Tema: ,,Babilon-centru cultural al

Orientului Antic (1850 î.Hr.-322 î.Hr.) ,,

Introducere
Arta a reprezentat dintotdeauna o modalitate de exprimare. Monumentele antice sunt printre
cele mai impresionante și durabile forme de artă. De prea puține ori monumentele și orașele antice
au rezistat peste timp. Totuși, există cîteva locuri în lume care păstrează încă frînturi din istoria nu
foarte apropiată.
Pe malul Eufratului își poartă pe umeri istoria unul din cele mai frumoase și faimoase orașe
ale lumii antice: Babilonul.Centru al artei și culturii, oraș protejat de Alexandru cel Mare, Babilonul
era denumit în Scripturi ,,Stăpîna Regatelor,,. În secolele 18-17 î.e.n. Babilonul atinge apogeul de
dezvoltare economică și politică în timpul regelui Hammurabi. Pentru uniformizarea legislativă,
unificarea și centralizarea statului a fost elaborat un cod de legi obligatorii pentru toată populația.
Aspectul economic, dar și politic, avînd o influență deosebită asupra dezvoltării culturale. Marele
oraș a dat naștere unor din cele mai grandioase monumente ale antichității care și pînă în prezent
trezesc interes istoricilor. Arhitectura babiloniană, prin înflorirea ei din secolele VII-VI î.e.n. a
oferit urmaşilor imagini de neuitat. Ea ne-a sedus prin graţie, a impresionat prin grandoare şi a
influenţat alte civilizaţii prin inovaţiile sale. Cîteva exemple de monumente babiloniene care
reprezintă surse de izvoare istorice ce trezesc și pînă în prezent întrebări, dar și curiozitatea
cercetătorilor sunt: grădinile Semiramidei, Turnul lui Marduk sau Babel, Poarta Zeiței Iștar etc.

Tocmai de aceea, prin acest subiect pe care l-am ales pentru cercetare îmi propun să scot în
evidență puterea Babilonului nu doar ca stat, dar și ca mare centru cultural al Orientului Antic,
reușind ca prin arta sa să dobîndească nemurirea. Cum anume a ajuns acesta să dețină întîietate?

Uriaşele grădini din Babilon, cunoscute şi sub numele de „grădinile suspendate ale
Semiramidei” au existat pe teritoriul vechiului Imperiu Babilonian, impresionînd și pînă în prezent
prin dimensiunile impresionante și originalitatea acestora. Pentru popoarele orientale din antichitate,
noţiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omeneşti, considerând grădinile „raiuri pe
pământ”. Misteriosul Turnul Babel care trezește și pînă în prezent controverse privind existența
acestuia. Se consideră că a fost construit de către Nabucodonosor al II lea, stăpânitorul Babilonului,
care, acum 2.500 de ani, a construit acest zigurat uriaş în Mesopotamia antică, dedicat zeului
Marduk. Poarta zeiței Iștar este una dintre cele opt intrări ale Babilonului, de fapt intrarea
principală. Este un adevarat arc de triumf al Babilon. Acestea sunt doar cîteva exemple de izvoare

1
istorice care ne ajută să ne apropiem și mai mult de omul antic, demonstrînd că imaginația omului s-
a împletit deseori cu grandoarea naturii și că aceasta nu are limite indiferent de perioada din care
face parte.Investigarea acestei teme are o importanță deosebită întrucît antichitatea și mă refer
anume la omul din această perioadă rămîne un mister pentru mulți din noi, căci o epocă devine
cunoscută pe măsură ce izvoarele sunt mai numeroase și de o calitate mai bună. Și anume prin
cercetarea monumentelor antice suntem tot mai aproape de a cunoaște istoria oamenilor concreţi,
credinţele şi idealurile lor, bucuriile şi necazurile lor, cunoscîndu-i după numele pe care îl purtau,
după limba pe care o vorbeau, după poporul căruia aparţineau, după ţara în care locuiau, unde își
duceau existenţa în cadrul unei anume societăţi, cu o anumită organizare politică. Consider că
această teză de licență va constitui un suport principal pentru tinerii care manifestă interes pentru
cultura antică orientală, reușind să se apropie tot mai mult de arta omului antic, dar în primul rînd
utilă pentru mine întrucît am un interes deosebit pentru civilizațiile orientale din antichitate.

Iar scopul tezei este de a pune accent anume pe importanța monumentelor babiloniene ca
izvoare istorice, care au transformat Marele Babilon într-un adevărat centru cultural al Orientului
Apropiat.

Prestigiul Babilonului era incomparabil în ochii contemporanilor săi. Nici un oraș din lume
nu era mai de temut, admirat și disprețuit, deseori fiind devastat și reconstruit. Aspectul său
monumental și viața locuitorilor săi au fost punctate de marii regi ai istoriei vechiului Orient
Apropiat. Fiecare conducător puternic, prieten sau dușman, a vrut să-l cucerească și să-și lase
amprenta asupra lui, să-l înfrumusețeze sau să-l distrugă. Babilonul a fost inima spirituală și
intelectuală a întregii Mesopotamii, radiînd în lumea civilizației. Era centrul cosmic, simbolul
armoniei lumii, născut din puterea zeului său suprem, Marduk, cîștigător al forțelor haosului și
organizator al universului. Acest aspect cosmologic stă la originea întregului design arhitectural și
decorativ al orașului. Dualitatea reală și mistică a Babilonului ia asigurat un destin remarcabil, mult
peste existența sa în timp, până în zilele noastre.

Chiar și etimologia cuvîntului ,,Babilon” demonstrează măreția acestuia din punct de vedere
politic, religios și cultural, de aceea mi-am propus să vin cu cîteva exemple care scot în evidență
forța acestuia. Babilonul era considerat ,,Poarta Zeilor”, și anume caracterul excepțional al orașului
se manifestă în primul rînd prin etimologia numelui său, care vine inițial dintr-un fond lingvistic
,,Proto-Eufrat”, dintr-o limbă necunoscută vorbită în Sudul Mesopotamiei înainte de sumerieni și de
nașterea scrisului la sfârșitul celui de-al patrulea mileniu. În textele cuneiforme, Babbil a fost
transcris Bâbilu ce înseamnă ,,Poarta Zeului” în Akkadian (babilonian), apoi a fost tradus în
sumeriană, pentru că acel limbaj, mort de la începutul celui de-al doilea mileniu î.e.n. a rămas

2
întotdeauna limba nobilă a culturii, utilizată în special pentru a desemna locurile de prestigiu.
,,Babilonul” vine din forma grecească (Βαβυλών) a Akkadianului Bâb-ili / ilâni, care semnifică
,,Poartă a Zeilor “. Acest lucru ar însemna că înființarea acestei unități, în acest loc este foarte
veche. Această compoziție a unui nume de oraș cu cuvântul "Poartă" este unică în vechea
Mesopotamie. Se consideră că probabil acest nume al locului era conectat la o anumită funcție
deoarece în Vechea Mesopotamie, justiția era primordială la poarta palatului regal sau a templului
divinității. Bâb-ili ar putea, prin urmare, să desemneze locul judecății divine sau locul unde intră în
prezența divinității, astfel acest nume a devenit o justificare pentru renumele Babilonului și rolul
său de capital politic și religios, ca unicul sediu al guvernării umane și cerești. Babilonul este
menționat și prin alte ideograme. Numele Tintir care înseamnă ,,scaunul vieții” sau ,,abundență”,
este atestat la începutul celui de-al doilea mileniu. Orașul mai este numit, încă de la sfârșitul
mileniului al doilea, Šuanna, semnificînd ,,puterea Lui este înălțată”. În literatura religioasă Babilon
apare și sub numele de Eridu, prin asimilarea unui vechi oraș sfânt sumerian, care purta acest nume
și pe care la înlocuit. În Biblia ebraică, Babel este traducerea exactă a lui Bâbilu. Geneza oferă o
interpretare negativă a numelui Babel, care se bazează pe o etimologie populară bazată pe un joc de
cuvinte cu verbul ebraic bâlal care în traducere înseamnă ,,a se amesteca, a se confunda”, citez:
,,Am numit (orașul) Babel, pentru că aici Domnul a confundat limba tuturor locuitorilor
pământului“ (Gn XI, 7-9), astfel încît Babilonul apare ca o metropolă a confuziei. Aceste
interpretări și scrieri multiple ale numelui Babilonului participă la istoria și legenda orașului.

Acest oraș legendar, este într-adevăr cel mai cunoscut oraș antic din întreaga lume. A fost
capitala a zece dinastii mesopotamice, începând cu dinastia regelui Hammurabi (1792-1750 î.Hr.),
care era al 6-lea rege al primei dinastii babiloniene. Ultima dinastie este bine cunoscută mai ales
pentru cel de-al doilea rege, Nebucodonosor al II-lea (605-563 i.Hr.), căruia îi aparțin majoritatea
clădirilor existente ale Babilonului. Babilonul era renumit pentru zidurile înalte, bine fortificate și
pentru magnificele temple și palate ale sale. În vremurile acadice, în jurul anului 2350 î.Hr., Babilon
era un sat mic, care în decurs de cinci sau șase secole a crescut în dimensiune și importanță, mai
ales în timpul domniei dinastiei a 3-a, pînă când a crescut ca un meteorit urban pentru a face
lovitura de grație.

Înainte de descifrarea textelor cuneiforme și explorarea siturilor arheologice, Babilon era

situat pe Eufrat, la 90 km de orașul modern Bagdad, era cunoscut doar din sursele biblice și clasice,
care au păstrat și transmis informațiile culturii occidentale. Conducătorii babilonieni înalță orașul, în
inscripțiile lor, ca capitală a lumii; străinii au transformat istoria într-o legendă, pe măsură ce
mărturiile lor s-au îndepărtat de vremea puterii și splendoarei. Biblia furnizează, în esență,
informații despre puterea politică a Babilonului, în timp ce scriitorii clasici vorbesc mai ales despre

3
aspectul său monumental și despre luxul său. Datele arheologice și textuale sunt complementare și
indispensabile pentru o înțelegere a arhitecturii și vieții culturale și sociale a orașului, în special la
înălțimea istoriei sale, la epoca neo-babiloniană. Babilonul trebuia să se supună mai multor asedii și
a fost devastat de mai multe ori, în special de către hitiți (1595), de către Sennacherib (689), dar el
s-a înălțat de fiecare dată și a crescut chiar și în perioada lui Asurbanipal și predecesorilor săi (668-
648). Căderea imperiului asirian i-a oferit o nouă oportunitate, începând din 625. Babilonul a
devenit capitala Imperiului timp de aproape un secol, ceea ce se numea imperiul neo-babilonian.

Informații utile pentru cercetarea acestui oraș ne oferă și filozofii antici precum Herodot,
care în lucrarea sa ,,Istorii” vorbește despre modul de construcție a șanțurilor și zidurilor fortificate
ale Babilonului. Viziunile sale despre zidurile Babilonului i-a inspirat pe autorii de mai târziu,
precum Ctesias. Strabon descrie incinta Babilonului ca una dintre cele șapte minuni ale lumii, la
fel ca „grădinile suspendate“. Acesta este zidul orașului în sine. Dar termenii și dimensiunile sunt
foarte similare cu cele pe care le oferă și Herodot pentru a descrie incinta. Babilonianul elenistic
Berosus relatează că zeul Marduk a construit zidurile Babilonului ca una dintre primele acte ale
organizației cosmice. Aceasta este o referire la „Poemul Creației“ și Berosus constată cu exactitate
că orașul interior era înconjurat de trei circuite de pereți. Diodor de Sicile avea ca scop în primul
rînd să demonstreze laturile impresionante ale fortificațiilor din Babilon. Astfel scrierile lor au
ajutat și au ghidat arheologii germani să-și găsească rolul în imensitatea și dificultatea sitului,
deoarece ele oferă elemente despre topografie și aspectul orașului.

Un rol important îl au și cercetările arheologice după cum am menționat și anterior, care au

creat și creează în continuare mari dificultăți în descoperirea tot mai aprofundată a Babilonului.
Dacă în Egipt, marile monumente - piramide, temple și palate și-au păstrat cel puțin capul deasupra
nisipului, rămînînd astfel parțial vizibil pentru privirea uimitoare a oamenilor. Atunci în
Mesopotamia, orașele erau atât de îngropate, încât devenise o țară a orașelor moarte. Erau atît de
șterse aceste regiuni, păstrînd foarte bine secretele acestei lumi cu excepția cîtorva locuri. Nici
măcar locuitorii acestor regiuni nu cunoșteau ce se ascundea sub pămîntul lor. Chiar și astăzi există
multe movile despre care nu știm nimic. Chiar și arheologii care nu numai că au vizitat în mod
repetat aceste situri antice, dar chiar au făcut analize complete au rămas cu multe semne de
întrebare, presupunînd că este o ruină necunoscută. Nu este surprinzător faptul că călătorii timpurii
au confundat orașele îngropate cu dealuri obișnuite, pentru că au fost șterse ruinele orașului
Babilon.

Un impact negativ asupra acestor cercetări îl au și conflictele din Irak, care nu fac altceva
decît să distrugă orașele antice și ultimile rămășițe care mai amintesc de Babilon, ducînd la o

4
tragedie culturală. De exemeplu distrugerea oraşului antic Nimrud, din nordul Irakului, de către
gruparea Stat Islamic este un act de „epurare culturală” care de fapt constituie o crimă de război, iar
unele dintre statuile sitului arheologic au fost luate cu camioane, probabil pentru a fi vândute ilegal
după cum a declarat directoarea UNESCO, Irina Bokova. Conflictele din Irak, din ultimele trei
decenii, au făcut astfel dificilă cercetarea în această zonă. La început de secol XXI, în anul 2003,
atunci când armata americană a atacat Irakul, Biblioteca Naţională din Bagdad a pierdut mii de
manuscrise şi cărţi rare, după ce clădirea a fost inundată de trupele Statelor Unite. Mii de ani de
civilizaţie şi cultură au fost victime ale incendierii deliberate, ale bombardamentelor, ale detonării şi
jafului. Au rămas în urmă doar ruine, martorii fără glas ai istoriei. Şi trist este faptul că războaiele
continuă. De aceea chiar și acum se duce această luptă cu ,, terorismul cultural”.

Începând cu 2008, au urmat doi ani de săpături arheologice, descoperindu-se obiecte de artă
şi unelte vechi de peste 2600 de ani. Irakul adăposteşte adevărate comori arheologice. O echipă de
cercetători britanici a scos la lumină ruinele unui complex antic, în sudul Irakului, vechi de peste
4000 de ani unde se crede că a trăit Avraam, una dintre cele mai importante figuri religioase din
istorie.

Totuși importante investigații arheologice s-au întreprins pe locul vechii capitale a

Imperiului bablionian – Babilonul, situat pe malul stîng al fluviului Eufrat, înainte de a se uni cu
Tigrul. Numele vechii capitale babiloniene apare de multe ori în Vechiul Testament, încă dinainte
de timpul patriarhului Avraam și pînă la ducerea poporului evreu în robie de către regele
Nabucodonosor. Orașul a fost identificat pentru prima dată în anul 1616 de către pelerinul Pietro
della Valle. Ruinele acestei așezări extinsă pe mai multe coline au fost ulterior explorate de mai
mulți arheologi, care au reușit să scoată la lumină urme de locuințe datînd din anii 1895-1894 î.Hr.
În această perioadă de timp se încadrează și zidul interior al cetății din vremea regelui Nabucodo-
nosor, cel ce a construit o nouă fortăreață și a refăcut orașul, așa cum au procedat și regii sirieni
Asarhadon și Asurbanipal. În nivelele cu așezări ruinate, arheologii au ajuns în posesia unui mare
număr de tăblițe datînd din anii 1895-1894 î.Hr. și care conțin diferite informații de ordin
administrativ, religios, istoric, comercial, astronomic, redactate cu caractere cuneiforme. Un rol
deosebit l-au avut săpăturile germane, care au început în 1899, în situl Babilon, fiind conduse de
Koldewey şi au continuat până în 1917, dar, cu toate că au durat 18 ani, ele erau departe de a fi
terminate. Babilonul este un câmp de ruine, lung de 2 kilometri şi lat de mai mult de un kilometru.
Au fost degajate cele două ziduri de incintă, găsindu-se patru din cele opt porţi pe care le avea
oraşul. A fost identificat, în locul numit Babil, în afara zonei săpăturilor, palatul de vară al lui
Nabucodonosor II, în locul numit Qasr a fost găsită poarta zeiţei Ishtar şi Calea Procesiunilor, care

5
trece de Qasr pentru a ajunge la templul lui Marduk şi la turnul său cu etaje. Aproape de poarta lui
Ishtar a fost identificat un fel de muzeu destinat prăzii de război luate de la diferiţi duşmani. Au mai
fost descoperit templul Emach, palatul care ţine de fostele grădini suspendate. Cu toate eforturile
misiunii, degajarea templului lui Marduk, numit Esagil, cu turnul său Ete-menanki, n-a putut fi
terminată. Diferite alte temple (al lui Gula, al lui Ninurta, al lui Ishtar din Agade) au fost degajate,
ca şi o mare clădire din cartierul numit Merkes, remarcabilă prin faţada sa cu ornamente în formă de
dinţi de ferăstrău. S-au degajat, de asemenea, resturile unui teatru datând din epoca elenistică.

De asemenea, descoperirea Codului lui Hamurabi (1792-1750 î.d.Hr.) în 1902 la Susa, acolo
unde a fost dus de expediţia regelui elamit Shutruk Nahunte. Acest monument din diorit este un
bloc şlefuit, toată suprafaţa pietrei fiind gravată cu articole din Cod. Partea de sus îl reprezintă pe
zeul Shamash stând jos, Hammurabi stând în picioare, în faţa lui. Codul lui Hamurabi a stîrnit un
viu interes în rîndul orientaliștilor, dată fiind marea asemănare între prevederile sale și prescrițiile
Legii mozaice. Legile acestui rege din prima dinastie, fondată în Babilon de către Sumuabii, se
încadrau în 283 paragrafe cu caracter public și particular. Ele urmăreau, prin unificarea legislației,
unitatea pe plan politic și social a locuitorilor din Acad, Sumer, Elam, Esnuna, Mari și Assur. Față
de prescrițiile Legii mozaice, aceste legi nu urmăresc un scop religios, iar autorul lor, Hamurabi,
instruit de zeii Ea și Samas, nu se poate asemăna cu Moise chemat de Iahve la conducerea poporului
Israel. Acestea sunt doar cîteva informații despre rolul Babilonului nu doar în antichitate, dar și în
perioada modernă și cea contemporană, oraș care trezește dispute și pînă în prezent. Dar o analiză
mai aprofundată atîtdin punct de vedere istoriografic, cît și despre săpăturile arheologice, care
trezesc dificultăți cercetătorilor o voi realiza în Capitolul 1, iar descrierea propriu-zisă a
monumentelor babiloniene ce au ridicat Babilonul la rang de centru cultural al Orientului Antic va
fi în Capitolele următoare. Sper că prin acestă introducere am trezit interesul cititorilor spre a
continua lecturarea lucrării mele în întregime.

6
Bibliografie:

1. Achimescu, N., Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, Editura Tehnopress, Iaşi,
2002;
2. Amiet, P., Antichitatea orientală, Editura Corint, Bucureşti, 2002;
3. Andre-Salvini,Beatrice, Que sais-je? Babylone, Troisième édition mise à jour, 2012;

4. Daniel, C., Acsan I., Tăbliţe de argilă, Scrieri din Orientul antic, Editura Minerva,
București, 1981;
5. Daniel, C., Negoiţă A., Gândirea assiro-babyloniană în texte, Editura științifică, Bucureşti,
1974;
6. Drîmba, O., Istoria culturii și civilizației, vol I, Editura Saeculum, București,
7. Guy, R., Universul arheologiei, vol II, Editura Meridiane, București, 1977;
8. Kramer, S.N., Istoria începe la Sumer, Bucureşti, 1962;
9. Sabatino, M., Vechile civilizaţii semite, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975;

7
Cuprins:
Introducere..........

CAPITOLUL 1 – Concepții și istoriografie. Primele cercetări.

1.1. Istoria conceptului ,,cultură,, ......................................................................................

1.2. Cultura babiloniană în istoriografia marilor filozofi antici ........................................

1.3. Primele săpături și cercetări ale călătorilor occidentali din Epoca Medievală și
Modernă..............................................................................................................................

CAPITOLUL 2 – Babilon – orașul care a dominat Mesopotamia (1850 î.Hr.-322 î.Hr.).

2.1. Ascensiunea politică a Babilonului sub dominația amorită ..........

2.2. Imperiul lui Hammurabi.................................................................................................

2.3. Babilonul sub dominația străină: Kasății și Asirienii.......................................................

2.4. Babilonul sub conducerea lui Nabucodonosor I ............................

2.5. Dominația neoasiriană.........................................................................................................

2.6. Imperiul neobabilonian...................................................................................................

2.7. Babilonul în timpul lui Nebucodonosor al II-lea.Perioada de apogeu………………………

2.8. Căderea Babilonului și dominația persană……………………………

CAPITOLUL 3 - Monumentele babiloniene - minuni ale lumii orientale.

3.1. Urbanismul și viața în Babilon........................................................

3.2. Sistemul defensiv al orașului .......................................................................

3.3. Fortificațiile dincolo de oraș................................................................................................

3.4. Incinta interioară si exterioară a orașului..........................................................................

3.5. Palatele regale și viața orașului…………………………………………………………

3.6.Starea actuală a monumentelor babiloniene……………………………………………

Concluzii......................

BIBLIOGRAFIE...................

8
9