Atributiile regelui in Mesopotamia

Mileniul II
Codul lui Hammurabi

Hammurabi (cunoscut și ca Khammurabi și Ammurapi, a domnit între anii 1792-

1750 î.en) a fost al șaselea rege al primei dinastii amorite a Babilonului, a asumat tronul de la
tatăl său, Sin-Muballit și a extins regatul pentru a cuceri toate vechile Mesopotamii. Împărăția
Babilonului cuprindea numai orașele Babilonului, Chiș, Sippar și Borsippa când Hammurabi a
venit pe tron, dar, printr-o succesiune de campanii militare, alianțe atente făcute și rupte
atunci când era necesar, și manevre politice, el a ținut întreaga regiune Controlul babilonian
până în 1750 î.H.

Conform propriilor sale inscripții, scrisori și documente administrative din timpul

domniei sale, el a căutat să îmbunătățească viața celor care au trăit sub conducerea sa. El este
cel mai bine cunoscut în zilele noastre pentru codul său de lege care, deși nu este cel mai
vechi cod de legi, a venit să servească drept model pentru alte culturi și se crede că a
influențat legile stabilite de scribii evrei, inclusiv cei de la biblic Cartea Exodului.

Inițial, Hammurabi nu ia dat lui Rim Sin nici o cauză de alarma. El și-a început
domnia prin centralizarea și raționalizarea administrației sale, continuarea programelor de
construire a tatălui său și lărgirea și înălțarea zidurilor orașului. El a instituit faimosul cod de
legi (circa 1772 î.Hr.), a acordat o atenție deosebită nevoilor oamenilor, a îmbunătățit irigarea
câmpurilor și a întreține infrastructurile orașelor aflate sub controlul său, construind, de
asemenea, temple opulente pentru zei. În același timp, și-a stabilit trupele și și-a planificat
campania pentru regiunea sudică a Mesopotamiei.

Când Elamii au invadat câmpiile centrale din Mesopotamia din est, Hammurabi sa
aliat cu Larsa pentru a le învinge. Asta a realizat, a rupt alianța și a luat rapid orașele Uruk și
Isin, deținute anterior de Larsa, formând alianțe cu alte orașe, cum ar fi Nippur și Lagash.
Alianțele pe care le-a făcut cu alte state ar fi rupte în mod repetat atunci când împăratul a
considerat că este necesar să facă acest lucru, dar, în timp ce conducătorii continuau să intre în
pacte cu Hammurabi, nu pare să fi întâmplat niciunui dintre ei că ar face același lucru așa cum
a mai făcut și altora.

Cu partea sudică a Mesopotamiei sub control, Hammurabi s-a întors spre nord și
spre vest. Împărăția amorită a lui Mari din Siria a fost mult timp un aliat al babilonului amorit,
iar Hammurabi a continuat relații de prietenie cu regele Zimri-Lim (care a domnit între anii
1755-1761 î.Hr.). Zimri-Lim a condus campanii militare de succes prin nordul Mesopotamiei
și, din cauza bogăției generate de aceste victorii, Mari a devenit invidia altor orașe cu unul
dintre cele mai mari și mai opulente palate din regiune.

Deși Hammurabi a petrecut o perioadă considerabilă de timp în campanie, el a

asigurat că îi va asigura pe oamenii ale căror terenuri a condus-o. Un titlu popular aplicat lui
Hammurabi în timpul vieții sale a fost bani matim, "constructorul terenului", din cauza
numeroaselor proiecte și canale de construcție pe care le-a comandat construite în întreaga
regiune.

Codul lui Hammurabi a fost scris într-un timp mai târziu, când înțelegerea unuia
dintre triburi sau orașe despre voința zeilor poate fi diferită de cea a altora. Pentru a simplifica
chestiunea, codul lui Hammurabi a căutat să prevină vendeta și viciile de sânge, declarând în
mod clar infracțiunea - și pedeapsa care urma să fie administrată de către stat pentru
săvârșirea unei astfel de infracțiuni - fără a-și asuma o înțelegere comună a voinței lui
Dumnezeu în aceste chestiuni:

Dacă un om scoate ochiul unui alt om, ochiul lui va fi scos afară.

    Dacă el sparge osul altui om, osul lui va fi spart.

    Dacă un om bate dinții lui egal, dinții lui vor fi bătut.

    Dacă un constructor construiește o casă pentru cineva și nu o construiește în mod

corespunzător,

    Și casa pe care a zidit-o să se prăbușească și să-i ucidă pe proprietar, atunci acel constructor
va fi omorât.

    Dacă ucide pe fiul proprietarului casei, fiul acelui constructor va fi omorât.

Codul lui Hammurabi a reprezentat principiul cunoscut drept Lex Talionis, legea
justiției retributive, în care pedeapsa corespunde direct infracțiunii, mai bine cunoscută sub
numele de "ochi pentru ochi și dinte pentru un dinte", făcută din cele mai recente Codul de
lege al Vechiului Testament, exemplificat în acest pasaj din Cartea Exodului:

Dacă oamenii luptă și lovesc o femeie însărcinată și ea dă naștere prematură, dar nu

există o vătămare gravă, infractorul trebuie să fie amendat oricum cere soțul femeii și instanța
permite. Dar dacă există vătămări grave, trebuie să luați viață pentru viață, ochi pentru ochi,
dinte pentru dinți, mână pentru mână, picior pentru picior, ars pentru arsură, rană pentru
rănire, vânătăi pentru vânătăi. (Exod 21: 22-25)

Împărăția vastă pe care Hammurabi o construise în decursul vieții sale a început să se

destrame într-un an de la moartea sa, iar acele orașe care făceau parte din statele vasale și-au
asigurat granițele și și-au anunțat autonomia. Niciunul dintre succesorii lui Hammurabi nu a
reușit să pună împărăția înapoi, iar mai întâi pe hetiți (în 1595 î.Hr.), atunci kassiții au invadat.

Hammurabi este cel mai bine amintit astăzi ca legiuitor al cărui cod a slujit drept standard
pentru legile ulterioare, dar, în vremea lui, el era cunoscut ca domnitorul care a unit
Mesopotamia sub un singur corp de conducere în același mod pe care Sargon cel Mare de
Akkad a făcut-o cu secole în urmă . El sa legat de marii imperialiști, cum ar fi Sargon,
proclamându-se "regele puternic, regele Babilonului, rege al celor patru regiuni ale lumii,
regele Sumerului și Akkadului, în a cărei putere dumnezeul Bel a dat peste pământ și oameni,
mâna el a pus ierarhiile guvernului "și, la fel ca Sargon (și alții), a susținut că regula sa
legitimă a fost rânduită de voința zeilor.
Bibliografie:

1."The Code of Hammurabi," , The History Guide, 3 August 2009, Retrieved on 2 November
2011

2.Ligia Birzu Istoria Orientului Antic