Sunteți pe pagina 1din 5

DIMITRIE CANTEMIR

Dimitrie Cantemir(1673-1723) este scriitor, istoric, om de stiinta, domnitor, o personalitate enciclopedica din secolul al XVIII-lea,
reprezentant de seama al umanismului romanesc.
S-a nascut la 26 octombrie 1673 in familia razesului Constantin Cantemir, care, de la slujba de ispravnic de codru, a ajuns pe tronul
Moldovei (1685-1693), fiind fratele lui Antioh Cantemir, de asemenea domn al Moldovei intre 1695-1700 si 1705 si 1707.
Dimitrie Cantemir urmeaza traditia familiei, fiind domn al Moldovei in doua randuri: dupa moartea tatalui sau, in martie-aprilie
1693, neconfirmat de turci, ales de catre boieri, si incepand cu 18 noiembrie 1710, in ajunul razboiului ruso-turc, spre a apara ca un vasal
credincios al portii hotarele de miazanoapte ale Imperiului de un eventual atac al lui Petru cel Mare, insa, dornic de a elibera tara de sub
stapanire otomana, s-a aliat cu tarul Rusiei, incheind in aprilie 1711 un tratat cu Petru I. Acesta sufera o infrangere la 11 iunie 1711 in fata
armatei turcesti, mult mai numeroasa, s-a retras cu familia si cu oamenii apropiati in Rusia, unde I s-au daruit mosii, titluri de noblete si toate
onorurile. Dupa moda vremii, este ostatic la Poarta in timpul domniei tatalui sau si capuchehaie, un fel de amasador al fratelui sau, Antioh
Cantemir, avand prilejul sa studieze la Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol cu unii dintre cei mai renumiti profesori ai vremii.
Isi formeza astfel o vasta cultura, ajungand sa stie limbile greaca, slavona, latina, turca, persana, araba, si cunoaste indeaproape relitatile
Imperiului Otoman, prefigurand declinul acestuia si posibilitatile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia turceasca, pe care incearca
sa le puna in aplicare in timpul domniei sale prin alianta cu noua putere ce aparea la rasarit, Rusia.
Inca din primele scrieri, Dimitrie Cantemir se dovedeste un umanist in adevaratul sens al cuvantului, preocupat de problemele
fundamentale ale existentei umane, un clasic stapanitor de perfectiunea expresiei lingvistice, un erudit in domeniile esentiale ale cunsoterii.
Lucrarile lui, cele mai multe scrise in limba latina, atesta o bogata documentare in domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune
pentru cercetare. Sufletul odihna nu poate afla, -spune el- pana nu gaseste adevarul carile il cearca oricat de departe si oricat de cu truda i-au
fi a-l nimuri.
Desi s-a format in mediul oriental, Cantemir este mai mult european, este cel care s-a aflat si s-a produs la interferenta dintre
culturile orientala si occidentala. Dimitrie Cantemir este primul dintre carturarii nostri tradus si citit in Europa, astfel ca putem afirma ca intr-
un fel integrarea noastra europeana a inceput-o acest mare carturar al neamului nostru. El, Cantemir, care avea sa afirme ca toate popoarele
au aceeasi radacina, ca, dupa origine si facultatile intelectuale nici un popor nu are superioritate asupra altuia. Dupa agerimea mintii, scrie
Cantemir, toate popoarele (citam) sint la fel de inzestrate de natura. Numele sau de cetatean al Europei ramine pe vecie sapat in piatra,
intre Newton si Leibniz, pe frontonul Bibliotecii Sfintei Genevieva din Paris.
Inca din Diavolul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul, carte de morala crestina pentru
credinciosi, scrisa in anul 1698, compusa dupa modelul dialogurilor platoniciene, Dimitrie Cantemir pune fata in fata cele doua atitudini
umane, religioasa si laica, incercand sa concilieze aspiratia catre sacralitate cu tendintele rationaliste si umaniste ale naturii umane.
Hranindu-se din aceeasi substanta etica si filozofica, Istoria ieroglifica, considerat primul roman(mai mult, roman-parabola) din
literatura romana, este un prilej de a punde in discutie o intreaga epoca istorica, intr-o scriitura criptica, folosind simboluri ezoterice si un
numar impresionant de personaje.
Daca Divanul incearca sa modeleze lumea, sa o construiasca dupa baze noi, in care nemurirea numelui nu mai este de ajuns,
Istoria ieroglifica este un monument al literaturii baroce, cu multiple deschideri spre universalitatea si multiplicitatea situatiilor posibile,
cutremurate de luminos si lunecos cornul Inorogului, ingloband spatii ca izvoarele Nilului, pustiurile Arabiei, muntele Etnei si marea
furtunoasa.
In anul 1714 incepe scrierea cartii Descriptio Moldaviae, terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu. Cartea are trei parti,
prima geografica, a doua politica, a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand calitatile moldovenilor (veselia,
ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima
oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea
devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Savantul-poliglot, care, dupa cum spunea Voltaire, reunea talentele grecilor vechi, stiinta literelor si a armelor, nu s-a limitat doar
la studierea istoriei propriului popor. Cunoscator al multor limbi, Dimitrie Cantemir a manifestat un viu interespentru istoria universala. Un
loc considerabil in opera lui revine ideilor si conceptelor privind originea diferitor popoare, rolului lor in dezvoltarea civilizatiei.
Astfel, intre anii 1714 si 1716, scrie Historia incrementorum atque decrementorum aulae othomanicae (Istoria cresterii si
descresterii curtii otomane) in care infatiseaza cresterea influentei si a puterii Imperiului Otoman, incepand cu secolul al XIII-lea si durand
pana la batalia de la Camenita, din 1672, dupa care urmeaza o lunga perioada de declin, prin care Dimitrie Cantemir anticipeaza sfarsitul
Imperilui. Alte lucrari ale eruditului Dimitrie Cantemir sunt Vita Constantini Cantemyrii,De muro Caucaseo (Despre zidul caucasian),
Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor. Hronicon a toata Tara Romaneasca.
Avand o temeinica cultura muzicala, Cantemir a scris in limba turca, pentru prima data, un tratat de teorie a muzicii turcesti.A
preconizat un tratat de notatie a muzicii orientale, folosind alfabetul turcesc.Dupa parerea lui Virgil Gandea Sistemul religiei muhamedane
este singura opera majora a lui Cantemir al carei text integral nu a fost pana acum publicat si tradus la noi.Publicarea lui incheie opera de
editare a scrierilor cantemiriene, in tara noastra, de restituire a acestor scrieri culturii romanesti
Scrierile stiintifice, filozofice si literare ale lui Cantemir au adus intr-o epoca de predominare a ideologiei religioase, o contributie
de seama la dezvoltarea orientarii laice in cultura romaneasca.El este mai de seama ganditor si om de stiinta din cultura romaneasca veche.
Date generale(anul, locul aparitiei)
Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii incepe scrierea cartii Descriptio
Moldaviae,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu, mai intai in germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in
varianta romana cu titlul Scrisoarea Moldovei, urmata in 1851 de traducerea lui Costache Negruzzi, sub titlul Descrierea Moldaviei.
Materialul e organizat in trei parti: Partea geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova. Cartea
devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Explicarea titlului
Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o descriere a Moldovei, cuprinzand o analiza completa, din
punctul de vedere geografic, istoric,economic, politic, etnografic, folcoloric, religioas, administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze
o sinteza admirabila de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.
Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua politica, a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri,
relevand calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea), diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica,
Ursitele, Sanzienele, fiind amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata cu o putere deosebita, aceea de a
insufla sentimentul dragostei la tinerele fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei unui intreg popor.
Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume descrierea- este un alt argument in explicarea titlului.
Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care preia in sfera cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o
vibranta dragoste de tara si cu autentice virtuti literare.
Impresia generala asupra operei
Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi
definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale -
oriental si occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.
El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp
arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia
mediana dintre Orient si Occident.
Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se
impune de la nivelul amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.
Aprecieri critice asupra textului
George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, 1941:
Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia din Berlin, ce fu publicata in traducere germana la
Hamburg abia in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante observatii despre ceremoniile de la
curte si obiceiurile poporului(nunta, inmormantare).
Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari si a citit multe carti. Desigur ca ideile lui
sociale si politice, ca si cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui Miron Costin si ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi
curent cultural care formeaza scoala umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa descrie frumusetile
Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare
continuator si un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra
Al.Bistriteanu,Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir si N.Balcescu in Studii si Cercetari de istorie literara si
folclor, anul II, 1953, p.40:
O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete contur in cultura noastra: productia colectiva a maselor constituie
un domeniu aparte, distinct de acela al gandirii carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o
deosebeasca de documentul scris.[]Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei maselor populare. Atat in <<Descrierea
Moldovei>> cat si in <<Sistema religiei mahomedane>> definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.
P.P.Panaitescu,Dimitrie Cantemir,viata si opera, Bucuresti, 1958, p.256-257:
Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede bine ca este o scriere geografica datorita unui istoric. Istoric
al romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme adanci in cultura istorica a posterioritatii.
Nicolae Iorga:
Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions dEmpire ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.
Tipul operei
Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, este o opera complexa, o lucrare monografica ce a fost catalogata de unii critici ca fiind
un roman istoric.
Dimitrie Cantemir-Descrierea Moldovei, studiu intoductiv,antologie si note finale de Constantin Maciuca, Efitura Tineretului,
[Bucuresti],[1967],329 pagini
Rezumat:
Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica
Descriptio Moldaviae, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: Partea geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si
ale invataturii in Moldova.
Prima parte descrie impartirea Moldovei in tinuturi, ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei.
In primul capitol, sub pretextul explicarii numelui tarii, se prezinta o scurta istorie a acesteia. Se fac apoi referiri la Decebal si Traian, este
prezentat descalecatul lui Dragos si legenda catelei lui de vanatoare, Molda, care a dat numele apei Moldovei si tarii ce avea sa ia fiinta.In
capitolul urmator este descrisa asezarea geografica a Moldovei,unde apar referiri la clima si la hotarele tarii,prezentati chiar si vecinii tarii la
vremea respectiva.Al treilea capitol descrie principalele ape curgatoare din bazinul hidrografic al Moldovei, cu afluentii lor. Ca cele mai
importante ape curgatoare sunt mentionate Prutul, Siretul, Nistrul. Sunt prezentate si lacurile Moldovei. cele mai de seama fiind Brates,
Lacul Orheiului, Lacul Dorohoiului, Colasin, Lacul lui Ovidiu. Al patrulea capitol cuprinde impartirea administrativa a Moldovei in tinuturi
si descrierea acestora, in cazul unora prezentand numarul de biserici, de case. Urmatorul capitol cuprinde o descriere a muntilor Moldovei si
mineralelor din subsolul tarii. In capitolul al saselea, Dimitrie Cantemir se refera la campiile si padurile Moldovei. Se prezinta si principalele
culturi intalnite aici: grau, ovaz, mei, vii, pomi roditori. Al saptelea capitol vorbeste despre animalele salbatice si domestice ce vietuiau pe
intinsul Moldovei. Se incearca prezentarea efectivelor de animale si preturilor acestora, dar si mestesugul albinaritului si foloasele pe care
acesta le aduce, mierea si ceara.Se remarca unele greseli pe care autorul le face, cu o naivitate neasteptata la un om invatat, cum ar fi roua
care se preface in unt, oile cu o coasta mai mult ca cele obisnuite, dar care stramutate de acolo nasc miei cu numarul de coaste reglementar,
porcii cu copite ca ale cailor.
In partea a doua, cea politica, putem observa valoarea cartii pentru studiul institutiilor din vremea lui Cantemir si slaba informare asupra
vremilor mai vechi. In primele cinci capitole ale acestei parti se trateaza despre domnie, aceste capitole fiind importante pentru ceremoniile
descrise privitoare la inscaunarea, scoaterea, confirmarea domnilor, precum si pentru reproducerea unor texte de acte oficiale otomane,
necunoscute din alte izvoare. Capitolul VI este valoros pentru definirea dregatoriilor si atributiilor lor in vremea autorului. Se prezinta cei
mai importanti opt sfetnici ai tarii.Capitolul VII, despre oastea Moldovei, descrie oastea pe care a vazut-o Cantemir, pe care a ridicat-o in
lupta alaturi de rusi la1711. Oastea era formata in principal din mercenari cu arme de foc, iar oastea de tara, de mica eficacitate lupta cu
lancii si arcuri. Se pomeneste si de efectivele ostii in anumite momente.Urmatoarele doua capitole cuprind ceremoniile curtii si informatii
despre vanatorile domnesti, potrivit celor vazute de autor, descrierea ospetelor, petrecerilor organizate de el sau la care a luat parte. Capitolul
al XI-lea si al XII-lea,pun probleme esentiale despre vechile structuri interne ale Moldovei si despre procedura judecatii din acea vreme. ; era
o justitie unica, centralizata, toate scaunele de judecata din tara depindeau de domnie, dar domnul era silit de imprejurari sa conceada de fapt
justitia marilor dregatori din randul oligarhiei boieresti. Capitolul al XIII-lea prezinta veniturile Moldovei si felul in care veniturile statului se
deosebesc de ale domnului (vistieria si camara), in care veniturile in bani sunt mai importante ca cele in natura, care sunt obligatiile
locuitorilor fata de domnie. Se prezinta darile si definirea lor si se incearca o evaluare cantitativa a lor. Capitolul al XV-lea descrie nobilimea
Moldovei,Cantemir avand o teorie proprie despre originea clasei boieresti din Moldova din suita de fruntasi militari ai lui Dragos, descalecati
din Maramures, pe care acesta si domnitorii urmatori i-ar fi improprietarit pe locuri pustii de oameni. Aceasta teorie nu este exacta, tara nu a
fost niciodata pustie, dupa cum se vede din primele confirmari de mosii din vremea lui Alexandru cel Bun, care intareste hotare, stapaniri de
mosii dinainte de intemeiere. Se enumera in acest capitol cele mai importante familii boieresti din Moldova acelor vremuri. Capitolul al XVI-
lea prezinta ceilalti locuitori ai Moldovei. Este valoroasa deosebirea ce o face Dimitrie Cantemir intre zona razaseasca a Moldovei, Tara de
Sus si cea de stapanire boiereasca a boierilor asupra taranilor dependenti, Tara de Jos, precum si sublinierea asupra mentinerii asa-ziselor
republici din Moldova, Campu Lung, Vrancea, Tigheciul, care sunt de fapt centre pastorale de obstii taranesti libere. Pe temeiul numirii de
vecini, data taranilor dependenti din Moldova, Cantemir socoate ca intreaga taranime de pe mosiile stapanite de boieri este formata din
emigranti, colonisti straina de pamanturi odinioara pustii. De fapt s-a demonstrat istoric ca taranii nu sunt veniti dupa boieri, ci stapanirea
boiereasca a fost o uzurpare a vechii stapaniri taranesti a pamantului.Capitolele XVII, XVIII, XIX, despre obiceiurile moldovenilor, despre
obiceiurile la nunta, despre obiceiurile la inmormantari, ca si anexa la capitolul I din partea a treia, despre mitologia poporului roman sunt de
o mare importanta, deoarece viata poporului, cu aspecte de mult disparute, capitole care de obicei lipsesc din asemenea descrieri
monografice.
Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si scoli, educatie in vremea lui Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir
considerand ca limba slava in biserica si stat a fost introdusa in Moldova in urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza gresit in
vremea lui Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand moldovenii ar fi respins unirea cu Roma si ar fi renuntat la literele latine. In realitate se
stie ca numeroase privilegii ale lui Alexandru cel Bun au fost redactate in moldoveneste, ceea ce arata netemeinicia teoriei lui Dimitrie
Cantemir. Limba slavona in biserici la romani are origini mult mai vechi, care nu pot fi explicate numai prin fenomene culturale din
Moldova, deoarece aceasta limba o gasim folosita atat in tara Romaneasca Cat si in Transilvania.
Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata de autor, adusa de Antioh Cantemir la Paris si gravata si publicata prin
grija fiului sau la 1737 in Olanda.
DESCRIEREA MOLDOVEI
Dimitrie Cantemir
Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica Descriptio
Moldaviae, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: Partea geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si ale
invataturii in Moldova.
Prima parte contine ample descrieri ale apelor, muntilor si campiilor, ale florei si faunei. Autorul ofera informatii referitoare la alegerea
domnilor si la scoaterea din scaun, la obiceiurile Curtii, divanul de judecata, la tagma boierilor, dar si la obiceiurile romanilor legate de nunta
si de inmormantare. Atunci cand vede starea generala de saracie din cauza birurilor, deplange cu patima soarta vitrega a tarii. Ca si Neculce,
Ureche sau Costin condamna lacomia abuziva a turcilor.
Cantemir este un precursor in geografie- realizeaza prima harta a Moldovei- si in etnografie, descriind in amanunt marile ceremoniale din
viata poporului roman. In legatura cu obiceiurile legate de nunta, ce include si o zi numita ziua cernutului, slujba bicericeasca si ospatul.
In capitolul numit Despre naravurile moldovenilor incearca prima definire a personalitatii poporului nostru. Remarca ca moldovenii sunt
firi deschise, joviale dar nestatornice, iubitorilor de galceava si trufasi, dispretuiesc invatatura, dar se pricep la lucrurile razboaielor ca toti
oamenii se incred in destin, sunt petrecareti si ospitalieri. Cantemir se dovedeste un abil observator al mentalitatii oamenilor simpli, al
obiceiurilor si credintelor.
Importante sunt informatiile despre ritualul religios si despre eresurile poporului (Despre religia moldovenilor), precum si teoria sa despre
descendeta latina limbii romane. Pentru a demonstra pastrarea elementului latin in romana, mai mult decat in italiana, realezeaza prima fisa
de filologie comparata.Cu aceste teorii, Cantemir voia sa evedintieze originea nobila a romanilor ca descendenti directi ai romanilor.
Valoarea artistica a operei:
Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi
definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre cele doua spatii culturale -
oriental si occidental - si a intuit in profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.
El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp.
arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia
mediana dintre Orient si Occident.
Dimitrie Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna strainatatii imaginea unui popr viteaz si a unei tari bogate.
Isi propune o sticta obiectivitate.
Capitolul Despre naravurile moldovenilor semnaleaza cusururile care-I slutesc, decat a-I insela cu lingusiri;deci apar si
umbrele de caracter, dar si luminile. Moldovenii sunt cutezatori, semeti, glumeti si veseli, dornici sa petreaca in ospete. Osteni
priceputi, intind bine arcul, poarta cu indemanare sulita, desi arma preferata este palosul. Unele defecte ar fi lenevia si faptul ca nu
sunt iubitori de invatatura.(Timpul masurat in secole dezminte, bineinteles, aceasta observatie facuta de Cantemir). Traditionala ospitalitate
impresioneaza: de cea mai mare lauda; caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu se dau inapoi niciodata sa dea
mancare si gazduire unui oaspete si-l adapostesc fara plata timp de trei zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata voioasa, ca si
cand le-ar fi fost frate sau alta rumedenie. Unii asteapta cu masa de pranz pana la al noulea ceas din zi() ca sa nu manance singuri.
Jugul otoman, dar si serbia I-au saracit pe tarani-arata Cantemir. Razesii din pricina saraciei si-au vandut mosiile
stramosesti;Dinte toti taranii serbi, cati sunt pe lume, cei mai nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni-daca bogatia pamantului si a
recoltelor, chiar si fara voie, nu I-ar mantui de mizerie; Tirania turceasca apasa foarte greu pe Moldova.
Bogatele traditii exprima fantezia si spiritul creator al moldovenilor: hora,paparudele, dragaica, zburatorii, oratia de nunta,
calusarii, s.a.Calusarii se aduna o data pe an si se imbraca in straie femeiesti. In cap isi pun cununa impletita din pelin si impodobita cu
flori().Toti au in mana cate o sabie fara teaca, cu care ar taia indata pe oricine au cuteza sa le dezveleasca obrazul(). Capetenia cetei se
numeste starit, al doilea primicer().Caci ei au peste o suta de jocuri felurite si cateva asa de mestesugite, incat cei ce joaca parca nici
nu ating pamantul si parca zboara in vazduh. In felul acestea petrec cele zece zile intre Inaltarea la cer a lui Hristos si sarbatoarea Rusaliilor
si strabat toatea targurile si satele, jucand si sarind
Bogatiile neasemuite, paduri, lunci, ape, ogoare, livezi, vanat ales fac sin Moldova un taram edenic. Ierunca are o carne foarte
gingasa si alba, si la gust intrece potarnichile si chiar fazanii. Frumusetile dau impresia unui meleag de basm. Astfel, descrierea Ceahlalui, a
muntelui mitologic, este conturata prin elemente vizuale, de perspectiva, cromatice si auditive. Maretiei geologice, in nemiscarea sa, I se
adauga si filonul de apa, semnul dinamicii, miscarii si al sunetului. Plasticitatea imaginilor artistice si comparatiile dau pregnanta tabloului
unitar. Muntele cel inalt se numeste Ceahlaul, despre care, daca anticii ar fi facut vorbire in Basmele lor, ar fi fost tot atat de vestit ca si
Olimpul, Pindul sau Pelias. Este asezat in tinutul Neamtului, in apropiere de izvoarele Tazlaului si pe la mijlocul lui, acoperit de zapezi. Pe
varf nu se gaseste pic de nea, incat pare a fi deasupra norilor. De pe culmea cea mai ascutita, care se ridica sub forma unui turn, izvoraste un
parau alb care se rostogoleste printre stanci abrupte si se varsa in Tazlau cu mare zgomot. Drept in varf se vede o statuie straveche de cinci
coti, infatisand, de nu ma insel, o batrana cu douazeci de mioare.
Descrierea Moldovei, prin accentuarea originii romane a poporului si a limbii romane, continua si dezvolta ideile cronicarilor
nostri. Dimitrie Cantemir nu traieste mandria ca stramosii nostri-romanii- sunt cuceritorii lumii, ci (intr-o viziune noua, originala) incearca
sentimentul maretiei ca stramosii nostri sunt creatori de civilizatie. Conceptul de civilizatie este, in opera lui,cel umanist.Si incercarea lui de
a alcatui o limba literara este un reflex umanist.(Istoria literaturii romane, Ed.Academiei)


Capitolul al XVII-lea, "Despre naravurile moldovenilor", da contur unui portret moral bazat pe contraste, pe
excese si porniri impulsive, rezultand insa o armonioasa unitate a contrariilor, devenita mijloc de rezistenta prin vreme
a unui neam vitregit de soarta, situat in calea tuturor primejdiilor.
Fiind un subiect delicat, primul demers de alcatuire a unui portret psihoetnic al romanilor, cu lumini si umbre, Dimitrie
Cantemir marturiseste necesitatea obiectivitatii stiintifice, mai folositoaredecat denaturarea adevarului, printr-un
patriotism fals si prin lingusiri inutile: "...dragostea ce avem pentru patria noastra ne indeamna, pe de o parte, sa
laudam neamul din care ne-am nascut si sa infatisam pe locuitorii tarii din care ne tragem, iar pe de alta parte,
dragostea de adevar ne impiedica, intr-aceeasi masura, sa laudam ceea ce ar fi, dupa dreptate, de osandit". De
aceea, marele carturar considera ca este mai cu folos sa le arate moldovenilor "cusururile care-i slutesc", decat sa-i
amageasca prin "lingusiri blajine si cu dezvinovatiri dibace", marturisind "curat" ca, in afara de "credinta cea
adevarata si ospetie" nu prea gaseste ceva de laudat. intrucat "naravurile bune sunt rare", moldovenii se
caracterizeaza prin trufie si semetie, fiind "foarte pusi pe galceava", linistindu-se insa repede si impacandu-se cu
adversarul. "De bautura nu au prea multa greata", petrecerile lor tinand, la sarbatori sau pe vreme
rea, panadimineata, dar la betie nu-i intrec pe munteni. Cu toate acestea, moldovenii nu au cusururi mai
multe decat celelalte popoare, unele dintre ele fiind create si de locurile de mare primejdie in care traiesc.
f1f985fq15qkx
Mereu aflati la panda, in lupta cu agresiunile din toate partile, moldovenii sunt oameni ai armelor, avand multa
pricepere, cum va arata mai tarziu si Mihail Sadoveanu in romanul"Fratii Jderi", sa foloseasca "mestesugurile" ce tin
de zeul Ares. Astfel, "arcul il intind foarte bine, asemenea se pricep sa poarte sulita; dar totdeauna au izbandit mai
mult cu spada. Numai vanatorii poarta pusti si moldovenii socotesc ca e un lucru de ocara sa foloseasca aceasta
unealta impotriva dusmanului la care nu ajungi nici prin mestesugul razboiului si nici prin vitejie...". Asadar, arma de
foc inca este considerata un lucru diavolesc, de care nu trebuie sa se foloseasca impotriva dusmanilor. in lupta sunt la
inceput foarte viteji, dar pot sa devina ezitanti, "mai moi", daca sunt impinsi inapoi, dar gasesc de multe ori calea "sa
se intoarca iar din fuga", obtinand astfel victorii neasteptate. Fata de cei invinsi sunt "cand blanzi, cand
cruzi,dupa firea lor cea nestatornica". in schimb, crutarea unui tatar sau a unui turc, din partea carora moldoveanul nu
prea s-a asteptat la lucruri bune, nu poate tine de milostenia crestineasca: "Ei socotesc ca este o datorie crestineasca
sa ia viata unui turc sau tatar si pe acela care se arata bland cu acestia il socotesc ca nu fiste bun crestin".
Moldovenii sunt gazde desavarsite: "Chipul cu care primesc oaspeti straini si drumeti e vrednic de cea mai mare
lauda". Durata ospetiei tine trei zile, constand in "mancare si gazduire" fara plata, atat pentru oaspete, cat si pentru
calul sau. Pe un strain il primesc de parca ar fi fratele lor, "cu fata voioasa". Drumetii sunt primiti cu bucurie: "Unii
asteapta cu masa de pranz pana la al noulea ceas din zi si, ca sa nu manance singuri, isi trimit slugile pe ulite si le
poruncesc sa pofteasca la masa drumetii pe care ii intalnesc".
Jocurile (dansurile) moldovenilor sunt diferite de ale altor neamuri. Acestia nu joaca doar cate doi sau cate patru,
cum se intampla la "frantuji si Iesi", ci in grupuri mai mari, "mai multi roata", in cel mai cunoscut joc, hora, practicata
indeosebi la nunti: "Cand se prind unul pe altul de mana si joaca roata, mergand de la dreapta spre stanga cu aceiasi
pasi potriviti, atunci zic ca joaca hora...". Alteori moldovenii se prind intr-un sir lung si fac tot felul de intorsaturi,
fruntea si coada ramanand "slobode", denumirea unui astfel de joc fiind, dupa un cuvant polonez, "dant". In ritualul
de nunta, aceste dansuri se infiripa "in ograzi si pe ulite in doua siruri, unul de barbati, celalalt de femei", pastrandu-
se obiceiul din batrani de a se alege o capetenie, "un om batran si cinstit de toti", cu semnul bazileilor in mana, "un
toiag poleit cu aur sau unul pestrit, legat la capat cu o naframa cusuta frumos". Cele doua randuri se amesteca, iar
fiecare sot isi tine nevasta cu mana dreapta; hora se poate imparti in mai multe directii, luand uneori forma ovala.
Dimitrie Cantemir incheie acest capitol cu jocul calusarilor, complex si fascinant, aflat inca "aproape de eres", caruia
poporul ii confera proprietati magice, terapeutice, pe care scriitorul le consemneaza cu interes.