Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673,in localitatea Silisteni din

comuna Falciu,azi comuna Dimitrie Cantemir din judetul Vaslui,in partea de sud a orasului
Husi.A fost fiul lui Constantin Cantemir si al Anei.

Domn al Moldovei intre anii 1710-1711,Cantemir a avut o formatie enciclopedica

cu preocupari in diferite domenii: istorie,filosofie,matematica,limbi
orinetale,muzica.Majoritatea operelor sale se bazeaza pe o vasta documentatie,el folosind
izvoare straine in limbile germana,franceza,rusa,polona,turca.Si-a format cultura dinspre
antici catre moderni,preluand limba latina,drept instrument esential al expresiei.In anul 1714,a
fost ales ales membru al Academiei de Stiinte din Berlin.Criticul si istoricul literar George
Calinescu il descria drept un ’’erudit de faima europeana,voievod moldovean,academician
berlinez,print moscovit,un Lorenzo de Medici al nostru’’.

Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în

română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei) este una dintre cele mai
importante opere ale lui Dimitrie Cantemir, scrisă în latina între 1714 și 1716, pe când fostul
domn al Moldovei trăia în Rusia . Cartea, care reprezinta un document de primă mână asupra
istoriei românilor, a fost scrisă de Cantemir la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea a fost
tradusă în limbile germană, rusă, greacă dar si in română.

Titlul dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere
clasica a Moldovei,cuprinzand o analiza completa,din punctul de vedere
geografic,istoric,economic ,politic,etnografic,folcloric,religios,administrativ si militar al
acesteia,reusind sa realizeze o sinteza admirabila de factori ce contribuie la individualitatea
unui popor.Astfel cartea este structurata in trei parti,prima geografica,a doua politica,a treia
despre biserica,limba vorbita,scoli,obiceiuri,relevand calitatile moldovenilor
(veselia,ospitalitatea),defectele(irascibilitatea),diferite rituri si zeitati:
Lado,Mano,Zana,Dragaica,Ursitele,Sanzienele,fiind amintit pentru prima data mitul
Zburatorului,fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita,aceea de-a insufla
sentimentul dragostei la tinerele fete.Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei
si geografiei unui intreg popor.

Ca izvoare, modele si indemnuri pentru scrierea acestei carti, autorul se sprijina in

primul rand pe scoala cronicarilor moldoveni si munteni, care se ridicase peste treapta
analisticii si ajunsese la o conceptie clara despre originile neamului romanesc si despre istoria
tarilor romane. De asemenea modelele sale de inspiratie, ideile sale stiintifice si metoda lui
trebuie cautate in literatura stiintifica a vremii, nu numai la cronicarii romani, Cantemir fiind
un om de cultura europeana. Astfel, el are ca model profesorii de la Scoala Patriarhiei din
Constantinopol, geografi-istorici din Grecia, Polonia si Rusia si, mai ales, savanti germani
stabiliti in Rusia, prin intermediul carora intra in contact cu Academia din Berlin, al carei
membru devine si la al carei indemn scrie aceasta lucrare. Un alt izvor important pentru
realizarea acestei carti au fost cunostintele proprii si cele ale moldovenilor care-l insoteau in
Rusia. Cantemir a avut la indemana multe carti din bibliotecile din Rusia, pe care nu le-ar fi
putut avea in Moldova, una din cele mai importante fiind Sinopsisul istoriilor rusesti de la
Kiev, tiparit in acest oras la 1674. Dintre autorii antici, citeaza pe Ptolemeu, incercand sa
identifice davele din Dacia, apoi Strabo, Eutropiu. Ammian Marcelin, dintre bizantini, Nichita
Choniates, Codin Curopalat, polonii Dlugosz, S. Sarnicki, S. Orzechowski, Paul Piasiecki,
Ioachim Bielski, apuseni ca Martin Crusius, Matei Pretorius, Philippe Cluvier sunt si ei citati
in Descrierea Moldovei.

Ca un adevarat patriot, care nu renunta insa la obiectivitatea omului de stiinta,

Dimitrie Cantemir scoate in evidenta originea comuna a moldovenilor cu locuitorii din
Muntenia si Transilvania, pe temeiul limbii vorbite si al faptelor istorice din vechime, de pe
vremea cuceririi Daciei de catre romani si a transformarii ei in provincie romana . Moldova
este tinutul dinspre rasarit al acestui intins teritoriu, cu cele mai multe deschideri spre tara
cazacilor si spre stepele nesfarsite, unde isi gaseau adapost tatarii. Referitor la originea
romanilor, Cantemir contrazice cu strasnicie ipoteza lui Aenaeus Sylvius Piccolomini, care
considerase ca toti cei ramasi pe teritoriul Daciei erau romani surghiuniti, autorul combatand
crearea unei false ipoteze, aceea ca romanii au o origine nobila.

In cadrul capitolului studiat de mine, Cap. al XVIII-lea’’Despre naravurile

moldovenilor’’Dimitrie Cantemir ilustreaza aici un inventar sugestiv al culturii populare,
descriind traditii vechi,proverbe,credinte si superstitii.

La inceputul capitolului autorul precizeaza ca va arata cusururile poporului

moldovean intr-un mod cat mai clar,pentru a nu lasa impresia locuitorilor ca sunt guvernati
intr-o maniera echitabila.

Primele atribute pozitive pe care autorul le prezinta sunt “credinta cea adevarata”
si “ospetia”, acestea se numara de fapt si printre singurele cu care poporul moldovean se poate
lauda. Sustine ca naravurile bune sunt rare la dansii, intrucat buna crestere precum si bunele
deprinderi lipsesc cu desavarsire. El mai semnaleaza omenia, caracterul deschis si veselia in
ciuda saraciei lor.

In continuare, el prezinta firea moldovenilor insa va scoate in evidenta doar vicii

si aspecte negative ale conduitei acestora. Prin viziunea critica pe care autorul o adopta
reuseste mai degraba sa faca un portret negativ al moldovenilor. Asadar, trufia si semetia sunt
doua mari vicii caracteristice acestui popor: ”Daca moldoveanul are un cal de soi bun , atunci
el gandeste ca nimeni nu-l intrece si nu s-ar da in laturi sa se ia la harta chiar si cu
Dumnezeu, daca s-ar putea”

Autorul se opreste in special la “lipsa de masura” a acestora. De exemplu, daca

acestia reusesc sa savarseasca ce si-au propus sunt trufasi si veseli, iar daca au avut un esec isi
pierd imediat cumpatul. Ei nu sunt stabili nici in ceea ce priveste o eventuala lupta sau
razboi, la inceput sunt viteji dupa care se retrag: “La inceputul luptei sunt intotdeauna viteji,
iar de-al doilea sunt mai moi…fata de cei invinsi se arata cand blanzi, cand cruzi, dupa firea
lor cea nestatornica”.

Oameni petrecareti, veseli , obisnuiesc sa petreaca in special la sarbatori sau

cand vremea e rea ,iubesc bautura insa “nu-i sunt plecati peste masura”. Autorul prezinta in
continuare jocurile diverse si diferite de ale altor popoare. Acestea poarta denumirea de
“hora” sau “dant” dar mai exista si altele precum cele jucate doar la sarbatori, respectiv o data
pe an cand jucatorii numiti ”calusari” se aduna si se imbraca in straie femeiesti: ”Caci ei au
peste o suta de jocuri felurite si cateva asa de mestesugite incat cei ce joaca parca nici nu
ating pamantul si parca zboara in vazduh…”.

Un alt aspect important pe care autorul il prezinta este lipsa invataturii, ei nu

sunt iubitori de carte, considerand studiul important doar pentru “popi”: “De altminteri,
moldovenii nu numai ca nu sunt iubitori de invatatura , ci chiar le e urata aproape la toti”.
Lucrurile esentiale pe care ar trebui sa le cunoasca in acest sens se reduc la :“ sa stie sa
citeasca, sa-si scrie numele si sa-si inregistreze in condica animalele”.

Capitolul al XVII-lea, "Despre naravurile moldovenilor", da contur unui

portret moral bazat pe contraste, pe excese si porniri impulsive, rezultand insa o armonioasa
unitate a contrariilor, devenita mijloc de rezistenta prin vreme a unui neam vitregit de soarta,
situat in calea tuturor primejdiilor. Fiind un subiect delicat, primul demers de alcatuire a unui
portret psihoetnic al romanilor, cu lumini si umbre, Dimitrie Cantemir marturiseste
necesitatea obiectivitatii stiintifice, mai folositoare decat denaturarea adevarului, printr-un
patriotism fals si prin lingusiri inutile:

"...dragostea ce avem pentru patria noastra ne indeamna, pe de o parte, sa laudam neamul din
care ne-am nascut si sa infatisam pe locuitorii tarii din care ne tragem, iar pe de alta parte,
dragostea de adevar ne impiedica, intr-aceeasi masura, sa laudam ceea ce ar fi, dupa dreptate,
de osandit".

De aceea, marele carturar considera ca este mai cu folos sa le arate moldovenilor

"cusururile care-i slutesc", decat sa-i amageasca prin "lingusiri blajine si cu dezvinovatiri
dibace", marturisind "curat" ca, in afara de "credinta cea adevarata si ospetie" nu prea gaseste
ceva de laudat. intrucat "naravurile bune sunt rare", moldovenii se caracterizeaza prin trufie si
semetie, fiind "foarte pusi pe galceava", linistindu-se insa repede si impacandu-se cu
adversarul.

Toate aceste aspecte negative semnalate de autor in comportamentul sau naravurile

moldovenilor contureaza un tablou apasat , pesimist, dominat de o puternica viziune critica
Acest lucru va starni alte interpretari de ordin istoric, filozofic ale marilor nume din literatura
romana precum Mihail Sadoveanu.
 Descrierea Moldovei este nu numai o lucrare cu un bogat continut si scrisa la un
inalt nivel stiintific,dar si o opera politica,in care strabate patriotismul si ura lui Cantemir fata
de cotropitorii turci.De asemenea,el a vazut in geografie o stiinta vie,alaturi de istorie,prin
care se putea nu numai studia si descrie Moldova,ci si un mijloc de a infatisa bogatiile tarii si
posibilitatile ei de dezvoltare,trecutul glorios al moldovenilor si perspectivelor lor de ridicare.

Concluzia ce se desprinde din lucrarea lui Cantemir este aceea ca numai

izgonindu-i pe cotropitorii turci si intarind statul va putea ajunge Moldova la inflorire.De
asemenea,un indemn ce se desprinde este lupta pentru libertate si independenta,care si azi are
un deosebit impact in constiinta poporului roman.

Mostenirea lui Dimitrie Cantemir este pretioasa pentru poporul roman,deoarece

ea reprezinta straduintele politice si culturale ale unuia dintre cei mai de seama oameni din
trecutul tarii.

Bibliografie:

1.George,Calinescu,Istoria literaturii romane.Compendiu.Editura pentru literatura,1968,p.28

2.P.P.Panaitescu,Dimitrie Cantemir.Viata si opera.Biblioteca istorica III,Editura

Academiei,R.P.R.,1958,p.28

3.Stefan Lemny, Cantemireștii: aventura europeană a unei familii princiare din secolul al
XVIII-lea. Prefață de Emmanuel Le Roy Ladurie. Trad. de Magda Jeanrenaud. Iași, Polirom,
2013, pp.36,185-186.

4.Dimitrie,Cantemir,Descrierea Moldovei,Ed.Academiei,Bucuresti,1973