O istorie culturală şi

politică a Cenaclului
Flacăra
Putineanu Maria Alexandra

Anul II Master Istoria Comunismului în

România

Prof. Ion Bucur

• Cenaclul Flacăra a fost înființat în data de 17 septembrie 1973 la inițiativa poetului Adrian Păunescu, redactorul-șef al
revistei cu același nume, proaspăt întors din Statele Unite ale Americii. Păunescu a adus mișcarea flower power, muzica
folk și muzica rock în spațiul românesc, fiind sprijinit de artiști precum Florian Pittiș, George Stanca sau Dorin Tudoran,
care mai târziu vor deveni membri al acestuia.
• Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala Teatrului „Ion Creangă” din București, urmate mai târziu
de turnee în toată țara, spectacolele desfășurându-se pe stadioane, sălile de spectacol devenind neîncăpătoare. Printre
participanți erau: Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivanițchi, Dan Chebac, Valeriu Sterian,
Evandro Rosetti, Florian Pittiș, Anda Călugăreanu, Zoia Alecu, Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Marcela Saftiuc, Alexandru
Zărnescu și Ștefan Hrușcă.
• Din 1973 (prima oară) până în 1985 (ultima oară) au avut loc 1.615 spectacole de muzică și poezie.
• Spectacolele au fost interzise în anul 1985, motivul oficial fiind busculada de la stadionul Petrolul din Ploiești în timpul
unui spectacol, care s-a soldat cu cinci morți și câteva zeci de răniți
• De fapt, ce a fost Cenaclul Flacăra? Un instrument bine construit al propagandei regimului care a
folosit iluzia unor texte și muzici de calitate și a unor mai nuanțate abordări ale realității cotidiene
pentru a manipula generații, sau din contră, un loc unde,la umbra unei propagande asumate și bine
strunite, aceleași generații și-au găsit oaza de libertate?
• Adrian Păunescu și-a mințit publicul pentru a-și sluji Liderul și Protectorul sau și-a mințit Liderul
și Protecorul pentru a-și sluji publicul ?
• Consecințele Cenaclului Flacăra au fost favorabile sau defavorabile regimului comunist?
• Tinerii care au asistat la spectacole au rămas cu mesajul dorit de regimul comunist? Sau cu alt
mesaj? Și dacă da, care a fost acela?
Fascinația discretă a propagandei
• Întors dintr-o vizită oficială care durase 24 de zile, și cuprinsese Republica Populară Chineză,
Republica Democrată Coreeană, Republica Democrată Vietnam și Republica Populară
Mongolia, și inspirat din revoluția culturală chineză, dar având clar in minte manifestația
studențească din decembrie 1968, ca și exemplele lui Imre Nagy și Alexander Dubcek, Nicolae
Ceausescu se declară nesatisfăcut de calitatea activității de propaganda in ceea ce privește
tineretul și anunță un plan de măsuri în număr de 17 pentru a îmbunătăți activitatea de educare
marxist-leninistă.
• Acestea se referă la creșterea controlului partidului asupra presei, culturii și educației, în scopul
impunerii unui model de constiință socialistă, considerată fundamental, în contextul pătrunderii
pe piaţa românească a numeroase produse culturale occidentale.
• Nemilitând pentru izolaţionism, Ceauşescu cerea restrângerea importurilor în acest domeniu şi atenta lor
alegere, dar mai ales o creştere a contribuţiei creative autohtone, orientată în direcţia corectă, conform
acestuia : ,, Avem nevoie de opere de artă, de toate genurile şi pentru toate vârstele ; copiii vor să cunoască
şi pe Făt-Frumos creat de Ispirescu, dar vor să cunoască şi pe Făt-Frumos de astăzi, eroul luptei pentru
libertate socială şi naţională’’.
• Ceea ce transmite Ceauşescu este că dacă România continua să fie expusă preponderent unor forme de
cultură străină, care promovează valori diferite de cele oficiale va fi extrem de dificil ca actuala organizare
socială şi politică să fie conservată.
• Identificăm paradigma clasică a comunicării totalitare. Cenzura, blocarea accesului publicului larg la
informaţii considerate nocive de către conducerea politică, curăţă terenul, astfel încât mesajele aceleaşi
conduceri să fie singurele la care au acces cetăţenii. Cu cât eficienţa cenzurii este mai mare şi menţinerea
populaţiei în afara circuitului informaţional ilegitim este mai reuşită, cu atât tezele ierarhiei pot fi impuse
mai eficient. De aceea, din 1971 până în 1989, şurubul controlului ideologic va fi strâns, din ce în ce mai
mult, iar realitatea va deveni din perspectiva cetăţeanului, cu fiecare zi, mai rea.
• Adrian Păunescu a fost critic literar, eseist, director de
reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și
politician român. Este cunoscut mai ales ca poet —
debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori
români ai perioadei — și ca organizator al Cenaclului
Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în
anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României,
unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și
literare în fața unui public numeros.
• Inevitabil, discuţia ajunge la traiectoria şi la personalitatea
lui Păunescu şi la rolul său determinant în funcţionarea
cenaclului. Detractorii acestuia vorbesc despre ,,poetul de
curte’’ şi despre un ,,versificator’’ fără vreun talent
deosebit, în timp ce admiratorii îl consideră un artist
valoros care a avut şi abilitatea de-a se descurca în lumea
puterii comuniste pentru a ţine în viaţă un produs cultural
major.
• Fiu, al unui fost deţinut politic, Păunescu devine unul dintre cei mai vocali tineri scriitori ai
începutului regimului Ceauşescu, ajungând de mai multe ori în conflict cu liderii de partid, cât şi cu
conducătorii Uniunii Scriitorilor. În cadrul, cenaclului Flacăra, a fost un mesager al unora dintre
problemele şi dintre nemulţumirile apărute în societate. Niciodată, însă, indiferent de context,
Păunescu nu a spus şi nu a sugerat nimic rău despre Ceauşescu. Linia comunicării sale a coincis, de
multe ori cu cea a liderului de la Bucureşti, cel puţin din perspectiva temelor majoritar abordate.
Teme atractive erau : critica hegemonismului sovietic,naţionalismul,lupta pentru pace ca o formă de
umanism superior. Are Adrian Păunescu o trimitere ironică la adresa propaandei staliniste care
afirma că toţi românii trebuie să privească către Răsărit fiindcă de acolo venea lumina : ,, şi ca un
ultim tragic, orgolios protest/al celui care suntem,în locul de uitare,/ să mă aşezaţi în groapă cu
spatele la Est/ cu tot pământul în faţă cu lumea în spinare’’. ( Proiect al primului capitol din
testamentul lui A.P.)
• În anii ’80, când criza alimentară se instalase în
România şi penuria alimentelor de bază se
traducea în cartele şi cozi neşfârşite la
alimentare, Păunescu scria: ,, Mi-e milă de
soarta ta, ţară./ Că n-ai nici noroc şi merinde’’.(
Preocupare)
Atât Păunescu, cât şi Cenaclul Flacăra, mai ales în perioada de după preluarea sa de către
UTC, au transmis mesaje utile puterii comuniste. Se poate spune că Păunescu şi-a construit
modelul de comunicare polemic cu al tuturor celorlalţi propagandişti. De aceea a şi avut
succesul de masă cunoscut.
• Păunescu nu a fost comparat de marele public, cu
protestatarii, şi cu celelalte voci admise şi promovate
de structura politică. El era diferit faţă de ceea ce
părea permis, nu şi de ceea ce era interzis în România
comunistă. Faţă de falsitatea celorlalţi mesageri ai
ideologiei, Păunescu ara autentic, chiar şi când îl
omagia pe Ceauşescu, deoarece nu vorbea în lozinci
prefabricate şi recunoştea pe scenă sau în versurile
sale existenţa unor eşecuri pe care ceilalţi nu le
pomeneau.

• Înainte de a discuta despre efectele pe care Cenaclul

Flacăra le-a avut asupra tinerei generaţii din epoca
Ceauşescu pot afirma că produsul inventat şi
coordonat de Ceuşescu a fost unic în cadrul culturii
de masă.
• Din perspectiva specatotorului Cenaclul Flacăra, dacă ceea ce vedea la TVR sau citea în ,,Scânteia’’ sau
auzea la şcoală sau la şedinţele de la locul de muncă era identificat ca propagandă, atunci ceea ce primea
în timpul unui spectacol era cu totul altceva deoarece cele două demersuri comunicaţionale nu semănau
unul cu celălalt.
• Ceea ce oferea Păunescu avea calitatea de-ai face pe participanţi să se simtă bine.Altfel, nu ar fi venit acolo
de bunăvoie.

• Tema naţionalist-patriotică a fost de asemenea foarte prezentă, dar analiza utilizării acesteia trebuie pusă în
contextul acelor ani şi mai ales trebuie raportată la constrângerile anilor anteriori. Păunescu a speculat
creativ mai multe tendinţe prezente în societateta românească. Una dintre ele s-a referit la nevoia
cetăţeanului de a-şi regăsi identitatea naţională după perioada de negare a ei din timpul stalinismului.
Nicolae Ceauşescu a utilizat naţional-comunismul şi protocronismul pentru a-şi consolida poziţia
dominantă în structurile de putere. Păunescu a făcut-o şi el, fiind în consonanţă atât cu ierarhia, cât şi cu
publicul cenaclului.
• De-a lungul întregii activităţi a cenaclului, Păunescu s-a referit la nemulţumirile populaţiei şi a
acceptat atât existenţa acestora, cât şi dreptul cetăţenilor de a cere condiţii mai bune. Şi de cele mai
multe ori a oferit o solidaritate a sa cu cei mulţi, invocând totodată rolul social al artei :
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Cînd el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocrate
Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există pînă-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pămînt să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Sîntem mereu datori să facem tot.
• Păunescu a identificat noi duşmani : birocratul şi îmburghezitul de partid dar şi imperialismul sovietic sau
revizionismul maghiar. Aceste prototipuri vor fi utilizate pentru a atenua şi disipa nervozitatea. Mitul
ţării ,,conduse extraordinar, dar administrate sinuos’’ va fi prezentat cu succes mulţi ani, până când
realitatea de zi cu zi a cetăţeanului nu va mai admite nici nuanţe, nici interpretări şi Ceauşescu va deconta
personal criza în care adusese societatea românească
• Principala ţintă a lui Păunescu a fost însă tineretul... ,,Există nişte tineri marcaţi de folk şi rock/ Ce au
nevoie în ţară de spirit şi de toate/ Şi dacă nu vom face cultură pentru ei,/ Ei și-o vor lua în taină de prin
străinătate’’ ( Te salut generație în blugi)

• Claude Karnoouh afirma că ,, geniul lui Păunescu și al Cenaclului Flacăra rezidă în încercarea de-a pune pe
același drum România comunistă ceaușistă și mișcarea rock-folk hippie născută în Statele Unite.’’ În fapt,
Cenaclul Flacăra se plasa în aceași dinamică culturală de după anul 1968 în care intraseră toate țările
europene (Germania, Franța, Italia). Tinerii veniți la cenaclu auzeau muzica pe care o doreau și pe care nu
o transmiteau nici TVR, nici Radio România, dar care puteau fi ascultatată la emisiunile realizate de
Europa Liberă, iar cântecele cântate la cenaclu enunțau teme specifice tineretului.
• Numeroasele rapoarte ale Securității arată o iritare crescândă a ,, organelor’’ împotriva lui Păunescu şi
a cenaclului direct proporţională cu amplificarea fenomenului. Într-o poezie din anul 1980, Păunescu
răspunde celor care îl atacau :
Nu-i loc de mine, mă tot aflu-n calea
acelora ce merg spre monumente,
mă vor călca-n picioare, mă vor tunde,
mă vor ceda-nscenării indecente.

Nu-i loc de mine, n-are loc porumbul

să crească și să vină în hambare
de-acest poet retoric și habotnic
care-a ajuns în glume populare
Nu-i loc de mine; dacă zic de bine
sunt bănuit de fals și lingușire,
când zic de rău, mi-atribuie tot răul
și lipsa de statornică iubire.

Nu-i loc de mine, de-aia moare lumea,

de-aceea sunt în Orient zâzanii,
Din pricina-ngâmfării mele slute
și-au părăsit comunele țăranii.
Nu-i loc de mine, sunt motivul tainic
din care cresc nevoile și prețul,
când tac, sunt laș, când spun, doresc profituri
și-n general o fac pe îndrăznețul.

Nu-i loc de mine, n-am un colț aiurea

să mă retrag, să beau cu pădurarii,
să nu mă mai înjure toți mai micii,
să nu mă mai bârfească toți mai marii.
Nu-i loc de mine, sunt diversiunea
cu care negurile vă reprimă,
mai bine faceți pace pretutindeni,
scăpați-ne de fraudă și crimă.

Nu-i loc de mine, dar mă simt în stare

să nu fiu printre cei care conspiră,
ci să mă trag scârbit la melci în coarne,
la morți în groapă, la Orfeu în liră.
• Este evident că nu a existat o unanimitate, nici măcar pentru o majoritate a conducerii de
partid în jurul său. PCR nu funcționa pe principiul majorității, și pe acela al puterii
dominatoare. Or, cabinetul 1 a fost alături de Păunescu. Într-o relatare apocrifă din epocă, se
spunea că mai mulți lideri de partid ar fi ajuns la Ceaușescu încărcați de dovezi împotriva
lui Păunescu și ar fi cerut mazilirea acestuia, secretarul general le-ar fi răspuns să mai
găsească pe unul capabil să umple o sală cu 5000 de unguri care să strige convinși Partidul-
Ceușescu-România și atunci va renunța la Păunescu. Nu îmi este clar de ce l-a susținut
Ceaușescu atâția ani. Am putea spune că i-au plăcut și îi aprecia poeziile.
Bibliografie
Lucrări generale :
• Adam Burakovski Dictatura lui Nicolae Ceaușescu, 1965-1989 Geniul Carpaților,2011.
• Cosmin Popa Intelectualii lui Ceauşescu şi Academia de ştiinţe social şi politice(1970-1989),
Bucureşti, Litera, 2018.
Publicații online
• http://folkderomânia.blogspot.ro

Arhive
Arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Fond Documentar,dosar nr.
10784, vol. 30.
• Adrian Păunescu, Cartea cărților de poezie, Editura Păunrescu, 1999,