CITITORULUI

Zgârceniei, prostiei, greşelii şi-altor vicii

Le dăm sălaş în suflet şi câmp de luptă-n trup,

Hrănim regrete care alină şi nu rup,

Aşa precum păduchii şi-i cresc pe ei calicii.

Căinţele ni-s laşe, păcatele căpoase;

Vrem plată mărturiei din plin, nevolnici juri,

Şi-încredinţaţi că plânsul abject ne scoate puri,

Ne-abatem iarăşi veseli pe drumuri noroioase.

În perna răutăţii Satana Trismegistul

Ne leagănă în voie, maestru-n aţipit,

Şi al voinţei noastre metal nepreţuit

În abur ni-l preface cu vraja-i, alchimistul.

Diavolul în suflet cu sforile-i ne mişcă !

Tot ce-i hidos în lume de-o viaţă ne-a atras

Şi zilnic mai întindem către Infern un pas,

Neîngroziţi în bezna ce prin duhoare pişcă.

Aşa cum desfrânatul sărută nebuneşte

Muşcând în chinuri sânul bătrânei târfe-a lui,

Furăm plăceri în treacăt, le stoarcem nesătui,

Cum stoarcem portocala în pumn ca într-un cleşte.

Puzderii de satane ca viermii prind să zburde

Şi-n capetele noastre petrec şi sunt stăpâni,

Iar nevăzuta Moarte ne intră în plămâni

Când respirăm: un fluviu cu vaierele surde.