Teoria literaturii

Anul I, semestrul II

CLASICISMUL

Bibliografie: Boileau, Nicholas, Arta poetică, Bucureşti, ESPLA, 1957 sau o altă ediție.

Puteți consulta și alte surse (Encyclopedia Britannica, Encyclopédie française, etc.)

Consultați resursele de mai sus și, în grupe, completați următoarea schemă.

1. Extensia lexico-semantică a termenului

ANTICHITATE RENAȘTERE SECOLUL XVII SECOLUL XIX

2. Definiție
Formulați o definiție a clasicismului.

3. Context
FRANȚA ANGLIA GERMANIA

1
 Teoria literaturii
Anul I, semestrul II

4. Reprezentanți
o Listați câțiva autori și opere reprezentative

5. Regulile clasicismului – principalele trăsături

CONCEPT FRAGMENT CRITIC COMENTARII
„Orice poem bine creat trebuie, prin urmare, privit ca o istorie provenită
dintr-o altă lume posibilă. Din acest punct de vedere, poetul merită numele de
poietes, creator, deoarece prin arta sa el este capabil nu numai să înzestreze
lucrurile invizibile cu înfățișări vizibile, dar să și creeze lucruri care nu țin de
percepția senzorială, adică să le transforme din starea de posibilitate în starea
de actualitate și, în acest mod, să le dea înfățișarea și numele de realități. ”
(Jakob Breitinger, Poezia critică)
„Evident, iarăşi, că alcătuirea subiectelor poeziei epice nu poate fi aceeaşi ca
a subiectelor istoriei, în care, în mod necesar, expunerea nu e a unei acţiuni, ci
a unei epoci, mai exact a tuturor evenimentelor petrecute înlăuntrul unei epoci
în legătură cu unul sau mai multe personaje, oricât de întâmplător ar fi
raportul în care s-ar găsi unul faţă de celelalte[...]” (Poetica, cap. XXIII)
„Decât întâmplări posibile anevoie de crezut, trebuie preferate mai curând
întâmplările imposibile cu înfăţişarea de a fi adevărate” (Poetica, cap. XXIV)
„Ideile la unii-s atît de-ntunecate,
Că par de-o pîclă deasă mereu îngreunate;
Lumina rațiunii nu-i poate lămuri.
Nainte de a scrie, învață-te-a gîndi. ” (Boileau, 35)
„Oricine, ca-n oglindă, de-al lui isteț penel,
Se vede pus pe scenă, dar crede că nu-i el:
Întîi avarul rîde de altu-nfățișat,
Că după el poetul modelul și-a luat;
Rîzînd în toată voia nerodu-ambițios,
Nu-și recunoaște chipul ce după el e scos. ” (Boileau, 70)
„Veți fi anticipat concluzia spre care mă îndrept; că acele calități ale
clasicului pe care le-am menționat pînă acum – maturitatea de gîndire,
maturitatea moravurilor, maturitatea limbii și perfecțiunea stilului comun – se
regăsesc în literatura engleză cel mai bine în secolul XVIII, și în poezie mai
ales la Pope.” (Eliot, Eseuri literare, 372)
„Critica clasică aplică regulile, examinează în ce măsură a fost imitat

2
 Teoria literaturii
Anul I, semestrul II

modelul.” (Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, 380)

„Feriți-vă-n ce scrieți de frazele vulgare:
Un stil oricît de simplu, noblețea lui își are.
Disprețuind bun-simțul, burlescul joc își bate.
Ne amăgi privirea plăcînd prin noutate;
În versuri se văzură doar poante triviale,
Parnasu-mprumutase limbajul de prin hale;” (Boileau, 31)
Autorul nostru, mîndru de așa o judecată
În fața lui Quichotte și-a scos piesa pe dată,
Rugîndu-l să-și însemne subiectul, acțiunea,
Conflictul, unitatea, năravul, pasiunea pope 308„Ai grijă orice lucru la locul
lui să fie;
Sfîrșitul și-nceputul să-și aibă armonie,
Din opera de artă cu piese potrivite
Un singur tot să faceți prin forme diferite” (Boileau, 37)
„Actorii cu nobleță pe scenă de glumesc,
A intrigei putere o credc în chip firesc;
Iar acțiunea-n mersu-i pe-a judecății cale,
Să nu-și piardă pe scenă aplauzele sale;
Să-i fie stilul pururi plăcut și-mpodobit;
Iar gluma să o facă la timpul potrivit,
De pasiune pline, dibaci alcătuite,
Și scenele-ntre ele să fie-nlănțuite.
În fiecare glumă nu depăși măsura
Modelul tău să fie, necontenit, natura” (Boileau, 72)
„Stîngace, tragedia, greoaie și vulgară,
Născutu-s-a din cîntul și dansul de la țară. ” (Boileau, 55)
„Din tragicul spectacol, sortit prin veac să-i fie,
Se zămisli-n Atena străvechea comedie” (Boileau, 68-69)