s'a
intarit inteo poian de codru. Toata ziva s'a dat astfel lupta, iar
noaptea, $tefan i ostenii care mai ramasesera in vieata, s'au re-
tras in munti. Povestea spune cA $tefan a voit sa se adaposteasca
in cetatea Neamt ... Din aceast batalie Sultanul s'a ales numai
cu o fuga rusinoasa
Din cauza bunatatii i cucerniciei sale (e vorba de Neagoe
Basarab), o multime de calugari greci au napadit tara, punand
maim pe veniturile averilor manstiresti. Totusi Neagoe Voda ra-
mane pentru noi Romanii, Domnitorul care si-a iubit tara (259).

Petru Raref Putin timp dupa aceea, neastamparatul vo-

ievod ii intoarse ochii spre Pocutia ... Pe cAnd Polonii erau in-

www.dacoromanica.ro
 217

curcati cu niste rAzboaie la miaznoapte, el cuprinse Pocutia ,

P. Rare lug drumul Ardealului si dupa multe zile si nopti de
groaza, prin pdurile intunecoase ale muntilor, a ajuns si s'a in-
chis in cetatea Ciceul ... De acolo a izbutit s trimeat o scii-
soare frumoas6 Sultanului, cerndu-i din nou domnia Moldovei.
Acesta a poruncit s-1 lase s villa la Constantinopol. Aci P. Rares,
prin mestesugul vorbei si prin daruri multe, a ajuns pentru a
doua oarai domn. (261).

roan Vocki cel cumplit . . . In timp de 26 de ani dela moartea

lui P. Rams, tara Moldovei ajunsese ru de tot, din pricina tribu-
tului Otre Turci si a lacomiei boierilor ... Ion Voda cel Cumplit
dorea bowie mult binele poporului ... Dar pe cnd isi intocmea
tara, se pomeneste c vine un sol dela Turci cu vestea ca, trebue
s indoeascl tributul ... Ioan Vod isi strnse vitejii si soldati ,
Turcii venir i lupta incepu. Moldovenii se bAtura ca niste lei,
ins a fost in zadar Viteazul voievod a fost nevoit s cear
pace biruitorului Vitejii sdi ostasi au fost ucisi papa la unul...
Ion Voda a fost unul dintre domnii iubitori de tall si de popor (262).
*

Mihai Viteazul vzndu-si ostenii cl sovie, puse buciu-

mele s sune, iar el, smulgand o secure, se repezi spre vrsmasi
ca un fulger . De data asta, oastea turceasat incepu s se cla-
tine. Ienicerii cei groaznici, fala ostirii turcesti, dAdura inapoi.
Mihai, desi biruitor, se retrase cu ostirea ce-i mai rmsese spre
rargoviste , In acest timp Sinan cuprinsese Bucurestii si-1 jefui.
In sfArsit sosi in ajutorul lui Mihai oaste din Transilvania
S'a incoronat la Alba-Iulia ca domn al celor trei tri surori
(289). S'au rupt hotarele desprtitoare ale neamului romnesc si
s'au aflat toti Romnii intr'o singura Ord, asa cum fuseser alt-
data in vremuri strvechi . Ungurii nu aveau pentru Mihai, cleat
ura cea mai neimpAcatii si nu voiau s le fie domn Mihai in-
telegea s rAmn el stapam al trii, dupa cum fusese mai inainte.
, Mihai luat pe neasteptate, puse mama. pe sabie, dar inainte
si se poat folosi de ea, un soldat ii impusca., iar altul ii stra-
punse pieptul. Trupul lui cel frumos fu doborit la pArrant, mu-
rind astfel cel mai viteaz din domnitorii romani ... Dela el unirea
celor trei taxi romneti a rnias ca un vis pentru ani de-a-rfindul,

www.dacoromanica.ro
 218

pang ce in anuI 1918 visul s'a implinit : neamul romanesc s'a in-
tregit intr'o singura tara. Pentru faptele lui vitejesti, noi Romanii
i-am ridicat o statuie frumoas in Bucuresti, iar societatea Astra")
i-a asezat troite sou monumente mgrete pe locurile pe unde a
luptat, la Selimberg (! ), la Turda, la Goraslau (de fapt Gu-
ruslgu N. A.).

Mateiu Basarab si Vasile Lupu . . . Amandoi au fost capii

revolutiilor, izbutind dupg rgscoalg, sg fie recunoscuti ca domni
de cgtre Turci... Vasile Lupu era un domn trufas, prea mandru,
ai dornic de stapanire si de forta Atat M. B. cat si V. L. au
imbungtatit mult (!) starea tgrilor lor Vasile Lupu a dada mai
putin, insg mai scump
Tarile romane sub acesti domnitori ar fi niers cu mult mai
bine si s'ar fi imbogatit si infrumusetat si mai mult, daca n'ar fi
inceput luptele intre ei. Pricinile acestor lupte au fost gandurile
de cucerire pe care le avea Vasile Lupu. I se parea lui ca Mol-
dova e prea mica pentru el si se gandi sg ia si Tara romaneasca.
De aceea ngvali pe neasteptate in Muntenia, dar Mateiu, cu bo-
ierirnea lui credincioasa, ii intampina la Buzau si Ii respinse din-
dincolo de Focsani. Turcii au mijocit pentru pace ... Aceasta nu
tinu decat putin timp. Vasile Lupu patrunse pentru a doua oara
in Tara romaneasca, dar a fost invins si de randul acesta. El se
impaca. cu Mateiu si in semn de prietenie (I) Mateiu zideste
manstirea dela Soveja, iar Vasile Lupu, mgnastirea Stelea dela
Targoviste.
Numai cativa ani a fost pace si tarile romane se inviorard
din nou.2)
Vasile Lupu insa din nou incepu dusmania si impreuna cu
Cazacii vine asupra lui Mateiu Basarab.
Lupta cea mare a fost la Finta i Mateiu Basarab cas,tigg,
o depfina biruintg .
Vasile Lupu intors in targ a fost lovit de un boier al ski,
care i-a luat domnia. El a cazut in robie la Tgtari, cari Ii trimi-
sera la Constantinopol, unde a dus o viata grea pan& la moarte.

i) care, precum se stie, nu este a noastrg, a Romnilor (N. A.).

2) In kc de: incAerarall

www.dacoromanica.ro
 219

La un an dupA alungarea lui Vasile Luptt, a murit i Mateiu,

de o ranA cApAtatA la Finta si de amArAciunile pricinuite de rAs-
coala armatei sale, care era platitA cu bani" (274).

Constantin Brncoveanu e prezentat ca un domn care mereu

stAtea in cumpAnA, de partea cui sl treacA, D. Cantemir tot ase-
menea

Tudor Vladimirescu e infAtisat si el ca o victimA a pro-

priilor sAi cApitani, cari erau strAini de neam", Ipsilanti thr
nicio judecat porunci sl fie omorit si Tudor a fost thiat cu iata-
ganele, iar trupul i-a fost aruncat intr'o fntnS. pArAsitA. Dupet
aceasta pandurii lui Tudor se risipire (288).

In Transilvarzia, Ungurii vAza.nd indArjirea Romnilor, au

inceput a-i indemna sg-si prAseascA legea lor bisericeascA, pri-
mind rnduiala bisericii unguresti Romanii, dAndu-si seama de
planurile Ungurilor, s'au strAns si mai mult in jurul bisericii lor.
Dorind s scape de prigonirile Ungurilor, o parte din RomAni au
trecut supt crmuirea bisericii catolice De iobagie n'au scApat
Romnii nici dup aceastA schimbare de credinta. (276).

In Ti ansilvania, Romnii pierduserA tot pAmantul pe care

II aveau dela strAmosi, datorith IScomiei Ir margini a nobililor
Unguri , Nu erau lAsati in pace nici in ce priveste credinta,
Unii Romani au fost nevoiti O. se uneascA cu biserica romano-
catoliel in fruntea cAreia se &este Papa dela Roma ... Vzand
ei cA starea lor nu se indreapth, incepurA sA se miste Romnii
s'au hotArit sA-si facA singuri dreptate.
La cuvntul lui Horia s'au sculat Motii, jurnd pe sthnta
cruce sl lupte pAnA ce ii vor castiga drepturile calcate in pi-
cioare de lifta strAinA RIsculatii au dat foc si-au pustiit pala-
tele si moiile stApAnilor Unguri si multi nobili si-au gasit
moartea ImpAratul Iosif II Ii puse in miscare trupele si o in-
nAbusi. Romnii erau pntini, nu aveau arme destule i apoi ve-
nise i iarna. Capii revoltitiei invoirA pe ceilalti tovarAsi sl piece
la casele lor, iar ei se retraserd in munti. Dar soldatii, impArA-
testi i-au cAutat i p.anA la urnth i- au prins. Ei au fost adusi in

www.dacoromanica.ro
 220

lanturi la Alba-Iulia, unde au fost judecati i osanditi la moarte.

Criqan tiind ce-1 ateapta, s'a spanzurat in inchisoare et.C. etc. (282).

Cum este intatipt Avram Iancu : In 'capul Motilor se gasea

un fiu al lor. Ci-ca ateptau taranii de trei zile cu coasele in spi-
nare, sA le vie ceasuL $i s'a aratat Avram Iancu i le-a vorbit.
De acum el era regale lor, imparatul lor . Ungurii tiau grozav
de frica lui. La vestea ca vine Iancu, aruncau pusca i sabie, ca
sa fuga mai uor ; multi sareau in ape i prapastii, numai sa scape
din manila lui Imparatul dela Viena se bucura de ispravile Ro-
manilor impotriva Ungurilor. $i, neavand imparatia Austriei de-
stule puteri sA potoleascA pe Unguri, a chemat oaste ruseascA
intr'ajutor. Aceasta a lovit oastea ungureasca aproape de Arad,
de s'a stans cu totul `zarva. Rascoala trabsilvaneana din 1848 a
dovedit ca Romanii nu pot suferi jug strain... A. Iancu a murit in
casuta unui biet covrigar sarac Asta s'a intarnplat in toamna
anului 1878 (de fapt 1872 ! N. A.)
. A fost ingropat cu o cinste nemai pomenita Poporul,
mandru de ispravile lui, i-a facut cantece, cantata panA in ,ziva
de astazi in toate colturile romanegti." (81).

Motii au pus la cale cele mai mari rascoale romaneti in

Ardeal . au bagat groaza in dumani ... De aceea li.s'a alcatuit
cantecul Doina Motului". Dar muntii Motilor au aur i sare in
sanul lor. De pe vremea cand strainii jacmaneau bogatiile (Orli,
padurile s'au imputinat i Motii au saracit. (95),

Carturarii revolutionari dela 1848 moldoveni i munteni

s'au inteles in taina, ce era de facut pentru intarirea poporului
Aceti tineri inflacarati de dragostea poporului (!), pun la cale pe
ascuns o rascoala Revolutionarii nu indrAzneau sA spuna de-a-
dreptul ca mai urzeau in taina i unirea intr'o singur& tara ..,
Revolutia incepu intai in Moldova .. , 0 delegatie dintre ei se in-
fatiO domnului din acel timp, care se prefacu cA primqte care-
rile revolutionarilor, dar apoi Ii inchise sau ii trecu granita, 0
parte dintre ei high in Bucovina. Cu aceasta revolutia se ear*
fara nicio o isprava.
In Tara romaneascl, miFarea isbucni intai la Izlaz. Domnul
de atunci primi Constitutia alcatuita de revolutionari. Dar de

www.dacoromanica.ro
 221

teama Ruilor, lasa scaunul i trecu in Transilvania. Tara ramase

pe mama capilor revolutiei. Dupa cererea Ruilor Turcii au trimis
o mica armata. la Bucureti, care s'a ciocnit in Dealul Spirei cu
oastea romaneasca. Unii fruntai ai micarii au fost arestati, iar
altii au scapat cu fuga peste hotare (292).

Dupa o domnie de 7 ani, Cuza a fost nevoit sa se retraga

din domnie, fiindca Romanii voiau sa aduca un domn strain,
pentru a nu mai fi certuri pentru domnie. El a plecat in straina-
tate unde a murit dupa cativa ani (297).

Prin pacea dela Bucureti din 1913, noi am luat tinutul dela
Sudul Dobrogei, cu Turtucaia, ora romanesc, Silistra, oraul
lui Mircea cel Mare i Balcicul, unde Regina Maria a ridicat un
frumos palat i cu Valea fr iarnA, unde .veneau ciobanii arde-
leni cu oile lor Acel tinut ne-a fost rdpit din nou pe nedrept
de catre Bulgaria in anul 1940 ... Nu trebue sA-1 uitam.

Manualul vorbete i des.pre Romdnii din Valea Timocului :

Grija noastrA se indreapta mereu spre ei i nu va fi departe
vremea, cand necazurile supueniei streine se vor curnia. Romanii
de pretutindeni, adeca cei de dincolo de granita lupta pentru
catigarea drepturilor nationale. SA nu-i uitam !" (304).

In vremea aceasta s'a intamplat o minune fratii notri ba-

sarabeni, folosind turburarea Ruilor, s'au proclamat neatarnati
de Rusia i s'au alipit de Romania. Ei au chemat armata romana
sl-i scape de cetele ruseti, in drum spre casA, care faceau mult
ram locuitorilor Tot in vremea aceea s'a intamplat ceea ce era
de ateptat : fruntasli Bucovinei s'au strans la Cernauti, iar ai
Transilvaniei la Alba-Iulia i, in strigatele zecilor de mii de Ro-
mani, au hotarit unirea pe veci cu patria mama : Romania ... (308).

In anul 1940, Ruii se ridicara impotriya noastra, amenhi-

tandu-ne c, daca nu le dam in termen de 4 zile, Basarabia i
Bucovina de miaza-noapte, pornesc razboiul. Armatele lor tre-
cura Nistrul i cuprinsesera o parte de Ora.
In acelasi timp din spre apus, Ungurii ne cerura i ei o buna
parte din Transilvania, iar, de alta parte, Bulgarii ne luari tot

www.dacoromanica.ro
 222

cu amenintare de razboiu, partea de miazazi a Dobrogei. Trei

dugnani, ca trei lupi, ne incoltira din trei pArti ca sa ne staple ,
Cand cei trei vecini ne-au amenintat cu rAzboiu, noi n'aveam
sprijinul nimanui dintre puterile Europei pi, de aceea, a trebuit
sa primim conditiile grele puse noug de ei. Cu sufletul stapiat de
durere ne-am retras armata dela granita pi am %sat O. fie cu-
prinse cele trei parti de tara de acei vecini. Nu ne-am pierdut
insa nadejdea in Dumnezeu. (313)

Cu credinta Iii Dumnezeu, cu dragostea rientru Regele Ora

51 cu incredere desavarpita in ConducAtorul ei, vom face ca tara
noastra s fie mai mare, mai puternicA i numai a noastra a Ro-
manilor. Vom fi ce-am fost pi Inca mai mult decat atata. (316)

59. Ce rezultate pi:late produce

un astfel de invatilmtint istoric 7
Se pune intrebarea : cu ce s'alege copilul de zece ani-clinteun
asemenea invatamant istoric, pe cat de stt Ault, de sec, de frag-
mentar pi de mecanic, tot atat de bombastic ? Autorii con-
fun& cartea de pcoala cu gazeta i coala ins* cu o tribuna de
oratori ocazionali, cari vaneaza efecte de moment. Dar apa ceva
este un lucru foarte primejdios.
Din paginile und astfel de istorii, elevii nu se pot alege
decat cu incredintarea ca in tot trecutul nostru noi am fost o
biat minge in mainile Ungurilor, ale Turcilor, TAtarilor, Grecilor,
Rupilor, Nemtilor pi Bulgarilor. De nicairi nu se desface o inva-
tatura, o incredere, o siguranta, o vointa. Totul e un provizorat,
o intamplare oarba, un noroc, Nicio figura cu aclevArat im-
punatoare in toata istoria .noastra
Un astfel de invatamant istoric insa, nu numai ca nu e de
nici un folos, dar el produce in suflete o veritabila pustiire.
Faramitarea aceasta a istoriei pe trei ani pi repetirea de trei
ori a aceluiap material sec este o dovada adevaratet ca diriguitorii
invatamantului nostru nu inteleg 6'14 d putin rostul educativ
al istoriei. Daca 1-ar intelege, pi-ar fi dat seama ca pentru istorie
este nevoie de un program organic pi de un manual anume.
Istoria nu-i permis sa fie o anexd intamplatoare a cartii de cetire.
In traditia pcoalei romanepti, de altfel, pana inainte cu cateva

www.dacoromanica.ro
 223

decenii istoria s'a bucurat de o consideratie just si ea a exer-

citat o influent& educativa nespus de mare asupra formarii tine-
retului, si sub raport moral, si sub raport national.
60. Cum era invbf&mantu1 istorie tn scale de odinioara 7
N'as putea sa mt amintesc, in aceast ordine de idei, ad-
mirabilele manuale de istorie ale lui At. M. Marienescu, I. M.
Moldovan, Z. Boiu si I. Tuducescu, aparute la Sibiu, Blaj si Arad,
acum 60-70-80 de ani.
In acele manuale se fixa in mod precis rostul invataman-
tului istoriei in scoala primara, spre deosebire de cartile de cetire
de astazi, cari nu-si pun de loc problema aceasta. WA, d. e.
cum era privita istoria in prefata manualului Elemente de istorie
patrioticei fi universaki, de Zaharie Boiu, aparut la Sibiu, in 1869:
Istoria nu este un aglomerat mort de cunostinte ale tim-
pului trecut, ci o oglincla credincioasa, un judet nepartinitor al
faptelor bune sau rele, lauclabile sau reprobabile ale oamenilor
si ca atare ea se adreseaz& cu osebire catre inima elevului si
cearca a-1 incalzi si insufleti prin expunerea faptelor mari, fru-
moase si glorioase sau, din contra, aratandu-i uraciunea faptelor
rele si rusinoase, a-1 face ca pe acelea sa le urasc si dis-
pretuiasca".
In mintea autorului nostru, istoria era de fapt, altceva de
cat un conglomerat de fapte, produse mecanice ale hazardului,
cum este istoria din cartea noastra de cetire. Ea ciao:lea elevului
un orizont larg si cu inteles, din care se alegea cu directive sa-
natoase pentru vieata. Sfera istoriei nu se restrangea exclusiv la
trecutul neamului, ci acesta era incadrat intr'un chip foarte
binefacator, in istoria universal. Iata d. e. cuprinsul cartii de
istorie a lui Z. Boiu :
Babilonienii si Sirienii, Egiptenii, Fenicienii, Evreii, Chir,
imparatul Persilor, Poporul grecesc, Legislatorii Licurg si Solon,
Luptele 'Grecilor cu Persii, Socrate inteleptul, Alexandrm cel Mare,
Fundarea Romei, Virtutea romand, Hambal si Scipio, Iuliu Caezar,
Crestinismul, Inceputul Romanilor in Dacia, Goanele crestinilor,
Caderea Romei, Mohamed, Venirea maghiarilor, Stefan, primul
rege al Ungariei, Expeditiunile Cruciate, Intemeierea principatului
Romniei, Intemeierea principatului Moldovei, Proba de limb
veche roman 5, Tatarul (poezie), Cum s'au pus Moldova si Ro-

www.dacoromanica.ro
 224

mania sub protectia Turcilor, Daniil Sihastrul (poezie), 1351 Alia

de pe Campul painii, BAtAlia dela Mohaciu, Ocuparea Constan-
tinopolului de Turd, Descoperirea Americei. Transilvania, supt
principii proprii, Cum a venit Transilvania la Austria, Impratul
Iosif II, Napoleon I".
Nu se putea, pentru vremurile de acum trei sferturi de veac,
o mai norocoasA rezolvire a problemei invtAmantului istoric, in
scoalele din Transilvania, decat aceasta.
61. Actualism, nationalism, patriotism
Literatura didacticA de astAzi a introdus in asa de mare
mAsurl actualitatea in paginile ei, incat calitatea aceasta a de-
venit cel mai mare defect al ei. RAzboiul actual este pus in pa-
ginile lor in asa de exagerata mAsurA la contributie, incepand
chiar cu Abecedarul, incat efectele educative in scoall ajung sA
fie Myers proportionate cu intentia urmrit.
Poporul nostru nu este, prin firea sa, un popor rzboinic,
care s iubeascA rAzboiul, ca atare. El simte rIzboiul ca o ne-
norocire i nicio incercare de a-1 lace s simtA i sl gandeascA
altfel, nu duce la rezultat. Nici scoala nu poate schimba efectiv
aceastA stare sufleteascA. $i, ea nici nu trebue sl incerce sA facA
din copii elemente propriu zis rAzboinice. E de ajuns dacA ea
le da o bunA educatie, in sensul c formeazA oameni sAnAtosi la
trup i la suflet, oameni de omenie, crestini buni, patrioti lumi-
, minati i devotati, inarmati cu vigoare, cu intelepciune, cu stiintA,
spre a putea birui toate greutAtile ce vor intampina in viatl, ca
oameni si ca cetateni.
Nationalism si patriotism adevArat face scoala mai intai,
cand in mintea copiilor introduce idei i preocupAri sdnAtoase,
serioase, nobile. and intAreste in sufletul lor sentimentele reli-
gioase si morale, si-i obisnueste la deprinderea unor principii
solide de viata. and ii face s-si cunoascA datoria si sA
implineasca in mod constiincios, cu orice pre i cu orice sacri-
ficiu. and ii inarmeazA cu stiinta trebuitoare pentru a putea
face fata in mod corespunzAtor datoriilor, ori unde i-ar arunca
soarta. and ii invata sA cinsteascA mostenirea dela pArinti si
dela inaintasi limbl, credintA, neam i arA s'o pAstreze,
s'o sporeascA i s'o duel la biruintA in fata lumii, a istoriei si a
lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 225

Pentru o asemenea lucrare nu e nevoie de declamatii pa-

triotice, adeseori cu totul nesincere i artificiale, nu e nevoie de
un eroism" cautat arkume, nu e nevoie de surle. Mai cu seam
la noi, unde in ultimul deceniu premergator dezastrului dela 1940
s'a facut atata abuz de patriotism" in gcoala gi in viata publisa,
incat notiunea insagi a patriotismului a fost compromis pentru
multa vreme.
Este o prof unda eroare psihologica de a se starui, cu aceleagi
mijloace, pe aceast cale, care trebue abandonata pentru cel
putin o generatie. Sa nu se mai vorbeascii, deocamolat, de loc
despre patriotism gi despre patrie, sA ne invatdm a lucra in
hicere, in smerenie, in discrefie i in sinceritate deplind pentru ea.
Sa Idsdna cartea de scoala sa fie cartea senina, serioasa i asp/A
a acerii, a muncii si a sinceritatii, fr fraze, fra declamatii
Fara fanfaronade.
Actualitate in gcoala, da, cat de multa! Dar naturala i
potrivit cu intelegerea i nevoile sufletegti ale copilului, adre-
sandu-se mintii lui, sufletului lui j nevoilor lui de mai tarziu. $i,
cat mai mult localism specific, sntos gi real !

In legatura cu aceste observatiuni socotesc necesar sa re-

produc aci urmatoarele randuri ale d-lui Vasik Cismasu, sub-
inspector gcolar al judetului Turda, scrise tocmai in legatura cu
abecedarul de astazi gi publicate in OgorUl scoalei, revista invata-
torilor din acel judet :
Rdsboiul este destul de simtit de catre multi din marea
majoritate a populatiei gcolare rurale, care este gcolarimea tarii,
prin lipsa de hrana, imbracaminte, incaltaminte gi mai ales prin
lipsa din mijlocul lor a taticului lor drag.
Comportarea celor in drept sa sprijine fat& de cei ram*
de pe urma ororilor din razboiul trecut, a starnit in sufletul ta-
ranilor nogtri un pes;mism i un scepticism nemarturisit !...
Era bine ca macar sub forma cartii, daca sub acea a hranei,
imbracamintei i incaltamintei nu se poate, sa-i scoatem pe copiii
mici, dac nu in total, cel putin partial, din atmosfera razboiului,
Era bine dac se avea in vedere ca amintirile pe cari le lasd
prima carte in viata copilului, sd nu fie triste, dureroase" 1).
Ogorul coali, ,Turda, lunie 1943, pg c66
15

www.dacoromanica.ro
 226 .
62. Parodia inaigmntului religios
Invgtgmantul religios este si el, tot' ce poate fi mai gresit,.
ma fals $i mai fgrg convingere.
Cum ar i putea fi altfel, cand el e impgrtg$it de oameni
cari ei Inii n'au convingeri religioase adanci $i cari nu trgesc
religia, $i cand ace$tia nici mgcar nu $i-au pus problema ce
'trebue sg fie religia in cadrul culturii i educatiei tineretului
nostru gi in cadrul viefii poporului roman ?
Acesti oameni socotesc religia ca o simplg materie de in-
vAtamant, care trebue predatg, din cauzg cA o prevede programa
analiticg. Ori, religia trebue A. fie o idee i o preocupare care
trebue sg strgbatg, att prin elementele ei de dogmaticg si de istorie,
cat $i prin cele de moralg, intreaga gandire i intreaga viata a
elevului. Acesta trebue sg vadd in ea si sg o simt ca pe cea
mai puternicA parghie de inobilare i de intgrire sufleteasca.
Religia trebue sg constitue pentru cartea de cetire o at-
mosferg, care o strgbate in totalitatea ei ; ea nu poate fi re-
dusg la un oasecare compartiment izoht al programei analitice
oficiale.
Dacg conducgtorii invgtgmantului de astgzi ar fi recunoscut
marea insemngtate a religiei, ar fi trebuit s facg pentru ea $i
un manual speciaL
FArg a incerca s argt cu deamgnuntul neajunsurile acestui
invatgmant cad asa ceva ar reclama un intreg volum, trebue
s semnalez absenta totalg a istoriei bisericii crestine i roma-
ne$ti. and se face atata istorie politica romaneasca, in clasele
IIIV, cum se poate concepe totala absentg a vietii istorice
a crestinismului romanesc, cel putin ? Se predg de trei ori, in
trei ani consecutivi, bgtandu-se adeseori apa in piug,
aceeasi istorie biblicg a Testamentului nou, infatipta in modul
. cel mai superficial, $i nu se intrebuinteaza niciun moment din.
trgirea istoricg a cre$tinismului nostru propriu!
Este, apoi, foarte semnificativ faptul ca aproape intreg Te-
stamentul vechiu a fost omis din crtile de cetire. S'au mentinut
in cL III, exclusiv urmgtoarele capitole : Creierea (!) lumii (in loc.
de facerea sau crearea lumii), Facerea (!) omului, Faggduirea unui
Mantuitor, Potopul i Turnul lui Babel. Nimic din istoria popo-
rului izrailtean, cu patriarhii, regii, cu robiile strgine, nimic

www.dacoromanica.ro
 227

despre marii proroci, cari au zguduit prin credinta, prin faptele pi

prin invAtAtura lor darzA, nu numai, pe contimporani, ci toate
veacurile i cart din punct de vedere educativ prezintA o imens
importantA; Cum s'o fi explicand aceastA neasteptatA reformA ?

Pentru a ilustra spiritul in care este conceputl educatia re-

ligioasa in cartile de cetire, lsAm sA urmeze i aici cAteva
mostre,
IatA Irnnul qcolarului cre$tin, din citirea pentru cl. IV, cu
vorbIria lui de o artificialitate dezolantA :

MArire tie, Doamne sfinte,

CA mi-ai dat viata, o comoard
Mi-ai dat luminA, mi-ai dat minte
$i toate cAte ma 'nconjoarA .

Voiu inflori prin fapte bune,

$i 'n toat vorba mea voiu spune
Asa cum infloreste mArul,
De-a-pururi numai adevArul.

FlAmndului s'astAmpr chinul

Voiu face pAnea mea in douA,
Voiu fi curat precum e crinul
ScAldat in boabele de rota.

Cu milA inima-mi va bate

$i voiu iubi cu milA sfAntA
Pe orisicare vietate
Ce 'n lumea noastrA nu cuvAntA, (360)

CAM' artificialitate dela un capAt la altul al imnului I $i, cu

ce idee culminantA bizarA se incheie el I

Nu pot lAsa nerelevata nici lacuna permanentA pe care o

vadesc aceste carti in ce priveste biserica, ca institutie spiritual4
nationala si general-cresting, in care trebue sA se sima incadrat
si in care trebue s. lucreze i sa trAeascA fiecare crestin, Inca de
15'

www.dacoromanica.ro
 228

pe cand e pe bancile scoalei primare. In cartile noastre de scoala

o asemenea conceptie nu se simte absolut de loc.

Cine nu stie cat de adanc &Mese crestinii dela tara sarbl-

torile tnvierii Domnului, pentru care se pregatesc sufleteste cu o
seriozitate impresionantA ?
WA cum traiesc sarbAtorile Paqtilor in cartea IL de cetire
Eu ma bucur de sosirea lor, pentruca acum scap la co-
zonac, oua rosii, ma dau in leagan. Ma mai bucur c vad pe
mama saraca, cu treburile terminate. Ce-a fost pe capul ei acurn,
nu-i nevoie sA va spun, 0 stiti cu totii , Cum ne-am ridicat dela
masa, fuga la leagan. (87)
Multe bucurii ne aduc Pastile : cozonaci, oua. incondeiate.
Pe toate insA 1,e intrece datul in leagan. Dac ar fi dupa mine, nu
rn'as mai da jos din leagan niciodata.
Si anul acesta am avut un timp mai frumos ca oricand ...
Intr'o livada sub un cires ciucur de floare, o intreaga familie
era asezata pe iarbA. mancau, beau, glumeau i erau fericiti.
Pe maidan," o bor mare se invartea de zor, iar copiii alergau,
strigau, se jucau pretutindeni.
Dar ce repede au trecut cele trei zile ! Para a fost un vis.
Dar un vis asa de frumos, ca as vrea sA-1 visez mereu (88).

loft i cateva probe despre cele mai dramatice si mai puter-

nice epizoade din viata Mantuitorului in legatura cu aceste sArbatori.

Cina cea de (amid :

. Se apropia o mare srbAtoare ... Era Joi i obiceiul era ca
In aceasta zi O. se facA mese mari. Ucenicii 11 intrebara pe
Isus : Unde pregatim masa ? . and soarele sta sa asfinteascA,
sosi i Mantuitorul, cu ceilalti ucenici si se asezara in jurul mesei.
Toti taceau. Erau triti, pe ganduri si se uitau unii la altii. 0
presimtire trista ii apasa, ca o piatra grea. Dar doi din ei erau
mai tristi decat toti, doi care n'aveau sa mai vada ziva de Vineri
Isus, Fiul lui Dumnezeu i Iuda Iscarioteanl, vanzAtorul i omul
diavolului. Isus spala picioarele ucenicilor, aratandu-le ea cine
vrea sa fie mai mare, el insusi sa fie slug celorlalti. Apoi rupse
tacerea . Isus flcu semn de rugaciune si dupa rugaciune lug

www.dacoromanica.ro
 229

panea de pe masa, o binecuvanta, o rupse gi intinse fiecaruia

cate o bucata, zicand Apoi umplu un pahar cu yin gi dandu-1
unui ucenic de langa dansul, zise . Spre sfargitul mesei Isus
dete pe fata o tail* pe care pan atunci o tinuse in inima lui ..
Isus nu voi s arate pe vinovat pe nume, ci zise numai atat
Acela care a intins cu mine in blid, acela trebue s ma van&
Ucenicii nu prea intelesera bine vorbele lui Isus Apoi, dupa
ce inaltar cu totii un cant de laucla catre Dumnezeu, iegira in
foigor. Dar Iuda nu mai era intre ei. El pierise in noaptea cea
neagra ... In amintirea acestei mese, Joi seara, in saptamana pa-
timilor, cregtinii merg la biserica, la denie, gi se roaga lui Dum-
nezeu". (335).

Patimile Dommdui :
In, timpul acesta apostolii se departara ingroziti. Singur Petru
ramase langa Isus. El scoase sabia i lovi pe un ogtean taindu-i
urechea. Isus ii certa i pe loc vindeca urechea taiat, dovedind
din nou puterea sa dumnezeeasca i bunatatea sa nemarginita.
Dupa aceea se lsa legat i dus de dugmanii salt.
Ar fi putut negregit sa scape. Ar fi putut cu un semn sa
doboare la pamant toata multimea care voia sal princla. Mantui-
torul a voit insa s sufere pentru mantuirea noastr6. (339)

Judecarea Meintuitorului:
La intrebarea judecatorului Ana, ca, unde-i sunt ucenicii,
Isus nu raspunse nimic. Cum putea el O. trdeze,pe cei mai iubiti
prieteni, cu toate Ca unul ii tradase 71
... 0 sentinela, intorcandu-se spre Isus, Ii trase o palma,
sbierand , Primind palma, Isus ramase linigtit, se uita la salba-
ticul, care4 lovise i zise Isus, legat de maini, fu impins in
mijlocul judecatorilor ca intr'o cugca de fiare salbatice ... Pe
preotul cel mare, tacerea lui Isus 11 scoase din sarite Isus sttea,
privind cu ochii senini la chipurile intunecate ale calailor din
juru-i. Caiafa i se rsti apoi : Jurii-te ea ne spui daca tu egti Hri-
stos, fiul lui Dumnezeu ? Isus nu putu sa tagaduiasca ca el e fiul
lui Dumnezeu Toti cei de fata incepura sa-1 scuipe i sa-1 pal-
mueasca Iar Isus, ca Dumnezeu adevrat, a rabdat toate 'Ana.
in sfargit i aceasta numai pentru mantuirea noastra.

www.dacoromanica.ro
 230

Rdstignirea pi moartea lui Isus :

. Multimea hulea pi scuipa pe Isus. Putini barbati plan-
geau, dar plangeau mai ales femeile . , , 0 lovitura, dotia, trei
picioarele ii erau tintuite pe lemn . , . Hainele lui hie rupte pi
impartite. intre nebunii care-1 rastignira . Lumea ramase uimita
de atata bunatate Oamenii cei rai Inca nu plecasera ; ei batjo-
coreau intruna pe Isus, care nu raspundea nimic.
Numai un Dumnezeu poate rabda atata pi totupi sa se
roage pentru iertarea lor ... Inca tin cuvant . i apoi totul
se sfarpi.

Ce proza nenorocita! Ce lips de orice aderenta sufleteasca

la cele expuse ! Ce stil, ce limba, ce psihologie ! Parca ar fi nipte
fapte' diverse apternute pe hartie de cine Ue ce scrib semidoct.

Este foarte semnificativa importanta acordata de cartile de

zetire iconitei pe -care unii creptini o poarta la gat pi care ar fi
avand efecte direct miraculoase. Astfel, pe un aviator de pe frontul
rusesc, iconita agatata la gat, ii ajutase sa scape dela o mare
primejdie (II. 123). Un alt aviator saruta fierbinte iconita pe care
o purta la piept", apoi mai saruta odata icoana protectoare"
(III, 39). Iar un copil din cl. IV, in momentul cand tatal sAu pleaca.
pe front, ii da acestuia iconita sa, facatoare de minuni". Eu singur
ptiam declarli el cA e facatoare de minuni. De cdte ori o
avearn in sari, Viam lectia ca pe apd i luam nota zece". (IV. 153).
Vreti sa titi, probabil, efectul pe care 1-a avut pe frontul
rusesc, iconita data de copil, tatalui sau. II aflam dintr'o scrisoare
pe care acesta i-a trimis-o fiului sau : Cu adevarat iconita ce
mi-ai dat este facatoare de minuni, caci intr'o lupta, cand nu
mai credeam sa scap, am scos-o din buzunar pi am sarutat-o.
M'a ocolit moartea i de randul acesta. Bolpevicii vin cu putere
dela diavol, iar xml cu sfanta cruce Si cu Dumnezeu mergem
inainte. De aceea vom izbandi" (IV. 153).
Ce concluzie poate sa traga de aici copilul din cl, IV ?
Raspunsul e foarte limpede : Saii procure fiecare copil o astfel
de iconita, care, fara sa-ti mai bati capul cu invatatul, face mi-
nunea de a pti lectia ca pe apa pi de a capata, la sigur, nota zece.
Ce reteta simpla i comodal

www.dacoromanica.ro
 231

Ar mai trebui adoptata aici Inca o reteta, la fel de bine-

wenita, din programul oficial al postului nostru de Radio :
Vrei si scapi de saracie ?
Ia-ti un loz la loterie !
La ce atata bataie de cap cu munca, daci iconita si loteria
fac asa de multe si de sigure minuni ?
In tot cazul, acest capitol constitue o problema de cultura
vi de viata dintre cele mai importante pentru viitorul neamului
nostru. Bolsevismul rusesc nu poate fi biruit numai cu cruciulitele
facatoare de minuni ; cu declamatii despre sfintenia" razboiului
nostru si cu exhibitii stilistice ca cele de mai sus.
Daca nu vom avea o cultura religioasa adanca, solida, sin-
ce/1, care sa_ strabata nearaul nostru de jos, dela taranime, si
pn sus la categoriile sociale intelectuale, nu vom putea birth
adversitatea vremurilor.
Ptura noastra taraneasca isi are cultura sa specifica interne-
iata adanc pe religie. Aceasta cultura nu-i permis sa fie clatinata
printr'un invatamant religios usuratec si gol, ca cel de mai sus, si
printr'un invatmant materialist ca cel prevazut de scoala de astazi.
Nici lumea dela orase nu trebue indopata cu o astfel de hrana,
care otraveste si dezarmeaz sufletul si vigoarea neamului.
Taria adevarat a popoarelor nu st nici in numarul mare
al fiilor lor, nici in bogatia lor, nici in stiinta sau in filosofia lor,
ci in credinta lor. Credinta aceea, care muta si muntii din loc.
Ori, cu un invdtdmnt religios ca cel din qcoala de astiizi,
credinta neamului romcinesc se nruie, veizeind cu ochii.
63. Un Invatamant Oiintific care condamna po-
porul roman la inferioritate *i. la o yerita-
bill robie culturall *i economica ?

$tiintele naturale, ap cum se predau in III si a IV,

cl.
sunt si ele un compartiment aparte al vietii, respectiv al scoalei.
Natura nu este nici ea ambianta fireasca si necesara a omului
si a copilului ; ea nu este o putere pentru inaltarea si intarirea
omului, ci doar un mecanism in care e vorba de materie si de trans-
formarile ei. Nicairi nu se vorbeste dect de plante, de animale, de
-corpuri, de materie si de forte mecanice. Nici cea mai mica aluzie
la existenta unui spirit creator sau conducator. Insusi omul e

www.dacoromanica.ro
 232

numai corp ; intereseazA numai anatomia, fiziologia i igiena lui.

De suflet nici pomenire ! Cata departare intre acest fel de stiinte
naturale si intre cel pe care il inlalnim d. e. in Elemente de
istoria naturit i Fizica de Z. Boiu, (Sibiu 1869), sau in Fizica
in scoala poporald de Georgiu Popa (Arad 1878, sau in Cartea
a doua de citire de Ioan Popescu, (Sibiu 1874).
Aceste carti puneau invAtamantul stiintelor in contact cu
viata de toate zilele i cu viata de veci, cu religia, cu istoria,
cu geografia, cu morala, i putem zice chiar cu filosofia. Era
un invatamant care iti umplea sufletul intreg de admiratie pentru
Dumnezeu, pentru natur i pentru om. Invatamantul de astazi
este mecanic, sec, Fara suflet, fara atractie si farA folos.

Dar, ceea ce este mai gray, este faptul c invatamantul stiin-

telor din a ctualele carti de cetire se prezinta in niste conditiuni
de o astfel de inferioritate, incat pared ar voi anume sa-1 tina pe
Roman i pentru viitor in starea de primitivism national, condam-
nandu-1 la ignorantA, la tembelism si la saracie.

Vom ilustra cele sustinute aci cu o serie de mostre.

Iata cum se vorbeste, la cl. IV. despre Tarind : In multe
parti ale Orii, tarinile par niste covoare intinse pe coaste si
campii. Colorile semanaturilor felurite ne dau aceasta pArere :
verdele porumbului, alaturi de galbenul rapitei inflorite, ori de
la'nurile de grau, secara, orz, ce bat in doloarea nisipului. Locu-
rile s'au strarantat i plugarul pune de toate in mica lui mosie.
In campia spre valea Dunarii, aceasta impestritatura de
colori este mai rarA. Aici terenurile de porumb ori de grau se
cam tin totuna. Cat bate ochiul, primavara nu vezi decat verde
i iari verde. Parca e o mare apa verzuie. Iar cand semand-
turile au crescut de ajuns, ele se valuresc in bataia vantului.
Odinioara pe campiile acestea cresteau numai ierburi sal-
batice, prin care colindau hergheliile de cai i turmele de ol.
Astazi intreaga campie este petecitd in tarini cu cereale despar-
tite prin drumuri i razoare ; tot mai rar se fad lanuri de
acelas fel . , .
Ca si livada, gradina de legume, via, farina satului formeaza
un bun comun al tuturora, care trebue respectat i pazit , Plu-
garii buni fac vizite dese in tarini, pentru plivit, sapat i pentru

www.dacoromanica.ro
 233

orice lucrari impotriva uscaciunilor si a insectelor vatamatoare."

(371-3.)

Infatisarea tarinei se face aproape numai cu mijloace sti-

listice i estetice. Si fie influenta prozei d-lui I. Petrovici, unde
grija pentru peisagiu inlaturd orice alte preocupari ?

Intrebarea este : cu ce se alege copilul de 10 ani, dela tail

san dela oras, din bucata de mai sus ? Pentru moment, si pentru
viata ? Cred ca cu nimic !
Bucata aceasta, privit din punctul de vedere educativ
economic-national, este un regretabil anahronism i o veritabila
calamitate. Autorul ei se multumeste sa constate ca locurile s'au
stranatat i aranul pune de toate in mica lui mosie", in loc s.
ia o atitudine de economist si de educator, aratand copiilor re-
zultatele dezastruoase ale unei asemenea economii i introducan-
du-le in cap idei economice moderne, cum e devilmasia, obstea,
comasarea.
Cat de departe este si in acest punct scoala de astazi de cea
de acum 70 de ani ! In Cartea de cetire a lui I. Popescu, dela 1874,
problema aceasta este pusa i rezolvata in mod magistral, in piesa
Mofioara impartiki (pg. 161-162). E infatisata acolo, inteun mod
intuitiv, documentat i convingator, problema comasarii si, ca o
continuare a ei, problema indrumarii copiilor spre meserii si negot.
Piesa intreaga ar merita s fie reprodus, fr cea mai mica mo-
dificare, daca am dispune de atata spatiu

lat cum prezinta cartea problema graului:

Graul romanesc este foarte mult cautat de straini Graul
este o cereal& ce se searnana toamna. Este si un soiu de grau
ce se seamana primavara, insa acesta nu (la o faing build ca cea
de toamna Paiele de grau se pastreaza pentru hrana i aster-
nutul vitelor sau umplutul saltelelor. In multe sate, paiele de gran
se ard in sobe iarna", (371-4.)

Nu se spune nici un singur cuvant despre iarovizare i despre

ozimizare, a4ec despre noile metode, verificate de stiinta i apli-
oat pe o scara larga in Rusia sovietica, de a semana graul de
toamna primavara i pe cel de prinaavara toamna, metode

www.dacoromanica.ro
 234

care au dat rezultate extraordinar de favorabile, sporind productia,

calitativ i cantitativ, cu 25A.
Apoi, se prezint paiele de grau ca hrana pentru vite. Dar,
in care tara din lume, afara de cea pe care o fericesc scoli
ca cele in cafi se intrebuinteaza carti ca cele din chestiune
se mai hrnesc vitele, tam-nesam, cu paie de grau ? Da, este ade-
varat, ca se intrebuinteaza si paiele ca nutret pentru vite, dar
taiate marunt cu masina, prelucrate, amestecate cu sfecla. sau cu
orz, i prefacute intr'un lichid foarte hrnitor.
Nici inazitul sobelor cu paie cred ca nu trebue amintit
inteo carte de cetire. Ca sunt si astEel de cazuri in tara noastra,
nu se poate tagadui, dar scoata nu-i fcuta pentru aceea ca sA
perpetueze ignoranfa i primitivitatea, ci pentru a-1 inarma pe
.om cu mijloace de progres.

Porumbul se prseste cu sapa" (374).

Numai [Ana aci a ajuns agricultura preconizata de mini-
sterul educatiei nationale. Nimic despre sapatul, mult mai av an-
tajos, cu masina.

Lat ce se spune despre grajd :

Pentru ca de pe urma vitelor, sa tragem cat mai multe fo-
loase, pe langa o ingrijire cat se poate de aleasa,1) se cere
ca i adaposturile grajdurile sa fie cat mai bune. Un
adapost bun inteo gospodarie Weasel, nu cere cheltuieli
mari .. Asemenea grajduri se pot face din piatra, caramid,
ciment, lemne i pamant. Grajdul cel mai durabil se face din
pietre si cartmizi. Cel mai ieften este cel din pamant. Pentru sa-
tenii nostri, grajdul de pamant este cel mai de sfatuit, caci
poate sa indeplineasca toate cerintele unui grajd bun si costa
putin" (378).

Va s zica, i aici : primitivism. Ma intreb ce-or fi zicand

vecinii nostri de peste hotare i chiar concetatenii nostri minori-
tari, despre o asemenea reteta de grajduri nationale romanesti
de pamant ?
1) Cu paie si cu coceni, conform retetei recomandate mai sus.

www.dacoromanica.ro
 235 --1

5i ce-or fi zicand copiii notri, carora, drept icoan intui-

tiva despre grajd, li se ofera o caricatura de Oran cu doi boi,
cari stau in liber, fara sa aibe macar un grajd de pamant ? !

SA vedem cum se prezinta

Fdrzul qi pdstrarea liii. Prin poienele. padurilor i p2. luncile
apelor, vitele sunt oprite s pasca iarba, care-i lasat s creasca
in voia ei. Pe aici se va strange fanul pentru hrana vitelor, pe
timp de iamb: Pentru ca sa avem fan bun, se cere ca pe fa-
n* sa se puna gunoiu, care ajuta mult la creterea ierbii" . (380).

Nu se spune despre nithic despre grapatul fanatelor, nici

despre risipitul musuroaielor, nici despre destelenirea fanatelor in
scopul culturii plantelor furajere, incomparabil mai avantajoase
decal fanul.
5i aici, copilul, invata numai ceea ce tie i singur, din
tata 'n fiu!

IatA i sfaturi despre :

Cotetul pasdrilor qi creqterea lor (!): Un cotet bun trebue
s fie bine aerisit, bine luminat, uscat i ief ten . Pentru sateni,
cotetul cel mai ieften este acela facut din lut amestecat cu paie
(chirpici) (381).
La pg. 408 cetim in legatura cu pastratul oualor" :
Ouale sunt foarte cautate atat la noi in tara, cat i in
strainatate. DacA ne-am pricepe, am face un bun negot cu ele.
Sunt tad, cum e Danemarca, a cAror singura bogatie o fac numai
laptele i oulle".

Dar, oare i cartile de qcoala din Danemarca recomanda

cotete de gaini din chirpici ?
Aceast tara credem cA n'a ajuns cu cultura paserilor la
gradul pe care-1 tim, prin mentinerea de-a-lungul secolelor, a
primitivismului.
Cartea noastra ar fi trebuit sa dea ca intuitie ilustratii re-
prezintand cotete de gaini din Danemarca, de-i se gasesc pl
in tara noastra instalatii de acest fel, cari ar putea fi date ca
model.

www.dacoromanica.ro
 236

In realitate, ce ne da in acest punct, cartea ? 0 ilustratie

modernd trasnitA, cu niee gaste fantesiste ! 0 curata bataie de
joc la adresa si a copiilor, si a stiintei, $i a economiei (pg. 380),
laid ai:
Gospodaria fdranului. Pe gospodarul vrednic il cunosti
dela poartA, dupa cum $i ziva buna se cunoaste de dimineata...
Omul gospodar planteaza de-a-lungul gardului duzi 1i salcami
Casa are ferestre mari, mereu deschise, 'cu muscate rosii ca para
focului".
In loc sa arate pe taranul care planteaza pomi roditori, $i
sa vorbeasca despre ace$tia in modul cel mai intuitiv $i con-
vingator, cartea noastra prezinta pe taranul ideal plantand in
curte i in gradina salcami !
Se recomanda, ce e drept, cu alta ocazie (430): In sfarsit,
sA mai avem in jurul casei : pomi i orice tel de flori, cari pri-
menesc aerul". La atata se reduce importanta pomiculturii :
la primenitul aerului!

Tot acolo se dau gospodarului dela tara sfaturi ca acestea :

Curtea sa fie oranduita i maturatA zilnic (I !) ; de asemenea
toate cotetele i grajdurile de vite. Gunoiul sA fie pus in lazi,
de-o-parte, acoperit, si in scurt timp O. fie dus la camp, unde
este folositor".
Gunoiul pus in lazi, la tail ! Si, dus la camp, in scurt timp !
Dar $i cel mai analfabet gospodar stie ca gunoiul trebue lasat
mai intai sa putrezeascA, timp indelungat, i numai dupa aceea
dus la camp.

Pcistrarea fructelor si a legutnelor, cartea o prezinta astfel

Merele i perele se pun in pod, departe una de alta, Ini-
rate pe niste gratii, ca s le adie \Tanta Apoi se acopar cu paie,
ca sa nu degere.
Dar, toata lumea $tie ca merele i perele se pastreaza mai
bine in pivniti anume intocmite, nu in pod.
Este interesant de refinut faptul ea despre porniculturei nu
exista in carte un capitol anume, in care sa fie puse, evident,
in modul in care se pot pune pentru elevii de cl. IV pri-
marA, problemele pomiculturii stiintifice moderne atat de
inaintate.

www.dacoromanica.ro
 237

Inmultirea plantelor este infatipta, (in cartea pentru cl. III)

in doufi chipuri ; in subtitlul capitolului dela pg. 309, se specified,
anume, ca aceasta se face pe cloud cai : prin seminte si prin bu-
ta$i, in timp ce in cursul tratarii se arat trei mijloace : seminte,
buta$i $i altoire. .
Evident, aceasta reprezinta stadiul $tiintific de acum cd-
teva decenii, \nu pe cel de astazi. Stiinta de astazi cunoa$te $i
face intr'o mare masur uz de o serie intreaga de metode
$tiintifice noi, deduse pe baze experimentale, ea polenizarea
artificial, inmultirea sexuala, inmultirea vegetativa, cu ajutorul
carora nu numai c se inobileaza plantele de tot felul, ci se
creeaza soiuri noi de plante, cari aduc o mare inflorire $i a $ti-
intei, $i a economiei nationale, $i a sanatatii rasei. (Vezi inven-
tiile lui Miciurin in acest domeniu).
In legatura cu buruienile de leac" iata cum scrie $i cum
indrumeaza cartea de cl III (171) :
Halal de noi ! Facem ca ciobanul, care dus la barbier $i
scuipAnd pe jos, cnd i s'a pus sub ochi scuipatoarea, s'a ne-
cajit i a spus raspicat : Ia-o de aci, ca acum scuip in ea. Asa
facem $i noi : Dumnezeu ne imbie cu tot felul de bunatati $i bo-
ovi i noi le dam cu piciorul ,.. Cine nu baga in cap, rmne
prost $i rob strainilor".
La masinile de aburi : Alta magina cu aburi, hind purtata
pe roti late, trage dupa sine pluguri de arat (tractorul)".
De atata atentie s'a invrednicit, in intreaga literatura didac-
tied', tractorul : de o modesta paranteza!
,.

Ar trebui de sigur, sa ne oprim atentia $1 asupra fizico-chimi-

celor, asupra anatomiei $i higienei (1), dar renuntam, caci cetitorul
se va fi incredintat din cele in$irate pana aci despre felul cu desa-
var$ire gre$it cu care a fost elaborata $1 partea relativa la $tiinte. Si
cele doua capitole au acelea$i calitati ca $i cele analizate pana aci :
materie mult, tratata superficial, fragtnentar, primitiv, lard nici un
inteles mai inalt, far nici o putere de atractie $i de convingere,
fara nimic experimentat $1 aplicat. Nu se vorbeste nimic serios
despre imbundtatirea parnntului cu mijloace moderne, despre
sporirea productiei prin noile metode. Nimic despre microbi,
despre microscop etc. (Inteo tara .vecina cu noi, fiecare $eoala
primara i$i are microscopul ei !)

www.dacoromanica.ro
 238

De sigur cA o asemenea tratare masterl a stiintelor din

partea unui minister condus de un filosof, care a enuntat in mod
categoric subordonarea stiintelor fatA de toate celelalte discipline
nu ne poate mira. Dar, ca unui popor intreg sA i se serveascA un
astfel de invatamant, aceasta cred c e totusi o situatie ce nu
poate fi inregistrata pur i simplu ca un fapt divers.
Cu o astfel de scoalA sucombAra, oricAt s'ar vorbi de eroismul
romnesc, de patrie si de drepturi.
Dreptul la viat al unui popor e in raport cu vrednicia
acestuia, nu cu pretenfide lui.
64. CAleva cuvinte despre Iimb i stil
Limba intrebuintatA in cArtile de scoalA din chestiune este
lipsita de frumusete, claritate, expresivitate si eleganta. S'ar putea
spune chiar cd ea este vulgara, bAdAranA, de mahala. Nimic
din farmecul limbii poporale, a celei bisericesti sau a celei croni-
cAresti, nimic din fagurele de miere" al scriitoriilor nostri mari.
Cum intre nivelul limbii i intre cultura unei epoci este
o congruenta desAvArsit, trebue sA spunem cu cea mai adAncit
durere, cA limba cartilor actuate de scoalA prezinta cultura epocei
noastre in culorile cele mai intunecate. MArturisesc a nu cunosc
in istoria scoalelor noastre o altA epocA, in care limba romneasca ai
stilul literar intrebuintate in manuale s fi fost la un nivel mai
scAzut, din toate punctele de vedere, ca in epoca noastrA.
Povestirile din cArtile de cetire sunt tot ce poate fi mai arti-
ficial, mai sarbd, mai fals, mai contrar psihologiei copilului
scopului educatiei. Te cuprinde o adevAratA milA fatA de copilA-
retul tArii, condamnat la o asemenea hranA sufleteascA,
Psihologia copilului este cu desAvirsire ignorata. Piesele
de cetire din Abecedar sunk uneori ca pentru copiii de cel putin
10-12 ani, iar cele din cl. IV ca pentru copiii de 6-7 ani.
Apoi, in general, materialul de lecturA are in vedere mereu
un copil care trebue distrat cu ghidusii, cu lucruri glumete ireale,
cu jocuri i cu vorbe, cu vorbe (si iarAsi cu vorbe. NicAiri nu
se intalneste tendinta de a adAnci sufletul copilului, de a-i spune
adevArul, de a-I face, sA observe, sA lucreze i sA se inalte prin
muncA.
0 astfel de literaturA didacticA, departe de a ne da eroi
de orice fel, ne imbogateste viata cu copii-secAturi, copii-fleacuri,
copii-smecheri, copii-lichele.

www.dacoromanica.ro
 239

65. Lipsa unei bune literaturi pentru copii

Deodatg cu aceasta trebue sl subliniem ca o imensA lacunA
a culturii noastre, lipsa unei bune i sAnAtoase literaturi pentrw
copii. N'avem astAzi niciun scriitor adevArat pentru micii cetitori,
uitati de toatA lumea i hrAniti numai cu surogate de a doua
a treia manA.
0 probleml mare, care near trebui lAsatA numai in seama
editorilor interesati sA facd afaceri bune, ci care ar trebui imbrg-
tisatg cu intreaga solicitudinea atat de cAtre ministerul culturii
nationale (inclusiv Casa $coalelor), cat si de cAtre Academia ro-
mata si de cAtre Societatea scriitorilor romani.
66. Executia tehnicA a manualelor
Sa spunem cateva cuvinte i despre conditiile tehnice ale
literaturii didactice primare monopolizate. Carfile pentru cl. I se
prezintA in conditiuni de lux. Cele pentru cl. IIIV sunt mult
inferioare i ca hartie, i ca ilustrare, si ca tipar. Numai coper-
tele sunt i la acestea luxoase. CArtile de cetire pentru cl. IIIV
se prezintA sub toatA critica: tiparul e asa de sters, incat foarte
multe cuvinte, i chiar randuri intregi, nu se pot ceti de loc. Ele
sunt un veritabil atentat la sAnAtatea copiilor, cari nici pe langa
cele mai mari sfortdri nu izbutesc sA descifreze pe alocurea ti-
parul. Nu se poate invoca pentru asemenea gresala, nicio scuzA.
Ilustratiile stint fAcute fArA niciun sistem. Cele din cl. I sunt
toate colorate si din punct de vedere strict tehnic, lucrate cu o
grija relativ destul de mare, in gall de faptul cA sunt intreo
mare mAsurg dependente de cArti strAine, In schimb, cele din
cl. II sunt sub toatA critica. Vom exceptiona i faptul cA absolut
toate cArtile de scoal, de toate materiile, dau la inceput, pe pa-
gini separate, chipurile M. S. Regelui, M. S. Reginei i pe al
Maresalului-ConducAtor.
Ba, in cartea de cetire pentru cl. II, seria acestor chipuri
se da chiar de doug ori, la inceput i la pag, 265-269,
dupg chipul liliacului, al sobolanului, al soarecelui de casA si al
ariciului!
Este un abuz neadmisibil, care duce la totala banalizare a
notiunilor insesi.
Ilustratiile menite a sprijini i lAmuri lectiile sunt fAcute, in
mare parte fArA nicio grija i seriozitate. In special la cl, IL ii

www.dacoromanica.ro
 240 -
IV ele sunt mai prejos de orice apreciere, 0 mare parte a lor
sunt simple caricaturi, al cAror efect educativ este negativ. Iat
ilustratiile-caricaturi din cl. II pag. 12, 14, 16, 21, 24, 30, 32, 35,
41, 43, 47, 48, 51, 59, 67, 78, 79, 80, 96, 119, 145, 174, 178,
216, 262.
RevoltAtor de slabe, de deplas ate i de neserioase sunt ilu-
stratiile in legatura cu tiintele.1)
Enorm de mare e numarul ilustratiilor cu subiecte din rAz-
boiu, ceea ce, de asemenea, tin serveW scopul adevratei edu-
catii. D. e., la cl. III, : pg. 16, 30, 32, 34, 35, 36, 37, 38, 47, 74,
75, 76, 79, 80, 81, 151, 153, 155, 156, 157, 159, 160.
67. Literatura didactic actualil pentru scoMe primare
este Inteo mare decadere
Ajuns la saritul acestui lung i dureros capitol vom in-
cheia cu urmAtoarele constatAri i semnalAri :
Cartile de coalA tipArite de ministerul culturii nationale in
anul 1942 sunt, din toate punctele de vedere, mai prejos de vremea
de astzi i de nevoile noastre nationale. Ele nu se situeazA pe o
linie eticA, sociall i nationala superioarA, ci se complac pe linia
unui nationalism redus la un verbalism gol i la un patriotism
deOntat. In locul unui nationalism adnc, infipt pe de-o-parte in
bunele traditii din trecut, pe de alta in problemele morale, tiin-
tifice, economice i politice reale ale neamului, ele se marginesc
la imblAtire de vorbe faxA niciun continut, intrebuintAnd mijloace
de expresiune vulgare, superficiale, banale, arA niciun rasunet
nici in sufletul copilului, nici in sufletul neamului.
Ce fel de educatie este aceea, care culmineazA in idei ca
urmAtoarele : cutare ins ajunsese om de peste 300.000 Lei" (III.
99), sau cutare erou" care se jertfete" pe frontul rAzboiului
nostru sant" :
$tia cd, la sfdrsit, Conclucdtorul
0 sd-i mdreascd cu ceva ogorul (IV. 142).
0 coala in care copiii invata a pretui oamenii dupA averea
la care ajung iar patriotismul dupa folosul material ce de-
curge din jertfA", nu mai este o institutie de educatie, ci
de decAdere.

t) Lectia despre porumb, din cl. IV (editia 1941) este ilustratA, la aplicare,
cu pApusi dn foi de mAtase de porumb". - Prefacem stiintele in jucArii, in
loc sa" le prefacem in muncA 1

www.dacoromanica.ro
 241

Cat-0 le din chestiune au fost lucrate absolut fr niciun

sistem, fr nicio seriozitate i f Ara nicio competinta.
Niciodatd, Foala romtineascei n'a avut o literaturd didac-
tied ateit de inferioard ca cea de asteizi
Acasta literatura constitue una din cele mai mari nenoro-
ciri i primejdii nationale, dat fiind ca ea este unica hrana sufle-
tease& a milioane de copii.
68. Cum se poate remedia aceastd situatie ?
Cu totul altfel trebuia sa procedeze Ministerul in domeniul
atat de important al literaturii didactice.
In loc sa fi instituit o tovarasie anonimi de autori necunoscuti
de nimeni i recrutati dintre elemente nepregatite pentru o ase-
menea misiune, ministerul ar fi trebuit si constituie un Consiliu
special al literaturii didactice, cu sectiuni speciale pentru dife-
ritele grade si categorii de scoli. Acest Consiliu ar fi trebuit sa
stabileasca in mod unitar ideile fundamentale conducatoare pentru
intreaga literatura didactica, tinand pe de o parte seama de tra-
ditia noastra de pa'n aci, pe de alta de cerintele vremii, de
progresul stiintelor 0 al pedagogiei si de nevoile neamului. Acest
consiliu s fi angajat la lucru, nu numai pe cei mai competenti ft
mai reputati oameni de scoal, ci i un numar de literati, de oameni
de stiinta, de economisti, de artisti si de tehnicieni, cari sa gireze
cu numele 1 cu autoritatea lor, o asemenea opera importanta,
menita a fi monumentul national cel mai de seam& al epocii, insu-
mand tot ce vremea de astazi ar fi fost in stare sa creeze mai
perfect.
Nu voesc s insist mai de aproape asupra Consiliului lite-
raturii didactice, cu care m'am ocupat altadata in mod amnuntit,
dar imi mentin parerea ca o adevarata regenerare a intregei
noastre literaturi didactice i, prin ea, a scoalei noastre de toate
gradele, i prin aceasta, a intregei noastre culturi i vieti nationale,
numai pe calea aceasta este posibila.

Intr'un articol al sail, M. Eminescu vorbind despre cartile de

cetire, scria ca ele ar trebui s fie un obiect de ingrijire nationala
ca i textul Bibliei".
Daca pana acum nu s'a dat o asemenea grija literaturii di-
dactice, peste tot, este timpul sa i se dea acum incolo.
16

www.dacoromanica.ro
 242

69. Gradinile de copii

N'am putea incheia privirea criticA asupra directivelor qcoalei
romane0i de astAzi, f Ara a ne opri i la cea dintAi treaptA a
acesteia, adecA la gradinile de copii.
Nimic mai neglijat decAt tocmai aceste gradinite" (I), a cAror
important& este totu0 extraordinar de mare.
Un cunoscut pedagog german, Jean Paul, a spus odinioar
cA cei dinthi trei ani din viata omului sunt mai insemnati decal
cei trei ani academici de mai tArziu. Cfici, in cei dintai ani se
formeazA deprinderile 0 se pune baza cunoaterii vietii i a da-
toriilor fata de ea.
Largind intru cAtva sfera cuvintelor pedagogului de acum o
suta si mai bine de ani, putem afirma c activitatea gradinei de
copii prezint o importantA mai mare decal celelalte grade ale
invatAmntului, cci aici se pun temeliile culturii gandire
lucrare de mai tarziu.
GrAdinile noastre de copii sunt lipsite de orientArile peda-
gogice sociale i nationale necesare. Pedagogia i didactica roma-
neascA relativ la copiii mici, este foarte saracd. Plutim, de decenii
intregi, pe valurile unor influnte strAine imprumutate la intAmplare
pi adaptate numai la supraiata. GrAdina de copii romaneasca de
astAzi este un compromis amorf de froebelianism, montessorianism
decrolysrn. Nu este aproape nimic romnesc in ea.
In ce prive0e contactul d-lui I. Petrovici cu problema grA-
dinei de copii nu tiu sl amintesc absolut nimic despre
aa ceva.
Tot astfel, nici in ce privege invAtAmAntul special, practic,
agricol, industrial, tehnic, nici in ce prive0e invtamantul
normal 0 cel seminarial.
70. Ce-ar face asthzi T. Maierescu ?
Terminand acest capitol, nu voesc s mai trag nici o con-
cluzie din el, ci ma restrang numai la intrebarea : Ce-ar face T.
Maiorescu in fata situatiei pe care O prezintI astAzi coala po-
porului prin literatura didactic& analizatA in paginile precedente ?
Ar face ce face strAlucitul su elev, care prezideazA in
aceste vremuri destinele Culturii nationale ?
Cred c nu.

www.dacoromanica.ro
 VIII

Concluzii
Dupa cele expuse in paginile precedente, nu ne mai
ramane decat sa fixam concluziile cari se desfac din ele.
In cei din urma trei ani, de cand Romania mare, in.
faptuita la 1918, a fost supusa la dureroasele amputatiuni
pe cari le cunoastem cu toii, i de cand un nou regim si-a
luat asupra sa greaua sarcina de a redresa romanismul
mutilat atat in ce priveste hotarele politice, cat si in ce
priveste constiinta si vigoarea nationala, cultura romaneasca
a inregistrat urmatoarele momente :
1. Conducatorul Statului $i-a dat seama de marele rol
pe care trebue sa-1 aiba, in procesul de redresare nationala,
cultura, cu cele doua institutii ale ei Biserica i $coala, si
a enuntat in acest sens principii generale sanatoase i eficace,
cari urmau sa fie puse in aplicare de catre colaboratorii sai.
2. Ministerul educatiei, al cultelor $i artelor trans-
format intre limp in Minister al culturii nationale si al cul.
telor, a trecut, in curs de trei ani (Septemvrie 1940
Septemvrie 1943) prin trei transformari radicale, Bind condus
in acest limp de un sociolog legionar, apoi de un militar
$i in sfarsit de un logician si metafizician, fiecare dublat
de o garnitura de colaboratori principali, cari s'au schimbat
si ei deodata cu titularul departamentului.
3. Dinicauza acestor numeroase schimbari, ca $i din
alte cauze cari au fost semnalate in cursul expunerii, nu
s'au putut cristaliza ideile conducatoare in legatura cu no.
tiunea insasi a culturii si cu noua ei functiune social& $i
nationala $i nu s'au putut pune in lucrare un program or.
ganic de activitate.
4. Cu toata importanta factorului religios 5i a bisericii,
ca institutie, ministerul culturii nationale si al cultelor n'a
sesizat aceasta importanta i, drept urmare n'a initiat nicio
16'

www.dacoromanica.ro
 244

masura radicala in vederea normalizarii unor stari precare,

creeate de un trecut istoric defavorabil. Nu s'a initiat ab-
solut nimic nici in vederea readucerii cre$tinismului din
Romania la unitatea structurala de credinta $i de organi-
zare, nici in vrderea racordarii poporului roman la cre$ti-
nismul din o serie de tad luminate si puternice, de cari o
fatalitate trista 1-a separat cu multe veacuri in urma. Am
ramas, astfel, mai departe, divizati, ca popor, in doua con-
fesiuni, cari se sapa mereu una pe alta, iar ca stat, cu $ease
confesiuni crestine, cari n'au nimic aface una cu alta si
cari constituie un permanent prejudiciu pentru unitatea su-
fleteasc a cetatenilor $i pentru soliditatea statului.
In astfel de conditiuni, crestinismul in Romania a 'Camas
mai mult o fictiune pagubitoare, decat o realitate binefa-
catoare. Cu faramitarea lui $i cu caracterul lui centrifugal,
el este mai mult un factor de slabire, decal de intarire a
statului roman.
5. In ce priveste educatia, nu s'a stabilit ce se intelege
sub educatie in raport cu individul, cu cetateanul, cu bi-
serica, cu statul si cu umanitatea, pentru ca, astfel, sa stie
$i parinii, i copiii, $i invatatorii, si profesorii de toate
gradele si categoriile, si statul ce are de facut fiecare. S'au
improvizat mereu formule, Can peste putina vreme au fost
parasite $i inlocuite cu altele, la fel de efemere $i de con.
tradictorii.
6. Ministerul culturii nationale si al cultelor n'a izbutit
sa-si dea o organizare orespnnzatoare ca marile probleme
pe cari e chemat sa le rezolve. El si-a schimbat mereu $i
numele, si structura, $i conducerea, $i ideile conducatoare,
$i metodele de lucru. El n'a rausit nici pana astazi sail(
creeze cadrele $i mijloacele unei adevarate organizatii si
administratii $colare. $i astazi, ca $i ,in trecut, el face pura
birocratie improvizata, fara principii, fara continuitate si
fara raspundere propriu zisa fata de neam, si fata de istorie.
7. Nu s'a inteles de catre acest minister, nid valoarea
legilor, nici valoarea omului in raport cu problemaedu-
caliei.
In load unei singure legi organice, care sa stabileasca,
in mod documental i unitar, toate principiile fundamentale

www.dacoromanica.ro
 245

5i metodele practice in legatura cu functiunea social& si

national a educatiei, s'a continuat cu legiferarea sporadica,
ocazionald, partiala, care a perpetuat $i adancit $i mai mutt
haosul de Oita ad.
8. S'a supraevaluat importanta legilor $i s'a subestimat
valoarea omului chemat sa realizeze educatia, adeca a in.
vatatorilor si a profesorilor.
Se poate afirma ca nu s'a facut nimic temeinic pentru
pregatirea serioasa a invatatorului $i mai ales a prefeso.
rului de maine.
9. S'a continuat cu metoda carpelii de programe') prin
decizii si paradecizii, una mai improvizata si mai contra.
dictorie decal ceealaltd, mentinandu.se caracterul intelec.
tualist, teoretic, materialist si international al invatamantului
$i reducand caracterul national al lui la simple formule
exterioare superficiale.
10. Nu s'a incercat macar, ca invatamantul de toate
gradele $i categoriile s fie privit ca o unitate, in functiune
de chemarea lui in cadrele natiunii $i a statului. Fiecare
grad $i categoric de invatamant este privit aparte, din
puncte de vedere deosebite.
11. Literatura didactica este indrumala in modul cel
mai gresit cu putinta. Ea este de o calitate cu totul infe.
rioara i ca idei, $i ca conceptii pedagogice, si ca metode
didactice.
12. Invatamantul primar este de un primitivism in.
spaimantator si de o confuzie exasperanta, dupa cum s'a
putut vedea din cercetarea cartilor de scoala. Invatatorimea
este lipsita de pregdtirea stiintifica necesara operei de re.
facere a natiunii prin $coald.
13. Organizarea si directivarea invatamantului se.
ctmdar se prezinta ca an haos fara precedent in istoria
noastra $i far& analogie in istoria pedagogiei altor popoare.
S'a acordat un primat cu totul nejustificat invataman.
tului filosofiei, in contul educatiei religioase, stiintifice, ii-
terare, clasice si moderne, nationale $i practice, fara ca, in
acelasi limp, sa se fi schitat macar jaloanele unei filosofii
potrivite cu poporul roman $i cu faza actuala din istoria lui.

www.dacoromanica.ro
 246

14. Reforma aceasta radicala s'a introdus intr'o vreme,

in care filosofia romaneasca, lipsita de o traditie mare si
verificata de experienta, trece prin cea mai grava criza,
caracterizata mai ales prin absenta aproape totala a pre.
ocuparilor ei de ordin etic. Ori, o filosofie lipsita de un
astfel de fundament solid, nu este filosofie, ci doar dia.
lectica.
15. Filosofia, asa cum se intalneste astazi in scoala
noastra secundara si superioara, este sau ostila sau indife.
renta fata de religie, MO de stiinte si mita de neam. Apa.
renta atitudine concilianta a ei fata de religie, este mai
mull o abilitate, ceea ce se constata, far& putinta de indo.
iala, din faptul c nicairi in legi, in programele analitice,
sau in titeratura didactica nu se face aproape niciun fel
de apel serios la religie.
16. Factortnl religios in educatie si in invatamant este
cu totul superficial tratat. $coala de astazi, in realitate, nu
e o $coala crestina, decat dupa nume.
17. Ea nu este nicio scoala romaneasca, in acceptiunea
adevarata a cuvantului. In ea nu traeste spiritualitatea ro.
maneasca genuina $i nu se pregateste in modul cuvenit
adevaratul Roman de mane. Numai teorii straine. Un in.
vatamant istoric de fraze, sau mutilat in incheieturile lui
cele mai esentiale. Un invatamant stiintific de teorii ina.
poiate, MIA aplicare la nevoile nationale de maine. Un
invatamant de vorbe, de glume, de pregatire pentru di.
plome, nu pentru viata, pentru lupta, pentru izbanzi do.
bandite prin sfortari l sudoare.
18. Directive le invatamantului superior, dela care se
oteapta elitele de mane ale neamului, nu sunt precizate
aproape prin nimic. $i aid, stapaneste intr'o masura ingri .
joratoare, fraza rasunatoare, in locul ideilor.
19. In $coala de astazi de toate grathle nu s'a pastrat
aproape nimic din traditia eroica a scoalei romanesti din
trecut. Valori morale nepretuite stau ingropate si, in locul
lor troneaza improvizatii adeseori frivole, cari slabesc pe
zi ce merge,Ifor tele neamului. .

20. 0 ipocrizie adanca stapane$te, de sus pana tos,

aparatul nostru $colar $i educativ.

www.dacoromanica.ro
 247

Remediul suveran fata de o situatiune atat de complexa

nu este u$or de fixat.
Cad, chiar daca, prin masuri momentane, unele ne,
ajunsuri s'ar putea inlatura, indreptarea n'ar fi de durata.
Boa la e prea generala si prea veche, Inc& prin simple
schimbari de persoane, situatia sa poata fi tamaduita ra-
dical. Pana nu se schimba spiritul insus al organizatiei $i
al administratiei noastre culturale si $colare, nimic nu se
va indrepta. Dimpotriva, vom merge din rau in mai rau.
Din parte-mi Arad o singura solutie ducatoare la scop.
Trebue, anume, sa se creeze un organ special, care sa im-
brati$eze, cu alte metode decat cele de pana acum, marea
problema a culturii si a educatiei, organ care sa nu fie
expus fluctuatiunilor la care este expus ministerul 5i care
sa fie constituit pe alte baze decal acesta. Acest organ ar
putea fi numit: Uonstituanta culturalci.1)
Aceasta Constituanta s'ar compune dintr'un numar de
100-200 de persoane competente, alese din diferitele do-
menII ale vietii i ar fi instituita prin decret regal irevo-
cabil, pentru o durata de cel putin zece ani. Ea ar lucra
in cate doua sesiuni anuale, de cate 2-3 luni fiecare, avand
sa studieze pe cele mai largi baze posibile, toate aspectele
problemei culturii, in raport cu neamul si cu statul roman
si sa preconizeze sistemul dupa care conceptiile stabilite
de ea trebuesc puse in aplicare pe termene de durata lunga,
cari sa nu poata fi schimbate decat in anumite conditiuni
dinainte stabilite.
Pe calea aceasta s'ar ajunge la crearea unei atmosfere
superioare de gandire, de simtire $i de lucrare i la o cat
mai stransa unitate de vederi cu privire la idealul cultural
educativ $i la mijloacele directoare a liii, s'ar ajunge,
mai departe, la o stabilitate $i la o continuitate, cari sunt
conditii sine qua non pentru orice progres adevarat $i la
realizari optime pe thate terenele, ne mai putand fi distruse
de nimeni.
I) In preocuprile mele mai vechi, Ii ziceam Constituantei filoso-
ficd.pedagogia. Imprejurarile de astSzi ma fac s.i Iargesc sfera.

www.dacoromanica.ro
 248

Avand ragazul cuvenit pentru studii, verificari $i ex.

perimentari, aceasta Constituanta, alcatuita din cele mai
probate competinte ale natiunii, desemnate pe cat este
posibil, de care insasi opinia publics a tarii, va fi in
masura sa.si impuna dela sine opera sa, neamului, facand
ca, la randul sau, ministerul culturii nationale ca si alte
ministere sa se simta obligat sau sa fie obligat, a im.
brati$a rezultatele $i metodele ei.

Aceasta Constituanta, dotata cu toate miiloacele nece.

sare unei activitati atat de insemnate, va face ca, peste
5-10 ani sa putem avea pus la punct in modul cel mai
solid intreg complexul problemei culturii, a$a incat miiloa.
cele preconizate de ea sa poata fi puse la timpul sau in
modul cel mai natural, mai simplu si mai practic, in func.
tiune.
*
* *

Unde am fi asMzi, daca o asemenea ConstituanM ar

fi fost inflintaM la 1920 sau cel putin la 1930, si ar fi lu.
crat cu seriozitatea cuvenita 7 Am fi fost scutiti, de sigur,
de atatea si atatea nenorociri, am avea un popor $i un
stat sanatos si tare $i am fi pe drumul solid al unui pro.
gres pe care nimic nu 1.ar putea stanieni.
Daca n'am facut la timp un asemenea lucru, sa.1 facem
cel putin acum.
Altfel, cu metoda de improvizari cu care s'a lucrat
de 25 de ani incoace, vom merge spre un dezastru 5i mai
mare decat cel dela 1940.
Istoria va osandi fara drept de apel, pe cei ce nici in
ceasul de acum nu inteleg ce au de facut sau nu sunt in
stare sa faca ceea ce ni se impune ca ultimul miiloc de
salvare.

www.dacoromanica.ro
 ERRATA
La paging : rdndul in loc de : sci se ceteascii :
XII 15 infinit infinit
XXVI 27 politica lui politica sa
XXIX 20 pronuntate pronuntat
XXX 3 Iugoslovacia Iugoslavia
XXX 22 inconstienta inconctientd
XXXVI 21 care care-1
XXXIX 15 Justitie, Justitie
XLI 3 fusese, fusese
XLV 27 situAnd o situdnd-o
13 26 faspunzator rdspunziit or",
38 5 Conventului Conventuali
44 32 scrieri politice scrieri filosofice
147 3 idealurile natiunii idealurile natiurzii 0 ale
umanitdtii
173 12 s'au mai s'a mai
175 8 italian din italian, din
176 8 Gr. Alexandrescu C. Stamati
222 17 tot ata.t pe atdt
233 34 aplicat5. aplicate
235 11 despre nimic despre, nimic despre
236 30 degere degere"
237 30 cu care, in care

Anexele amintite la pag. 26, 31, 36, 37 si 38 nu s'au mai dat, din cauza
peripetiilor la cari a fost expusg tiparirea Anuarului pedagogic si cari sunt
evidentiate la pg. IXXl.

www.dacoromanica.ro
 TIPARUL INSTITUTULUI
DE ARTE GRAF10E
DACIA TRAIANA. S. A.
SIBIU. PIATA UNIRIE /

www.dacoromanica.ro
 0 SEAMA DE LUCRARI DE ACELA$ AUTOR
A. 5coold i Pedagogie.
1. 0 ealatorie in alsaeia.Lorena.- Tara ieolile ei Bueuresti, 1909.
2. Der moderne Utraquismus, oder die Zmeispraehtgkett in der Dollts-
sehule. Langensalsa, 1910.
3. Cateua probleme de ale seoalei romanesti din Ardeal, Iasi, 1910.
4. Pentru seoala romaneasea din Ardeal, Valenti-de-flunte, Y910.
5. Despre eduealie, Sibiu, 1911.
6. Cereetari priultoare la situajia inuajamantului nostru primer t la
eduealia populara, Sib lu, 1911.
2. Cum s'ar putea dsigura uittorul seoalei rotuanestl din Ungaria,
Arad, 1912.
d. Inualatorimea roman& din Sa laj, Sibiu, 1912. -
9. Scoala roman& din Ungarta in 1911, Sibiu, 1912.
10. Chestiunea eoneentrard profesorilor romani sub seutul Asoetaliunti
Astra', 6ibiu, i913.
11. Chestiunea manuatelor in seoalele noastre seeundare. &btu, 1913.
12, Stared inuajamantutut in eountatui Hunedoarei, Rrad, 1913.
13. Anuar Pedagogic, Sibiu, 1913.
14. Conferinjele inuajatortior din arhidieeesa ortodoxa.romana a Tran-
stivaniei, jinute in 1912 si 1913, (2 brosuri), Sibiu, 1913 st 1914.
Instruelle in ehestia inualamantutut aiternatiu, Sibiu, 1914.
,
15.
lii. Seoala romaneasea in Transiluanta I Ungaria.
istortea t situalia et aetuala, Bueuresti, 1915.
-Desuoltarea ei
17. Vista t organisalia btserteease l eolara. in Transituania st Un-
garta. Bueuresti, 19th.
18. Seoala romaneasea din Pesta, Bueuresti 1916.
19. $eoaleie germane din Romania, Bueuresti 1916.
20, Inuajamantul In Budapesta, Bueuresti, 19th.
21. Pentru proteejta coptilor. Ce s'a faeut in deeasta priuing in Tran.
siluania, Bueuresti, 1918.
22. Din is o Itte ' writ didaetiee romanesti: 1. Bueosunele. 2. Abe-
e dare e din Transiluania. 3. &apple e .eettre din Transiludnia.
mernorit, ut Anatele Academie]. Romane, Bueurestt, 1916.
23. instruelte pentru eoltLe moidouenesti din Basarabia. Chisinau, 1917.
24. Instruene si program de inudjamant pentru seoalele cu doua elase
(duuhelasnat seota) din Basarabia, Chtsinau, 1917.
2o. Untuersitaies din Cluj si institutele ei de eduealte. Cluj, 1922.
28. Untuersitatea romaneabea a Daetei Superloare. Cu prilejul a 5 ant
de aettuitate. Cluj, 1944.
2/. Cea chilli:nu statistic& a inualarnantului din Romania intregita, Cluj, 1925.
28. A eineea Uniuersitate a Romaniet: Untuersitatea din Chtstnau.
Chistnau, 1927.
29. Cuulnle eatre tineretul inteleetual basarabean. Chisinau, 192"
80. Portrete pedagogiee, Bueuresti, 1922, (Biblioteea pentru 10).
31. UniuersItatea thaeiet buperioare Bueure0i, 1929.
34. Untuersitatea Daetet Superioare 1 problema Statului romano-
eatolte ardelean, Cluj. 1931.
33. In jurul preluarti Uniuersitaiii din Cluj. Cateua reetifieart istortee.
Bueurestt, 1031.
34. Basarabta in statistics Untuersitalti din last. Bueurestl, 1932.
30. Doispreseee ant de pedagogie rornaneasea, 1919-1930, Bucu-
resit, 1938. ,

www.dacoromanica.ro
 I

36. 0 spouedanie. Pe marginea unet serisorl primite dela un grup de

pedagogi bueurestent, Cluj, 1938.
37. Un ueehiu foear de edueatie nalionala : ' Asoeialiunea Astra", .e
Cluj, 1939. A

38. La a douagecea aniuersare a Uniuersitajli Omelet Superloare,

Cluj. 1939.
39. Prolegomena la o edueatie romaneasea, Bueurestl, 1941.
40. L F. Herbert. Cu prilejul antuersarii a o suta de aril dela moartea
lut, Sibiu, 1942.
41. Punete eardinale pentru o eoneeplie romaneasea a educaliel. Si-
biu, 1944.
t
B. Politica nationala si bisericeasca.
I. Dupa einei ant dela Untre. Doti& serisori desehise adresate lut
Octavian Goga, fast militate% insojite de doeumente, Cluj, 1924.
2. Infiinjarea patriarhatulut romanese, Cluj, 1925.
rt 3. In jurul eatolteismului ,si a unirti biserieilor, Arad, 1925. .

4. 0 imperioasa problema national& ; Unitatea religioasa a Roma-

nilor, Beius, 1931.
5. Pe urmele Imparatului Constantin eel Mare. Brasov, 1936.
U. La o raseruee a Wept mele. Un bilant t o marturisire, Bueuresti, 1938.
C. Politica minoritara.
1. Seoalele germane din Romania. - 0 primejdie nalionala. Bueu-
resti, 1916
2. Neeesitatea unet reuisuiri radieale a situaliei eonfesiunilor din
Transiluanta, Cluj, 1923.
3. Catolieismul ungurese in Transiluanta si politica religioasa a Sta.
tulut roman, Cluj, 1924.
4. lln anahronism st o sfidare: Statul romano-eatolie ardelean. Cluj,1931.
5. 0 grea mostenire harasita de ultimele guuernari: Aeordul ineheiat
de guuernui lorga eu Ungurii iredentisti si meatball de guuernul
. Meta. Bueuresti, 1933.
6. Aete t Doeumente priuitoare la Statul rom..eat. ardelean, Cluj, 1933.
7. Aejiunea eatolietsmulut ungurese si a Sfantului Seaun in Romania
intregita, Cluj, 1934.
8. Dot usurpatort at drepturilor Regelut Romaniet l at Uniuersitalii
din Cluj: Sf. Seaun dela Roma st Statul romano-eatolie arde- :
lean, Cluj, 1934.
9. Problema personalitajit juridtee a Ordinelor religioase eatoliee din
Romania, Sibiu, 1935.
10. Nulitatea Concordatului dintre Romania st Sf. Seaun, Cluj, 1935.
11. Contribullupi la problema personalitajii juridiee a Ordinelor ealu--
garesti eatolice din Romania, Sibiu, 1936.
12. Ordinul eanonie premonstratens din Romania. - Un instrument in
seruieiul reuizionismulut maghiar, Cluj, 1936.
-
13. Sputa unguri in Romania.
eatre Papa.
-
Bliminarea lor din eargle liturgiee de
MasUrile pe care trebue sa le ta Romania, Bueu-
resti, 1936.
14. Oro'nui Franelseanitor conuentuali (Minorite) din Transiluania,
2 ,iu. e. Bueuresti, 1937-1938.
15. l margined unet reuiste eatoliee" din Transiluania, Cluj, 1938.
lb. Un plan secret al guuernulut ungurese din 1907, priuitor hi ma.
ghiarizarea homaninor din Transituanta. Cluj. 1940.
11. tiled re1lgioa i minoritara a Romaniet.- Fapte 1 doeumente
cart impun o noua ortentare, Cluj, 1940.

Preful 500 Lel ,

4.,

r www.dacoromanica.ro
,