Babilonienii

Imperiul Babilonian (sau Babilonia) a fost un stat în Mesopotamia inferioara Bilon fiind capitala sa.
Imperiul Babilonian a apărut atunci când regele Hammurabi cel Mare (circa 1728 – 1686 î.Hr.) a creat un
imperiu din teritoriile fostelor regate Sumer și Akkad.
Imperiul Babilonian a adoptat limba akkadiană semitică pentru uz oficial și a păstrat limba
sumeriană pentru uz religios, care în acel moment nu mai era o limbă vorbită. Tradițiile akkadiană și
sumeriană au jucat un rol major în cultura babiloniană de mai târziu, iar regiunea va rămâne un important
centru cultural, chiar și în afara statului, în întreaga epoca bronzului și epoca fierului timpurie.
Cea mai veche mențiune a orașului Babilon poate fi găsită într-o tabletă din timpul domniei lui
Sargon din Akkad, datând din secolul al XXIII-lea î.Hr.. După căderea ultimei dinastii sumeriene Ur-III în
mâinile elamiților (2002 î.Hr. sau 1940 î.Hr.), amoriții au preluat controlul asupra celei mai mari părți din
Mesopotamia, unde au format o serie de mici regate.
În primele secole a ceea ce se numește Perioada Amoriților, cele mai puternice state oraș au fost Isin și
Larsa, deși Shamshi-Hadad I a ajuns aproape de unirea regiunile mai nordice în jurul orașelor Assur și
Mari. Una dintre aceste dinastii ale amoriților s-a stabilit în orașul-stat al Babilonului, care în cele din urmă
își va extinde supremația și asupra celorlalte astfel încât apare primul imperiu babilonian în timpul a ceea
ce se numește Perioada Vechiului Babilon.

Epoca de Fier Timpurie

În Epoca de Fier Timpurie, din 1125 î.Hr. până în 732 î.Hr., Babilonul a fost din nou condus de
dinastii native, începând cu Nabucodonosor I din Dinastia a IV-a de Isin. Dinastia a IX-a începe cu
Nabonassar, a cărui conducere (din 748 î.Hr.), deschide Canonul lui Ptolemeu, o listă cu diferiți regi. În 729
î.Hr., Babilonul a fost cucerit de Imperiul Neo-Asirian condus de Tiglat-Pileser al III-lea și a rămas sub
stăpânire asiriană timp de un secol, până în anii 620 î.Hr., când a avut loc o revolta condusă de regele
Nabopolassar.

Babilonul din Biblie

Orașul vechi Babilon joacă un rol major în Biblie, reprezentând respingerea Unicului Dumnezeu
Adevărat .Biblia face mai mult de 280 de referiri la Babilon, de la Geneza la Apocalipsa.Dumnezeu a folosit
uneori Imperiul Babilon pentru a pedepsi Israelul, dar profeții lui au prezis că păcatele Babilonului ar duce
în cele din urmă la distrugerea sa.
Babilonul era unul dintre orașele întemeiate de regele Nimrod. A fost așezată în Shinar, în vechea
Mesopotamia, pe malul estic al râului Eufrat. Cel mai vechi act de sfidare a fost construirea Turnului Babel .
Cercetătorii sunt de acord că structura a fost un tip de piramidă în trepte numită ziggurat , comună în toată
Babilonia. Pentru a preveni aroganța în continuare, Dumnezeu a confundat limba poporului, astfel încât ei
să nu-și poată depăși limitele asupra lor.
Turnul Babel
Turnul Babeleste o structură pomenită în capitolul 11 din Geneza, un turn uriaș intenționat a fi
principala realizare a orașului Babilu, numele akkadin pentru Babilon.Babilon (Babel) era un oraș unde
întreaga omenire era unită, toți oamenii vorbind o singură limbă și migrând dinspre est; era orașul regelui
Nimrod, și primul oraș construit după Potop. Oamenii au hotărât ca orașul lor să aibă un turn atât de mare
încât vârful său "să ajungă la cer”.

Turnul Babel in Biblie

Însă, după cum scrie în Biblie, Turnul Babel nu era construit pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, ci
era dedicat unei religii false, cu scopul de a aduce faima constructorilor lui și zeilor în care credeau aceștia.
Însă Dumnezeu, văzând că oamenii păcătuiau împotriva Lui, Le-a încurcat limbile și a împrăștiat limbile ca
să nu se mai poată înțelege între ei pe tot Pământul.

Caderea Babilonului
Căderea Babilonului este un eveniment istoric care a avut loc în 539 î.Hr. Acest eveniment a
insemnat cucerirea Babilonului de către Imperiul Ahamenid sub Cyrus cel Mare și a marcat sfârșitul
Imperiului Neo-Babilonian. Căderea Babilonului este raportată de o serie de surse antice, inclusiv de
istoricul grec Herodot, precum și de o serie de cărți din Vechiul Testament.
Orașul Babilon este situat în Irakul zilelor noastre și istoria sa merge înapoi la mileniul 3 î.Hr., când era un
mic oraș port pe râul Eufrat. La acea vreme, Babilonul făcea parte din Imperiul Akkadian. În timp, orașul va
crește și se va dezvolta într-unul dintre cele mai importante orașe din Mesopotamia antică. În secolul al
XVIII-lea î.Hr. Babilonul a devenit o putere majoră în regiune sub conducerea regelui amorit, Hammurabi.
Hammurabi a făcut din Babilon o putere majoră în Mesopotamia Hammurabi (domnit între 1792-1750 î.Hr.)
a fost al șaselea conducător al Primei Dinastii a Babilonului. În timpul domniei sale lungi, el a supravegheat
marea expansiune a imperiului său, cucerind orașele-state Elam, Larsa, Eshnunna și Mari, un act pe care
l-a considerat ca făcând parte dintr-o misiune sacră de a răspândi civilizația la toate națiunile. Prin
înlăturarea regelui Asiriei, Ishme-Dagan I, și făcându-și fiul să plătească tribut, el a făcut din Babilon o
putere majoră în Mesopotamia. Hammurabi a simplificat administrarea, a comandat proiecte uriașe de
construcție, a îmbunătățit agricultura, a reparat și reconstruit infrastructura, a lărgit și a sporit zidurile
orașului și a construit temple extravagante dedicate zeilor. A fost preocupat de actiuni militare și de
cucerire, dar în conformitate cu scrierile sale proprii, scopul său principal a fost de a îmbunătăți viața celor
care au trăit sub domnia sa.